De Bobotează - 2022...
Suntem - deja! - în anul 2022. Cu greu, cu tristețe și inima roasă de negură, am pășit, singură, în noul an. Cu lacrimi... Cu dor... Dor de MĂMICA mea, dor de tatăl meu, dor de Ana, dor de toți cei dragi mie și plecați - poate - dincolo, într-un loc mai bun...
Astăzi, de Bobotează, o zi infinit de frumoasă. Dar... cu lacrimi și sufletul înnegurat... 4 luni s-au împlinit de când MĂMICA nu-mi mai este alături, nu o mai văd lângă mine... Mi se rupe sufletul de durere!... Mă doare inima de dorul său!... O strig... Mami, de ce ai plecat? De ce nu ai mai vrut să stai cu mine? Te caut, mami, te caut și tu nu-mi mai spui nimic... L-am rugat pe Dumnezeu să te salveze, să mi te aducă înapoi, mai bine, sănătoasă... Am rugat-o pe Măicuța Domnului să te ocrotească, să-ți dăruiască sănătate... I-am rugat pe Sfinții Nectarie și Efrem cel Nou să-ți fie alături și să te vindece, așa cum au vindecat mulți alți oameni... De ce nu am fost auzită? De ce nu am fost ascultată?... L-am rugat pe Dumnezeu să-ți ia bolile și să mi le dea mie...
Am nevoie de tine, Mami!... Am nevoie de tine!... De urcat, la Sfinții la care îți puseseși și tu nădejdea, nu mai pot să urc... Îmi tremură picioarele..., îmi tremură sufletul..., îi ocolesc... Nu! Nu-i urăsc, le citesc acatistele, dar nu mai pot merge la ei, ca la prietenii noștri, cândva...
Plâng și scriu... Cine mi te va aduce înapoi? Cine îmi va alina durerea sufletului? Am rămas singură... Singură pe pământ... Singură, doar cu tristețea și bolile mele...
Mami, mi-e dor de tine! Mi-e tare dor!...
Mami, te vreau înapoi!... Nu pot să trăiesc fără tine, Mami, NU POT! Mămica mea iubită, mi-e dor, mi-e tare dor de tine!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu