SUNTEM AMINTIRI
În fiecare zi,
când e ziua mea, mi-e dor de BINE...,
În fiecare zi, când e ziua mea, mi-e dor
de mine...
Este al treilea an, de ziua mea, fără
tata, este primul an - aproape - fără Ana... Este primul an în care tanti
Vetuța nu-mi va mai spune ”La mulți ani!”... Este primul an în care-mi aud
suspinele... Regrete... Din regrete, îmi construiesc amintiri... Amintiri...
Amintiri legate de tata... Și acum îmi amintesc, cu bucurie, cum primeam
felicitări de ziua mea! Tatălui meu îi
plăcea să marcheze zilele noastre de naștere și prin urări scrise, prin
felicitări... Semnau amândoi: și el, și mama... Nu am să uit nicicând scrisul lui: scris inconfundabil și de neegalat... Dar mai ales semnătura: de neimitat :)
Amintiri... Amintiri cu tanti
Vetuța... Nu prea își amintea ea când era ziua mea de naștere, dar, odată ce-o
inivita tanti Leana pe la ea, de ziua dumneaei, își amintea și de mine, că era și aniversarea mea :)
Și atunci mă felicita...
Aduceri aminte, cu aromă de pepene verde (sau roșu?!??),
de porumb copt sau fiert... Cu aromă de magiun de prune ori de chisăliță (chisălița de prune se face cu făină, apă / lapte și din prune fierte, fără sâmburi, tăiate cubulețe) și de fân proaspăt
strâns în căpițe... Îmi plăcea - când eram mică - să strâng fânul cu grebla,
consideram treaba asta foarte importantă, eu însămi - prin contribuția mea la
strângerea fânului - eram extrem de importantă, atunci... Fără ajutorul meu nu
se putea... Copil! Gânduri de copil :) Și acum zâmbesc, printre lacrimi...
Printre lacrimi, din trecut, îmi apare și imaginea tatălui meu, cosind... Da!
Tata a cosit! Chiar dacă nu mult, totuși a cosit! Iar noi (eu și sora mea,
dimpreună cu mama), mai mici fiind, făceam coronițe, din flori, și ne
premiam... Premii de vacanță... Premii pentru cumințenie... Sau nu...
...Amintiri... Amintiri din neuitata
copilărie... Dulci amintiri, cu arome de fructe și de somn de după-amiază, pentru a putea merge la bâlci... La bâlciul din 15 august, de Sfânta Maria Mare (Adormirea Maicii Domnului)...
Amintiri cu Ana... Le construiesc cu
”dacă”, ori cu ”ce-ar fi fost dacă...”... Ce-ar fi fost dacă aș fi cunoscut-o
pe Ana cu mai mult timp în urmă, astfel încât să-mi fi putut spune ”La mulți
ani!” măcar într-unul din trecuții mei ani??? Cu siguranță, așa fi fost un pic
mai fericită!... Ce-ar fi fost dacă anul trecut ar fi fost alături de mine și de
ziua mea??? Cu siguranță... n-aș mai fi lăsat-o să plece, ca să n-o pierd...
Dar sunt convinsă, totuși, că - în
gândul ei - mi-a urat ”La mulți ani!”!...
Amintiri... Suntem amintiri... Suntem
construiți din amintiri și formăm, din prezent, pentru viitor, amintiri...
Amintiri... Unele mai vesele, altele mai triste, dar - toate la un loc -
amintiri... Suntem amintiri și lăsăm în urmă amintiri...
”La mulți ani!”, mie, deși nu mai
zâmbesc de ziua mea, de mult timp, ci plâng... ”La mulți ani!”, mie, dorindu-mi
să las, în urmă-mi, doar amintiri frumoase! Oricui, dar mai ales celor dragi
mie!
”La mulți ani!”, tuturor! Rămâneți cu
bine, amintiri frumoase, oricui vă iese în cale!
”La mulți ani!”, în zi de sărbătoare! Pentru că da! Fiecare din noi are o zi, într-un an, o zi a lui, o zi-sărbătoare. O zi-sărbătoare în care primește și urează de bine, de sănătate și ”La mulți ani!”, o zi în care trăiește din amintiri, o zi în care mulțumește... Mulțumesc, așadar, și eu, tuturor prietenilor, rudelor, cunoștințelor, celor ce au crezut și cred în mine, celor ce m-au apreciat și mă apreciază. Îi mulțumesc tatălui meu pentru că mi-a fost tată! Îi mulțumesc Anei, pentru că am fost prietene, chiar dacă pentru scurt timp! Îi mulțumesc mătușii mele pentru că mi-a purtat de grijă, când eram mică, pentru că îi tremura sufletul pentru mine, mai ales după intervențiile chirurgicale din ultimii ani!
Îi mulțumesc și Îl rog pe Dumnezeu să-i dăruiască mamei sănătate, s-o țină sănătoasă, ani cât mai mulți, astfel încât să mă pot bucura de prezența sa.
Îi mulțumesc mamei, pentru că îmi este alături, la bine și la greu!
Vă mulțumesc și vouă, cititorilor mei virtuali!
”La mulți ani!”
- 3 decembrie 1972:
- în 1973:
- în 1974:
- tot prin 1974, cu naşii Maria şi Nicolae Svoreni, în parcul "Moghioroş", din Drumul Taberei:Îi mulțumesc și Îl rog pe Dumnezeu să-i dăruiască mamei sănătate, s-o țină sănătoasă, ani cât mai mulți, astfel încât să mă pot bucura de prezența sa.
Îi mulțumesc mamei, pentru că îmi este alături, la bine și la greu!
Vă mulțumesc și vouă, cititorilor mei virtuali!
”La mulți ani!”
- 3 decembrie 1972:
- în 1973:
- în 1974:
- în 1975:
- în 1977:
- în 1978:
- 1979. Clasa I. După 4 ore de curs...
- decembrie 1985. Ultima dată când am mai primit cadouri de la ... Moş Gerilă, care poposea la mama, la serviciu:
- 1987, după examenul de admitere în clasa a IX-a (treapta I de liceu), în parcul "Moghioroş" din Drumul Taberei, alături de Valentina şi Liliana David:
- În 1990, alături de Valentina şi Nicoleta Sima:
- cu Andrei şi mama, în 1993:
- În 1994, la Institutul de Medicină Aeronautică:
- 1995:
- 1996:- 1997:
- 1999:
- 2000:
- 2001:
- 2002:
- 2003:
- 2007:
- 2008:
Cu o parte dintre elevii mei de la Şcoala gimnazială 95, sector 3, la sfârşit de an şcolar (clasa a VIII-a A):
La cununia civilă a lui Ionuţ, alături de părinţii mei:
-2009:
Cartea coordonată de mine, în calitate de profesor calificat de limba şi literatura română. Broşura cuprinde cele mai frumoase creaţii literare ale elevilor Şcolii gimnaziale nr.81 din Bucureşti (clasele a V-a, a VI-a şi a VII-a):
Prima mea carte de versuri, apărută în decembrie 2009:
- ianuarie 2010:
- 2011:
În mai, cu o parte dintre elevii mei de la Şcoala gimnazială nr.311 din Bucureşti, sector 6:
- 2012. Anul al III-lea, la cea de-a doua facultate: Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti:
Alături de cel mai bun şi înţelept Om şi profesor: Părintele Gheorghe-Viorel Holbea:
Un profesor de nota +10: domnul Remus Rus (Istoria şi filosofia Religiilor):
Înaintea ultimului examen din anul al III-lea (Liturgică):
După ultimul examen din anul al III-lea, cu Părintele profesor Vasile Gavrilă, un preot cu mult har, deosebit:
(Şi înainte cu două săptămâni de cea de-a doua operaţie... :( )
De la festivitatea de absolvire a celei de-a doua facultăţi:
a) cu Părintele Prodecan Constantin Preda:
b) la Cortul Bucuriei:
c) cu Părintele Georgian Păunoiu:
d) alături de mami şi de Cami:
e)
- Decembrie 2013, de ziua Anei:
- În 2014, la Radio Trinitas, alături de o parte dintre colegii de la masterul de Comunicare şi comuniune şi de Părintele Nicolae Dascălu:
- Februarie 2015:
- Iunie 2015:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu