Îngerul familiei
Lucrare de seminar alcătuită și redactată de studenta Nicoleta Enculescu, anul al III-lea, Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” – București
– An universitar 2011 – 2012 –
INTRODUCERE
Se știe că este bine ca tinerii căsătoriți trebuie să-și aleagă un Sfânt protector al casei lor, al cărui Paraclis și al cărui Acatist să-l citească cu evlavie, al cărui nume să-l invoce ori de câte ori au vreun necaz și, bineînțeles, să-i mulțumească pentru neobosita ocrotire.
Se știe, de asemenea, că tinerii căsătoriți, formând, prin unirea lor, binecuvântată de Dumnezeu, familia – ”Mica Biserică de acasă”, trebuie să se roage împreună, trebuie să se roage pentru ei, pentru familiile lor, pentru cunoscuții lor (prieteni, rude, cei ce i-au rugat să-i pomenească la sfintele rugăciuni).
Biserica din casă o formează două persoane legate prin iubire, bărbat și femeie, unite prin căsătorie și care aspiră să ajungă la Hristos.
Familia este cea mai importantă celulă din trupul bisericesc, este piatra de temelie a bisericii. Ea se distinge prin următoarele trăsături caracteristice:
- prin Taina Căsătoriei, familia se sfințește cu harul Sfântului Duh, așa precum se sfințește tot ce intră în Biserică;
- ea se întemeiază pe iubirea reciprocă a membrilor ei;
- ea este locul de întâlnire la rugăciunea comună a soților și a copiilor;
- ea are o legătură obligatorie, spirituală, de suflet, du Biserica locală, iar, prin aceasta, și cu cea Universală;
- familia este locul în care membrii ei se luminează cu Cuvântul lui Dumnezeu, prin citirea Evangheliei și a Sfintei Scripturi și, după putință, și prin inițierea în scrierile Sfinților Părinți și a rânduielilor bisericești;
- familia, în totalitatea ei, și fiecare membru al ei în parte, trebuie și este chemată la acceptarea voii dumnezeiești (”pe noi înșine și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”);
- familia este locul în care se realizează faptele iubirii ale fiecărui membru în parte și a tuturor împreună.
Familia se naște din sentimentul de dragoste dintre două persoane, care devin soț și soție. Pe această iubire se întemeiază această instituție. Izvorul acestei iubiri este dragostea părintească și dragostea copiilor față de părinți, precum și iubirea reciprocă dintre membrii familiei. Iubirea înseamnă consimțământul de a se jertfi mereu pentru o anumită persoană, de a o ocroti, de a se bucua de reușitele ei ca și cum aceste reușite ne-ar aparține nouă, de a se întrista de necazurile ei, ca și cum aceste necazuri ar fi ale noastre. Într-o familie, omul este nevoit să împartă împreună cu celălalt membru necazul și bucuria acestuia. Nașterea unui copil, boala lui și, uneori, chiar moartea lui – toate acestea îi unesc pe soți, le măresc și le adâncesc și mai mult dragostea.
În căsătorie și în dragoste, omul transferă centrul intereselor proprii, al concepțiilor sale despre lume în altă persoană, se debarasează de propriul egoism și egocentrism, se adâncește în viață: într-o oarecare măsură, el începe să vadă lumea și din perspectiva celuilalt. Dragostea, țâșnită din inima celuilalt membru al familiei, soț sau soție, precum și din inima copilului, oferă plinătatea vieții, aduce frumoasă bogăție sufletească și înțelepciune.
Căsătoria este sfântă atunci când este sfințită de Biserică, când cuprinde toate cele trei laturi ale ființei omenești: trupul, sufletul și duhul, când dragostea soților îi ajută pe aceștia scă crească duhovnicește și când această dragoste nu se rezumă doar la propria persoană , ci transfigurându-se, se revarsă asupra copiilor și îi cuprinde cu căldura ei pe cei din jur.
În Biserică, totul se sfințește de către Sfântul Duh, prin rugăciune, iar prin Sfintele Taine, în special prin Taina Cununiei, a Botezului, a Mirungerii, a Euharistiei, membrii familiei intră în dialog cu Dumnezeu. Ori, acest dialog trebuie menținut, întreținut, crescut în rugăciune, asceză.
Rugăciunea, în familie, se recomandă a se face și individual, de fiecare membru al său în parte, dar și în comun. Rugăciunea comună ferește de neînțelegeri, îi împacă pe cei certați, ajută la înlăturarea nedumeririlor apărute. Ea trebuie practicată încă din primele zile ale vieții de familie, deoarece, mai târziu va fi din ce în ce mai greu de introdus în practica acesteia.
Rânduiala rugăciunii comune a soțului și a soției reprezintă temelia bisericii din casă. Ea ajută la înrădăcinarea rugăciunii în inimile copiilor și la organizarea rugăciunilor comune în familie.
E bine ca soții, în timpul citirii împreună a pravilei lor de rugăciune, să citească pe rând, sau pe zile, unele părți din ea. Aceasta creează egalitate în rugăciune între ei, intensifică rugăciunea lor.
După Tertulian, într-o familie creștină model, ”soții se roagă împreună, îngenunchează pentru rugăciune împreună, postesc împreună, se încurajează unul pe altul și conduc împreună. Ei sunt egali în Biserică și în convorbirea cu Dumnezeu, împreună împart sărăcia și bogăția, nu au nimic de ascuns unul față de celălalt și nu se simt o povară pentru celălalt... Ei cântă împreună psalmi. Iisus Hristos se bucură la vederea unei astfel de familii, trimite pacea Sa asupra acestei case și locuiește împreună cu ei”.
Tinerii căsătoriți, deveniți, la un moment dat, părinți, trebuie să sădească în inima copilului lor începuturile credinței în Hristos, să i-o descopere ca plinătate a vieții, pregătindu-l pentru momentul prielnic când, ajungând la o anumită vârstă, să se simtă în orice împrejurare membru al Bisericii. Cum? Prin exemplu personal: mergând la biserică, împărtășindu-l – cât mai des – pe cel mic, împărtășindu-se chiar și ei, părinții, ridicând rugăciuni către Tronul Celui Preaînalt și al cărui Nume Sfânt este, însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, trăind după legea dumnezeiască, zi de zi.
Există o rugăciune frumoasă a Părinților Optinei pentru începutul zilei:
”Doamne, dăruiește-mi liniște sufletească pentru a putea primi tot ce îmi aduce această zi! Dă-mi putere ca să mă las deplin în voia Ta cea sfântă! Povățuiește-mă în orice ceas al acestei zile! Descoperă-mi voia Ta, mie și tuturor celor din jurul meu! Oricare ar fi noutățile din această zi, învață-mă să le primesc cu liniște sufletească și cu încrederea că aceasta este voia Ta! Călăuzește-mă în toate faptele, gândurile și sentimentele mele! În toate situațiile neprevăzute nu mă lăsa să uit că pe toate Tu le trimiți! Învață-mă să mă port corect cu fiecare membru al familiei mele și cu prietenii mei fără să-i supăr sau să-i jignesc! Doamne, dă-mi putere să trec peste toată oboseala și peste toate evѥnimentele acestei zile! Îndrumă voia mea și învață-mă să cred, să nădăjduiesc, să mă rog, să iubesc, să iert și să rabd. Amin”.
Păinții creștini trebuie să fie pregătiți, în pofida greutăților care pot apărea, să construiască o familie cu adevărat creștină.
Familia creștină, care include fidelitatea absolută a soților, copii educați în credință, trebuie să se opună moavurilor societății, să fie o lumină care să-i încălzească pe membrii ei, să se întemeieze pe piatra credinței ca o biserică din casă, credință întărită de Sfinții ale căror Acatiste sau Paraclise trebuie să le rostească neîncetat, dar și de Sfinții Îngeri, Îngerul ocrotitor personal și Îngerul ocrotitor comun, al întregii familii.
Creștinismul îl mântuiește pe om de păcatul de pe Golgota, dar, în schimb, cere un efort mare, căci ”Împărăția Cerurilor se ia prin străduință și cei ce se silesc pun mâna pe ea”.
Trăind în lumea contemporană, plină de desfrânare și de concepțiile ”în afara moralei”, este de datoria noastră ca să ne păstrăm inima curată, nemaivorbind de trup, și să nu uităm că numai ”cei curați cu inima ... vor vedea pe Dumnezeu”. Acest lucru este posibil numai cu ajutorul rugăciunii și cu respectarea poruncilor Apostolului Pavel: ”Aveți grijă ce cale ați ales”.
ÎNGERI ȘI SFINȚI
Domnul nostru Iisus Hristos, în nemăsurata Sa iubire de oameni și întru bunătatea Sa a dat putere Sfinților Apostoli, ca și fiecărui sfânt în parte, să săvârșească aceleași minuni pe care le-a săvârșit El Însuși: să învie morți, să tămăduiască pe cei bolnavi, să-i aducă pe păcătoși la pocăință și să mijlocească pentru mântuirea noastră cea veșnică. Mântuitorul Hristos a dăruit felurite mângâieri și mijlociri, prin sfinții Săi, tuturor țărilor și popoarelor, Bisericii din orice parte a lumii, fiecărei familii creștine și, în particular, oricărui creștin. Cele pe care noi, păcătoșii, nu le putem cere de la Domnul, pentru că rugăciunea noastră este slabă, iar viața noastră e plină de păcate și legată prea mult de bunurile cele pământești decât de veșnicele bunătăți ale Împăratului cerurilor, acelea pot să le ceară pentru noi Maica Domnului, Îngerii și Sfinții.
”Mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” scrie Sfântaul Iacov în Epistola sa (Iacov 5:16). De ce oare? Pentru că Drepții și Sfinții au avut puternică și mare credință, desăvârșite fapte ale dragostei către Dumnezeu și către aproapele și au disprețuit deșertăciunile vieții celei pământești.
Dumnezeu este asemenea unui Împărat, iar Sfinții Săi sunt primii dintre curtenii de vază. Ei stau aproape de tronul Lui cel plin de măreție și se bucură de bunăvoința Sa. Îmbrăcați în haine aurite și strălucitoare, ei Îi slujesc, desfătându-se în slava Sa cea nespusă. Noi, însă, oamenii pământești, din pricina păcatelor noastre celor grele, ne-am prefăcut în robi necredincioși, ne-am îndepărtat de Împărăția lui Dumnezeu și ne-am îmbrăcat sufletele în zdrențe murdare.
Deci am putea oare, în acest chip, să venim noi înaintea Domnului și să cerem de la El ceea ce voim? Și precum sluga și robul care au greșit înaintea stăpânului lor nu îndrăznesc să se arate înaintea acestuia ca să ceară ceva, ci caută mijlocitori și avocați, apropiați ai stăpânului, tot astfel și noi, oamenii păcătoși și necurați, ne rugăm sfinților ca să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru noi; iar aceștia, plini de bucurie, împlinesc cererea noastră.
Sfinți ai lui Dumnezeu, ”binecuvântați să fiți de Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul!”.
DESPRE FELURITELE DARURI ALE SFINȚILOR
Orice Sfânt poate să ceară de la Dumnezeu lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos și spre mântuirea sufletelor. ”Darurile sunt felurite, dar același Duh. Și felurite slujiri sunt (...) Și lucrările sunt felurite, dar este același Dumnezeu, care lucrează toate în toți (...) Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înțelepciune, iar altuia, după același Duh, cuvântul cunoștinței. Și unuia i se dă întru același Duh credință, iar altuia darurile vindecărilor (...) Unuia faceri de minuni (...) Și toate acestea le lucrează unul și același Duh, împărțind fiecăruia deosebi, după cum voiește”.
După împrejurările din viețile sfinților, ori după voia deosebită a lui Dumnezeu, unii dintre sfinți ajută celor ce se roagă lor pentru un anumit lucru, alții – pentru un altul, după darurile lor, și nu există necaz al vieții, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu și pe care să n-o împlinească acesta. După cum pentru orice boală Dumnezeu ne-a dăruit o plantă de leac, tot astfel și pentru orice nevoie El a rânduit pe Sfinții Săi, care să ne vină întru ajutor.
Astfel, Maicii Domnului i s-a dat plinătatea darurilor, ea aflându-se pe cea mai înaltă treaptă de vrednicie, după care îl aflăm pe Sfinții Ioan Botezătorul, Dreptul Simeon, Părinții Ioachim și Ana, Zaharia și Elisabeta, Apostolii, Proorocii, Întâi-Stătătorii cetelor mucenicești etc..
Toți Sfinții cinstiți în Biserica Ortodoxă sunt o comoară pentru fiecare creștin, și întru aceasta se arată marea milă a lui Dumnezeu, căci noi ne putem ruga lor și să-i avem ca ajutători ai noștri. Mai mult decât atât, fiecare popor, fiecare așezare, fiecare casă și fiecare creștin își are ocrotitorul său ceresc care veghează și se roagă pentru toate câte i-au fost încredințate lui, îndrumându-le pe calea veșnicei mântuiri.
Fiecare cetate, fiecare sat are un sfânt ocrotitor, în a cărui cinste este înălțată o biserică ori o mănăstire.
Casele creștinilor au ca ceresc ocrotitor sfântul pe care, prin tradiție, l-au cinstit cel mai mult părinții și bunicii, ori a cărui icoană a trecut din generație în generație ca o sfințenie nespusă, ajungând până la noi.
În particular, sfântul ortodox al fiecărui creștin ortodox este un plăcut al lui Dumnezeu, al cărui nume noi îl purtăm. Acesta este primul când trebuie cinstit îndeosebi, iar în al doilea rând – sfântul a cărui pomenire Biserica o prăznuiește de ziua noastră de naștere. Pe aceeași listă pot fi adăugați și acei plăcuți ai lui Dumnezeu în al cărui nume s-a făcut un legământ, ori într-a căror ocrotire am fost încredințați, ori în a căror zi de pomenire Dumnezeu ne-a salvat în chip minunat viața ori ne-a făcut vreun alt mare bine.
Se spune că ocrotitorii soților sunt Sfinții Mucenici Gurie, Samon și Aviv, cu prăznuire la 15 noiembrie; Sfinții Mucenici Adrian și Natalia, cu prăznuire la 26 august.
Ocrtotitorii copiilor sunt: Sfântul Alipie Stâlpnicul, Sfântul Stelian al Paflagoniei, cu prăznuire la 26 noiembrie; Sfântul Sisoe cel Mare, cu prăznuire la 6 iulie.
Ocrotitorii tinerilor sunt Sfinții Anania, Azaria și Misail, cu prăznuire la 17 decembrie.
Ocrotitorii fecioarelor sunt: Sfânta Muceniță Iustina, cu prăznuire la 2 octombrie;Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, cu prăznuire la 25 noiembrie; Sfânta Mare Muceniță Irina; cu prăznuire la 5 mai; Sfântul Moise Ungurul, cu prăznuire la 26 iulie
Ocrotitorul bătrânilor și al bătrânelor este Sfântul și Dreptul Simeon, cu prăznuire la 3 februarie.
Ocrotitorii tinerilor căsătoriți sunt Sfântul Apostol Simon Zilotul, cu prăznuire la 10 mai și Sfântul Mucenic Eupsihie, cu prăznuire la 9 aprilie.
Pentru o bună căsnicie ajută Sfântul Mare Mucenic Mina, cu prăznuire la 11 noiembrie și Sfântul Mare Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, cu prăznuire la 6 decembrie.
Cum ne putem ruga sfinților ca să ne ajute în nevoile noastre? Cerându-le sa mijlocească, pentru noi, la Dumnezeu, pentru a dobândi milă, cunoscându-le viețile, având icoanele lor în casă, învățându-le troparele, făcându-le acatistele ori canoanele; putem, de asemenea, să aprindem candela înaintea icoanelor lor, să tămâiem, iar în biserică să aprindem o lumânare în cinstea lor. Când este praznicul sfântului, să dăm Liturghie pentru sănătatea noastră duhovnicească și trupească.
La fel, e foarte folositor să-l rugăm pe preot să facă rugăciuni la sfântul și, cu binecuvântarea lui, să facem o făgăduință, pentru ca, în cazul în care cererea noastră va fi împlinită, cu ajutorul lui Dumnezeu, să facem cutare sau cutare lucru (de pildă, că ne vom schimba viața, în mai bine, că vom renunța la un anumit viciu etc.)
SFINȚII ÎNGERI
Fiecare om – spune Părintele Profesor Dr. Sterea Tache - are îngerul său păzitor, pe care îl primeşte de la Botez, aşa cum susţin Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur sau Origen. Îngerul păzitor îl apără pe om de duhurile rele, mijloceşte pentru oamenii credincioşi, însoţeşte sufletele celor adormiţi. Ocrotesc biserici, cetăţi, popoare şi comunităţi creştine. Pentru că susţin progresul spiritual al omului şi al lumii, în general, îngerii buni sunt slujitori ai providenţei dumnezeieşti.
Îngerii Luminii depun toate strădaniile ca noi, în vremea călătoriei noastre pământeşti, să ne pregătim şi să dobândim fericirea cea veşnică.
Îngerii sunt păzitorii vieţii noştri de zi cu zi, ocrotitorii casei şi familiei noastre. Ei sunt fiinţe duhovniceşti netrupeşti, înzestrate cu voinţă, raţiune, putere, cunoştinţă şi curăţie, care întrec cu mult gândirea noastră; ei ocupă cea mai înaltă treaptă în rândul făpturilor şi prin ei Domnul Îşi arată voia Sa şi îi face instrumentele împlinirii ei.
Îngerii slujesc lui Dumnezeu şi chiar şi oamenilor.
Nu trebuie să uităm nicio clipă faptul că locuinţa creştinului este biserica lui de acasă, iar pentru acest lucru trebuie să înălţăm rugăciuni atât Sfinţilor, cât şi Îngerilor, pe lângă cele înălţate, desigur, Maicii Domnului, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Preasfintei Treimi, Sfântului şi de Viaţă Făcătorului Duh.
La sfinţirea locuinţei, cântăm împreună cu preoţii, iar în casa noastră intră Îngerii. În ectenia pe care o rosteşte slujitorul lui Dumnezeu cu acest prilej, Îl roagă pe Stăpânul vieţii noastre ca El să-l trimită pe Îngerul păzitor, străjerul casei celei noi, care să-i păzească pe toţi „cei ce voiesc a locui cu evlavie în ea”.
Suntem îndemnaţi, pretutindeni, ca, pentru a ne simţi în deplină siguranţă şi ocrotire în casa noastră, să ne rugăm cât mai des Îngerului nostru păzitor şi el nu numai că ne va păzi de năvălirile cele din afară şi de eventualele nenorociri şi necazuri, accidente, ci va aduce şi pacea cea mult dorită.
ÎNGERUL FAMILIEI
Odată cu venirea lui Hristos pe pământ, însemnătatea familiei a crescut foarte mult. Familia s-a transformat într-o mică biserică, ce-şi are, după rânduială, Îngerul ei păzitor.
În timpul Tainei Cununiei, Îngerii sunt prezenţi în chip nevăzut şi notează în Ceruri făgăduinţele făcute de către soţi. În Taina Cununiei, cei doi devin un singur trup, iar acolo unde există un singur trup, există şi un singur suflet. Cei doi soţi împreună se roagă, împreună îngenunchează, împreună postesc, se încurajează unul pe altul şi se conduc reciproc. Ei sunt egali în Biserică şi în comuniunea cu Dumnezeu, în mod egal împărtăşesc sărăcia şi bogăţia, nu ascund nimic unul faţă de celălalt şi nu sunt o povară unul altuia.
Iisus Hristos Se bucură văzând această împreună-vieţuire a lor, trimite pacea Sa peste casa lor şi locuieşte în ea împreună cu ei şi cu Îngerii, căci unde este pacea Lui, acolo nu poate avea loc duhul răutăţii.
Ştiind că Îngerii păzitori sunt neîncetat cu noi şi că ei sunt martorii cei mai apropiaţi şi de fiecare zi ai vieţii noastre, trebuie să avem mare grijă ca nu numai în faptă, dar nici în vorbă şi nici în cuget să nu-i întristăm şi să nu-i depărtăm de la noi. Iar în cazul în care am păcătuit, să ne străduim ca prin pocăinţă sinceră să-i atragem iarăşi la noi pe păzitorii şi ajutătorii noştri cereşti.
Pentru fericirea în căsătorie trebuie să ne rugăm Arhanghelului Rafail, Arhanghelul care l-a însoţit pe Tobie, l-a ajutat să-şi găsească logodnică şi i-a înlesnit acestuia o căsătorie fericită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu