”LA MULȚI ANI!”, COSTEȘTI!
”LA MULȚI ANI!”, COSTEȘTENI DE VÂLCEA!!!
- Leagănul vacanțelor copilăriei mele: Costești, județul Vâlcea.
Apus de soare, vara:
Dumnezeu este un Mare Pedagog. ”Nimic nu-i făcut la întâmplare și fără rost”; nu doar o parte a celor create sunt frumoase, ci toate, aducându-le ”în lume potrivit înțelepciunii și potrivit iubirii de oameni”.
Referitor la frumusețea creației, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că ”urâțenia se întindea peste tot, dar Dumnezeu, Marele Meșter, a introdus curățenia, (...) aduce lumină”.
Cerul este împodobit cu stele, iar pământul cu roade, cu ierburi.
Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, Dumnezeu a făcut ceea ce ”Niciun sculptor nu putea face”: a transformat țărâna în aur, a ridicat-o la strălucirea aurului.
- Sălbăticia naturii e prezentă și în Costești... :)
- Trandafir născut din jale...
- Floricele de Costești
- Ehei..., iată și trenulețul cu piatră, care trece prin Zăvoi... :)... (Am oprit microbuzul, pentru a-i putea face o poză, a fost drăguț șoferul de la ”Normandia”)
M-am
oprit în faţa PORŢII… Oare unde aş putea
găsi cheia acesteia? Caut cu privirea în jurul meu…Iată, dar’, acolo, jos, un
bileţel! Oare ce scrie-n el? Iau bileţelul, degrab’, şi-l citesc: PENTRU A
PUTEA PĂTRUNDE AICI, TREBUIE SĂ GĂSEŞTI ŞI SĂ ROSTEŞTI TREI FORMULE MAGICE!…Care
ar putea fi acestea? Şi de ce neapărat trei? Ah, da! Uşa are trei mari lacăte,
de aur!... Îmi doresc atât de mult să mă identific, măcar pentru o clipă, cu
sufletul locuitorilor din Costeşti, încât voi face tot posibilul ca pe
parcursul acestei cărţi să găsesc chei potrivite pentru a deschide lacătele
Şi
ca într-un basm, ca-n basmele copilăriei mele, descoperite, întâia oară, în
cartea din casa bunicilor mei, ISTOCESCU T. NICOLAE şi TUDORIŢA din judeţul Vâlcea, comuna Costeşti,
sat Văratici, strada Mlăci, satul Varatici, strada Mlaci, basm cu Feţi-Frumoşi
şi Ilene-Cosânzene, basm cu formule consacrate, iniţiale (de deschidere),
mediane şi finale, precum ,, A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar
mai povesti”, ,,Şi-nainte cu poveste, că de-aicea mult mai este”, ,,Şi-ncălecai
pe-o şea şi va spusei dumneavoastră aşa”, pornesc în căutarea lor, frenetic, cu
mult entuziasm.
Şi
caut …, şi caut … Prima formulă n-ar putea fi…
… Am bătut
la porţile
muntelui
şi ele mi s-au
deschis,
lăsându-mă,
să-i descopăr,
minunile …
Am bătut la
inima muntelui
şi ea mi s-a
deschis,
lăsându-mă,
să te
descopăr –
Lumină şi
Vis …
Am bătut,
apoi,
la inima ta
şi ea mi s-a deschis, lăsându-mă
să plutesc
între
REALITATE ŞI VIS …?!? …
Am
spus aceste versuri şi iată că cercul de aur al primului lacăt a pocnit,
lăsându-l să se deschidă în mâna mea de tânără adolescentă, cu doruri şi vise
nerostite încă …
Plecând,
mai departe, în descifrarea misterului, m-am gândit că a doua formulă s-ar
putea să fie …, s-ar putea să fie … Da! Chiar LEGENDA COMUNEI COSTEŞTI!
Se
spune că, demult, pe locurile unde este aşezată astăzi comuna, erau trei
ciobani. Ei veniseră de la câmpie la munte, de teama duşmanilor. Numele lor
erau: Costea, Bărbat şi Dobre. După moartea tatălui lor, ei îşi împart moşia
astfel: Costea rămâne pe aceste plaiuri şi întemeiază comuna Costeşti, Bărbat
trece peste deal şi formează comuna Bărbăteşti, iar Dobre – comuna Dobriceni,
toate spre est, înspre oraşul Râmnicu-Vâlcea(1).
Iată
că şi cel de-al doilea lacăt şi-a scuturat cu putere hainele-i de aur ce-l
împresurau şi, pocnind ca dintr-un bici fermecat, s-a deschis în faţa mea …
A
mai rămas un lacăt!... Acum, nu trebuie să greşesc, absolut deloc! Dacă nu o
nimeresc, dacă dau greş … Totuşi … Să încerc! N-ar putea fi formula aceea
magică, din Anton Pann?! Ei, da …, poate! Hai să-ncerc:
,, Şcoala-l face
pe-omul om.
Ş-altoiul pe
pomul pom.”
De
ce m-am gândit la această formulă-proverb?
În primul rând pentru că în comuna Costeşti există o adevărată tradiţie
a învăţământului, preocuparea pentru ştiinţă venind de departe, din timpuri
străvechi. Prima formă de învăţământ pe teritoriul comunei Costeşti a
funcţionat pe lângă Mânăstirea ,,
Bistriţa – Olteană”, ctitoria Craioveştilor (sfâşitul secolului al XV-lea).
Aceasta a fost o şcoală slavonă care, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, a
devenit slavo-română, iar mai târziu românească.
Ce
norocoasă am fost! După ce am dat jos cele trei lacăte, uşa s-a deschis şi am
fost invitată să intru într-o lume de basm, cu şcoli împărăteşti, cu obiceiuri
şi tradiţii minunate, cu frumoase costume care îi fac pe purtătorii lor să
semene cu prinţii şi prinţesele din basmele copilăriei; din loc în loc, ca
nişte bijuterii imense, proiectate pe cerul senin, se zăresc bisericuţele
sfinte din basmul copilăriei mele dragi...
Ridică-te
şi vino după mine, cititorule, să cunoaştem şi să admirăm împreună aceste
inestimabile comori din lada de zestre spirituală a locului! ________________________________________
(1) Legenda Comunei Costeşti, în: ,,Lumina Slovelor”, revista Şcolii Generale Costeşti, comuna Costeşti, judeţul Vâlcea, anul I, 1973, nr.1, pag.21
Aici mi-am petrecut fiecare vacanţă de vară, locuind, altfel, împreună cu părinţii şi sora, în oraşul Bucureşti. Aici, pe meleagurile costeştene, mi-am petrecut şi micile concedii de odihnă, adevărate perioade de refacere spirituală şi morală. Am văzut locurile acestea cu ochi de copil, în foşnet de frunze şi de miros de fân … Apoi am simţit mirosul laptelui proaspăt, muls de la vacă, Joiţa sau Joiana … În final, am înţeles: aceste meleaguri sunt unele dintre acelea binecuvântate de Domnul pe pământ! Comuna Costeşti a fost dăruită de Cel Atotputernic şi Creatorul lumii văzute şi nevăzute cu numeroase biserici, schituri şi sfinte mânăstiri, în care îţi poţi (re)găsi liniştea, pacea sufletească, în care te poţi ruga cu nădejde, credinţă şi speranţă în mai bine, mai bun, mai frumos. Dacă vrei să fii mai aproape de Dumnezeu, sau să stai de vorbă cu Îngerii şi Sfinţii, te invit la o călătorie pe aceste meleaguri. Îţi promit, cititorule, ca, în măsura în care voi fi sprijinită de oameni generoşi, să continui realizarea prezentării sfintelor lăcaşuri de cult existente în zonă, precum şi multe alte informaţii utile şi interesante despre valorile comunei Costeşti: oameni şi locuri. Îţi doresc (şi nu în ultimul rând!) multă sănătate, pace, linişte sufletească, ,,ajutor de la Cel ce a făcut Cerul şi Pământul”!
_________________________________________________________________________________
”La mulți ani!”, Costești! ”La mulți ani!”, costeșteni de Vâlcea! Fie ca bucuria de a aparține acestor meleaguri s-o transmiteți mai departe, din neam în neam! Bunul Dumnezeu și Măicuța Domnului, Sfântul Preacuvios Părintele nostru Grigorie Decapolitul să vă ocrotească-n veci de veci, dăruindu-vă pace și sănătate sufletească și trupească, binecuvântate bucurii și o viață cu împlinirea tuturor bunelor voastre doriri!
”Hristos a înviat!”
P.S. Oare... Oare când voi ajunge, din nou, aici??? Momentan, aștept... Sper ca așteptarea să fie cu folos!
”Pace, vouă!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu