Corin

       Proaspăt asbsolvent al facultății, cu diploma de inginer în buzunar, Corin se hotărî să rămână deocamdată în orășelul său natal natal de munte din vestul țării, alături de părinți. Astfel, susținu concursul de angajare organizat de mina din Petroșani și nu după mult timp deveni unul dintre inginerii acesteia, având, printre altele, misiunea de a se îngriji și de soarta unui grup de tineri mineri. Era precum fratele lor mai mare sau comandantul lor de detașament.
       Era în toamna anului 1987.
       Corin era potrivit de înalt, cu o constituție bine făcută, nici prea gras, nici prea slab.
       Fire visătoare, adeseori îndelung meditativă, blondul Corin fermeca pe oricine cu ochii săi ce te învăluiau într-un senin-verzui misterios.
       Era ferm în luarea deciziilor, corect și prevăzător, asumându-și cu demnitate hotărârile, pentru care avea întotdeauna justificări și argumente de neclintit.
       Așa-i trecea timpul, luptând cu greutățile unei funcții nu tocmai ușoare, așa îl prinseseră evenimentele din decembrie 1989, așa depășise și zilele încrâncenatei mineriade.
       După moartea părintelui său drag, obișnuit să experimenteze lucruri noi, își luă chitara și plecă în Franța, țară - romantică ca și el - care-l fascinase încă de pe băncile școlii gimnazile, în care se și vedea patron al unei prestigioase firme de electronică și calculatoare.