Pentru elevii mei din clasa a V-a. Pregatire pentru teza din semestrul al II-lea

I. Modurile predicative
A. Modul Indicativ
1. Timpul prezent: eu cant, tu canti, el (ea) canta, noi cantam, voi cantati, ei (ele) canta
2. Timpul imperfect: eu cantam, tu cantai, el (ea) canta, noi cantam, voi cantati, ei (ele) cantau
3. Timpul perfect simplu: eu cantai, tu cantasi, el (ea) canta, noi cantaram, voi cantarati, ei (ele) cantara
4. Timpul perfect compus: eu am cantat, tu ai cantat, el (ea) a cantat, noi am cantat, voi ati cantat, ei (ele) au cantat
5. Timpul mai mult ca perfect: eu cantasem, tu cantasesi, el (ea) cantase, noi cantaseram, voi cantaserati, ei (ele) cantasera
6. Timpul viitor: eu voi canta, tu vei canta, el (ea) va canta, noi vom canta, voi veti canta, ei (ele) vor canta
7. Formele de viitor popular
a) eu o sa cant, tu o sa canti, el (ea) o sa cante, noi o sa cantam, voi o sa cantati, ei (ele) o sa cante
b) eu oi canta, tu ai (ii) canta, el (ea) o canta, noi om canta, voi ati canta, ei (ele) or canta
c) eu am sa cant, tu ai sa canti, el (ea) are sa cante, noi avem sa cantam, voi aveti sa cantati, ei (ele) au sa cante

B. Modul Imperativ
(tu) canta!, (tu) nu canta!
(voi) cantati!, (voi) nu cantati!

C. Modul conjunctiv
1. Timpul prezent: eu sa cant, tu sa canti, el (ea) sa cante, noi sa cantam, voi sa cantati, ei (ele) sa cante
2. Timpul perfect: eu sa fi cantat, tu sa fi cantat, el (ea) sa fi cantat, noi sa fi cantat, voi sa fi cantat, ei (ele) sa fi cantat

D. Modul conditional-optativ
1. Timpul prezent: eu as canta, tu ai canta, el (ea) ar canta, noi am canta, voi ati canta, ei (ele) ar canta
2. Timpul perfect: eu as fi cantat, tu ai fi cantat, el (ea) ar fi cantat, noi am fi cantat, voi ati fi cantat, ei (ele) ar fi cantat

II. Modurile nepredicative
A. Modul Infinitiv
1. Timpul prezent: a canta
2. Timpul perfect: a fi cantat

B. Modul Gerunziu
cantand

C. Modul Participiu
cantat, cantata, cantati, cantate

D. Modul Supin
de cantat, despre cantat, la cantat, pentru cantat

COPIATI-VA ACEST EXEMPLU IN PORTOFOLIILE VOASTRE SI TRECETI ALTE 5 VERBE LA TOATE MODURILE, TIMPURILE SI PERSOANELE!!!!

Meditatiile le voi face pentru a-mi putea plati datoriile catre stat, pentru a-mi putea cumpara medicamenele necesare in tratarea afectiunilor

M e d i t a ţ i i – LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ (clasele I- XII, bacalaureat, admitere facultate: LITERE, DREPT, ACADEMIA DE POLITIE);
- LIMBA ŞI LITERATURA FRANCEZĂ (clasele I – XII);
- LIMBA GERMANĂ – nivel începători

T r a d u c e r i din / în LIMBA FRANCEZĂ

NICOLETA Enculescu
LICENŢIATĂ în Filologie, specializarea Română – Franceză, promoţia 1999 (8,25);
STUDII APROFUNDATE în Etnologie şi Folclor, promoţia 2002 (10,00);
PREMII I şi MENŢIUNI obţinute la diferite concursuri literare naţionale şi internaţionale (Franţa):
• Premiul I pentru POEZIE – Bucureşti, 2000;
• Menţiune pentru ESEU – Bucureşti, 2001;
• Premiul I pentru POEZIE – Franţa, 2002;
• Menţiune pentru POEZIE – Franţa, 2003;
• Menţiune pentru ESEU – Franţa, 2004
 Experienţă de 6 ani în învăţământul de stat şi particular liceal şi gimnazial
 REZULTATE OBŢINUTE CU ELEVII:
- eleva Udrea Laura – Alexandra a fost admisă (Liceul Particular nr.1 „Octav Onicescu – Mihoc”, an şcolar 2002/2003) la Academia de Studii Economice – Facultatea de Relaţii Internaţionale (studii în limba franceză), în primii 20 (sesiunea iulie 2003);
- elevii Marincovici Maria si Duminicescu Mihai (Liceul Particular nr.1 „Octav Onicescu – Mihoc”, clasele a XI-a A si a XI-a B – an şcolar 2002/2003) au obţinut menţiuni pentru creaţii literare proprii în limba franceză la Concursul Internaţional de Creaţie Literară „L’Ile des Poètes – Rencontres”, desfăşurat în Franţa (Ste Geneviève des Bois);
- eleva Marinescu Cristina-Maria (clasa a X-a C, Liceul de stat „Octav Onicescu”, sector 4, Bucureşti) a obţinut MENŢIUNE (nota 8,00) la Olimpiada de Limba şi Literatura Română – faza pe sector (anul şcolar 2004-2005);
- eleva Bercuci Livia (clasa a X-a C, Liceul de stat „Octav Onicescu”, sector 4, Bucureşti, an şcolar 2004-2005) a obţinut, la Concursul Naţional de Creaţie Literară organizat de Centrul Cultural „Mihai Eminescu” şi Primăria sectorului 2, MENŢIUNE;
- în anul şcolar 2008-2009, la Şcoala cu clasele I – VIII nr.81, Bucureşti, la Concursul Naţional de Limba şi Literatura Română „Ionel Teodoreanu”, elevii mei au obţinut următoarele rezultate:
Faza pe sector
Clasa a V-a
Floarea Ioana-Cristina = 108,5 p. din 120;
Cheşcheş Ioana = 107 p. din 120;
Hosu Ana = 102 p. din 120
Clasa a VI-a
Durdeu Diana = 111 p. din 120;
Dobrin Ana = 100 p. din 120
Faza pe municipiu
Cheşcheş Ioana = 100,5 p. din 120;
Hosu Ana = 100 p. din 120
Tot în anul şcolar 2008-2009, eleva Cheşcheş Ioana (clasa a V-a) s-a clasificat pentru etapa naţională a Concursului „+ / - Poezie”, desfăşurat în municipiul Timişoara.

 REZULTATE OBŢINUTE LA EXAMENELE DE CAPACITATE, LA TESTĂRILE NAŢIONALE ŞI TEZELE CU SUBIECT UNIC, ÎN PERIOADA 2004-2008:
- Niţă Doina – Marina (Şcoala cu clasele I – VIII nr. 116, sector 3, Bucureşti) = 8,50;
- Nicola Andrei-Sebastian (Şcoala cu clasele I – VIII nr.97, sector 4, Bucureşti) = 8,45;
- Stănescu Marina (Şcoala cu clasele I-VIII nr.87, sector 3, Bucureşti) = 7,85;
- Costescu Vlad (Şcoala cu clasele I-VIII nr.87, sector 3, Bucureşti) = 8,50;
- Preda G. Ana-Maria (Şcoala cu clasele I – VIII nr.87, sector 3, Bucureşti) = 9,55;
- Petre Nicoleta (Liceul de muzică „Dinu Lipatti”, Bucureşti, sector 4) = 8,50 (semestrul I), 7,00 (semestrul al II-lea);
- Blidariu Andreea (Liceul de muzică „Dinu Lipatti”, Bucureşti, sector 4) = 7,00 (semestrul I), 8,50 (semestrul al II-lea);
- Traistaru Alexandra (Scoala cu clasele I-VIII nr.81, sector 3, Bucuresti) = teza cu subiect unic (clasa a VIII-a B), semestrul I (an scolar 2008-2009)= 10,00.

INFORMAŢII LA:
- adresă e-mail: enculescunicoleta@yahoo.com;

- nr.telefon: 0746.398.753

Acatistul Sfintilor 40 de Mucenici

Acatistul Sfintilor 40 de Mucenici



(9 martie)



Condacul 1



Aparatoarei intruniri pentru credinta, Mucenicilor de patruzeci, care in iezerul Sevastiei s-au aruncat de inchinatorii la idoli, veniti sa praznuim cu dragoste pomenirea lor. Ca vrednici sunt a ne izbavi de toata primejdia prin rugaciuni catre Dumnezeu si sa cantam: Bucura-te, ceata prealuminata a Mucenicilor!



Icosul 1



Ingerii din cer cu cununi de cinste s-au aratat sufletele voastre cele nevestejite de durerea trupului, ca suferind rabdati asprimea gerului, ca si tinerii evrei care oarecand vapaia focului privind, cantau: pe Domnul lucrurile !audati-L si preainaltati-L intru toti vecii! Pentru aceasta si noi cantam asa:

Bucura-te, turma a adevaratului Pastor;

Bucura-te, ca prin ale Lui invataturi ai aflat mantuirea;

Bucura-te, ca printr-lnsul ti s-au deschis usile raiului;

Bucura-te, ca ai dobandit viata cea nemuritoare;

Bucura-te, ca ai defaimat fagaduintele barbarilor;

Bucura-te, ca te-ai lepadat de cinstea celor necredinciosi;

Bucura-te, in suferinta cu totul nestramutata;

Bucura-te, in biruita multora neasemanata;

Bucura-te, in lupte desavarsit nerusinata;

Bucura-te, in ispite fara preget neaplecata;

Bucura-te, ca in chinuri ai stat neintristata;

Bucura-te, visteria lui Hristos cea nedesarta;

Bucura-te, ceata prealuminata a Mucenicilor!



Condacul 2



Voievodului ce va indeamna din porunca imparatului sa aduceti jertfa capistii idolesti, cu un gand i-ati raspuns, fara sfiala: ca daca pentru imparatul cel pamantesc, intru razboaie ati biruit pe vrajmasi, cu cat mai vartos pentru imparatul cel fara de moarte nevoindu-va, veti surpa si vei birui a lui rautate, cantand: Aliluia!



Icosul 2



Graiurile acestea auzindu-le, Agricola a zis catre Sfinti: una din doua sta inaintea voastra sa alegeti: ori zeilor sa aduceti jertfe si sa luati mari daruri, ori nesupunandu-va sa fiti din oaste izgoniti si pedepsiti, catre care ei au raspuns ca Domnul se ingrijeste de noi in cele de folos; pentru aceasta le cantam:

Bucurati-va, ostasii lui Hristos;

Bucurati-va, Sfintilor Mucenici;

Bucurati-va, rabdatori de chinuri;

Bucurati-va, cei binecredindosi si intelepti;

Bucurati-va, ca ati defaimat fagaduintele netrebnice;

Bucurati-va, ca ati rusinat pe cei necredinciosi;

Bucurati-va, ca ati luptat impotriva iernii;

Bucurati-va, ca ati nazuit la puterea lui Dumnezeu;

Bucurati-va, ca ati dobandit mila si dragostea Lui;

Bucurati-va, ca s-au scris numele voastre in ceruri;

Bucurati-va, ca v-ati invrednicit de asemenea dar;

Bucurati-va, plinirea randuielii sfinte;

Bucura-te, ceata prealuminata, a Mucenicilor!



Condacul 3



De vreme ce singur marturisesti, au zis Sfintii ostasi voievodului, ca in mana noastra sta a dobandi dragostea sau ura ta, sa nu ne iubesti pe noi caci esti fara de lege si de intunericul ratacirii cuprins; ci mila lui Dumnezeu cel atotputernic sa fie cu noi, caci Lui ii cantam: Aliluia!



Icosul 3



Marturia Sfintilor umpland de manie pe pagan, a poruncit ca sa-i arunce in temnita, iar sfantul Kyrion a zis catre dansul ca de la imparat nu ai stapanire a ne munci, fara numai a cerceta plecarile noastre. Dupa care cuvinte, el n-a mai indraznit a-i schingiui, insa indata i-a intemnitat; iar noi, cu evlavie, cantam asa:

Bucura-te, Kyrion inteleptule;

Bucura-te, al fratiei aparatorule;

Bucura-te, al semetiei invingatorule;

Bucura-te, nadejdea celor de o credinta cu tine;

Bucura-te, lauda legii lui Hristos;

Bucura-te, stalpul Bisericii Rasaritului;

Bucura-te, ocrotitorul cetei tale;

Bucura-te, risipitorul eresurilor;

Bucura-te, chinuire neclintita;

Bucura-te, vas ales spre mantuire;

Bucura-te, trambita insuflata de Duhul Sfant;

Bucura-te, paza cetei tale;

Bucura-te, ceata prealuminata a Mucenicilor!



Condacul 4



In temnita sezand sfintii, inteleptul Kriton nu inceta a-i povatui zicand ca precum cu un suflet si cu un gand am vietuit, asa si mucenicia sa o savarsim impreuna; si precum am placut imparatului celui muritor, asa si Celui fara de moarte, imparatului Hristos Dumnezeu, sa ne sarguim a fi iubiti si sa-l cantam: Aliluia!



Icosul 4



Petrecand ostasii inchisi sapte zile, a opta a venit Licie voievodul, de imparatul trimis, ca sa-i judece cu Agricola dimpreuna. Ei, insa, fara a se infricosa, mergand la infatisare, se rugau impreuna citind psalmul lui David:

"Dumnezeule, intru numele Tau marturiseste-ne si intru puterea Ta ne judeca"; iar noi le cantam acestea:

Bucura-te, turma mica;

Bucura-te, ceata sfanta;

Bucura-te, ca in cuget ai fost una ravnitoare;

Bucura-te, si in trup cu un gand patimitoare;

Bucura-te, in razboi agera biruitoare;

Bucura-te, de vrajmasi vrednica invingatoare;

Bucura-ie, a paganilor stea luminatoare;

Bucura-te, la nevoi tuturor folositoare;

Bucura-te, ca in munci ai putut fi rabdatoare;

Bucura-te, ca de idoli n-ai vrut a fi patimitoare;

Bucura-te, de eresuri strasnica prigonitoare;

Bucura-te, crestinilor vesnica aparatoare;

Bucura-te, ceata prealuminata a Mucenicilor!



Condacul 5



Stand Sfintii inaintea lui Licie, acesta le-a grait: voi poate mai mari dregatorii asteptati de la imparatul? eu sunt trimis a vi le da voua, de va veti supune legilor tarii ca sa jertfiti zeilor. Iar Sfantul Candidus i-a raspuns: Nu numai dregatoria nu voim cu asemenea cuvinte, dar si trupurile noastre va dam spre a dobandi dragostea Mantuitorului nostru Hristos, Caruia ii cantam: Aliluia!



Icosul 5



Indata dar, voievodul a poruncit slujitorilor ce ii pazeau ca sa-i loveasca cu pietre spre a le astupa gurile; pietrele insa se rasfrangeau si tot asupra celor ce le azvarleau se intorceau, incat se ucideau unii pe altii. O, minune! strigau Sfintii, intarindu-se in credinta; iar noi le cantam:

Bucurati-va, ca ati birui pe satana;

Bucurati-va, ca ati rusinat pe Licie;

Bucurati-va, ca ati uimit pe strajerii lui;

Bucurati-va, ca ati imbarbatat toata ostirea;

Bucurati-va, pentru asemenea mare fapta;

Bucurati-va, ca ati facut a se minuna popoarele;

Bucurati-va, ca ati luminat intelegerea privitorilor;

Bucurati-va, ca ati ingrozit pe inchinatorii la idoli;

Bucurati-va, ca pentru voi s-a aratat puterea Duhului Sfant;

Bucurati-va, ca intru voi a stralucit raza dumnezeirii;

Bucurati-va, ca prin voi s-au intors multi eretici la credinta;

Bucurati-va, cei intocmai astazi cu ingerii;

Bucura-te, ceata prealuminata a Mucenicilor!



Condacul 6



Voievodul rusinat vazandu-se si nestiind ce sa mai zica, striga catre popor ca vrajitori sunt. Iar Sfantul Domnus i-a raspuns cu indrazneala, ca Dumnezeu a voit ca fetele celor fara de rusine ce hulesc pe Fiul Sau, sa se zdrobeasca, si astfel sa cunoasca puterea lui Hristos si sa-I cante: Aliluia!



Icosul 6



Si iarasi ducandu-i pe Sfinti la inchisoare, ei se rugau cantand psalmul proorocului ce zice: "Precum sunt ochii slugilor la mana stapanilor, asa sunt ochii nostri catre Domnul...". Atunci glasul Domnului a grait catre dansii zicand: "Cel ce crede intru Mine, de va muri, viu este"; pentru aceasta sa-i cinstim si sa zicem asa:

Bucurati-va, intru Domnul, Care a grait catre voi;

Bucurati-va, cei ce v-ati invrednicit de asemenea cinste;

Bucurati-va, ca v-ati intarit prin putere de sus;

Bucurati-va, ca v-ati socotit intocmai cu Apostolii;

Bucurati-va, ca cuvantul lui Dumnezeu s-a rostit catre voi;

Bucurati-va, ca Cel ce S-a suit pe Cruce, S-a pogorat si in temnita;

Bucurati-va, ca Fiul Fecioarei intru voi S-a salasluit;

Bucurati-va, ca biruitori v-ati aratat cu puterea Crucii;

Bucurati-va, ca Mielul lui Dumnezeu v-a randuit rabdarea Sa;

Bucurati-va, cantaretilor de cantari duhovnicesti;

Bucurati-va, organe bine rasunatoare;

Bucurati-va, strune cuvantatoare;

Bucura-te, ceata prealuminata a Mucenicilor!



Condacul 7



Dupa ce a stralucit ziua cea mult dorita de Sfinti, s-au dus ei din temnita inaintea tiranilor, carora le-au grait asa: Faceti-ne noua ce veti voi, ca suntem crestini si nu ne vom inchina zeilor vostri. Atunci au vazut ei pe diavolul langa Agricola stand si la urechi soptind. Dupa care, iarasi cu credinta au strigat:

Aliluia!



Icosul 7



Neputand a suferi mai mult Agricola si Licie defaimarea ce le faceau Sfintii, au poruncit ostasilor sa-i lege si sa-i impinga ca pe o turma de oi in iezerul de langa cetatea Sevastiei, ca era vifor mare si nu credeau a rabda asprimea timpului, inconjurandu-i cu ostasi; ei insa cu fata vesela au primit pedeapsa aceasta, pentru care le cantam:

Bucurati-va, ca ati iesit din cetele paganesti;

Bucurati-va, ca intrati in legiunile ceresti;

Bucurati-va, ca va gonesc voievozii intunericului;

Bucurati-va, ca va primesc incepatorii luminii;

Bucurati-va, ca ingerii privindu-va se veselesc;

Bucurati-va, ca diavolii plangand se tanguiesc;

Bucurati-va, ca heruvimii va umbresc sub aripile lor;

Bucurati-va, ca puterea iadului se zdrobeste de sfaturile voastre;

Bucurati-va, ca serafimii Canta si praznuiesc;

Bucurati-va, ca Agricola si Licie se otarasc;

Bucurati-va, ca apele Sevastiei v-au spalat de pacate;

Bucurati-va, ca in ele ati primit botezul;

Bucura-te, ceata prealuminata a Mucenicilor!



Condacul 8



Dupa ceasul intai din noapte, gerul intarindu-se foarte cumplit, trupurile Sfintilor inghetasera incat se puteau frange. Unul, insa, dintr-insii, nemaiputand rabda aceasta asprime, fiind slab de credinta, s-a despartit; de ceata cea sfanta si a alergat la o baie pe care o facuse voievodul inadins pe malul iezerului pentru cel care s-ar intoarce clin credinta sa, dar toti ceilalti cu un glas: Aliluia!



Icosul 8



Punandu-se Sfintii la rugaciune cu smerenie, spre a nu se putea rapi de puterea diavolului, catre ceasul al treilea a stralucit peste ei o lumina mare de s-a incalzit vazduhul, gheata s-a topit si apa s-a facut priincioasa. Iar acel dintre ei care alergase la baie s-a desfacut ca ceara de caldura focului; pentru care sa cantam Sfintilor acestea:

Bucurati-va, ca ati imblanzit stihiile;

Bucurati-va, ca iezerul de gheata s-a topit;

Bucurati-va, ca apele cele amare s-au facut priincioase;

Bucurati-va, ca crivatul si-a schimbat puterea sa;

Bucurati-va, ca v-ati izbavit de iarna suferintei;

Bucurati-va, ca ati dobandit caldura raiului;

Bucurati-va, ca din intuneric ati iesit la lumina;

Bucurati-va, ca lepra pacatelor s-a curatit de pe voi;

Bucurati-va, ca Soarele dreptatii v-a stralucit voua;

Bucurati-va, ca dorinta barbarilor a ramas rusinata;

Bucurati-va, ca hotararea voastra a stat nestramutata;

Bucurati-va, ca ati dobandit dumnezeiasca bunavointa;

Bucura-te, ceata prealuminata a Mucenicilor!



Condacul 9



In acea vreme mai marele temnitei, vazand lumina si uitandu-se la cer, a vazut treizeci si noua de cununi stralucite ca soarele, pogorandu-se spre Sfinti si intelegand ca a patruzecea lipsea pentru acel ce se indoise, a strigat catre strajeri aruncandu-se in iezer: si eu marturisesc pe Hristos de adevaratul Dumnezeu si Ii cant Lui: Aliluia!



Icosul 9



Cu aceasta urmare a temnicerului, numarul Mucenicilor implinindu-se dupa raduiala de sus hotarata, diavolul nemaiputand rabda marimea de suflet al lor, in chip de om se tanguia pe tarmuri, zicand: Cum boierii de au lasat nechinuiti pe acesti ostasi semeti pana a nu-i da in apa; iar noi, pomenind numele lor, cantam:

Bucura-te, Kyrion;

Bucura-te, Candidus;

Bucura-te, Domnus;

Bucura-te, Hesychius;

Bucura-te, Heraclie;

Bucura-te, Smaragdus;

Bucura-te, Evnoicus;

Bucura-te, Valens;

Bucura-te, Vivian;

Bucura~te, Claudiu;

Bucura-te, Priscus;

Bucura-te, Teodul;

Bucura-te, ceata prealuminata a Mucenicilor!



Condacul 10



Iar a doua zi venind necuratii tirani la iezer, au vazut pe Sfinti vii si nevatamati de asprimea gerului cu temnicerul dimpreuna, de care minunandu-se mai ales, fiind cel mai credincios slujitor al lor, au intrebat pe ostasi pricina si ei le-au povestit ceea ce urmase dupa lumina, si cum s-a aruncat in apa, marturisind pe Hristos si cantand: Aliluia!



Icosul 10



Atunci tiranii de manie umplandu-se, au poruncit ca legandu-i sa-i traga spre mal si ducandu-i la locul cel de munca, au judecat ca sa le sfarame gleznele cu ciocane, care munca savarsindu-se cu multa cruzime, maica unuia din Sfinti ce se numea Meliton si era tanar foarte, intamplandu-se de fata, cu jale mare il imbarbata, strigand catre dansul si catre ceilalti:

Bucura-te, fiul meu cel iubit care astazi te preaslavesti;

Bucura-te, Ioane, mult rabdatorule;

Bucura-te, Eutihie, inteleptule;

Bucura-te, Xanthius, indreptatorule;

Bucura-te, Aelian, prefericitule;

Bucura-te, Sisinnius, cel viteaz;

Bucura-te, Aggias, de Dumnezeu iubite;

Bucura-te, Meletie, primitorule de straini;

Bucura-te, Flaviu, cel cu nume mare;

Bucura-te, Acacius, fara de rautate;

Bucura-te, Ecdicius, invatatorule;

Bucura-te, Lisimah, de vrajmasi risipitor;

Bucura-te, ceata prealuminata a Mucenicilor!



Condacul 11



Cand Mucenicii erau chinuiti de ostasi, gura lor nu inceta a rosti rugaciunea aceasta: Sufletul nostru ca o pasare s-a izbavit din cursa vanatorilor; cursa s-a sfaramat si noi ne-am izbavit; ajutorul nostru este intru numele Domnului; si asa graind si-au dat sufletul in mainile lui Hristos cantand: Aliluia!



Icosul 11



Dar dupa ce s-au savarsit din viata ca niste jertfe ale lui Hristos, voievozii intunericului au poruncit slugilor sa puna trupurile Sfintilor in carute si sa le duca la ardere, spre a nu ramane crestinilor nici o nadejde de mangaiere, nestiind ce va urma. Noi insa, slavindu-i, cantam acestea:

Bucura-te, Alexandru, aparatorule;

Bucura-te, Ilie, cu Tezviteanul petrecatorule;

Bucura-te, Gorgonius, lauda Armeniei;

Bucura-te, Teofil, aiesul lui Dumnezeu;

Bucura-te, Domitian, cuviosule;

Bucura-te, Gaius, preafericitule;

Bucura-te, Leontie, mandria imparatilor;

Bucura-te, Atanasie, dulceata preotilor;

Bucura-te, Chiril, mangaietorule;

Bucura-te, Sacerdon, preaminunate;

Bucura-te, Nicolae, cel milostiv;

Bucura-te, Valeriu, stegarul credintei;

Bucura-te, ceata prealuminata a Mucenicilor!



Condacul 12



Si dupa ce s-au savarsit Sfintii, acel mai tanar, Meliton, dand inca semne de viata, tiranii au poruncit sa nu-l duca la ardere, voind inca sa-l mai munceasca; maica sa, insa, ridicandu-l pe umerii ei, l-a dus la ceilalti, ca dimpreuna sa se topeasca trupurile lor; insa pe drum si-a dat sufletul cantand: Aliluia!



Icosul 12



Nici focul, nici apele n-au putut mistui Sfintele Moaste ale Mucenicilor. Ca, arzand lemnele, oasele lor au ramas nevatamate. Si in apa aruncandu-i, a treia zi s-au aratat episcopul Armeniei, anume Petru, la mijlocul noptii, ca niste lumini stralucind, de unde i-au scos si i-au asezat la locuri de cinste, cantand:

Bucura-te, Philoctemon, iubitorule de cinste;

Bucura-te, Severian, facatorule de minuni;

Bucura-te, Chudion, mangaierea bolnavilor;

Bucura-te, Agalae, bucuria celor intristati;

Bucurati-va, stele neapuse ale Armeniei;

Bucurati-va, crini nevestejiti ai Sevastiei;

Bucurati-va, ca numele voastre s-au scris in ceruri;

Bucurati-va, ca v-ati incununat prin ingeri;

Bucurati-va, ca ati surpat puterea idoleasca;

Bucurati-va, ca ati sporit gloria crestineasca;

Bucurati-va, odraslele nemuritoare;

Bucurati-va, oastea cea biruitoare;

Bucura-te, ceata prealuminata a Mucenicilor!



Condacul 13



O, de trei ori fericita si preanevinovata ceata a Mucenicilor! Tie ne rugam, grabeste de intareste credinta noastra cu ajutorul Tau cel sfant, ca printr-insa sa dobandim cele de folos, cu mila dumnezeiasca, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii si de alte rautati, ca impreuna cu tine sa cantam: Aliluia!



(Acest condac se zice de trei ori.)



Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

Parohia Ortodoxa Romana din Salzburg

Parohia Ortodoxa Romana
„Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil“; “Sfintii Mucenici Epictet si Astion” Salzburg- Austria

Parohia s-a infiintat in anul 1976. La dorinta de a avea asistenta religioasa, credinciosii ortodocsi romani din orasul Salzburg si din imprejurimi s-au adresat Bisericii Mame. Vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina a aprobat infiintarea parohiei, iar in primii ani au slujit preotii de la Viena. Din anul 1979 a slujit P.C. Preot Ioan Sabadus, iar in 1985, vrednicul de pomenire Patriarhul Justin Moisescu a numit preot pe Dr. Dumitru Viezuianu. Parohia se afla sub jurisdictia canonica a Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Germania, Europa Centrala si de Nord si functioneaza in cadrul Vicariatului Ortodox Roman din Viena.
Slujbele s-au oficiat in biserica veche catolica Schloßkirche Mirabell pana in anul 1993. Apoi cu aprobarea Arhiepiscopului Salzbugului slujbele s-au savarsit in biserica Sf. Treime (Dreifaltigkeitskirche). In anul 2007, cu ajutorul lui Dumnezeu am construit biserica proprie. Manastirea Benedictina Sf. Petru din localitate, prin P.C. Parinte Staret Edmund Wagenhofer ne-a pus la dispozitie, in conditii avantajoase un teren in orasul Salzburg, strada Robinigstr. 48 .
Piatra de temelie a fost asezata la slujba oficiata de Inaltpreasfintitul Mitropolit Serafim la 1. iulie 2007. Biserica proiectata de Arhitectul roman Eugen Dumitru stabilit in Salzburg este unicat. Este construita din lemn in stilul maramuresan, la care s-au adaugat elemente arhitectonice specifice bisericilor din Bucovina si din nordul Olteniei .
Mesterul austriac Dulgher Ferdinand Lienbacher din Salzburg /Kuchl a executat lucrarea cu profesionalism. Este incununarea experintei sale de o viata si biserica a devenit loc de pelerinaj, fiind vizitata si apreciata de pelerini din multe tari europene, intre care si din Romania. Peste 12.000 de persoane au vizitat biserica si s-au rugat in locasul de cult. Biserica are urmatoarele dimensiuni : 23m lungime, 8,5m latime, iar turnul cu o inaltime de 22 m este cea mai inalta constructie de lemn din Landul Salzburg. Iconostasul si stranele proiectate de Arhitectul Eugen Dumitru au fost sculptate in lemn de stejar de Mesterul Peiu Pantelimon din Tg. Neamt.
Sponsorizarea partii de lemn a iconostasului a fost facuta de familia Doina si Ion Marian. Iconostasul mic, iconostasul Maicii Domnului si Strana au fost sculptate in lemn de stejar de Prea Cuviosul Parinte Filotei de la Sfanta Manastire Cozia si donate Parohiei de dna. Prof. Horiana Branisteanu. Icoanele pentru iconostas au fost picatate de maicile de la Sfanta Manastire Bistrita-Valcea. Celelalte icoane din naos au fost pictate cu har si pricepere de pictorul Gabriel Bobaru din Pucioasa.
Langa biserica am construit un Centru Pastoral Ecumenic si Cultural, cu o sala corespunzatoare destinata activitatilor parohiale, biblioteca parohiala, dar si organizarii de expozitii, conferinte cu tematica spirituala, culturala, ecumenica, lectii de religie, lectii de limba romana, prezentare si executare de obiecte de arta populara si iconografie. La intrare s-a construit o poarta maramuresana, sculptata de mesterul Ion din Barsana. si donata de Familia Ing. Felicia si Dragos Vasiloiu. Intre biserica si centrul parohial a fost asezata o cruce de lemn de stejar sculptata tot de mesteriul maramuresan si donata de Familia Ing. Cristina si Mihai Contiu.
Deschiderea ecumenica specifica Bisericii Ortodoxe Romane pe care am practicat-o cu competenta in vestul Austriei, a determinat autoritatile bisericesti si civile sa aprobe proiectul. Mass-Media din Austria ne-a fost alaturi cu entuziasm in toate etapele constructiei.
Parohia este membra in organizatia ecumenica locala (ÖAK). Preotul paroh impreuna cu alte trei carde didactice predau religia ortodoxa in scoli, anul acesta fiind inscrisi la ora de religie 120 de elevi ortodocsi din 21 de scoli.
Credinciosii intra si se roaga cu bucurie si emotie in biserica proprie si asteapta sfintirea care va avea loc pe data de 13. iunie 2009, cand vom fi onorati de slujirea si vizita Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Romaniei.
Preot Dr. Dumitru Viezuianu

Strada: Robinigstraße Nr. 48, A-5020 Salzburg
Telefon/Fax: 0043/662/45 44 30
Mobil: 0043/664/76 92 833
E-mail: parohia_salzburg@yahoo.de
Site: www.parohia-salzburg.ro

Biserica "Sacaturi", comuna Costesti, judetul Valcea

http://biserica_sacaturi.crestinortodox.ro

Preot paroh: Victor-Ovidiu Muresan

Nucleoplastie...

... Si ajung eu dimineata (23 februarie 2010) la Spitalul Municipal (acu', mai nou, se numeste Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti. -Bine ca nu si-a schimbat si locatia, ci doar... aspectul!!!), pe la ora 08.45. Ce-am gasit? Multa aglomeratie, multa lume, agitatie, o pata de culoare in cenusiul vietii... Si a-nceput frica, am inceput sa tremur, mai ales cand mi-am auzit numele, rostit de d-na asistenta, ce a completat: "Sa va pregatiti, sa intrati la dl dr. Patrascu".
Am intrat, m-a intrebat dl. doctor ce am patit, m-a consultat, apoi mi-a spus sa astept pe hol, pana ce va iesi din operatie.
(Ma gandeam, cu groaza, ca va trebui sa stau cateva ore bune, insa -neasteptat de repede!- dupa vreo 30 de minute, d-na asistenta mi-a aratat salonul si patul, sfatuindu-ma sa ma pregatesc, la ora 14 urmand sa vina domnul doctor sa ma ia la sala, pentru neucloplastie.)
Brrr! Ce frica ma cuprinse!... Nu stiu de ce, pentru ca nu eram singura-singura. dar, ma rog ; poate din cauza frigului tremuram, nu stiu!...
Ce bine ca nu am fost singura! Nu! Nu eram cu mama! Mamei chiar nu i-am zis nimic. Mi-a fost frica: imi puneam tot felul de intrebari: daca nu va reusi interventia? Asa, mai bine, am hotarat sa nu-i spun decat dupa. Si dupa i-am zis. De fapt..., i s-a zis. Aura i-a spus, eu eram adormita, dupa anestezie... :(
Pana la interventie si cu mult dupa am stat cu colegele mele de la facultate - Aura, Ionela, Cristina C., Andreea, Raluca - (carora le multumesc mult-mult de tot), care m-au ingrijit ca pe un bebelus (eh, cateodata-i bine sa fii bolnav: esti rasfatat, ti se fac toate voile!). Iar cineva SPECIAL s-a rugat tot timpul pentru mine. Stiu asta, de fapt... am simtit... chiar pe masa de operatie: un calm total, doar dupa ce...
...Frica ce ma cuprinsese, initial,... mi-a facut dintii sa-mi clantane in gurita si, odata cu ei, si masa din sala de operatii, unde am fost invitata (frumos) sa ma asez (invitatia era facuta ca pentru a lua loc in fotoliu,dar, de fapt, era o masa... :( ...).
Ceva demn de luat in seamna, de notat, de catre toti: in tot spitalul - cald, curat (nu am zarit niciun gandacel, ca altadata, ca prin alte locuri din spitalele bucurestene: Bagdasar, Militar, Colentina...); chiar personalul medical a fost extrem de dragut (cei de la sala de interventii, domnul doctor Patrascu). Mai putin doamna asistenta sefa de la Neurochirurgie, etaj VIII, unde am fost internata, care le-a spus catorva persoane care m-au cautat ca... am plecat acasa... (Si asta la ora 15! Cand am fost externata la ora 19!!!)
Toate ca toate si, insumandu-le, am ajuns si la interventie. Sensibila cum sunt, a fost necesara o anastezie locala mai serioasa, pentru ca, initial, am simtit "aproape" tot. Dar apoi a fost ultra-bine, pentru ca n-am mai simtit NIMIC!
Plus ca, nefiind anesteziata total, domnul doctor a comunicat cu mine, mi-a explicat ce urma sa faca si... nu m-am mai speriat chiar atat de rau! E ceva extraordinar in chestia asta: sa vorbeasca medicul cu tine, sa te tina la curent cu pasii pe care-i face in cursul interventiei, zau asa!
Medicul? Un om, nu un ZEU, sau cu aere de "entelectual", cum sunt multi altii!
Un alt lucru care mi-a dat incredere: interventia este monitorizata, din mai multe unghiuri de vedere, incizia e mica, nu e taietura, precum la clasica operatie de Hernie de Disc, desi ... si aici se lucreaza "pe disc", se ajunge in interiorul discului intervertebral, se scoate o parte din nucleul pulpus, pentru ca discul intervertebral sa se aseze, incetul cu incetul, la locusorul lui.
Acum, la 6 zile de la interventie, pot misca degetele de la piciorul cu pareza, lucru pe care nu-l puteam face inainte. Desigur, dureri sunt, si suportabile, si insuportabile, de-mi vine sa urlu, mai am inca parestezii, nu pot sta prea mult pe scaun sau in picioare, nu pot ridica/duce greutati (chiar nu am voie, timp de un an, sa duc greutate mare in mana).
Sper ca evolutia sa fie de la multumitor la foarte multumitor. Iar pe 9 sau 10 martie voi merge la control.
SA VA RUGATI SI PENTRU MINE!
TOATE BUNE!
S-AVETI O PRIMAVARA FRUMOASA, CU MULTE BUCURII BINECUVANTATE SI MULTA PACE IN SUFLET!
SANATATE MAXIMA!

Nucleoplastie si coblatie, ozonoterapie intradiscala...

...maine voi face cunostinta cu ele :( ... Va tin "la curent"!
Tineti-mi pumnii si rugati-va pentru mine!
Dumnezeu sa fie cu voi!

http://www.sanatateatv.ro/emisiuni-medicale/radiologie-interventionala/nucleoplastia-percutana


Hernia de disc şi nucleoplastia percutană
Hernia de disc şi nucleoplastia percutană

a. CE ESTE HERNIA DE DISC?
• Hernia de disc este o afecţiune extrem de frecventă ce creează probleme mari în special persoanelor tinere, active, limitându-le serios activitatea fizică.
• Hernia de disc constă în slăbirea şi deformarea peretelui unui disc intervertebral cu deplasarea lui şi compresia rădăcinilor nervoase, ceea ce duce la dureri intense de spate şi crize declanşabile la orice mişcare incorectă a coloanei vertebrale.
• Până în prezent, tratamentul medicamentos, fizioterapia şi intervenţia chirurgicală erau singurele alternative terapeutice. Primele două permit ieşirea pe moment din criză, dar nu tratează cauza, de aceea crizele recidivează la orice suprasolicitare a coloanei.
• Tratamentul chirurgical constă în îndepărtarea unei părţi din discul intervertebral, dar există riscul formării unei fibroze locale care face aproape imposibilă o reintervenţie în cazul recidivei.

b. CE PRESUPUNE NUCLEOPLASTIA PERCUTANĂ?
• Nucleoplastia percutana este o intervenţie efectuată de medici specializaţi în radiologie intervenţională non-vasculară, radiologia intervenţională fiind una dintre cele mai noi şi mai spectaculoase ramuri ale medicinei moderne.
• Nucleoplastia percutană reprezintă o alternativă eficientă şi minim invazivă raportată la tratamentul medicamentos sau la intervenţia chirurgicală clasică.
• Nucleoplastia percutană este indicată pacienţilor la care tratamentul medicamentos nu a dat rezultate şi care nu au o indicaţie clară pentru intervenţia chirurgicală clasică.
• Dacă deplasarea discului este foarte mare sau peretele discului este rupt, intervenţia chirurgicală rămâne totuşi prima opţiune de tratament.
• Intervenţia constă în puncţia percutană sub control radiologic a discului herniat cu un ac special şi extragerea unei părţi din nucleul pulpos. Astfel, se reduce mult presiunea din peretele discului. Acesta revine treptat în poziţie normală şi nu mai comprima rădăcinile nervilor spinali.

C. AVANTAJELE NUCLEOPLASTIEI PERCUTANE
• Terapia herniei de disc prin nucleoplastie prezintă avantaje incontestabile
• În primul rând, intervenţia durează maxim 30 minute, este nedureroasă şi nu necesită anestezie generală. În timpul intervenţiei nu există incizie, ci doar o mică înţepătură la nivelul spatelui, ceea ce permite recuperarea imediată, spitalizarea şi repausul la pat nefiind necesare după intervenţie.
• Un alt avantaj major al efectuării nucleoplastiei este faptul că nu reprezintă o contraindicaţie pentru alte proceduri medicale. La peste 80% dintre pacienţii cu hernie de disc care au efectuat nucleoplastia percutană nu a mai fost necesară intervenţia chirurgicală.


Nucleoplastia este o metoda chirurgicala minimal invaziva, se efectueaza ambulator, permitand pacientului sa paraseasca clinica in ziua operatiei. Procedeul se efectueaza cu ajutorul unei sonde speciale, de unica folosinta, plasata precis in discul intervertebral.
Aceasta manopera se face sub control strict radiologic. Prin aceasta canula se introduce o sonda speciala care dezintegreaza tesutul nucleului pulpos la nivel molecular prin radiofrecventa, in prima faza (coblatie), redandu-i consistenta prin coagulare, (prin plastifierea nucleului pulpos), in a doua faza. Aceasta permite, in acelasi timp, pastrarea consistentei nucleului pulpos (coblatie si coagulare) si reduce presiunea din discul intervertebral, eliberand nervii de sub apasare si reducand sau inlaturand durerile. Procedura, numita nucleoplastie percutanata, se face sub anestezie locala.

NU TOATE CAZURILE DE HERNIE DE DISC SE PRETEAZA LA ACESTE METODE DE TRATAMENT CHIRURGICAL MINIM INVAZIVE. DE ACEEA ESTE NECESAR CONSULTUL PREALABIL, CARE SA STABILEASCA CE BOLNAVI BENEFICIAZA DE ACEST TRATAMENT.
LA CONSULT ESTE NECESARA PREZENTAREA UNUI EXAMEN RMN RECENT.

Temele pentru acasa. IMPORTANT DE RETINUT! (www.SuntParinte.ro)

Lupta cu temele pentru acasa: Cateva sfaturi (foarte utile, as adauga eu!) pentru parinti (preluate de pe http://www.suntparinte.ro , site pe care va invit sa-l vizitati)

Copilul trebuie convins ca facutul temelor este responsabilitatea lui, asa cum parintii au alte responsabilitati.
In primul rand este bine sa il obisnuiesti sa faca in fiecare zi temele, sa transforme acest lucru intr-un element de rutina. Impreuna cu copilul, de comun acord, stabiliti momentul potrivit rezolvarii temelor.
Evita sa pornesti o lupta pentru putere pe acest subiect. Daca totusi copilul nu vrea sa si le faca, parintele va vorbi cu profesorul despre posibilele consecinte, care pot acoperi o gama larga: interdictia de a iesi in pauza, ramanerea dupa program, calificative diminuate etc.
Invata-ti copilul care este scopul temelor: consolidarea celor invatate la scoala in ziua respectiva.
Invatati-i pe copii urmatorul truism: „Daca nu o faci azi, trebuie s-o faci maine”.
Daca nu reusesTE sa-si faca tema, fii alaturi de el! ESTE IMPORTANT SA-L AJUTI, DAR NU SA-I REZOLVI TU TEMELE. OARE CATI DINTRE NOI REUSESC PERFORMANTA ACEASTA? TREBUIE SA INTAVATAM ACEST LUCRU. CEA MAI BUNA SCOALA A... PARINTILOR: WWW.SUNTPARINTE.RO!

DUPA Georgeta Cincan - SITE-UL WWW.SUNTPARINTE.RO


RECOMANDARI DE CALITATE: (PRELUATE DE PE SITE-UL WWW.SUNTPARINTE.RO)

1. Copilul isi va nota temele intr-un caiet (fie cel de clasa, fie un caiet special)
Daca ai constatat ca uita sa isi noteze tema, stabileste un regulament prin care sa ii acorzi pe cardul personal puncte pentru temele insemnate in caiet. In cazul cand copilul este abia in clasa I si nu reuseste sa isi noteze singur tema, o poti ruga pe invatatoare sa ii noteze tema.

2. Efectuarea temelor TREBUIE sa se faca in acelasi loc, fara surse de distragere a atentiei copilului!

3. Temele se fac la aceeasi ora!

4. Stabiliti impreuna cu copilul timpul maxim acordat fiecarei teme in parte!
Daca copilul iti cere ajutorul, asaza-te alaturi de el la birou si parcurgeti impreuna tot ce este de rezolvat pentru a-ti face o imagine despre ceea ce a inteles si stie sa faca. In cazul in care constati ca nu a inteles anumite lucruri, nu il certa! Explica-i-le cu calm si spune-i ca ti-ar placea ca a doua zi sa iti explice el ce are de facut pentru ca sigur se va descurca mult mai bine decat tine! In acest mod contribui la cresterea increderii in fortele lui proprii si il ajuti sa isi revizuiasca putin atitudinea fata de ceea ce se face in clasa.

5. Alcatuiti impreuna cu copilul un plan de recompensare cu puncte
Invata sa negociezi cu copilul in legatura cu ceea ce doresti de la el in efectuarea temelor. Va deveni foarte cooperant cand ambii parinti ii vor arata ca aceste reguli nu sunt “impuse”ci stabilite de comun acord. Cere-i copilului sa se autoevalueze si fii darnic atunci cand merita apreciat! Il vei ajuta sa isi dezvolte stima de sine si capacitatile de autoapreciere.

Durac Valentina
Profesor psiholog
Colegiul National “Kemal Ataturk”, Medgidia, jud. Constanta (mai multe, pe site-ul http://www.suntparinte.ro )


III. Scopul temei pentru acasa este de a consolida notiunile invatate, iar in momentul in care tu ii faci temele copilului, el nu intelege nici metoda de rezolvare si nici lectia care a fost predata la scoala. Iar daca la clasa va avea noroc si va scapa fara sa explice cum a facut tema, la exemenele finale situatia va fi cu totul alta.

- Spune-i copilului tau ca intotdeauna inainte de a-si incepe tema trebuie sa invete lectia sau sa recapituleze notiunile pe care si le-a insusit in clasa. Altfel, va pierde mult timp cu rezolvarea si cel mai probabil va gresi. (CA SI CADRU DIDACTIC, RECOMAND CITIREA, CU ATENTIE, A LECTIEI INSUSITE IN CLASA, DE 7-10 ORI, PRECUM SI A INFORMATIILOR OFERITE DE MANUAL, TOT DE 7-10 ORI.)
- Pune-i intrebari din lectii ca si cum ai vrea sa afli pentru prima data acele lucruri. Apoi, ajuta-l sa rezolve temele pe care le are de facut explicandu-i cerintele si dandu-i exemple din mediul lui familiar.
- Ajuta-l sa inteleaga la ce ii folosesc notiunile invatate la scoala dandu-i exemple practice.
- Foloseste calculatorul (DACA IL AI) la teme! Daca credeai ca poti utiliza calculatorul numai ca recompensa pentru copil, gandeste-te la posibilitatea de a-l folosi atunci cand isi face temele pentru acasa. Va fi mult mai interesat sa isi faca temele pentru ca va folosi un instrument care ii place atat de mult si pentru ca exercitiile abstracte din manual sau culegere vor deveni provocari pe calculator.

Multe alte lucruri interesante puteti citi accesand link-ul http://www.suntparinte.ro .

Duminica iertării sau Duminica lăsatului sec de brânză

Sfinţii Părinţi au rânduit ca Duminica de dinaintea Postului Mare să se numească a Izgonirii lui Adam din Rai în amintirea faptului că strămoşii noştri, Adam si Eva, nu au respectat porunca de a nu mânca din pomul oprit. Prin acesta Biserica vrea să ne atragă astfel atenţia că nerespectarea Postului şi a cuvântului lui Dumnezeu duce la pierderea Împărăţiei Cerului.

Duminica aceasta este ultima zi in care mai putem consuma lapte, brânză sau ouă pentru că de luni începe Postul Mare. Acesta Duminică se mai numeşte şi Duminica iertării, deoarece pericopa evanghelică ce se va citi la Sfânta Liturghie din Evanghelia după Matei capitolul 6, versetele de la 14 la 21, ne pune în atenţie această nouă perioadă liturgică: postul, iertarea aproapelui ca o condiţie a primirii iertării noastre din partea lui Dumnezeu şi comoara cea nepieritoare, care este harul lui Dumnezeu. Biserica ne îndeamnă aşadar să ne cerem iertare unii da la alţii pentru a putea intra împăcaţi cu noi înşine, cu aproapele şi cu Dumnezeu în acest Post, care este o călătorie spre Înviere.

Sfânta Evanghelie după Matei, VI, 14-21:
„Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;
Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.
Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.
Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,
Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.
Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.
Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.”

"Sa ne iertam unii pe altii, ca intr-un glas sa spunem", la sfarsit, in Noaptea Sfanta a Invierii, "Hristos a inviat!".

Iertati-ma si pe mine, pacatoasa. Iar eu va iert pe voi.
Doamne, Te rog: iarta-mi greselile cele de voie si cele fara de voie, cele facute cu stiinta si cele facute din nestiinta. Amin.

Poza zilei

Buna ziua Daiana, enculescunicoleta@yahoo.com va recomanda articolul: Poza zilei din Ziarul Lumina. Va dorim lectura placuta, Redactia Ziarul Lumina

"Multi ani!"

...Ne purtăm paşii, an de an, elegant, cu demnitate, sau nu... Mergem înainte şi totuşi... Uneori avem impresia că lucrul X sau Y s-a mai întâmplat, am mai dat peste el. Oare de ce?
Alteori, mergând, uităm să mai privim Cerul, floarea, norul sau pomul, frunzele lui. Nici nu ştim când vremea a trecut, când toamna, iată, ne-a părăsit şi-am fost binecuvântaţi cu strop gingaş de nea... E decembrie, e... Undrea, e luna lui Crăciun. Aleile şi toate câte ne-nconjoară sunt pregătite de sărbătoare, peste tot, în noapte, vezi brăduţi împodobiţi cu globuleţe strălucitoare, beteală multicoloră şi luminiţe câte vrei; magazine pline de dulciuri, de jucării, ce râd tainic în ferestre, aşteptând sosirea vreunui Moş Crăciun. Şi ne simţim mai uşori, mai buni, sufletele ne sunt inundate de căldură, de binecuvântată pace. De ce? Pentru că se Naşte Domnul cel Bun. Hristos se naşte în mijlocul nostru, Hristos se naşte în mijlocul întregii lumi, în mijlocul pământului, în peşteră. Hristos se naşte în sufletele celor ce cred. Cum? Dăruind şi dăruindu-se. Atât!
Ne aflăm, în prezent, aproape de mijlocul sărbătorilor de Crăciun, care au început încă de la 30 noiembrie şi au ca punct final praznicul Întâmpinării Domnului (2 februarie). Este o perioadă legată de personalitatea lui Iisus.
Cea mai mare Taină a creştinătăţii este, desigur, Naşterea Mântuitorului Hristos.
Fecioara L-a născut pe Ziditorul tuturor, fără de stricăciune, într-o peşteră săracă. Acolo L-a pus în ieslea dobitoacelor. Iar cei trei magi, văzând o stea care mergea de la miază-zi spre miază-noapte, L-au aflat pe Hristos Domnul şi, căzând, I s-au închinat, dăruindu-i ce aveau mai de preţ: aur (pentru că este Împăratul Împăraţilor, Împăratul Universului), smirnă ( pentru jertfa Sa) şi tămâie (pentru că este Arhiereul Arhiereilor). Este rezumatul condacului „Fecioara astăzi” (strofa I): „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte / Şi pământul peştera Celui neapropiat aduce; / Îngerii cu păstorii slavoslovesc / Şi magii cu steaua călătoresc. / Căci pentru noi s-a născut Prunc tânăr, / Dumnezeu Cel mai’nainte de veci.”
Steaua ce li s-a arătat magilor reprezintă cunoştinţa, Lumina (cf.prof.Sabin Preda).
Hristos merge cu magii, este în Stea, este Lumină. Lumina care a biruit întunericul păcatelor noastre, Scânteia răcoritoare, dătătoare de viaţă.
Magii caută Adevărul, cu sinceritate. Ei sunt reprezentanţii înţelepţilor vremii şi, deşi erau haldei (păgâni), anticipează ideea de mântuire la care au acces toţi.
În noaptea sfântă a Crăciunului, pe lângă versurile colindătorilor , ce se împletesc cu muzica duioasă a Îngerilor din înălţimi – căci numai în Naşterea Mântuitorului se unesc cele Cereşti cu cele pământeşti -, întâlnim şi un alt obicei, preluat de la germani: pomul (bradul) de Crăciun, care se îmbodobeşte în Ajunul Crăciunului.
Bradul se împodobeşte cu beteală, globuleţe, lumânari, în vârful său punându-se o stea, iar sub cetina-i verde cadourile pentru cei mici şi pentru cei mari. În tot acest timp se cântă „O, brad frumos!”.
Colindele sunt de două feluri: religioase şi laice. Cele religioase, creaţii ale unor teologi subtili, din care reiese o acţiune permanentă de catehizare, se referă la istoria mântuirii, prezentând, în structuri poetice deosebite, conţinutul celor 7 taine şi preceptele vieţuirii creştine, iar colindătorii îi preînchipuie pe cei 12 Apostoli ai lui Hristos, actul în sine fiind o Liturghie în miniatură: liturghia laică. Ne întâlnim, acum, cu Dumnezeu şi cu oştile cele îngereşti, cu Maica Domnului şi cu Sfinţii rugători, cu profeţii şi drepţii Vechiului Testament, cu Adam cel păcătos, cu Irod cel plin de răutate, cu Steaua ce străluceşte, cu Pilat nevinovat şi “Maica Sântămărie”, cu “Sfânt Nicoară”, cu “Iuda vânzătorul” şi cu Botezul lui Hristos în Iordan, când s-a sfărâmat zapisul pe care Adam
l-a dat diavolului; cu Judecata de Apoi, “Când va sta Hristos în jeţ / Ca să judece pe toţi, / Pe cei vii şi pe cei morţi”, cu Pluguşorul şi Sorcova etc., care au o funcţie evidentă de propiţiere, de urare.
Textul Pluguşorului este cel mai expresiv (cf.prof.univ.dr.Sabina-Cornelia Ispas), este foarte unitar, având funcţie expiatorie, care se manifestă, în cadrul comunităţii, cu aceleaşi funcţii de protejare pe care le au MOLITFELE Sfântului Vasile cel Mare.
În Pluguşor, seceratul revine, în exclusivitate, părţii feminine.
O etapă superioară în desfăşurarea dramatică a Pluguşorului o reprezintă însămânţarea, simbol al Parabolei Semănătorului, pe care a spus-o Iisus ucenicilor Săi.
Tot pe 1 ianuarie, copiii merg cu Sorcova.
Crengile înflorite ale Sorcovei sunt mlădiţele puse la înflorit de Sfântul Andrei, o reiterare a Parabolei Viţei-de-vie şi a mlădiţelor sau coardelor care ies din ea.
Vegetalul acesta învigorat este şi simbolul Crucii, substanţă vegetală pe care S-a răstignit Iisus, Cel care a adus această renaştere.
Vegetalul care ne atinge la 1 ianuarie e dătător de viaţă veşnică.
Colindele (religioase şi laice) sunt scrise în ritmul vioi al poeziei populare; cele religioase au finalul construit sub forma unei laude, a unei constatări sau a unei rugăminţi adresate lui Dumnezeu: “Pe Fiul în al Său Nume / Tatăl L-a trimis în lume / Să se nască / Şi să crească, / Să ne mântuiască » (« O, ce veste minunată ! ») ; « Fie lăudat, / Binecuvântat, / De-a pururi. Amin, / De-a pururi. Amin ! » (« Praznic luminos »).
Dintre toate sărbătorile creştineşti, niciuna nu s-a înveşmântat, la noi, într-o mai bogată revărsare de poezie şi cânt, de inspiraţie şi creaţie religioasă, ca Sărbătoarea Sfintei Naşteri!
Vă doresc să vă bucuraţi de acest lanţ de sărbători creştine, din care străluceşte, precum un Soare, Naşterea Domnului Hristos! Lăsaţi ca acest Soare să vă inunde inimile, iar steluţele de nea să vă facă să visaţi etern.
Să fiţi darnici, să fiţi buni, să dăruiţi, oricui, şi nu numai acum, în prag de Sfânt Crăciun, ci mereu, din prea plinul sufletului vostru, ori poate să vă dăruiţi!
“Mulţi ani!”


Nicoleta Enculescu

Si s-a lansat!!!

Tuturor celor care au avut şi au încredere în mine, în puterea mea de a dărui lumii Viaţă din Viaţa mea, Suflet din Sufletul meu, de a fi OM, le mulţumesc. Sper să nu-i dezamăgesc şi să primească, ca pe un DAR BUN, la ceas de-aniversare sau de... Moş Crăciun, acest gest al meu: de a le dedica întâia-mi carte de versuri.
VĂ MULŢUMESC PENTRU CĂ AŢI FOST ALĂTURI DE MINE LA ACEST EVENIMENT SPECIAL PENTRU SUFLETUL MEU, PENTRU CĂ NU MI-AŢI REFUZAT INVITAŢIA!

FLACARA ARZAND

In curand o sa-mi apara (saptamana viitoare) aceasta carte de versuri!!! Va voi tine la curent si va rog sa fiti si voi prezenti, la acest eveniment! Va astept, cu drag!

P.S. Care a fost punctul de plecare al acestei cărţi ce astăzi –iată!- a ieşit de sub teascuri? Pierderea şi, totuşi, regăsirea –sub un alt chip – a prieteniei, a înţelegerii, a OMENIEI, a dăruirii de sine, a smereniei şi echilibrului interior şi exterior: Daniela (DANIELA Neagu) şi... Georgiana (doamna preoteasă GEORGIANA Bărîcă).
Când spun “Dani”, “Daniela”, spun puritate, spun floare-de-colţ, înmiresmată de aerul Primăverii... O floare ce şi-a scuturat, din păcate, prea de timpuriu, petalele pe aleile cenuşii ale vieţii. Numai la ea Cuvântul devenea precum briza mării, o răcoare a dimineţii, în care ţi se descoperea –sau, poate, ţi se redescoperea- Adevărul... Adevărul tuturor lucrurilor, măsura lor.
Era un om bun, Dani, era un om care te ajuta să înfrunţi răul cu demnitate, cu “fruntea sus”, care te ajuta fără a-ţi pretinde ceva în schimb, chiar fără a-i cere ajutorul. Simţea, din ochi, dintr-o privire, când ceva nu era în regulă cu tine, şi-atunci te ajuta. Te ajuta, chiar dacă, uneori, ea întâmpina, la rându-i, greutăţi. Te ajuta cu orice aveai nevoie: material, cu-o vorbă bună, c-un sfat înţelept. Lecţiile sale de bunătate şi de dăruire de sine ar trebui să ni le însuşim cu toţii! Uneori, stau şi mă-ntreb: cum de-a încăput un suflet atât de mare într-un om atât de mic? Şi tot eu îmi răspund: în cei mici, şi puri, Sfântul Duh îşi face sălaş. Şi, la o adică, Dumnezeu-Drăguţul este Cel ce face minuni!
O minune a fost c-am întâlnit-o, o minune a fost –dacă stau bine şi mă gândesc- modul în care am întâlnit-o: datorită Părintelui Vasile Gavrilă, preotul paroh al “Bisericii Studenţeşti”. Nu ştiu dacă Sfinţia Sa îşi mai aduce aminte, însă eu păstrez vie, în memorie, întâmplarea din acea zi...
O minune este şi că, de-acolo, de sus, unde a ajuns de şi-a ciocnit tâmpla de stele şi de nori pufoşi şi de argint, încă se roagă pentru noi. Ne priveşte cu ochi de înger şi îi simţim –noi, cei ce-am cunoscut-o, îndeajuns de bine, desigur!- aripa de nea mângâindu-ne fruntea. Cel puţin, eu aşa o percep: ocrotindu-mă, ocrotindu-mă mereu, ocrotindu-mă din înălţimi.
Spuneam de minuni. Spuneam că Dumnezeu face minuni. Da, aşa este! O altă minune a fost şi întâlnirea-mi cu doamna preoteasă GEORGIANA Bărîcă, care a venit ca o alinare, ca o mângâiere a sufletului meu trist şi răvăşit, când Viaţa tocmai îmi surâsese atât de... ironic, în faţă!...
Nu-i pot spune prietenă (deşi, poate, ar fi mai nimerit –ar spune unii!-), îmi este, însă, ca o soră, ca o MAMĂ, uneori ca amândouă sau ca cele trei la un loc. Cert este că... NU ŞTIU CE-AR FI FOST CU VIAŢA MEA DACĂ N-AR FI APĂRUT, DACĂ N-AR FI EXISTAT!... Ea, UNA, ştie –şi are răbdare!- să mă asculte şi-mi îndreaptă paşii, când se topesc, încet-încet, în... smoala timpului... Şi, deşi –uneori- mai foloseşte (metaforic, vorbind) “pălmuţa”, ÎI MULŢUMESC CĂ EXISTĂ, CĂ ÎMI ESTE APROAPE şi aşa aş vrea să rămână mereu. De-aceea, în zborul tău lin, Dani, în zborul tău alb şi pur, din zi sau din noapte, roagă-L pe Bunul Dumnezeu să nu-mi mai... fure persoanele dragi inimii mele, iar dacă vrea s-o facă, neapărat, atunci să nu mi le mai dăruiască, dintru început! Cel puţin, dacă mi le dăruieşte, să mi le lase, întru bucuria sufletului meu. O bucurie caldă, “mai dulce decât mierea şi ca fagurele de miere”. O bucurie plină..., plină de Soare, de Lumină...
Somn bun, Dani, somn lin, pe-o rază de Soare, de Stea...

Un Sfant in viata: Parintele Arhimandrit VENIAMIN MICLE

Il gasiti la Sfanta Manastire Bistrita Olteana, din comuna Costesti, sat Bistrita, judetul Valcea, cod postal 247116, telefon 0723.047.589; arhim.veniamin.micle@iplus.ro . Sper sa nu se supere ca am postat aici adresa si numarul de telefon al Sfintiei Sale, insa, pe mine, sfaturile Preacuviosiei Sale m-au ajutat enorm. Parintele are HAR!

TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN ŞI ANUL NOU ÎN OLTENIA DE SUB MUNTE : COMUNA COSTEŞTI, JUDEŢUL VÂLCEA

…Pornind pe cărările aducerii-aminte, alintată de doruri, de cântecul privighetorii şi al cucului în prag de dulce şi binecuvântată primăvară, iată-mă ajunsă, în cele din urmă, în faţa MARII PORŢI FERECATE A LUMII VÂLCENE, SINGURA CALE DE ACCES SPRE SUFLETUL LOCUITORILOR COMUNEI COSTESTI, cu tradiţiile, cu obiceiurile şi cu realizările lor, pe care scrie, cu litere de aur, ,,LA CURŢILE DORULUI’’…
M-am oprit în faţa PORŢII… Oare unde aş putea găsi cheia acesteia? Caut cu privirea în jurul meu… Iată, dar’, acolo, jos, un bileţel! Oare ce scrie-n el? Iau bileţelul, degrab’, şi-l citesc: PENTRU A PUTEA PĂTRUNDE AICI, TREBUIE SĂ GĂSEŞTI ŞI SĂ ROSTEŞTI TREI FORMULE MAGICE!…
Care ar putea fi acestea? Şi de ce neapărat trei? Ah, da! Uşa are trei mari lacăte, de aur!... Îmi doresc atât de mult să mă identific, măcar pentru o clipă, cu sufletul locuitorilor din Costeşti, încât voi face tot posibilul ca să găsesc cheile potrivite pentru a deschide lacătele.
Şi, ca într-un basm, ca-n basmele copilăriei mele, descoperite, întâia oară, în cartea din casa bunicilor mei, ISTOCESCU T. NICOLAE şi TUDORIŢA din judeţul Vâlcea, comuna Costeşti, sat Văratici, strada Mlăci, basm cu Feţi-Frumoşi şi Ilene-Cosânzene, basm cu formule consacrate, iniţiale (de deschidere), mediane şi finale, precum ,, A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti”, ,,Şi-nainte cu poveste, că de-aicea mult mai este”, ,,Şi-ncălecai pe-o şea şi va spusei dumneavoastra asa”, pornesc în căutarea lor, frenetic, cu mult entuziasm.
Şi caut …, şi caut … Prima formulă n-ar putea fi…
… Am bătut
la porţile muntelui
şi ele mi s-au deschis,
lăsându-mă,
să-i descopăr,
minunile …

Am bătut la inima muntelui
şi ea mi s-a deschis,
lăsându-mă,
să te descopăr –

Lumină şi Vis …

Am bătut, apoi,
la inima ta
şi ea mi s-a deschis, lăsându-mă
să plutesc
între REALITATE ŞI VIS …?!? …

Am spus aceste versuri şi iată că cercul de aur al primului lacăt a pocnit, lăsându-l să se deschidă în mâna mea de tânără adolescentă, cu doruri şi vise nerostite încă …
Plecând, mai departe, în descifrarea misterului, m-am gândit că a doua formulă s-ar putea să fie …, s-ar putea să fie … Da! Chiar LEGENDA COMUNEI COSTEŞTI!
Se spune că, demult, pe locurile unde este aşezată astăzi comuna, erau trei ciobani. Ei veniseră de la câmpie la munte, de teama duşmanilor. Numele lor erau: Costea, Bărbat şi Dobre. După moartea tatălui lor, ei îşi împart moşia astfel: Costea rămâne pe aceste meleaguri şi întemeiază comuna Costeşti, Bărbat trece peste deal şi formează comuna Bărbăteşti, iar Dobre – comuna Dobriceni, toate spre est, înspre oraşul Râmnicu-Vâlcea1.
Iată că şi cel de-al doilea lacăt şi-a scuturat cu putere hainele-i de aur ce-l împresurau şi, pocnind ca dintr-un bici fermecat, s-a deschis în faţa mea …
A mai rămas un lacăt!... Acum, nu trebuie să greşesc, absolut deloc! Dacă nu o nimeresc, dacă dau greş … Totuşi … Să încerc! N-ar putea fi formula aceea magică, din Anton Pann?! Ei, da …, poate! Hai să-ncerc:
,, Şcoala-l face pe-omul om,
Ş-altoiul pe pomul pom.”
De ce m-am gândit la această formulă-proverb? În primul rând pentru că în comuna Costeşti există o adevărată tradiţie a învăţământului, preocuparea pentru ştiinţă venind de departe, din timpuri străvechi. Prima formă de învăţământ pe teritoriul comunei Costeşti a funcţionat pe lângă Mânăstirea ,, Bistriţa – Olteană”, ctitoria Craioveştilor (sfâşitul secolului al XV-lea). Aceasta a fost o şcoală slavonă care, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, a devenit slavo-română, iar mai târziu românească.
Ce norocoasă am fost! După ce au pocnit cercurile de aur ale celor trei lacăte, uşa s-a deschis şi am fost lăsată să intru într-o lume de basm, cu şcoli împărăteşti,
cu obiceiuri şi tradiţii minunate, cu frumoase costume, care îi fac pe purtătorii lor să semene cu prinţii şi prinţesele din basmele copilăriei; din loc în loc, ca nişte bijuterii imense, proiectate pe cerul senin, se zăresc bisericuţele sfinte din basmul copilăriei mele drag: Costeşti...
Ridică-te şi vino după mine, cititorule, să cunoaştem şi să admirăm împreună aceste inestimabile comori din lada de zestre spirituală a locului! Pentru început îţi voi vorbi doar despre tradiţiile şi obiceiurile de iarnă. Sper să reuşesc să te fac a vizita aceste minunate locuri, de care mă simt legată, prin nenumărate fire...
Am văzut locurile acestea cu ochi de copil, în foşnet de frunze şi de miros de fân … Am simţit mirosul laptelui proaspăt, muls de la vacă, Joiţa sau Joiana … În final, am înţeles: aici eşti mai aproape de Dumnezeu, de Măicuţa Sa şi de Sfinţii Săi! Aici, timpul se măsoară, parcă, altfel: în cutume. Dacă ieşi din acest tipar, devii al nimănui!
Comuna a cărei nepoată sunt, Costeşti, se află situată1 în judeţul Vâlcea, în N-E Olteniei, într-o mică depresiune subcarpatică, la poalele munţilor Căpăţânii, fiind brăzdată de cursul superior al râurilor paralele Bistriţa şi Costeşti (ultimul fiind cunoscut şi sub numele de Pietreni)2, pe o distanţă de 7 – 8 km, amândouă izvorând din adâncul Munţilor Zănoaga, străbătând ultimul şir calcaros, Buila, Arnota şi Bistriţa şi ieşind, în sfârşit, la lumină în depresiunea Bistriţei şi a Pietrenilor, de unde o apucă la vale3.
Teritoriul comunei are o suprafaţă totală de 100,2 km2 (10921 ha) şi are în componenţa sa, satele Costeşti, Pietreni, Văratici şi Bistriţa.
Satul Costeşti are, în componenţa sa, cătunele Costeşti (fost Gruşetu), Ferigile, Blezeni, Popeşti, Săcături, Grămeşti.
Satul Pietreni cuprinde cătunele: Pietreni, Ciorobeşti, Gruieţu, Mejdini, Ruget.
Cătunele Văratici, Linia Vie, Mlăci şi Căline formează satul Văratici.
Satul Bistriţa este format din cătunele Bistriţa, Bolniceri (fost Mânăstireni), Pomeşti, Peri (fost Ţigănia).
Comuna, ca unitate teritorial-administrativă, a luat fiinţă în anul 1864, deşi este atestată documentar încă din 11octombrie 1512.
În anul 2001, comuna Costeşti avea o populaţie totală de 3681 de locuitori, învecinându-se astfel: la N, cu comuna Malaia; a N-N-E, cu oraşul Olăneşti; la S, cu comuna Pietrari; la S-V, cu comuna Tomşani; la E, cu comuna Bărbăteşti; la V, cu oraşul Horezu.
În centrul comunei Costeşti se găsesc ape minerale iodate, iar la sud, în Dealul Costeştilor, se află o carieră de nisip şi trovanţi de dimensiuni mari, unici în lume, formaţi în decurs de peste zece milioane de ani4. Cu aceştia s-a amenajat un muzeu în aer liber, MUZEUL TROVANŢILOR.

___________________________________________________________________________________

(1), (2) – BONDOC, DUMITRU - ,,Costeşti – Vâlcea. 45 secole de istorie.
Monogrefie”, Editura OFFSETCOLOR, Râmnicu-Vâlcea, 2002
(3) – SACERDOŢEANU, AURELIAN - ,,Inscripţii şi însemnări din Costeşti – Vâlcea”, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1935, p. 95
(4) – SĂRDĂRESCU, MARIA-ELIZA - ,,Comuna Costeşti – Repere geografice”, în revista LUMINA SLOVELOR, revista Şcolii Generale Costeşti, judeţul Vâlcea, anul II, 2000, nr. 2, p. 4





Sărbătoarea1 este sentimentul comuniunii depline cu Dumnezeu, cu oamenii şi cu întregul cosmos. În sărbătoare, omul are sentimentul absolutei regăsiri cu sine însuşi.
Sărbătoarea este sentimentul luminos al împărtăşirii tuturor din acelaşi sens, care ajunge să umple toată realitatea concepută ca o nesfârşită ordine providenţială.
Sărbătoarea este existenţa unificată şi transfigurată. Creştinul simte sărbătoarea ca pe o victorie continuă şi calmă, ca pe o trecere pe sub arcul de triumf al cosmosului, în bună tovărăşie cu geniile bune ale existenţei şi sub raza paternă a Divinităţii.
Şi în Costeşti, sărbătoarea este trăită la maximum, cu tot sufletul, de întreaga comunitate creştin-ortodoxă, racordată la cea mai intensă trăire duhovnicească, ce le permite să practice şi anumite obiceiuri, păstrate din moşi-strămoşi, şi transmise din generaţie în generaţie, precum: Colindul, Steaua, Pluguşorul, Capra, etc..
Din ce este făcută sărbătoarea? Şapte2 sunt ,,ingredientele” sărbătorii: miezul de sfinţenie, timpul bun, locul curat, sufletul primenit, cuvântul, gestul şi lucrul potrivit.
Miezul de sfinţenie este nelipsit din sărbătorile creştine.
Sărbătoarea se ţine în loc curat şi bun. Dai cu mătura, ai grijă ce faci cu gunoiul, afumi, stropeşti, uneori sfinţeşti.
Podoabele întăresc locul cu forţa simbolurilor pe care le pun în joc. Rolul lor este de a aduce voioşie şi strălucire.
Podoabele utilizate pentru locul de sărbătoare nu sunt numeroase: crengi de brad, salcie, frunză de nuc, culori ( roşu, alb şi negru), însemne (coroniţe de flori). Participanţii la sărbători le citesc. Concepute, din capul locului, pentru a îndeplini rolul de talisman, şi implicate în numeroase acte rituale şi magice, ele devin nişte obiecte puternice.
Când pui condiţia de suflet primenit, admiţi, implicit, existenţa sufletului.
Se presupune, de asemenea, că se înţelege sensul profund al actului primenirii; primenirea înseamnă nu numai curăţire, ci şi regenerare. Trebuie să porţi de grijă sufletului, permanent. De aceea, credincioşii ortodocşi merg la biserică şi, prin Sfânta Taină a Spovedaniei, când îşi mărturisesc, cu sinceritate şi pocăinţă mare, păcatele, îşi curăţesc sufletele, iar cu adâncă smerenie se împărtăşesc cu Preacuratul Trup şi Sfânt Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Ei pregătesc sărbătoarea lăsându-şi voia. Numai cei care intră cu sufletul curat în sărbătoare, ies cu el întărit şi vor avea, cu adevărat, de câştigat.


TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IARNĂ ÎN COMUNA COSTEŞTI


Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos3 a fost, dintru început, prilej de reculegere şi înălţare sufletească. Ea ne adună pe toţi la un loc, părinţi şi copii, frate cu frate, soră cu soră, prieten cu prieten, pentru ca, împreună, să ne bucurăm de venirea lui Hristos, preamărindu-L în cugetele noastre, alături de colindători.
Sărbătorile Crăciunului încep, de cele mai multe ori, de la 6 decembrie (Sfântul Ierarh Nicolae, ,,Moş Nicolae”) şi se încheie la 7 ianuarie (de Sfântul Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului).
Pe 20 decembrie (de Ignat), încă de dimineaţă, sătenii îşi pregătesc cele necesare pentru tăierea şi pregătirea preparatelor din carne de porc.
Deşi e agitaţie mare, cei mai fericiţi sunt copiii, căci ei vor fi urcaţi pe porcul gata pârlit şi curăţat, pentru a a avea noroc tot anul, ei vor fi însemnaţi, pe frunte, cu sângele porcului, în semnul crucii, pentru a fi feriţi de boli de-a lungul următoarelor 12 luni din an, toţi spunând într-un glas: “La anul şi la mulţi ani cu sănătate!”.
Se obişnuieşte ca, atunci când se aprindă focul sub porc, să se pună în el şi câteva bobiţe de tămâie, ca să fugă spiritele rele departe de respectiva gospodărie.
I se face şi porcului, înainte de a fi tăiat, după ce a fost, bineînţeles, curăţat, o tăietură cu cuţiutul în frunte, în chip de cruce, zicându-se: “În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!”.

Pe 23 decembrie seara4, copiii, de la cea mai fragedă vârstă, până la 15 – 16 ani, însoţiţi de părinţii sau bunicii lor, ori de fraţi mai mari, o pornesc cu colindul, prin sat, din centrul comunei, oprindu-se pe la fiecare poartă. Colindătorii cântă colindele, iar gazdele îi cinstesc cu covrigi, mere, nuci şi alte dulciuri.
În cătunul Mlăci, satul Văratici, locuitorii se strâng mai spre vale, grupuri-grupuri, aşteptându-i pe colindători cu darurile pe uliţă, spre a-i feri de urcuşul greu până la cea din urmă casă.

Se cântă, în primul rând, “Bună dimineaţa la Moş Ajun”, precum şi alte colinde.
Colindele sunt de două feluri: religioase şi laice. Cele religioase se referă la istoria mântuirii, prezentând, în structuri poetice deosebite, conţinutul celor 7 taine şi preceptele vieţuirii creştine, iar colindătorii îi preînchipuie pe cei 12 Apostoli ai lui Hristos, actul în sine fiind o Liturghie în miniatură: liturghia laică. Ne întâlnim, acum, cu Dumnezeu şi cu oştile cele îngereşti, cu Maica Domnului şi cu Sfinţii rugători, cu profeţii şi drepţii Vechiului Testament, cu Adam cel păcătos, cu Irod cel plin de răutate, cu Steaua ce străluceşte, cu Pillat nevinovat şi “Maica Sântămărie”, cu “Sfânt Nicoară”, cu “Iuda vânzătorul” si cu botezul lui Hristos în Iordan, când s-a sfărâmat zapisul pe care Adam l-a dat diavolului; cu Judecata de Apoi, “Când va sta Hristos în jeţ / Ca să judece pe toţi, / Pe cei vii şi pe cei morţi”.

Pe 24 decembrie, seara, colindătorii o pornesc cu STEAUA şi cu FLORILE DALBE.
Cei ce merg cu STEAUA5 formează grupuri de câte cinci urători, ce poartă o stea. Cei cinci îi reprezintă pe craii Gaşpar, Melchido şi Baltazar, pe Irod şi un ofiţer. Fiecare dintre aceştia poartă o sabie, o coroană şi o mantie. Ei cântă aşa:
,, La Steaua care-a răsărit
Trei crai au călătorit
Şi-au mers, după cum citim,
Până la Ierusalim”.

Sceneta aceasta populară, jucată de colindători, descrie drumul crailor, căutarea lor, răutatea şi viclenia lui Irod.
Tot acum, colindătorii cântă şi ,,La nuntă-n Cana Galileii” şi ,,Aveam ani paisprezece”.
Copiii care merg cu Steaua au realizate stele din carton acoperit cu hârtii colorate (de cele mai multe ori staniol), în centru alfându-se icoana Naşterii Domnului, iar în colţuri atârnând cinci clopoţei.
« Cântecul de Stea » este un rezumat al Evangheliei ce se citeşte în ziua praznicului, în biserică.
Colindele si cântecul de stea creionează, cu deosebită tărie, trăsăturile Mântuitorului, în special bunătatea nemăsurată şi nemărginită, coordonate morale recomandate şi pentru credincioşi.
Colindele, oraţiile şi cântecul de stea în cinstea Botezului Domnului, închinării la Templu, Tăierii împrejur au mai mult cnţinut dogmatic şi liturgic, ca, de exemplu, « În vârful a nouă meri / Dă-i Domnului, Doamne, / Arde nouă lumânări (lumânări ca simbol al celor nouă cete îngereşti, care înconjoară Tronul Celui Preaînalt), ori « Pică nouă picături, / Trei de mir / Şi trei de vin, / Trei de apă limpejoară », unde apa simbolizează baia Botezului, mirul – Taina mirungerii şi vinul – Sfânta Euharistie.
Măsura versurilor colindelor, în general, variază între 5 şi 8 silabe, rima este împerecheată şi se remarcă refrenele semnificative (« Dă-i Domnului, Doamne », « Domnuleţ şi Domn din Cer », « Domnul Iisus Hristos » etc.).
Colindele (religioase şi laice) sunt scrise în ritmul vioi al poeziei populare; cele religioase au finalul construit sub forma unei laude, a unei constatări sau a unei rugăminţi adresată lui Dumnezeu: “Pe Fiul în al Său Nume / Tatăl L-a trimis în lume / Să se nască / Şi să crească, / Să ne mântuiască » (« O, ce veste minunată ! ») : « Fie lăudat, / Binecuvântat, / De-a pururi. Amin, / De-a pururi. Amin ! » (« Praznic luminos »).
Limba colindelor este uşor arhaică, cu inflexiuni ceremoniale, care imprimă o atmosferă hieratică şi solemnă.
Colindele laice au la bază un fond mitic precreştin.
Costume populare care se poartă în comuna Costeşti, judeţul Vîlcea.

Pe 25 decembrie, colindătorii merg şi cu Steaua, dar şi cu CAPRA. Stelarii trebuie să fie prezenţi, dis-de-dimineaţă, în biserică, spre a fi binecuvântaţi de preot, pentru a le fi binecuvântate stelele.
Obiceiul CAPREI are menirea de a aduce rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor – invocat şi evocat de boabele care se aruncă de gazdă peste cortegiul caprei.
Capra joacă după fluier, iar la terminare, unul din flăcăi, apropiindu-se de membrii familiei, începe să vornicească.
Flăcăii joacă cu stăpâna casei, cu fetele de măritat şi apoi, mulţumind, se îndepărtează.
În Ajunul Anului Nou, se strâng cete de copii care merg cu PLUGUŞORUL. Ei urează un « an nu » bun, cu fericire şi sănătate, reînviind în suflete amintiri şi năzuinţe, înfiripând, din belşugul lor de dorinţe, o clipă măcar, noi avânturi şi speranţe noi. De ce ? Pentru că, prin « chinul plantelor » - motivul central – (adică al grâului şi al cânepii, una simbolizând trupul euharistic, al lui Iisus, cealaltă – cămaşa Sa), se iartă păcatele.
În Pluguşor, aratul înseamnă răspândirea Cuvântului lui Hristos, propovăduirea. Este tipul de arat cosmic ; presupune o amlpă desfăşurare dramatică, în care sunt implicaţi doar bărbaţii.
Ceata are în dotare clopote, bici, buhai.
Textul Pluguşorului este cel mai expresiv, este foarte unitar, având funcţie expiatorie, care se manifestă, în cadrul comunităţii, cu aceleaşi funcţii de protejare pe care le au MOLITFELE Sfântului Vasile cel Mare.
În Pluguşor, timpul nu e miraculor, acţiunea petrecându-se în contact nemijlocit cu Divinitatea.
Seceratul revine, în exclusivitate, părţii feminine.
O etapă superioară în desfăşurarea dramatică a Pluguşorului o reprezintă însămânţarea, simbol al Parabolei Semănătorului, pe care a spus-o Iisus ucenicilor Săi.

Pe 1 ianuarie, de Anul Nou, se merge cu SORCOVA.
Copiii, cu crengi înflorite în mâini, cu surâsul pe buze şi cu graiul îndulcit de gingaşe cuvinte, întâmpină pe fiecare cu Sorcova.
Crengile înflorite sunt mlădiţele puse la înflorit de Sfântul Andrei, o reiterare a Parabolei Viţei-de-vie şi a mlădiţelor sau coardelor care ies din ea.
Vegetalul acesta învigorat este şi simbolul Crucii, substanţă vegetală pe care S-a răstignit Iisus, Cel care a adus această renaştere.
Vegetalul care ne atinge la 1 ianuarie e dătător de viaţă veşnică.
Textul Sorcovei are o funcţie evidentă de propiţiere, de urare.
Iată textul unei Sorcove, cules de la eleva Elena-Liliana Ciurea, pe când avea 8 ani şi era elevă în clasa I a Şcolii cu clasele I – VIII « Ferigile » - Costeşti (2001):
“Sorcova, vesela,
Vă aduce voioşia,
Tihna, pacea, bucuria.

Mereu să trăiţi,
Tineri, fericiţi,
Puternici să fiţi!

Cu dreaptă credinţă,
A voastră fiinţă
Să aibă peste ani

Numai sănătate,
Numai bunătate
Şi numai dreptate!

La anul şi la mulţi ani!”
De Bobotează, fiecare creştin merge la biserică pentru a lua agheasmă, apoi se întoarce acasă şi îşi stropeşte locuinţa, gospodăria, animalele şi livezile, cu această apă sfinţită, pentru a avea spor şi belşug în anul acela.
Ciclul sărbătorilor de iarnă se încheie la Sfântul Ion (7 ianuarie), când tot satul petrece şi se bucură, pentru că vei găsi mulţi săteni aici purtând numele Sfântului.

_________________________________________________________________________________


(1) -BĂNCILĂ, VASILE – DUHUL SĂRBĂTORII, Editura ANASTASIA, Bucureşti, 1996, p..56-57
(2) -NICOLAU, IRINA – GHIDUL SĂRBĂTORILOR ROMÂNEŞTI, Editura HUMANITAS,Bucureşti, p.13, 22, 25
(3) – MILOŞESCU, PANTELIMON – DATINILE STRĂMOŞEŞTI DE CRĂCIUN ŞI ANUL NOU, EDITURA PENTRU TURISM, Bucureşti, 1990, p.69-70

(4) – GRIGORESCU, FLORIN – în revista LUMINA SLOVELOR, NR.6/2005, p.18

(5) – STANILĂ, ALEXANDRA – în revista LUNIMA SLOVELOR, nr.3/2002, p.23

Despre prietenie

de Sfantul Ioan Gura de Aur

Cu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viaţă. Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat?
Câtă plăcere, câtă prisosinţă şi cât temei nu aduce el?
Poţi descoperi atâtea comori, dar nimic nu preţuieşte cât un prieten adevărat.

Vederea unui prieten îmbracă inima în sărbătoare şi o înfloreşte; te legi de el cu un lanţ care-ţi umple sufletul de o fericire nespusă; chiar numai aducerea-aminte despre el dă aripi gândului şi-l înalţă.
Vorbim despre prietenii buni, care sunt devotaţi şi jertfelnici. Vorbim despre acei care ard de prietenie…
Dacă vreunul din voi are un prieten din aceştia, va recunoaşte că spun drept şi de l-ar vedea în fiecare zi şi tot nu s-ar sătura – şi-i doreşte ceea ce sieşi îşi doreşte.
Ştiu pe cineva care cerea sfinţilor să se roage mai întâi pentru prietenul său şi după aceea şi pentru sine. Atât de mare dar este un prieten adevărat, că de dragul lui, îţi sunt scumpe unele locuri şi unele vremuri.
După cum un trup frumos sau o floare aleasă răspândesc o mireasmă în jurul lor, tot astfel prietenii lasă ceva din farmecul lor locurilor pe unde au trecut; aşa că, adesea, aflându-ne acolo fără ei, plângem şi suspinăm, aducându-ne aminte de vremea petrecută împreună.
Nu putem arăta prin grai bucuria pe care ne-o dăruieşte întâlnirea cu prietenii, numai aceia o cunosc ca au încercat-o.
Dacă un prieten ne porunceşte ceva, îi mulţumim, dacă stă la cumpănă, ne mâhnim. Chiar de dispreţuim bunurile pământeşti – din pricina prietenilor noştri nu am vrea să părăsim lumea aceasta; ei ne sunt mai dragi ca lumina zilei…

In cautarea aproapelui pierdut

de Pr. Savatie Bastovoi
-fragmente-

Orice om tanjeste sa fie inteles, dar se simte inteles numai de cel care il remarca si ii vorbeste de calitatile sale ascunse, pe care altii nu i le observa. A vedea calitatile ascunse insa este o insusire a celor care au un exercitiu spiritual permanent, la care nu se poate ajunge fara darul lui Dumnezeu.

Acest “sa nu se mahneasca” este o piatra de temelie in viata duhovniceasca. Marii asceti stiu ca pentru o mahnire, chiar si inconstienta, adusa cuiva, Dumnezeu nu mai primeste rugaciunea.

Sfantul Macarie Egipteanul ne indeamna: “Sa nu judecam pe nimeni(...) si sa ne rugam neincetat pentru indreptarea lor, caci inca “nu stiu ce fac”. Asa priveste cel curat cu inima pe toti cei din jurul lui. Pentru ochiul curat, toate sunt curate... (...) sa fii cu mare bagare de seama ca sa nu-l stingi.

Aproapele este un fel de oglinda duhovniceasca pentru noi, poate chiar un fel de proiectie a noastra in exterior. De aceea, ceea ce vedem noi in aproapele nu este altceva decat noi insine, vedem in aproapele doar neajunsurile si patimile de care noi insine suferim. De exemplu, coboara un preot dintr-o masina foarte luxoasa, insotit de o femeie frumoasa, iar in urma lor un tanar le duce bagajul. Daca cineva e iubitor de avere, va zice: “Ce masina are popa!” Cel desfranat va zice: “O, ce femeie are popa!” Cel ingamfat va zice: “O, are slugi popa, nu poate sa-si care singur bagajele!” Daca insa cineva traieste in feciorie, poate sa creada ca femeia este sora preotului, si chiar poate sa-i para ca seamana cu el. Daca n-are patima pentru avere, poate crede ca masina e imprumutata sau nici sa nu o bage in seama. Daca este smerit, va zice: “Ce fericit este fratele ca s-a invrednicit sa duca valiza unui slujitor al lui Hristos, probabil in ea sunt vesmintele preotesti si alte lucruri sfinte”. Fiecare deci se vede in celalalt pe sine. Aproapele este cel mai bun barometru al vietii noastre duhovnicesti. Arhimandritul Sofronie Saharov spunea chiar mai mult, el zicea ca aproapele este viata noastra.

Nu lovi ceea ce este valoros in ochii aproapelui tau. Jignirile pe care le aducem celuilalt, nesocotindu-i credinta sau viziunea lui despre viata, nu aduc niciun folos.

Sunt un NIMIC

Mi-e sufletul ranit
de ploi si de furtuni,
Mi-e sufletul golit
de vremea neagra, rea,
de vremea mult prea grea...

Mi-s ochii grei
de lacrimi si de vant,
Mi-s ochii grei
de rautate si... mormant,
de nerostit cuvant...

Sunt un NIMIC pe acest Pamant,
Sunt lacrima ce curge pe-obraz,
Sunt visul curat, dar infrant,
Sunt Soarele ce arde la amiaz'...

Sunt un NIMIC pe acest Pamant...
Nicoleta Enculescu, Bucuresti, 21 noiembrie 2009

Despre prietenie si nu numai... Amintiri si regrete...

Citeam, mai deunazi, pe blogul unei foste colege de facultate, ca "prietenii sunt rari, nu oricine are stofa de bun prieten", iar "prietenia este ca o floare": trebuie udata, ingrijita, plivita...
Dar cum iti alegi prietenii? Avem cunostinte cu duiumul, toti ne-or fi prieteni? Avem noi discernamantul necesar pentru a ne tria prietenii? Pentru a ni-i alege pe masura firii noastre? A fi un bun prieten (dupa parerea mea) inseamna a nu-l dezamagi pe cel de langa tine, a nu-l face sa sufere, a gasi calea cea dreapta de purtare cu/fata de el, a nu-i trada increderea. CEL MAI IMPORTANT LUCRU! A NU-I TRADA INCREDEREA! Pentru ca atunci cand ii promiti ceva, trebuie sa te tii si de cuvant, nu sa-ti schimbi atitudinea, "dupa cum bate vantul"! NU! Pentru ca aceea NU MAI ESTE PRIETENIE! Este, mai degraba, fatarnicie, miniciuna, nimicnicie sufleteasca, bataie de joc, intr-un final. SI DOARE LUCRUL ACESTA! Sincer, DOARE!
Nu va doresc sa cunoasteti aceasta durere! E de nesuportat! Eu am cunoscut-o si acum ma simt SINGURA, A NIMANUI, O STRAINA IN LUMEA ASTA, precum o frunza in bataia vantului rece al iernii!... Am ramas cu un gol imens in suflet... Oare o sa-mi revin? Nu cred! Oricum, nu mai am incredere in oameni. Poate ca totusi eu sunt vinovata, nu? Prea multa naivitate (deh! Niciodata n-am fost altfel, niciodata nu cred ca ma voi putea schimba!) strica, mi-a stricat!
De ce prietenii adevarati mor repede? Ni-i ia Dumnezeu "pe nepusa masa" (cum e vorba in popor). DE CE? Daca ni-i da, inteleg ca ni-i da c-un scop. Atunci de ce ni-i si ia?
Sunt intrebari la care nu stiu daca voi primi, vreodata, raspuns. Si-atunci raman cu ochii-n lacrimi, iar din ceata amintirii imi zambeste chipul tau, Dani...
Dani..., Danut..., Danutul meu mic, scump si dragalas...
...Au trecut atatea clipe de tristeti, fara tine, incat viata mi s-a parut extrem de zgarcita cu mine!... Te voi pastra, in amintire, precum o floare de colt, inmiresmata de aerul primaverii, tu insati o floare, ce si-a scuturat, prea de timpuriu, petalele pe aleile cenusii ale Vietii...
Ce-i Viata? Nu mai stiu! Ceva... sinistru... Cu tine, era altceva. Cu tine... Gaseam raspunsul oricarei intrebari sau neintelegeri, dar asa?!?... Nu stiu, zau! Numai la tine rostirea, cuvantul, devenea ca o briza a marii, o racoare a diminetii, in care ti se descoperea -sau, poate, ti se redescoperea- Adevarul sublim al sufletelor noastre... Numai rostirea ta ma incalzea, ma umplea de frumusete si de visare, o stare de euforie..., de incantare...
Dani, Danut drag, mi-e dor de tine! Stiu ca ma privesti, de-acolo, de sus, cu ochi de inger, iti simt aripa de nea mangaindu-mi fruntea, te rog, te rog nu ma uita! Mai ales ACUM, Dani, ACUM, cand cea care ti-a luat locul, dupa plecarea ta, cea pe care o consideram mai mult decat o... prietena, o sora -poate, daca vrei, o combinatie intre cele doua-, m-a... amagit...
Danutule scump, am crezut ca imi este aproape, am crezut ca insemn ceva pentru ea, asa cum eu insemnam ceva pentru tine, asa cum tu insemnai ceva pentru mine... Ceva special. Dar nu, acum, dupa atatea vorbe frumoase si mult ajutor (pentru care ii multumesc), ma da la o parte, nu mai sunt buna (pentru ea, pentru copilul sau, pe care am incercat mereu sa-l scot in fata, sa-i arat ca poate mai multe decat vrea sa arate, pentru care mi-am pus o particica din sufletul meu spre inaltarea sa catre lumina stiintei), cum eram inainte. Si nu o faceam din interes! Dar vad ca lumea, acum, se ghideaza dupa interes, mai mult ca orice, uitand sufletul. De ce? La ce bun sa mai traiesti in lumea asta atat de rea, fara iubire? La ce bun?
Danutule scump, Danut drag, mi-e dor de tine! Ce pot sa fac? Tu ma ajutai intotdeauna sa gasesc calea cea dreapta, raspunsul cel bun. Ce sa fac? Ce ma fac? Am crezut in ea! Acum?...
Sa nu ma uiti, Danutule drag!
Lectiile tale de bunatate si de daruire mi le-am insusit, dar ele mi-au adus, IN PREZENT, suferinta... Acum inteleg "Dascalita" lui Goga, o simt in suflet, fiecare vers al sau vibreaza in mine...
Sa nu ma uiti, Danutule drag! Roaga-L pe Bunul Dumnezeu sa nu mi-o ia si pe ea! Sa fie, ceea ce traiesc acum, un vis, un vis urat, din care sa ma trezesc si sa o regasesc aceeasi persoana care mi-a fost daruita ca o compensatie in urma pierderii tale: buna, cu suflet curat, pur, care sa nu ma amageasca, sa nu ma indeparteze. Sa fie alaturi de mine si sa creada in mine, cu tot sufletul, asa cum o facea odata...
Cu aceasta rugaminte si cu suflet incarcat de tristeti, nu-mi ramane decat sa... plang si sa-ti spun: "Noapte buna, Dani..., Danut scump..., Danutule drag!...".
"Noapte buna!", sa ai un somn lin, linistit, galben-auriu, pur, pe o stralucire de nor... Sa ma ocrotesti, de-acolo, din inalt, unde ti-ai ciocnit tampla de cununi de stele si de flori de margarint..., sa ma ocrotesti din inalt..., sa ma ajuti sa-mi recapat PRIETENA!
Sarutari de inger, Dani..., Danut..., Danutule drag!...
Dumnezeu sa-ti ierte toate greselile pe care le-ai facut (desi... eu sunt convinsa ca nu ai facut, oricum nu-ti statea in fire lucrul acesta!)!
Te rog, Dani, NU MA UITA! AJUTA-MA! AM NEVOIE DE AJUTORUL TAU!

Rugaciune

Doamne ajuta!
Un sufletel are nevoie de rugaciune, de multa rugaciune, pentru a fi salvat. Este vorba despre un copilas extraordinar de cuminte si silitor, in varsta de 12 ani, elev in clasa a VI-a. Elevul meu. FLORIN. Din pacate, a fost accidentat, cand traversa strada, la terminarea orelor, in urma cu 2-3 zile, cand se-ndrepta spre casa. In prezent, se afla internat in spital.
Rugamintea mea este ca si dumneavoastra, in masura in care puteti si veti vrea sa faceti lucrul acesta, sa-l pomeniti in rugaciuni, pentru a se face bine.
Va multumesc!

Despre Sfantul Inger - Pazitorul vietii noastre

Asadar, daca vrei sa te folosesti de calauzirea si impreuna-lucrarea ingereasca, potoleste-ti neoranduiala launtrica, aduna-ti inlauntru luarea-aminte si stai langa inima ta.

Ingerul Domnului va baga de seama indata, se va apropia si va incepe sa puna in tine ganduri care inclina catre starnirea dorintei de mantuire. Pleaca-te catre insuflarea aceasta si apuca-te sa ravnesti mantuirea: atunci, ingerul pazitor nu numai ca te va lua de mana, ci chiar te va ridica pe bratele sale, si nu numai ca te va calauzi, ci chiar te va purta pe calea mantuitoare. Nu trebuie decat sa te intorci tot timpul catre el cu mintea si cu inima, sa nu slabesti in ravna ta si sa-ti pazesti luarea-aminte. El te va invata toate: ce, cand si cum sa faci si ce sa nu faci, iar cand va fi nevoie iti va da ca indrumare si semn simtit in afara. Daca nu vedem in privinta noastra o asemenea impreuna-lucrare ingereasca palpabila, suntem singurii vinovati: noi suntem cei care nu ne dam in mainile ingerilor si zadarnicim toata purtarea lor de grija pentru noi. Se bate, se bate cu noi ingerul lui Dumnezeu, si da inapoi; iar vine la asalt, iarasi da inapoi, si tot asa pana ce murim. Iar cand murim, ingerul va infatisa Domnului cartea vietii noastre si va grai: "Am facut totul ca sa ii bag mintile in cap, insa acest suflet n-a luat aminte la nimic". Si in cartea vietii va fi pus inscrisul osandirii noastre, care negresit se va implini la Judecata Cea infricosata.

Sfantul Teofan Zavoratul