MEREU ACTUALĂ... IA... 24 IUNIE

MEREU ACTUALĂ...

IA...

 

IA pe care am purtat-o la Concursul Național de Toacă de la Măldărești, județul Vâlcea - 9 septembrie 2011

DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ - Concursul Național de Toacă de la Măldărești, județul Vâlcea - 9 septembrie 2011

IE DE COSTEȘTI. DE LA BUNICA:

Unice prin varietatea modelelor şi culorilor, costumele populare din comuna Costeşti, judeţul Vâlcea, uimesc şi încântă ochiul. Făcute, odinioară, cu trudă şi cu migală, de mâini pricepute, pentru a fi purtate în zile de sărbătoare, în ziua nunţii, ele sunt scoase acum din lăzile de zestre ale bunicelor şi străbunicelor, pentru a le putea admira în voie frumuseţea şi eleganţa, rezistenţa în timp.De la doamna învăţătoare Florica Mândreci şi de la Oana Crăcin, fostă elevă a Şcolii Generale cu clasele I – VIII Costeşti, aflăm lucruri interesante despre costumul popular caracteristic zonei. Costumul popular – şi vom prezenta chiar costumul domnişoarei Oana – se croieşte tăindu-se în foi drepte, care sunt folosite integral. Pe fondul alb al costumului popular, motivele sunt dispuse în părţi vizibile, astfel: la gura cămăşii, în dreptul umărului, pe mâneci, pe guler, pe piept şi pe poale. Costumul popular purtat de fete este alcătuit din: fustă, cămaşă, zăvelci1, bete, maramă, comănac2, opinci (pe timpuri, opincile erau din piele de porc), ciorapi de lână.
1. Fusta este compusă din foi de formă dreptunghiulară, prinse unele de altele cu cheiţă de arnici roşu, încreţită în talie, la poale având cusută o bordură care imită un fragment al modelului de pe cămaşă.

2. Cămaşa a evoluat în decursul anilor. Tipul vechi al cămăşii era croit din foi drepte de pânză ,,de casă”, ,,cu ciupagul(3) la deal şi trupul4 la vale”, adică în sus cămaşa propriu-zisă şi în jos – poalele. Între foile poalelor, se intercalau, pe şolduri, câte doi clini, încheiaţi ,,cu cheiţă”.Tivul poalelor era făcut cu igliţa, croşetat cu model ,,colţ” ori ,,creasta cocoşului”.Foile, la cămaşă, se încreţeau către gât în bentiţă (un guler mic).Cămaşa, puţin crăpată pe mijlocul pieptului, se leagă la gât cu doi ciucurei făcuţi din acelaşi arnici roşu cu care este cusut tot costumul.Ornamentele cusute pe piept sunt aşezate, din loc în loc, precum stelele pe cer. Sub braţ, era introdusă ,,broşchiţa”5, cu rol de lărgire, pentru uşurarea mişcării braţului, iar mâneca se încreţea ,,în brăţară” la partea inferioară, intr-o bentiţă cusută şi ea cu o mică parte din modelul cămăşii. Mânecile sunt largi. Ornamentele sunt aşezate în altiţă sau cusute compact; sunt modele geometrice sau florale, modele care se regăsesc şi pe pieptul cămăşii (ciupagului), şi la poale, şi care sunt împodobite cu mărgele sau paiete de diverse culori.
3. Zăvelcile sunt de mai multe tipuri.
a)Zăvelca din faţă, numită ,,zăvelca din pânză”, este cusută cu bumbac alb pe un fond negru, şi are la bază ciucuri; este o creaţie unică în portul popular românesc şi, totodată, elementul cel mai caracteristic al costumului femeiesc vâlcean.Zăvelca din faţă este ţesută în război, spune doamna Floricica Mândreci, cu bumbac negru, şi aleasă cu bumbac alb, pe care s-au aplicat mărgele colorate (la fel ca la cămaşă şi poale). În treimea inferioară, modelul este sub forma unei borduri late, compusă din două rânduri orizontale de motive geometrice (pătrate), încadrate de chenare. În partea superioară, costumul elevei Oana Crăciun are modelul format din trei şiruri verticale ce se succed.
b) În spate, ,,zăvelca din spate”, ţesută în război, cu fir roşu de lână, are modele florale sau geometrice, reduse ca dimensiuni, situate pe verigile orizontale, mai înguste sau mai late, care o brăzdează.
4. Betele, înguste, sunt ţesute în război în patru iţe, ornamentate, din năvădeală6, cu diverse motive; unul din ele, motivul ochiuri, are coloritul provenind din firele de urzeală, care rămân vizibile prin procesul ţesutului. Ele au ciucuri la capete.

5. Marama, ţesută cu fir de mătase naturală, cu o ornamentaţie discretă, compactă pe transparent, sau strălucitor-metalic pe văl subţire, o înnobilează pe purtătoarea costumului popular femeiesc, conferindu-i o notă de eleganţă.
6. Comănacul, este confecţionat din carton tare, peste care este pusă o pânză subţire de culoarea maramei, ori îmbrăcat în maramă de borangic, respectând oarecum stilul ,,domniţelor” pictate pe zidurile lăcaşurilor de cult din zonă.
Portul bărbătesc7, mai sobru, este şi mai simplu: 1. În picioare, se poartă opincile uşoare cu nojiţe, din piele de porc sau de vită tăbăcită, ori încălţăminte obişnuită.
2. Pantalonii albi, cunoscuţi sub numele de ,,cioareci”, ,,nădragi” sau ,,iţari”, sunt vara confecţionaţi din pânză de cânepă sau din bumbac, iar iarna din dimie de lână; sunt ornamentaţi foarte puţin, cu găitane8 negre. 3. Cămaşa albă, din pânză de cânepă sau de bumbac – pentru zilele lucrătoare şi din pânză de bumbac pentru sărbători, în forma ei clasică, este croită în foi drepte, cu foaia din faţă trecută peste umeri spre spate, fără cusături pe umeri. Are mânecile lungi, iar gulerul mic, legat sub băiere, cu ciucuri. Foile de pânză ale cămăşii sunt unite prin ,,cheiţa cu acul”.Decorul redus este plasat pe guler, într-o ornamentaţie, de obicei, albă. 4. Brâul care încinge mijlocul poate fi ales în război, ori simplu, roşu, ţesut în patru iţe, şi mai lat. 5. Ilicul este simplu, din lână săină9, cu mâneci.
_______________
(1) zăvelcă = Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în faţă şi alta în spate, ca fustă
(2) comănac = Acoperământ pentru cap, de formă cilindrică fără boruri, asemănător cu potcapul, pe care-l poartă, în general, călugării
(3) ciupag = partea iei de la brâu în sus, care are cusături deosebite
(4) trupul = partea iei de la brâu în jos (poalele)

(5) broşchiţă = altiţă =Porţiune ornamentală prin alesătură sau prin cusătură în partea de sus a mânecilor iilor
(6) - năvădeală = firele urzelii trecute prin iţe şi spată, în ordinea cerută de modelul ţesăturiiş;
- urzeală = ansamblul firelor textile paralele montate în războiul de ţesut, prin care se petrece firul de bătătură, pentru a se obţine ţesătura;
- fir de bătătură = firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obţine ţesătura;
- suveică = piesă de lemn la războiul de ţesut, de formă lunguiaţă, care serveşte la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii;
- rostul (urzelii) = spaţiu în formă de unghi, format la războiul de ţesut între firele de urzeală ridicate de iţe şi cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură;
- iţă = dispozitiv la războiul de ţesut, format dintr-o ramă dreptunghiulară pe care sunt fixate sârme sau sfori paralele, prin ochiurile cărora trec firele de urzeală pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din acest dispozitiv;
- spată = piesă la războiul de ţesut, formată dintr-un sistem de lamele paralele, fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini, printre dinţii căruia trec firele de urzeală;
- lamelă = mică placă subţire
(7) coordonatori GHEORGHE CÂRSTEA şi DOREL CONSTANTINESCU – Judeţele patriei. Vâlcea. Monografie, Bucureşti, Editura Sport – Turism, 1980, pag.242 – 243
(8) Găitan = Fir (împletit ori răsucit) de lână, mătase etc., cusut ca ornament la unele obiecte de îmbrăcăminte
(9) Lână săină = lână naturală, de culoare gri-alb murdar