Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

joi, 21 martie 2019

Ziua Școlii Centrale 19 martie 2019



Si eu am invatat aici! Clasele a IX-a si a X-a (B). Profil filologie-istorie. Diriginta: prof.de fizica Maria Petrescu-Prahova. Anii 1987-1989

luni, 11 martie 2019

Magică să fie existența, magici anii, senini, cu sănătate și multe și frumoase împliniri! ”La mulți ani!”

Zâna Zi își ridică  capul de pe perna care-i mângâiase visele târzii din noapte cu mireasma levănțicăi strânse încă de cu vară din crâng și privi îndelung pe fereastra larg deschisă, spre a-l întâmpina cu un zâmbet diafan, în adâncile sale înălțimi, pe mândrul  Prinț Soare. Dar el, deschizându-și brațele, cuprinsese deja întreg pământul înflorit al primăverii și se oglindea în ochiul de cristal al lacului de diamant.  Cu zâmbet ștrengar, mângâia fiecare muguraș de floare ce-și spăla fața în lacrimile târzii ale dimineții de martie. Era o nouă zi din martie, era o nouă zi destinată unui nou început, unei noi promisiuni, unui nou legământ, unei noi bucurii. Însăși Prinț al Bucuriei, Soarele era bucuros că reușise să trezească din somnul amorțit al iernii orice ființă de pe Pământ, cuvântătoare și necuvântătoare, era izvor și revărsare de pură bucurie. Era prilej de bucurie și speranță pentru orice muritor. Era vis și împlinire pentru fiecare fire.
Prințul Soare strălucea în lumina tainică a răsăritului de zi, când geana nopții se desprindea cu greu din somnul visării. Frumusețea zilei ce avea să fie adeverea sărbătoarea ce o încununa: ziua magică a unui OM, a unui suflet cu doruri nerostite încă:  clipa tainică a vieții, ce se dorea rostită în orice chip, orișicui. Ca o mulțumire, ca o binecuvântare, ca o urare. Ca un imn al biruinței și al trecerii către o altă etapă, către un alt salt al existenței...
Magică să fie existența, magici anii, senini, cu sănătate și multe și frumoase împliniri!
”La mulți ani!”






duminică, 10 martie 2019

Noapte binecuvântată și senină!

Noapte binecuvântată și senină!


Seara vine pe furiș și noaptea îi urmează,
cu trena ei de catifea și haina-i înstelată.
E un adânc de taină și mister,
ce lumea înconjoară.
Cu brațele-i firave, reci, ea visul îl veghează,
 cu dor de Îngeri, nângâieri și-alint,
cu liniște divină -
      Noapte binecuvântată și senină!

marți, 5 februarie 2019

Atentionari! Importante!

Conform legilor Uniunii Europene, trebuie să informați vizitatorii din statele Uniunii Europene în privința cookie-urilor utilizate și a datelor colectate pe blogul dvs. De asemenea, în majoritatea cazurilor, respectivele legi impun să obțineți consimțământul.

Am adăugat pe blogul dvs. o notificare ce oferă explicații despre utilizarea de către Google a anumitor cookie-uri Blogger și Google, inclusiv utilizarea cookie-urilor Google Analytics și AdSense, și a altor date colectate de Google.

Vă revine responsabilitatea de a confirma funcționarea și afișarea acestei notificări pe blogul dvs. Dacă folosiți alte cookie-uri, de exemplu, dacă adăugați funcții ale unor terțe părți, este posibil ca această notificare să nu funcționeze. Dacă includeți funcții de la alți furnizori, e posibil să se colecteze informații suplimentare de la utilizatorii dvs.

Aflați mai multe despre această notificare și responsabilitățile ce vă revin.
Renunțați la această notificare
Setările HTTPS au fost modificate. Toți vizitatorii pot să vă vadă blogul printr-o conexiune criptată accesând https://flacaraarzand.blogspot.com. Linkurile și marcajele existente către blogul dvs. vor funcționa în continuare. Aflați mai multe.
Renunțați la această notificare
Conform legilor Uniunii Europene, trebuie să informați vizitatorii din statele Uniunii Europene în privința cookie-urilor utilizate și a datelor colectate pe blogul dvs. De asemenea, în majoritatea cazurilor, respectivele legi impun să obțineți consimțământul.

Am adăugat pe blogul dvs. o notificare ce oferă explicații despre utilizarea de către Google a anumitor cookie-uri Blogger și Google, inclusiv utilizarea cookie-urilor Google Analytics și AdSense, și a altor date colectate de Google.

Vă revine responsabilitatea de a confirma funcționarea și afișarea acestei notificări pe blogul dvs. Dacă folosiți alte cookie-uri, de exemplu, dacă adăugați funcții ale unor terțe părți, este posibil ca această notificare să nu funcționeze. Dacă includeți funcții de la alți furnizori, e posibil să se colecteze informații suplimentare de la utilizatorii dvs.

Aflați mai multe despre această notificare și responsabilitățile ce vă revin.
Renunțați la această notificare
Setările HTTPS au fost modificate. Toți vizitatorii pot să vă vadă blogul printr-o conexiune criptată accesând https://flacaraarzand.blogspot.com. Linkurile și marcajele existente către blogul dvs. vor funcționa în continuare. Aflați mai multe. Renunțați la această notificare
Blogger nu mai acceptă OpenID. E posibil ca setările și comentariile OpenID existente să se fi modificat. Aflați mai multe.

joi, 31 ianuarie 2019

Primăvara din mijlocul Iernii (poveste personalizata)

Primăvara din mijlocul Iernii

           Treziți din somnul serii, în mângâierea razelor jucăușe ale soarelui și în trilul vesel al vrăbiuțelor de pe ramurile plopului din fața ferestrei camerei lor, ce așteptau, cu înfrigurare, venirea primăverii, Ana și Ioanid îi zâmbiră ștrengărește mamei lor, care îi întâmpină, în pragul dimineții, cu un surâs cald și o îmbrățișare de care le fusese tare dor întreaga noapte.
           - Bună dimineața, mami! rosti ușor Ioanid.
           - Bună dimineața, iubitul meu! Cum ai dormit? Ai visat ceva frumos?
           - Da, în visul meu eram deja mare și venise primăvara.
           - Și eu? Și eu? întrebă Ana nerăbdătoare.
           - Tu erai Zâna Zorilor, care scutura pe pământ, în zbor ușor, multicolor, semințele florilor...
           - Și eu, Ioanid? întrebă mama, intrând în jocul de dimineață al copiilor.
           - Tu, mami, erai curcubeul dimineții, al răsăritului de soare!
           Și mama îi cuprinse pe amândoi în brațele-i subțiri și fine, mângâindu-le buclele aurii, ca ale soarelui. În curând avea să vină primăvara, iar ei crescuseră, erau măricei, timpul nu mai avea parcă răbdare cu ei... Îi îndemnă apoi, cu toată dragostea:
           - Haideți! Haideți, dragii mei, astăzi vă voi face cunoștință cu o sumedenie de flori, vă voi spune, pe rând, povestea lor. Însă, mai întâi, trebuie să vă spălați, să mâncați și să vă îmbrăcați frumos.
           - Bine, mami, suntem de acord - răspunseră cei doi frățiori într-un glas.
           Zis și făcut! După gustarea de dimineață, după spălatul și îmbrăcatul copiilor, mama scoase din bibliotecă Atlasul Botanic și își începu povestea tainică a plantelor, a florilor, ce știau a surâde nu numai cerului, anotimpurilor, ci și oamenilor. Fiecare anotimp avea florile sale preferate, după cum fiecare om iubea una sau mai multe tipuri de flori.
           - Florile aduc multă bucurie omului! spuse, la un moment dat, Ana.
           - Da, așa e! Iar frumusețea lor este imposibil să nu emoționeze sufletul oricărui călător - completă Horia.
           - Odată ce florile-nfloresc primăvara, totul se trezește la viață, ciripitul vrăbiuțelor e mai vesel, lumina zilei e mai clară, zborul fluturilor e mai drept... - spuse, visătoare, mama.
           - Prima floare care-și ridică privirea spre cer, înălțându-și capul de sub plapuma albă ce-nvăluie pământul toată iarna, este ghiocelul - concluzionă Ana.
           - Așa e, scumpa mea. Ați văzut deja cum arată.
           - Da, ca niște clopoței! spuse, în grabă, Horia, amintindu-și că în anul ce trecuse îi oferise chiar el mamei, de 8 Martie, un coșuleț plin cu ghiocei culeși de el singur din pădurea în care colindaseră toți patru: mama, tata și ei doi - gemenii.
           - Sunt ca niște clopoței mirifici! întări Ana spusele frățiorului său. Ei cântă tainic magia primăverii, iar primăvara, când îi aude, vrăjită, se instalează pe deplin în țară. Dacă nu ar cânta ghioceii, primăvara nu ar veni...
           - Așa e, prințesa mea! Ai dreptate!
           - Dar de zambile ce spuneți? întrebă, în continuare, mama.
           - Zambilele îți înmiresmează și îți colorează viața, mami! răspunse Ana, gândindu-se că nu ar strica dacă ar realiza, pentru mămica ei, la aniversarea de 8 Martie, un tablou cu zambile.
           - Zambilele, mami, sunt steluțele mii, de pe cer, prinse în hora primăverii. Sunt steluțe de zi, de noapte și de iarnă - descrise Horia aceste primăvăratice flori parfumate.
           - Și cele roz? își întrebă Ana frățiorul.
           - Zambilele roz sunt formate din steluțele iubirii...
           - Și narcisele sunt minunate! Și ele sunt flori ale primăverii, ale unui nou început, frumos și elegant! rosti mama, în timp ce le arăta diferite imagini din Atlas.
           - Sunt ca niște fetițe gătite de sărbătoare, cu rochițe albe și galbene, cu multe volănașe, fine, din mătase - afirmă, cu mândrie, Ana. Ei îi plăceau tare mult aceste flori!
           - Sunt ca niște fetițe care, după ce și-au spus poeziile, fac reverențe în fața spectatorilor! completă, sigur pe el, Horia.
           - Lalelele și liliacul anunță Învierea! Învierea este cea mai mare sărbătoare din Primăvara Vieții, scumpii mei!
           - Da! Lalelele, liliacul, oul și Iepurașul de Paști!!! - strigară, în cor, copiii.
           - Sunteți minunați, dragii mei! Voi sunteți florile vieții mele! Sunteți cele mai scumpe flori pe care le am!
           - Eu o să-ți fac un tablou cu flori de primăvară, pe care o să ți-l dăruiesc cu drag! Să-l ai ca amintire, pentru totdeauna! se lăudă Ana și se apucă, de îndată, de treabă, cu o seriozitate greu de egalat.
           - Și eu am  puzzle-ul florilor! După ce îl termin, îl poți înrăma, ca să ai o amintire și de la mine, mami! - nu se lăsă mai prejos Horia și începu, cu concentrare maximă, să realizeze ce își propusese.
           Mamei îi înflorea inima când îi vedea așa: creativi, veseli, serioși. Plini de viață. Dătători de viață. Plini de bucurie. Dătători, în permanență, de bucurie! Erau florile primăverii vieții sale, ce nu se veștejeau, ci pururi înmugureau, deschizându-și petalele spre senin, spre apa cunoașterii, spre armonie, spre soare. Și chiar dacă era încă iarnă, mijlocul iernii, primăvara era nelipsită din casă! Odată cu venirea pe lume a gemenilor săi, primăvara se instalase deplin acolo, în cuibușorul lor mirific.
           ”La mulți ani!”, Ana!
           ”La mulți ani!”, Horia!
           Era ziua lor! Cea mai frumoasă zi de primăvara din mijlocul iernii!

de Nicoleta Enculescu, București, 25 ianuarie 2019
          

          

marți, 1 ianuarie 2019

Gânduri de Anul Nou 2019

Fie ca Noul An să vă fie cu 2019 motive de binecuvântată bucurie, 2019 sporiri de bine, un an cu 2019 zâmbete și clipe senine! Un infinit de sănătate, iubire și împlinire! "La mulți ani!"
Să fiți fericiți! Să fiți răbdători și curajoși! Rugăciunea și iubirea, bunătatea și blândețea, omenia și înțelepciunea -”Să fim înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii”, spune Sfântul Evanghelist și Apostol Matei în capitolul X, versetul 16 - să vă însoțească pașii pe drumurile acestui an, 2019! Drumurile să vă fie drepte și ușor de străbătut! Succesul să vă fie presărat la tot pasul, în calea ce-o aveți de străbătut!
”La mulți ani!”, dragii mei dragi, rude, prieteni și cunoștințe din mediul virtual și real!

Primiți cu colinda?

Bună dimineața, An Nou!
Seamăn grâu și cu secară,
Până-n seară
Să răsară,
Până mâne să se coacă,
Până mâne să se facă!
Să fim cu toții voioși,
Să rămâneți sănătoși,
Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul primăverii,
și ca toamna cea bogată,
De toate îndestulată!

x        x        x       x        x       x       x

Sorcova, vesela,
Să trăiți,
Să înfloriți,
Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii!
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata!
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul!
La anul și la mulți ani!

x       x       x       x       x       x       x

Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să înfloriți:
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul și la mulți ani!

miercuri, 19 decembrie 2018

De ziua ta, Ana

De ziua ta ninge, Ana! Ninge marunt si necontenit. E anotimpul ce ne face sa redevenim - pentru a cata oara? - copii. Oare tu cum erai cand erai copil? Nu stiu, nu am apucat sa te intreb niciodata... Te-am cunoscut, in schimb, spre apusul vietii tale!... Te-am cunoscut intr-o toamna tarzie, blanda, aurie, care nu prevestea nimic rau, ca, mai apoi, in anotimpul rememorarii copilariei ornate de ninsoare si clipe de basm cu aroma de cozonaci si nuci prajite, sa aflam ca timpul nu mai voia sa bata, pentru tine, in acelasi ritm in care viata pulsa pentru ceilalti. Era anotimpul ce purta amprenta personalitatii tale, anotimpul dalb al existentei, in care te-ai nascut... Ti-ai deschis aripile, spre cunoasterea lumii, intr-o zi de 18, in ziua praznuirii Sfantului Daniil Sihastrul, cel ce avea sa te invete intelepciunea si darul sfatului bun. Daruiri de seama pe care le-ai sadit chiar tu in sufletele alesilor tai. Te-ai dovedit o prietena buna - ce mult imi lipsesti! -, dreapta povatuitoare, sadind, in ogorul lucrator al sufletelor cunoscutilor tai, bunatate, curaj, demnitate. Tuturor ni te-ai daruit, ne-ai daruit acel ceva care ne-a facut sa privim inainte senini, sa inaintam fara sa ne temem. Pe unii i-ai sprijinit nu numai cu sufletul, ci si cu fapta. Asa te-am cunoscut, asa te pastrez - dulce amintire a sufletului -! Astazi ar fi fost ziua ta, da! Si as fi vrut sa-ti spun, ca si in urma cu 5 ani, La multi ani! Nu mai pot si numai Dumnezeu stie de ce te-a vrut tocmai pe tine aproape de El... 
Odihna vesnica sa ai, suflet invesmantat in alb, odihna dulce la Dreapta Sa, in Corturile Dreptilor, acolo unde salasluieste Iubirea, cantarea Ingerilor si Lumina! Sa te rogi, de Sus, si pentru noi! Sa nu ne uiti! Somn lin, in tril de Ingeri, incalzit de scancetul Copilului Noptii Sfinte, ce sta sa Se nasca, spre mantuirea tuturor!

miercuri, 12 decembrie 2018

Frumoasa oră de religie pe care n-am avut-o

Frumoasa oră de religie pe care n-am avut-o



        Fac parte din generaţia celor cu „cheile de gât”, născută în anii ‘70 ai secolului trecut. Am absolvit studiile liceale în 1991. Frumoşi ani de şcoală! Şi mai frumoasă perioada copilăriei! Aceasta, comparând-o cu ceea ce au cei mici, în prezent. Într-adevăr, n-aveam calculatoare, tablete, internet. Nici chiar telefon fix. Însă aveam cărţi – o sumedenie de cărţi -, prieteni tăcuţi, alături de care călătoreai pretutindeni, oricând şi oricum: stând la masă, la birou sau chiar sub plapumă, în patul călduţ… Iar dacă mai locuiai şi la curte şi te mai încălzeai şi la foc cu lemne, auzul fiindu-ţi mângâiat de trosnetele lemnelor înconjurate de flacăra galben-albăstruie din soba de teracotă, sufletul ţi se hrănea, cu adevărat, cu linişte, cu emoţie, cu bucurie, cu har... Aveam cărţi, de care ştiam a ne bucura şi ne bucuram ştiind a le preţui. Şi mai aveam jocuri frumoase, jocuri îndrăzneţe. În natură… Pe stradă, în faţa blocului, în parc, ori pe câmp, pe terenul din spatele casei şi chiar la râu – vara. A fost o copilărie frumoasă, însă vitregită de ceva: de lipsa orei de religie. Dacă atunci s-ar fi făcut religie în şcoli, cu siguranţă că acum am fi fost mai buni, mai sufletişti, am fi preţuit adevăratele valori spirituale ale ortodoxiei noastre străbune. Nu am fi auzit de crime, de atâtea războaie şi neînţelegeri între noi! Regret că n-am făcut religie în şcoală, dar mă bucur că Bunul Dumnezeu mi-a îngăduit să descopăr credinţa. Credinţa mi-a fost sădită, întâi de toate, de BUNI a mea de la ţară. Din comuna Costeşti, judeţul Vâlcea. Care era o rugătoare fierbinte către Preasfânta Treime, Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, către Sfântul Duh şi Măicuţa Domnului, către Sfinţii care din veac I-au bineplăcut Domnului. Încă-i mai păstrez cartea de rugăciuni, cu filele sale îngălbenite de trecerea vremii, stropită, filă de filă, cu lacrimi… Este cel mai frumos dar, pe care l-am primit după ce a adormit cu nădejdea învierii şi a vieţii veşnice. De la dumneaei am învăţat a mă ruga, a-i respecta pe Sfinţi, cu ajutorul său l-am cunoscut pe „Sfântuleţul” de la Mănăstirea Bistriţa-Olteană: Cuviosul Grigorie Decapolitul. Pe sub racla căruia trebuie musai să treci de trei ori! De ce acest lucru? Nu ştiu! Probabil, în numele Sfintei Treimi. Este o tradiţie a locului, pe care sătenii o păstrează cu sfinţenie.
        Mai apoi, drumul spre întâlnirea cu Dumnezeu mi-a fost pregătit de un... accident. Am tânjit a-L cunoaşte mai bine pe Cel ce ne-a promis mântuirea şi viaţa veşnică şi, în 2009, mi-a fost binecuvântată admiterea la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București . Acum, dacă aş da timpul înapoi, prima alegere ar fi Facultatea de Teologie Ortodoxă! Iar dacă voi avea vreun urmaş, îi voi îndruma paşii spre una dintre şcolile unde predau profesori dreptmăritori creştini, cu sufletul adânc ancorat în rugăciune şi-n virtuţi creştineşti.
        Îl rog pe Dumnezeu ca cei mici, de-acum, să aibă parte, în continuare, de orele de religie. Pentru că ar fi trist să-şi piardă credinţa, sufletul, viul din ei! Căci a trăi în credinţă înseamnă a fi viu!
       Vă îndemn – şi vă doresc! – să rămâneţi în credinţă, să fiţi vii, oricare ar fi vremurile sau… vremea! Soare în suflete s-aveţi şi numai bucurii binecuvântate, sănătate şi pace întru toate!

duminică, 2 decembrie 2018

Mi-e dor ...


Mi-e dor de bine și frumos,
să mă-nvălui în sclipiri de stele
și iubiri neefemere...

mi-e dor de timp de bine și frumos,
de timp-prieten,
de Omul blând, cu chip duios,
ce bunătatea nu și-o pierde...

Mi-e dor de clipele ce în trecut cantau...,
cantau de fericire!...

mi-e dor de inima, strop dintr-o stea,
ce-n șoaptă zâmbea...,
plină de mângâiere...

sâmbătă, 1 decembrie 2018

...când dai de greu...

...când dai de greu, tocmai atunci persoanele pe care le considerai prieteni / amici, te lasă singur... ... Singur, în fața greutăților, singur în fața vieții...
Unde ești, Doamne, de ce Te-ai ascuns?
Un 1 Decembrie pe care-l doream cât de cât frumos, s-a transformat într-o dezamăgire mare, într-un noian de tristețe... Și nu numai... :((( ...

Spectacolul „Uniți prin Centenar” - Ediție integrală

Spectacol „Uniți prin Centenar” - Părintele Doru Gheaja

Viorica Macovei - “ Marea Unire nu se uita niciodată “ (cantec dedicat c...

Razvan POP - Nu plange maica Romanie

sâmbătă, 24 noiembrie 2018

Despre Urban SA Bucuresti


URBAN SA BUCUREȘTI SE PREZINTĂ


________________________________________________________________

          Când, pe timpul iernii, troienele de zăpadă din alte sectoare ale Capitalei par imenși munți albi fioroși, greu de escaladat de către cei ce aleargă spre locurile de muncă sau spre a se îmbogăți intelectual, moral și spiritual, în sectorul 6 se circulă bine, străzile (principale și unele din cele secundare) fiind, în cel mai scurt timp, deszăpezite. Se lucrează la deszăpezire zi-lumină, se lucrează intens și noaptea. Acesta este Urban SA, a cărui deviză este: ”Pentru noi nu există locul 2!”.

_________________________________________________________________

          - Se știe că Urban SA este o societate care activează în domeniul managementului integrat al deșeurilor, încă de prin anii '95. Ce presupune acest management integrat, domnule Dan Ceaușescu? Cu ce se ocupă, practic societatea al cărei reprezentant sunteți?
          - Societatea noastră se ocupă de:
1. Colectarea, transportul, procesarea/sortarea, valorificarea sau eliminarea deșeurilor;
2. Asigurarea recipienților pentru colectare;
3. Campanii de conștientizare pe tema gestiunii deșeurilor;
4. Îndeplinirea țintei pentru autoritatea publică locală și pentru producători/importatori.

          - Oferă și alt tip de servicii?
          - Desigur! Curățenie interioară, amenajarea spațiilor verzi, sortarea deșeurilor  reciclabile, deszăpezire.







          Performanță. Valorificare prin reciclare

          - Aveți concurenți redutabili în acest domeniu?
          - Avem concurență. Nu știu cât de redutabilă este, dar avem. Însă noi consider că suntem cea mai performantă companie în domeniul acesta de activitate.

          - Cum  colectați și depozitați deșeurile?
          - Colectăm pe 2 fracții la populație și pe 4 fracții la firme. Sortăm tot ceea ce este reciclabil. Valorificăm prin reciclare sau coincinerare. Ceea ce rămâne, se elimină prin depozitare.

          - Locuitorii sectorului 6 primesc saci speciali pentru colectarea selectivă a deșeurilor?
          - Da. Cei care s-au înscris în programul TAXA ZERO, aproximativ 500 asociații de locatari, primesc saci cu cod de bare, în care colectează fracția uscată – reciclabilele. Sacii sunt oferiți în mod gratuit.

-         Care sunt pașii de urmat spre accederea la acest program TAXA ZERO?
-         După cum poate citi oricine pe site-ul societății noastre, http://www.urbansa.ro, pașii sunt aceștia:
1)    Încheierea unui contract cu societatea noastră de salubrizare;
2)    Oferirea gratuită a sacilor;
3)    Colectarea deșeurilor;
4)    Cântărirea sacilor inscripționați;
5)    Facture de final de lună.
Detalii și informații suplimentare se pot obține la numărul de telefon 0757.024.111 sau adresându-ne întrebările la adresa de e-mail: TaxaZero@urbansa.ro .



          - Conștientizează locuitorii sectorului 6 importanța colectării selective a deșeurilor? Cum sunt îndrumați și ajutați pentru a realiza acest lucru?
          - Unii, da. Permanent, le comunicăm informații despre de ce trebuie separate deșeurile și cum se face.


Mediul ambiant - aerul pe care îl respirăm, locul în care viețuim...

          - Ce reprezintă pentru dumneavoastră mediul ambiant?
          - Mediul ambiant este aerul pe care îl respirăm, locul în care ne trăim viața de zi cu zi, mediul în care cresc și se dezvoltă copiii noștri. E foarte important să păstrăm un mediu sănătos, așa cum l-am găsit.

          - Cum putem trăi într-un mediu nepoluat? Ce măsuri putem lua pentru a-l menține sănătos?
          - În domeniul gestiunii deșeurilor, trebuie să colectăm separat deșeurile, chiar din casă, din bucătărie. Să reciclăm tot ceea ce se poate recicla, să compostăm deșeurile organice și să valorificăm restul, să nu mai existe gropi de gunoi ... conceptul „zero waste”.

          - Cât de importantă este pentru mediu colectarea selectivă a deșeurilor?
          - Colectarea selectivă a deșeurilor este extrem de importantă, căci fără o colectare separată nu se pot gestiona eficient deșeurile.


          - Aveți contracte încheiate doar cu asociațiile de locatari ai blocurilor și cu persoanele fizice din sectorul în care activați sau și cu instituții ale statului, cu firmele private, indiferent de sectorul în care se regăsesc acestea?
          - Avem contracte încheiate cu instituțiile și agenții economici din întreg Bucureștiul.


          Activități în sprijinul culturii și sportului

          - Cum a luat naștere proiectul Biblioteca de la Otopeni?
          - Am observat că, la colectarea separată a hârtiei, aveam permanent și cărți. Iar unele erau chiar în stare bună. Orice carte este valoroasă pentru informația ce o prezintă, nu pentru hârtia pe care este tipărită, așa că, acolo unde cărțile nu sunt degradate, noi le recuperăm și le punem din nou la dispoziția cititorilor. La Otopeni, după o discuție cu Primăria, am propus înființarea acestei biblioteci a parcului, pentru ca oricine dorește - să aibă acces liber la toate aceste cărți, fie împrumutându-le,  fie citindu-le chiar acolo, în parc.


          - Cărțile - se știe! - trebuie întreținute corespunzător, astfel încât cât mai mulți cititori să aibă acces la ele, să nu se îmbolnăvească citindu-le. Cine le are în evidență? Cine se îngrijește de ele?
          - Biblioteca orașului Otopeni a preluat această sarcină, de a gestiona și Căsuța cu cărți din parcul central din Otopeni.

          - A crescut numărul volumelor de bibliotecă de când a luat naștere biblioteca?
          - Am constatat că o parte din cărți au dispărut, au fost luate acasă de către doritori, ceea ce nu este rău. Noi am mai dus cărți acolo, pe care le-am donat și bibliotecii din cartierul Odăi, Otopeni.


          - Se implică societatea dumneavoastră, Urban SA, și în alte activități (culturale, sportive etc.)?
          - În anii trecuți, ne-am implicat, de exemplu, în susținerea concursurilor de ciclism. În prezent, ne concentrăm numai pe aspectele de mediu și îmbunătățirea serviciilor noastre. Ah, da! Să nu uităm de Bobiță, papagalul salvat din gunoi de către echipa noastră de la Otopeni!







          - Vă mulțumim pentru interviul acordat!

A consemnat prof. Nicoleta Enculescu, licențiată în Filologie, specializarea Română – Franceză, cu Studii Aprofundate de Etnologie și Folclor, precum și licențiată în Teologie Ortodoxă și masterată în Comunicare și comuniune