Mi-e dor...
Mi-e dor de Soare, mi-e dor de Primăvară, mi-e dor de vremuri mai bune... Mi-e dor...
Mi-e dor de tatăl meu, mi-e dor de anii când nu aveam probleme, când seninul cerului mi se oglindea-n privire, când fruntea nu-mi era străbătută de tristeți și-ngrijorări...
Mi-e dor de tot ce-nseamnă COSTEȘTI (cine știe..., ȘTIE! E vorba despre COSTEȘTII DE VÂLCEA!!!), de bunica Teodora și de bunicul Nicolae...
Mi-e dor să mai iubesc tot ce mă-nconjoară, mi-e dor ca prezentul să nu mai doară... Mi-e dor...
Mi-e dor să merg drept, la propriu și la figurat, să zbor, să mă înalț acolo, sus, unde-am visat...
Mi-e dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu