Dor, lacrimi și rugă pentru ei...
Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.
sâmbătă, 9 martie 2024
Dor, lacrimi și rugă pentru ei...
vineri, 8 martie 2024
La mulți și binecuvântați ani sănătoși, de Primăvară, de 8 martie, cu bucurii și spor în toate!
La mulți și binecuvântați ani sănătoși, de Primăvară, de 8 martie, cu bucurii și spor în toate!
joi, 7 martie 2024
2 ani și 6 luni de durere și de dor...
miercuri, 6 martie 2024
01 SFANTUL SIMEON NOUL TEOLOG - IMNELE IUBIRII DUMNEZEIESTI - Imnele 1 - 2
Cuvânt pentru Suflet. Cine a fost Sfântul Simeon Noul Teolog? (22 09 2022)
luni, 4 martie 2024
🙁 .. 4 martie 1977...
Cu primăvara în suflet
Cu primăvara în suflet
O eternă primăvară au reușit micuții mei învățăcei să picure în sufletele credincioșilor de la biserica „Mărțișor” din Capitală, care, în prima duminică a lunii martie, i-au serbat ziua. Elevi ai Școlii gimnaziale „Mărțișor”, situată pe strada Mărțișor, în apropierea bisericii, ei știu, de pe-acum, cărui loc aparțin, se identifică cu el și îl prezintă oricui, cu emoție și mândrie, în versuri sau în proză. Ei își cunosc tradițiile și sunt conștienți că trebuie să le urmeze și să le predea, mai departe, la timpul rânduit, urmașilor lor. Ei știu că pe strada lor, pe strada școlii lor și a bisericii de care aparțin, a locuit, într-o vreme, Arghezi, fermecat de floare-nmiresmată de cireș și de zborul harnicelor albine. Ei știu că poetul s-a străduit să lumineze nu numai acest colț al Bucureșiului, ci și sufletele oamenilor ce trăiau aici, prin dorința-i împlinită: de a avea o biserică și o școală cât mai aproape. Ei sunt mândri de a fi ai Mărțișorului, atât ai școlii, cât și ai bisericii. Ei știu să se bucure de noul anotimp al renașterii naturii și a vieții, de brațele copacilor, încărcate de mugurași ce se deschid în mângâierea razelor de soare. Ei știu să-i încurajeze și să-i bucure pe cei mari. Noul anotimp ce a îmbrăcat, cu frumuseți, precum o haină luminoasă, trupul anului ce doar de câteva luni și-a deschis aripile speranței, i-a adus în mijlocul comunității în care s-au născut, cresc și se formează, deprinzând credința. Prin versuri recitate – scrise de ei și de cunoscutul poet român ce le este un adevărat model – și cântecele interpretate, copiii au dăruit bucurii și frumos, legendă și poveste, prinse la piept pe șnur alb-roșu împletit și mărțișor.
Ai Mărțișorului,
de Daniel Voicu, clasa a VII-a C, Școala gimnazială „Mărțișor”
Suntem ai Mărțișorului copii!
Cu frumuseți, într-un colțișor al inimii,
Ne încărcăm de bucurie și speranță,
Cu fir de alb și roșu legăm a noastră viață.
Noi suntem ai Mărțișorului copii,
În suflet ne păstrăm credința,
Silitori spre-a ne-mplini dorința
De-a pururi serioși și buni a fi!
Noi suntem ai Mărțișorului etern,
Norii pufoși ai cerului își cern
Lumină blândă, dor și bucurii,
Haideți să ne bucurăm copii!
Mărțișorul,
de Matei Gherghe, Sebastian Paraschiv, Andreea Leon, Ștefan Verziu și Ilinca Vasilescu, clasele a VII-a C și a VIII-a A, Școala gimnazială „Mărțișor”
Mărțișorul prins în piept
Și dăruit de când e firea,
Să-ți ocrotească gândul drept
Și rostul casei, și gândirea!
Din alb și roșu firișor,
Ți-am împletit un mărțișor,
Din alta iarnă și curată,
Și primăvara ce se-arată.
Din alb și roșu împletit,
Un mărțișor ți-e dăruit,
Un simbol al înnoirii,
Al primăverii și-al iubirii.
Din albul fulgilor de nea
Și din a soarelui sclipire,
Ți-am dăruit un mărțișor
Aducător de fericire!
O, scump mărțișor,
Simbol al primăverii,
Cuprinde-ne ușor
Cu brațul mângâierii.
Două culori în armonie
Ce parcă se-ntretaie
Pe-un fir de bucurie,
C-un strop de magie.
A consemnat prof. Nicoleta Enculescu, Școala gimnazială „Mărțișor” - București
joi, 29 februarie 2024
Invitație la educație - cu Alexandra Buturogea, profesor aritmetică mentală
miercuri, 28 februarie 2024
Doamne ,Doamne,stim caci cu noi Esti-Marian si Maria Moise
duminică, 25 februarie 2024
Rădăcini... Amintiri... Întâlnire de suflet!
RĂDĂCINI
Trăim într-un loc, însă, de multe ori, noi, cei ce aparținem acelui loc, aproape că nu știm mai nimic despre el ori despre cele ce-l înconjoară, despre cei ce ne înconjoară. Trebuie să căutăm, să cercetăm, să aflăm, să păstrăm cu sfințenie și să predăm generațiilor de după noi toată informația privitoare la istoria, tradiția, cultura, spiritualitatea ce ne reprezintă și pe care o ducem – de multe ori fără să știm – în drumurile noastre, în viața noastră! Este o părticică însemnată a sufletului nostru! Să nu ne pierdem sufletul! Să nu ne pierdem RĂDĂCINILE! RĂDĂCINILE sunt în noi, cresc, înmuguresc, înfloresc și rodesc în noi, atingându-ne sufetele, ghidându-ne pașii, viața. Rădăcinile sunt înaintașii și tradiția lăsată moștenire nouă. Rădăcinile sunt frumusețile din jurul nostru, prin care respirăm. Rădăcinile sunt credința și rugăciunea neîncetată. Rădăcina cea viguroasă, din care răsar celelalte rădăcini – firișoare firave la început -, este Dumnezeu, Iisus Hristos, este Preasfânta Treime. Să fim vrednicele firișoare ale Rădăcinii celei mari!
Ceea ce păstrăm în noi, în sufletele noastre, sunt RĂDĂCINILE care ne definesc viața ca oameni, ca fii ai locului de care aparținem, ai locului în care ne-am născut; ca fii ai lui Dumnezeu. Trebuie să avem grijă de RĂDĂCINILE noastre, să nu le lăsăm pradă uscăciunii! Să le îngrijim așa cum se cuvine, spre a nu se pierde în marea aceasta de haos și răutate ce bate la inimile noastre!
RĂDĂCINILE nu se uită niciodată! Memoria înaintașilor și a celor ce au sădit în noi BUN și FRUMOS, CREDINȚĂ și NEUITARE, DĂRUIRE și ÎNȚELEPCIUNE, SMERENIE și ASCULTARE dăinuie peste ani și ani.
Cu mama născută în comuna Costești, județtul Vâlcea, și cu tata născut în București, mă simt, totuși, cu sufletul, cu mult peste jumătate aparținând binecuvântatului ținut vâlcean. Inima mi se-nfioară de fiecare dată când pășesc în lumea feerică a Costeștiului legendar, sufletul tresaltă în mine de bucurie la întâlnirea și reîntâlnirea cu el, cu oamenii săi, cu locurile sale minunate. Mereu descopăr alte și alte minunății. Iar cele vechi se redescoperă într-o lumină nouă.
Nu ajung eu prea des aici și mereu tânjesc la întâlnirea cu acest ținut al vacanțelor copilăriiei mele, vacanțe în zumzet de albine și ronțăitul ierbii uscate de către Joița sau Joiana; vacanțe în lumina caldă a răsfățului de bun și frumos; vacanțe cu Har primit de la Sfinții cu care poți da mâna, urcând, puțin, pe treptele rugăciunii ori chiar aflându-te în apropierea raclei cu moaștele Sfântulețului (Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea Bistrița Olteană). Ori în preajma icoanelor povestind vieți de Sfinți și sfințenie.
(sursa informațiilor: https://ro.wikipedia.org/wiki/Trovant )
































































