😒

       Am plâns, am zâmbit, am mers mai departe, nu m-am oprit din drum nici atunci când se mai întâmpla să mă-mpiedic de ceva, de cineva. Am înaintat, cu speranță, crezând. Însă niciodată nu mi-am putut imagina că există oameni (sau cum s-or numi ei) care să te persecute la tot pasul, mințind, acuzându-te pe nedrept, umilindu-te chiar. În fața oricui. Nu conta că-i mic sau mare. Când această persoană este directorul unei instituții importante (de stat), ce ți-ar rămâne de făcut? După ce te-a înlăturat, nu înainte de a-ți tăia orice elan de a construi ceva frumos, punți de lumină cu ceilalți...