”Îmbracă
totul într-o poveste. Ține minte de la mine aici: nu-ți bate capul cu anii din
viață, ci cu viața din ani. Nu te frământa cu numărul lor, ci așterne natural
povești cu duiumul în convenția de timp care nici măcar nu prea contează.
Unitatea de măsură a vieții ar trebui să fie povestea, nu anul.
Devino
povestitor. Folosește-te de povești la tot pasul. Fă-o natural, în ton cu
sinele tău. Fii sincer. Nu abuza de emoții. Nu forța nota. Ai răbdare cu tine
și cu ceilalți. Vei vedea cum poveștile sunt cei mai buni liganzi,
catalizatori, propulsori.
Vrei
să-ți trăiești viața frumos?
Trăiește-o
ca pe o poveste.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.47)
”Este
indicat să luăm câteodată o foaie de hârtie, un stilou bunicel și o sumedenie
de gânduri potrivite, așezându-ne noi cu noi la o masă. Să stăm un pic cu coada
stiloului în gură, să ținem hârtia albă cu o mână și apoi să așternem cuvintele
acolo, unul după altul, rând sub rând, până nu mai avem ce scoate din
interiorul nostru.
Unii
trimit scrisori persoanelor iubite și suferă când le concep, de dor. Unii
trimit scrisori propriilor inimi, dragile de ele. Unii trimit scrisori
versiunilor viitoare ale propriilor persoane și le deschid după zece sau
cincizeci de ani. Unii trimit scrisori părinților aflați departe. Unii trimit
scrisori necunoscuților și, uneori, necunoscuții devin preacunoscuți, în
alipiri veritabile.
Actul
ăsta are un farmec aparte și mi-ar plăcea să nu-l pierdem vreodată.” (Vasi
Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.35)
”Totul
începe cu un gând. Apoi cu încercarea.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o
dorință”, pag.70)
”Răspunsurile
sunt în noi.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.71)
”Când
visezi ceva și lupți, orice graniță cade.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”,
pag.71)
”O
suferință dă naștere unui tărâm de basm. Flori din mucegai. Magnolii din zgura
acoperișului. Ciripit de păsări în zgomot de obuz. Iubire după apăsătoare
singurătate. Binele se naște și din rău. Frumosul apare și din mocirlă. Pentru
că în esența universului, nimic nu e bun sau rău; doar noi, oamenii, iar și
iar, pervertim aceste legi simple.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”,
pag.113)
”Lucrurile
se așază cumva în drumurile noastre, (...) totul se leagă, piesă cu piesă,
(...) unul îl cheamă pe altul și tot așa, pentru ca noi să ne bucurăm cu
adevărat de viață, să ne descoperim inima inimii și tot înconjurul inimii
inimii, acea parte în care așternem povești.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o
dorință”, pag.113)
”Spațiul
adevărat e între oameni. Spațiul rece, trist, cumplit. În oameni și între
oameni. (...) uneori doi oameni stau unul lângă altul, lipiți chiar, și-ntre ei
sunt o sută de milioane de miliarde de ani lumină. Acolo e așa-numitul spațiu
distanță. Uneori, același om se depărtează de el însuși, se rătăcește și nu se
mai găsește în veci, orice ar face. Acolo e așa-numitul spațiu discrepanță.”
(Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.126)
”Cercuri
de anotimpuri, ani, greșeli, iubiri, trec din unul în altul cu măști, grimase,
zâmbete, disimulări, aruncate toate în prezentul continuu ca singur atribut al
timpului. Fiecare om își cunoaște trecutul și dacă ar ști cum să-l povestească,
ar ieși cel mai mare și mai frumos roman scris vreodată. Fiecare om se aruncă
pe sine în toate clipele viitorului, imaginându-și cum va arăta, gândi,
acționa, iubi atunci - aici nu mai are nicio certitudine, pare sub umbrela
liberului arbitru. Ne putem întâlni pe drum cu noi înșine, din trecut sau
viitor.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.135-136)
”dacă
ți se întâmplă
să
auzi o vorbă urâtă
du-te
undeva
alege
un petec de pământ
sapă
cu ambele mâini
și
îngroap-o la o adâncime de trei coți
dacă
ți se întâmplă
să
auzi o vorbă frumoasă
du-te
undeva
rămâi
doar tu cu tine
pentru
o clipă sau două
și
îngroap-o în suflet.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.137)
”Cea
mai frumoasă vorbă e cea care vine din inimă și gura rămâne închisă.” (Vasi
Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.144)
”Traiul
complicat nu aduce fericire. Ideală este simplificarea în orice registru.
Important
e să înveți să trăiești totul cu uimire.
Cele
mai multe griji și frici sunt construite de noi.
(...)
Oamenii
de lângă tine te vor stimula, îți vor fi modele sau ți se vor opune, încercând
să te dărâme. Ambele categorii sunt importante pentru tine.
Toate
poveștile pe care le-ai strâns în tine te definesc. Trebuie să strângi cât mai
multe. Nu ani, ci povești.
Nu
te consuma prea tare analizând părerea oamenilor despre tine. Va fi mereu
pestriță.
Dacă
faci ceea ce-ți place nu se cheamă că nu muncești. Muncești de-ți sar capacele
în continuare.
O
minte mohorâtă va ține închise ușile din jurul tău. O minte veselă și pozitivă
le va deschide pe multe. Când sunt multe deschise, apare însă o problemă:
alegerile. Alegerile sunt extrem de grele.
Faci
alegeri mai bune după ce faci alegeri foarte proaste. Vei face mereu din
ambele, dar de la un punct le vei cosmetiza pe cele proaste. Care sunt, oricum,
niște lecții formidabile.
Învață
să refuzi elegant, fără explicații. Nu vei mulțumi pe toată lumea. Te vei
autodistruge încercând asta.
Viața
ta e îndeosebi a ta. Ai grijă de tine.
(...)
Ești
capabil de lucruri incredibile. N-ai idee cât poți crește și ce poți deveni.
Să
ai recunoștință pentru orice.
(...)
Viața înseamnă iubire, bucurie, suferință, luptă, speranță, plâns, durere,
liniște. Astea toate împletite contează enorm în toată arhitectura deplasării
tale prin timp ș spațiu.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.151-154)
”Stai
în lumină.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.154)
”Bunicile
nu dispar niciodată. Ele se transformă, dar trebuie să rămână cumva în viețile
celorlalți.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.185)
”Uneori
ne ies oameni în cale pentru un timp scurt, cât să miște ceva prin noi, să
rearanjeze niște lucruri, să ne folosească în cel mai bun mod cu putință în
lanțuri fermecate de întâmplări aparent fără legătură între ele.” (Vasi
Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.190)
”Ne
temem prea mult de timp, dar până la urmă doar pe el îl avem. Doar el suntem.”
(Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.191)
”Să-ți
pui o dorință” - ”roman de mică întindere”, scris de medicul Vasi Rădulescu și
apărut la Editura Readers Do Good din București, în anul 2019, este o carte
prezentând gândurile și trăirile unui copil de 13 ani, un copil ”meseriaș”,
”special” prin boala lui (are trei tumori craniene, dobândite probabil în urma
unui traumatism la locul de joacă) care-i deschide noi orizonturi de reflecție
și înțelegere a lumii și a vieții, dar numai prin intermediul poveștilor care
trăiesc și irup din el. Toți îl iubesc, de la bucătăreasa Caterina, care îi
prepară, în final, orez cu lapte și multă scorțișoară, așa cum îi place lui, la
asistenta Didi care-i ”ciuruie” mai mereu venele, la liftierul Oni - cel ce
intra în sufletul oricărui mic pacient, dar mai cu seamă în sufletul
protagonistului nostru -, electricianul Manu, chirurgul Nishcek - care-l
pregătește și-l operează cu succes - și chiar până pacientul Hui, un chinez internat
în secția de Cardiologie pentru adulți.
Deși
nu are un nume, micul nostru erou, care trăiește din povești și dialoguri
imaginare cu o broască țestoasă - Maya -, ce deține toate răspunsurile la
întrebările puse, ori din corespondența cu domnul Oni, liftierul al cărui
”ținut de mână e mai cald decât nașterea unei stele”și cu adevărat un ”circar de cuvinte”, este cunoscut drept
”băiatul cu șosete turcoaz”, ”băiatul de la 227”, ori ”băiatul cu trei cercuri
desenate pe cap”. Lui i se atribuie doar o inițială: V. Poate fi litera V de la
Victor, VICTORIE, VIAȚĂ. Întrucât, în final, VIAȚA triumfă!
Cartea
este, dacă vreți, un imn adus vieții. O viață plină cu de toate, și bune, și
rele, și negre, și colorate, și triste, și fericite, cu speranțe împlinite.
