🙁 13 ani de când, într-o iarnă aspră, pe 26 ianuarie, o zi cu ninsoare abundenta, cu zăpadă troienita și cu ger cumplit, tata a ales să plece, tăcut, într-o călătorie albă și fără de sfârșit... Dumnezeu să te ierte, tati, să te odihnească în pace, în loc luminat, în loc cu verdeață, de unde a dispărut toată întristarea și suspinarea!
P.S. Unii - care mă cunosc din viața reală și (mai ales) de când eram mică - s-ar întreba de ce atâta... tristeţe, de ce aducerea-aminte de el. Totuşi..., târziu - din păcate, uneori - realizezi că, de fapt, părintele care te ceartă sau care îţi impune nişte reguli stricte, care-ţi interzice anumite lucruri, te iubeşte şi nu vrea ca tu, odrasla lui, să păţeşti ceva rău... Unii părinţi nu ştiu să-şi arate / exprime iubirea faţă de cei mici (așa cum am vrea noi, copiii), însă, în adâncul sufletelor lor, îi iubesc, din plin! Aşa şi cu tati...
Cu bunele si cu relele sale, cu ... tot ce-a facut si cu tot ce n-a facut, cu toata purtarea sa fata de cei ce-i erau alaturi - familie, in special - (oare care om este fără de păcat?!??), era tatăl meu şi... doresc ca Bunul şi Dreptul Dumnezeu să pomenească sufletul lui, iertându-i toate greşelile cele de voie şi cele fără de voie, dăruindu-i Împărtăşirea Sa divină şi fericita viaţă veşnică!
🥲 3 ani si 4 luni de cand ii duc DORUL mamei - RATIUNEA MEA DE A FI, PUTEREA MEA, BUCURIA MEA...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu