Într-o zi de primăvară capricioasă, mai exact marți, 27 martie 2012, am ajuns, în sfârșit, la spital, pentru control și schimbarea aparatului ghipsat. Aterizările mele bruște, în vârful sau în călcâiul piciorului operat, din spațiul locuinței, nu au afectat, în sens negativ, intervenția chirurgicală, aceasta datorându-se, foarte mult, rezistenței (tăriei) aparatului ghipsat. În sfârșit, m-am liniștit în privința aceasta și am fost scutită chiar și de o nouă radiografie.
Ajunsă în ”Sala de gips” a Spitalului Universitar de Urgență Militar Central ”Dr. Carol Davila”, am avut ocazia nu numai de a-mi vedea operația, ci și de a o fotografia (m-a ajutat, în sensul acesta, și domnul Florin, de la sală):




În sfârșit, ”minunea” cu toc (cizma de ghips) mi-a fost pusă (n-am văzut, în viața mea, până acum, așa ceva!!! Poate, unii ați văzut...:

Vă doresc multă sănătate și bucurii binecuvântate!
Fiți alături și de mine, vă rog!!! Mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu