Binecuvântat să-mi fie dorul
Ce din an în an mai greu îmi este…,
Binecuvântat fie-mi fiorul
Anului ce nu mai este…
Ani de-nviforată încercare fură,
Într-un mănunchi de trei,
Oare câți or mai veni tot așa ca ei?
Totul s-a sfârșit într-un început de zi,
Totul s-a sfârșit și-i haos zi de zi…
S-a clătinat pământul,
În nisip a-ngenuncheat măritul
Timp. A stat.
Totul a-nghețat,
Doar lacrima inundă suflet, minte,
La crucea tăcutelor morminte…
...A mai trecut un an, se-apropie Crăciunul, dar sărbătoarea, pentru mine, nu mai este prilej de bucurie; e dor și întristare…
Se-apropie Crăciunul…, dar… Dumnezeu nu mă iubește… Singură în lume m-a lăsat…, orfană de îmbrățișarea ta, mămica mea…
Mi-e dor de tine, mami, mi-e dor și mi-e cumplit de greu, nu văd, nu știu care-i rostul meu… Erai puterea mea, rațiunea de a fi, ACASĂ al meu, acum, în juru-mi, e haos și pustiu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu