UNDE-I DREPTATEA, PÂNĂ LA URMĂ, AICI, LA NOI?

UNDE-I DREPTATEA, PÂNĂ LA URMĂ, AICI, LA NOI?

Nu înțeleg de ce trebuie să plătești tu, om nevinovat, atunci când greșesc alții (intenționat sau nu)!? Oare unde trăim? Unde este dreptatea, până la urmă, aici, la noi? De ce tu, om corect, care respecți LEGEA, să fii pedepsit, când alții greșesc și nici nu vor să corecteze erorile făcute!? Se spune că JUSTIȚIE înseamnă... dreaptate... Unde este dreptatea, aici? 

Ce s-a întâmplat? Un director a semnat niște acte (îmi este imposibil să cred că actele contabile nu sunt, până la urmă, verificate și semnate de directorul unei instituții, de orice fel ar fi ea!), însă acelea au fost greșit întocmite. În urma sesizării (în curând, se vor împlini două luni de la prima sesizare), de-abia după o luna și 19 zile s-a corectat, dar numai parțial. Oare de ce? Dacă s-a trecut la corectare, de ce aceasta nu a fost făcută integral, ci pe... bucățele? La următoarea sesizare, reproșuri! Din partea directorului. Precum și spălarea acestuia pe mâini de problema sesizată, pasarea responsabilității în ograda subalternului. Adică, după spusele directorului, ”eu nu sunt vinovat. Ce a ținut de mine, am făcut: am dispus corectarea erorilor. Dacă subordonatul nu și-a făcut treaba bine, nu este vina mea, nu mă mai trageți pe mine la răspundere! Mergeți direct la subordonat, trageți-l pe acesta la răspundere!”... Da? O.K.! S-a vorbit și cu subordonatul în cauză. Rezultatul: ZERO! În cazul acesta, ce-i de făcut? 

Apelând la Justiție, constați, cu amărăciune, că, deși tu ai dreptate și ai fost corect, până la urmă, în primă fază, ți se anulează cererea de contestație... Și aceasta pentru că această instituție este de părere că, odată ce o comunicare emisă de către angajații săi ajunge la oficiul poștal de care aparții cu strada pe care-ți este situată casa, înseamnă că ai și primit acea comunicare. Deși, de la oficiul poștal respectiv, respectivul document ”s-a plimbat” la alt oficiu poștal și de-abia apoi a ajuns în mâinile tale - tu, CETĂȚEANUL. Trimiți ceea ce ți se solicită, în termenul prevăzut de comunicare, însă trimiți prin POȘTĂ. Data trimiterii documentelor știi sigur că se ia în considerare ca dată de depunere a documentelor la sediul Justiției, nicidecum data la care această instituție primește plicul tău. Numai că... stupoare! În ziua în care îți sunt primite documentele la BIROUL CARTARE, are loc ședința publică de examinare a dosarului tău. Când ți se anulează cererea pe care ai  făcut-o. Ai la dispoziție alte câteva zile, în care să ataci hotărârea, altfel aceasta rămâne definitivă. Pentru că nu mai vrei să deranjezi persoanele care te-au ajutat, pentru că știi sigur că documentele au fost trimise - toate - și primite de către Justiție, scrii acestei instituții, solicitându-i să reexamineze (termen sinonim cu a reevalua, nu?) dosarul tău, arătând, pentru aceasta, că nu ai depășit niciun termen și că toate documentele solicitate în prima comunicare au fost trimise, au ajuns - SIGUR - la sediul instituției. Trebuie DOAR verificat lucrul acesta. 

Însă... TOTUL rămâne în aer, nu ți se mai comunică nimic, pe site-ul mai sus-amintitei instituții scrie, negru pe alb, că s-a anulat cererea ta, pentru că nu știu ce termene ai încălcat...

Ce rămâne de făcut?

Unde să-ți cauți dreptatea? 

Cum să ți se facă dreptate?

Ce căi de atac au mai rămas?

Cauți - și rogi - să ți se facă cunoștință cu un avocat, care să nu-ți ia bani, pentru că, în primul rând, nu ai bani pentru așa ceva (din banii pe care îi ai, nici măcar nu îți poți cumpăra toate medicamentele de care ai nevoie, care ți-au fost prescrise, nu poți să urmezi tratamentele fizicale recuperatorii - pentru că acestea presupun scoaterea, din buzunar, a unor bani pentru transport. Pe care nu-i ai. ). Ești - într-adevăr - pus în contact cu un avocat, dar care îți spune, la sfârșit, că, de vei câștiga procesul, va trebui să plătești firmei - respectivul avocat lucrează la o firmă - 20% din valoarea procesului câștigat. Cum vine treaba aceasta? Tu, CETĂȚEANUL NEVINOVAT, să plătești? Ce să plătești? Din ce să plătești? Din ceva ce nu ai?

Ce rămâne de făcut?

Dacă nu faci nimic, riști să fii executat silit. Tu, CETĂȚEANUL NEVINOVAT. Care ai respectat LEGEA. Care nu ai încălcat-o! Iar pentru aceasta mai ai / deții și documente!

Finalul? Nu știu cum va fi.

Deocamdată, tu, CETĂȚEANUL NEVINOVAT, cauți soluții. Dar nu unele care să presupună avocați care, la sfârșit, să-ți ceară nu știu ce procent din valoarea procesului câștigat... Pentru că nu ai așa ceva!...