ZIUA DE 6...
Ziua de 6 a fiecărei luni, de doi ani și o lună, îmi prilejuiește aduceri-aminte dureroase și-amare, în egală măsură... MAMA!... Când ruga era mai aprinsă și invocarea lui Dumnezeu, a Maicii Domnului și a Sfinților prindea aripi uriașe de speranță, un telefon a distrus cupa de cristal a sufletului... Inima s-a împrăștiat în mii de bucățele în Univers și a rămas așa de atunci. Nici alifie de gânduri bune și încurajări nu o mai pot reda înfățișării dintâi, nici pansamentele doririlor nu o pot recupera... Un telefon sunând, când geana dimineții se deschidea somnoroasă, lăsând jucăușul soare al începutului senin de toamnă să zâmbească noii zile, a transformat TOTUL în pulbere... VIS? Aș fi vrut să fie VIS, dar a fost și este o CRUDĂ REALITATE... Gândul mi se-nfioară și mii de țepi mă înconjoară...
Dor de tine, mami, DOR de tine...
![😒](https://static.xx.fbcdn.net/images/emoji.php/v9/t6f/1/16/1f612.png)
![🥲](https://static.xx.fbcdn.net/images/emoji.php/v9/tec/1/16/1f972.png)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu