Din nou pe drumurile Costestiului, vara... II) Fantani si icoane din Costesti de Valcea. August 2009

Din nou pe drumurile Costestiului, vara... (august 2009). I) Peisaje, privelisti...

raul Bistrita, la Stog

LEAPSA SA FIE!

“ASTA E CEA MAI TARE SI MAI COMPLETA LEAPSA!!!Unele intrebari sunt preluate din cele precedente, raspunsurile fiind insa un pic diferite!
REPET INVITATIA: E PT TOTI CITITORII BLOGULUI! Chiar si cei care au intrat doar o data! E pt prieteni, pt dusmani, pt apropiati sau pt persoane care nu ma cunosc!!! TOTI TREBUIE SA COMPLETEZE ACEASTA LEAPSA! DUPA COMPLETARE, LOG A SE LASA COMENTARIU CU LINK-UL, PT A VEDEA SI RESTUL CITITORILOR!!
Cei care nu au blog pot raspunde la intrebari printr-un comentariu!
Asadar…sa incepem” (APUD BLOGUL LUI E.M.S. http://emilstudentulminune.wordpress.com; http://danzaika.wordpress.com)
Prenume: Nicoleta
Nume: ENCULESCU
Nick-name: DAIANA, NICOLETUTA, NIIIC
Ocupatie: SUNT IN VACANTA!
Culori:
Culoare preferata: GALBEEEEENNN
Culoare pe care o urasc: NEGRU. SIMPLU
Combinatie de culori preferata: GALBLEUROZ (galben, bleu, roz) :D
Combinatie de culori pe care o urasti: kaki
Bauturi:
Cafea: SA FIE! (ca ma trezeste!!!)
Suc: light sa fie, nu acidulat!
Lapte: numai din... Oltenia de Nord (adica...: Costesti de Valcea)!
Ceai: n-am nimic cu el, chiar imi place!…
Bere: DAUNEAZA
Vin: DAUNEAZA GRAV
Tarie: DAUNEAZA GRAV SANATATII
Alte bauturi ne-specificate: apa de la robinet
Filme:
Actor preferat: CEL MAI BUN, DESIGUR! CARE-O FI...
Actrita preferata: CEA MAI BUNA.
Film preferat: “TRAIM IN ROMANIA SI ASTA NE OCUPA TOT TIMPUL”. Nu e de ajuns?

CU DEGETUL PE HARTĂ:
Munte sau mare: deal
Unde aş vrea să merg: la tara, la Costesti (de Valcea)!
Unde nu aş vrea să merg: in patria manelelor
In tara sau afara: “decat codas la oras, mai bine la tara fruntas” (asta… copiind-o pe Danzaika)
ARTA:
Poet: Lucian Blaga
Carte: Mai nou: de pictura bizantina
Pictor: anonimii pictori bisericesti
Aforisme si citate: “Prin incercari spre astre”.
- TEHNOLOGIE:
Jocuri: Playchess.com (sah)
Site-uri: http://forum.portal.edu.ro , forum.softpedia.com, dexonline, hi5 etc..
Programe care îmi uşurează viaţa: Windows XP
Ce ma intereseaza cel mai mult la un calculator: Sa fie buuuunnn!
Telefon mobil: Motorola V 235
Ce caut la un telefon mobil: camera foto si numerele de telefon
Cea mai tare inventie: poeziile mele
Diverse intrebari despre tine:
Ce nume ar avea copilul tau daca ar fi baiat: greu! Radu, Stefan, Florian, Georgian, Petru, Dan. Mina, Nectarie, Grigorie, Anastasie, Emanuil etc.
Dar daca ar fi fata: Mirona, Alexandra, Georgiana, Stefana, Maria, Magdalena, Teodora, Manuela etc., etc., etc..
Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra? Cartile mele, vila, masina si... om mai vedea...
Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
”TADAAAAM!” (copiind-o, de zor, pe Danzaika)
Jocuri sportive: tenis de camp
Floare: liliac alb, garoafe albe
Metal: aur, argint
Familia ideală: a mea!
Animal: caine, iepuras
Maşină: BMW, dar sa n-o conduc eu!
Câteva calităţi si Câteva defecte: N-am asa ceva. Sunt... pe jumatate olteanca din... Valcea... (asta spune totul, nu?)
Ce mă scoate din sărite: cei care nu cred, nesimtitii, cei care ma fraieresc
Ce mă binedispune: o comedie de calitate
Nu plec de acasă (pe o perioada mai lungă de timp) fără: bani si buletin!
Cea mai mare năzbâtie: sunt un copil rebel...
Cel mai rau lucru care ti s-ar putea intampla: “Dac-ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi!”. Nu stiu!
Persoana cea mai draga: Mama si viitoarea mea nasa (care e suuuupeeeerrrr!)!
Persoana pe care o urasti cel mai mult: eu sa urasc pe cineva? Nuuuu, nici pomeneala de asa ceva!
Ce muzica-ti place: cea frumoasa, desigur, si care ma linisteste
Ce parere ai despre:
-manele: nu
-rock: mda...
-house: mda...
-hip-hop: mda...
Muzica romaneasca sau muzica straina: romaneasca.
Ce melodie asculti acu: doooorm
Ce melodie urasti cel mai mult: maneaua
Ce ai schimba in viata ta daca te-ai naste din nou: NIMIC!
Ce regreti cel mai mult pana acu: ca nu am destui bani
Ce preferi: blond(a ) sau brunet(a ): mmm... blond
Daca maine ai afla ca mai ai o zi de trait, ce ai face: m-as ruga pentru iertarea pacatelor tuturor (inclusiv ale mele)
Unde te vezi peste 10 ani: depaaaarte… Si fara baston!
Ce parere ai despre aceasta “leapsa”: LEAPSA SA FIE !

"Iarasi si iarasi" intorcandu-ma in biserica "Foisor" din strada Foisorului nr.119-121, sector 3, Protoieria III Capitala. Preot paroh Petru-Dan POPA

DE JOS IN SUS:
1) Inca se mai restaureaza pictura bisericii;
2) Naosul bisericii "Foisor";
3) Naosul si ceva din Sf.Altar (deh! daca Marian lasa usa deschisa!...);
4) Catapeteasma bisericii "Foisor".
NOTA: ULTIMELE 9 FOTOGRAFII DE SUS AU FOST REALIZATE DE D-na DANIELA

AM MAI ADAUGAT CATEVA FOTOGRAFII REALIZATE DE MINE (ULTIMELE 6 POSTATE AICI):
- IMAGINE DIN PRIDVORUL BISERICII. (A)
- STALP DIN PRIDVORUL BISERICII
- INFRICOSATOAREA SCENA A IADULUI. IN PRIDVORUL BISERICII
- ICOANA DE HRAM: NASTEREA MAICII DOMNULUI
- PISANIA BISERICII "FOISOR"
- DIN TIMPUL RESTAURARII BISERICII "FOISOR"

Rod de vara si de... Bucuresti... 29.07.2009

S-au copt prunele, in Bucuresti! La voi s-au facut? Sunt bune?

O candelă a neuitării părintelui nostru patriarh Teoctist, aprinsă din neam în neam Joi, 30 Iulie 2009

"Ziarul Lumina" - 30.07.2009:

Cuvânt de dor, la împlinirea a doi ani de la plecarea părintelui nostru patriarh Teoctist în bucuria Învierii Mântuitorului

A scrie la ceasul de acum despre fericitul întru adormire părintele patriarh Teoctist înseamnă să chemăm în amintire darurile personalităţii părintelui patriarh, cunoscute şi necunoscute, picurate cu roua Duhului Sfânt, înmulţite cu răbdarea şi încercările unei flori de colţ şi acoperite cu delicata taină a smereniei.

Mărturisesc din adâncul inimii că îl descopăr zi de zi pe părintele patriarh, unchiul nostru, prin fapte, scrieri sau cuvântări pătrunse în inimi necunoscute, care vin şi se deschid la ceasuri rânduite de Domnul, mărturisind că iubirea autentică, sfântă şi smerită, nu are uitare, străbătând deopotrivă timpul, atât de preţuit de părintele patriarh ca şi pragul trecerii la viaţa veşnică.

Mărturisesc cu adâncul inimii că am trăit, cu rezonanţă, multe gesturi ale inimii părintelui patriarh, unchiul nostru, a căror adâncime rodeşte şi va rodi mereu în inimi deschise iubirii dumnezeieşti: rugăciunile de pomenire aduse înaintaşilor şi patriarhilor; slujbe închinate eroilor neamului în sfânta zi a Înălţării, legăturile sufleteşti cu sfinţii neamului românesc sau gesturi ale inimii de o copleşitoare delicateţe.

Îl zăresc pe părintele patriarh Teoctist la sfinţiri de biserici şi hramuri de mănăstiri. Îl privesc printre lacrimi, dăruind după fiecare aniversare bucurii din bucuria sa, trecând pragul azilului de bătrâni cu flori din florile dăruite. Îi simt iubirea, adresându-se fraţilor noştri întru Domnul, oameni simpli, dar plini de darul Duhului Sfânt. Îl văd la sfinţirea bisericii din locurile natale, Victoria. Îi aud cuvintele pline de bucurie, după participarea la hramul Mănăstirii Nicula, chipurile celor prezenţi fiind asemănate cu o mare de sfinţi, iar locul, pământ care cânta în icoane. Îl zăresc la Putna şi Tismana, la canonizarea Sf. Onufrie de la Vorona, a Sf. Gheorghe de la Cernica, a Sf. Grigorie de la Caldăruşani.

Îl privesc cuvântând la sărbătoarea Sf. Cuv. Parascheva, încurajându-ne că nu suntem singuri: „sfinţii sunt prietenii noştri“. Şi îi văd lacrimile pe Dealul Patriarhiei, când, după terminarea Sfintei Liturghii la sărbătoarea Sf. Dimitrie Basarabov, amintea de cele trei obuze căzute pe deal, care nu au distrus nimic în jur, cu rugăciunile Cuviosului Dimitrie, şi apoi arătându-ne nouă, tuturor celor de faţă, un porumbel alb care zbura în jurul clopotniţei.

Îi păstrez amintirea trăirii slujbei la praznicul Sfântului Vasile cel Mare la fiecare început de An Nou, vorbind despre sensul şi înţelepciunea timpului. Îl văd întristat din cauza inundaţiilor care se abătuseră asupra ţării şi preocupat de ajutorarea fraţilor încercaţi.

Îl privesc mergând deseori la biserica din Popeşti-Leordeni, pentru a inspecta lucrările de construcţie, iar într-o amiază de sâmbătă, rugând măicuţele să pregătească câte două plăcinte ţărăneşti şi câte o sticlă de vin pentru fiecare lucrător şi mergând personal acolo „pentru a face litie“. Apoi, tot dânsul mărturisea: „Părintele Paisie chiar credea că se face litie, dar eu am intrat în biserică, am mers la sfântul altar, m-am uitat în jur şi spre cer: Paisie, iată, aceasta este litia.“

Picături din roua Duhului Sfânt şi împărtăşite din trăirea părintelui patriarh Teoctist au rodit şi vor rodi mereu în inimile vieţuitorilor satului Victoria, Botoşani, părtaşi şi mărturisitori ai vieţii părintelui patriarh.

Pisania bisericii din satul natal al patriarhului Teoctist

Mărturie a iubirii lor stă şi împlinirea gândului de a ridica pisania bisericii din satul Victoria, a cărei construcţie s-a săvârşit prin purtarea de grijă şi dragostea părintelui patriarh Teoctist. Redăm mai jos textul acestei pisanii:

„Cu vrerea Tatălui, cu lucrarea Fiului şi cu desăvârşirea Sfântului Duh, s-a înălţat această Sfânta Biserică închinată Naşterii Maicii Domnului, ca dar de suflet al vrednicului de pomenire Părintele nostru Patriarh Teoctist, pentru credincioşii din Victoria, spre pomenirea celor din veac adormiţi în Domnul, locuitori ai acestor meleaguri, precum şi a iubiţilor săi părinţi Marghioala şi Dumitru Arăpaşu, alături de fraţii şi surorile sale.

Pe aceste pământuri ale boierului Filipescu, s-a înălţat pe la anul 1921 o clopotniţă de lemn, adăugându-i-se cu timpul o capelă, prin osteneala şi cheltuiala unui locuitor al satului, Niculai Harabagiu.

Pe la anul 1968 s-a zidit, de către vieţuitorii satului Victoria, o bisericuţă din chirpici numită «biserica din popuşoi».

În 1984, într-o perioadă de mari încercări, împotriviri şi zbucium, au început lucrările de construcţie ale bisericii actuale şi s-au săvârşit prin purtarea de grijă, cheltuiala şi dragostea părintelui nostru Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, sprijinit fiind de vrednicia şi dragostea către sfântul lăcaş ale vrednicilor vieţuitori ai locului.

În anul de la Hristos 1991, luna octombrie, ziua 13, Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, alături de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei şi înconjurat de un mare sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, a târnosit acest lăcaş cu hramul Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie).

Dumnezeu să înscrie în cartea vieţii şi să umple cu bunătăţile Sale ctitorii şi binefăcătorii acestui sfânt lăcaş.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, astăzi, 30 iulie 2009, s-a aşezat această pisanie în amintirea părintelui nostru patriarh Teoctist, la împlinirea a doi ani de la plecarea sa la Dumnezeu, spre veşnica sa pomenire şi spre ştiinţa zidirii acestui sfânt lăcaş. Amin.“

La împlinirea a doi ani de la plecarea părintelui nostru patriarh Teoctist, în data de 30 iulie 2009 se va săvârşi slujba sa de pomenire şi la biserica din satul Victoria, Botoşani.

Ultima pastorală: Cine nu-l doreşte pe celălalt este lipsit de iubirea divină

Spre pururea pomenirea părintelui patriarh Teoctist, amintim cuvinte regăsite în ultima sa Pastorală la Învierea Domnului din anul 2007:

„Praznicul de astăzi al Învierii Domnului ne revelează esenţa însăşi a credinţei noastre: nădejdea de a fi împreună cu Dumnezeu, de a fi părtaşi vieţii Lui celei veşnice. Aceasta ne-o arată Însuşi Mântuitorul Hristos, Care la Cina cea de Taină din foişorul mare, aşternut de ucenici, după ce i-a privit cu duioşie, le-a zis: «Cu dor am dorit să mănânc aceste Paşti cu voi mai înainte ca Eu să pătimesc».

Ce înseamnă, oare, acest dor al lui Hristos? Oamenii sunt cuprinşi de dor atunci când simt absenţa persoanei dragi, când trăiesc golul lăsat în suflet de absenţa acesteia, aducând-o însă prin iubire în memorie, făcând-o prezentă într-un anume fel. Dorul exprimă nevoia după celălalt, dorinţa de a petrece timpul împreună cu cel îndrăgit. Dorul este legat, aşadar, de iubirea profundă pentru cineva. Numai în măsura în care iubim şi simţim lipsa celuilalt, ne este dor de el. Cine nu-l doreşte pe celălalt este lipsit de iubirea izvorâtă din Dumnezeu şi se înstrăinează. Aşadar, înălţimea iubirii şi, deci, a dorului ne-o descoperă Dumnezeu, Care, lăsând cele nouăzeci şi nouă de oi în munţi, a coborât după oaia cea pierdută, adică după firea noastră omenească, pe care aflând-o în starea de suferinţă şi durere, a luat-o pe umerii Săi, a făcut-o a Lui adică, şi a readus-o la frumuseţea cea dintâi. Aceasta pentru că «cine iubeşte nu sfătuieşte numai, nu îndreaptă, nu pedepseşte, ci ia asupra sa greşelile celui iubit de el. Iubirea e participare la viaţa celuilalt, ieşire din noi înşine, jertfă». Aşadar, acel dor al Domnului Hristos înseamnă dorinţa de a fi şi a rămâne împreună cu apostolii. Şi nu a spus simplu: «am dorit», ci «cu dor am dorit», arătând prin aceasta dragostea neţărmurită faţă de ucenici şi negrăita preţuire a celor cu care se afla la Cina cea de Taină.“

Ne plecam genunchii la mormântul său şi păstram nestinsă candela neuitării sale, rugându-ne să ne regăsim, cu toţii, la petrecerea cea îngerească.

Steluta Popescu (Coban), nepoată a fericitului întru adormire părintele patriarh Teoctist, 30 iulie 2009

Cu gandul in trecut...

In urma cu exact doi ani, toate posturile de televiziune din tara noastra difuzau stirea potrivit careia P.F.Patriarh Teoctist a trecut la cele vesnice...
Cum mi-l amintesc pe vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist? Parea un bunic cu vorba blanda, domoala, un bunic sfatos, care te lumina prin prezenta Preafericirii Sale. Era mult-mult serios, dar stia si sa glumeasca. L-am vazut de mai multe ori, cand am purces spre Dealul Mitropoliei. Era un loc in care ma simteam ca "acasa", un loc in care toti eram frati, surori, chiar maicutele de-acolo, de la Patriarhie -carora le multumesc, sa le dea Dumnezeu sanatate si multa-multa liniste sufleteasca, implinirea tuturor rugamintilor lor bune si de folos sufletelor (lor)!-, te ajutau neconditionat. Acum, din pacate, nu mai simt acea caldura a locului, odinioara primitor, parca s-a mai racit... Ori o fi o parere, a mea, nejustificata... Nu stiu. Doamne, iarta-ma, de gresesc!
Odihneste-l, Doamne, pe robul Tau, in loc cu verdeata, de unde a disparut toata intristarea si suspinul. Odihneasca-se in pace! Fie ca somnu-i sa fie alintat de ingeri, fie ca P.F. Sa sa nu ne uite, sa se roage pentru noi. Amin.

Reguli pentru o invatare... inteligenta...

A. Spune o rugaciune, ca Dumnezeu sa te ajute la lectii.
B. 1) Fii atent in clasa. Opreste TV-ul, radioul, calculatorul etc.;
2) punte-ti intrebari, dupa ce citesti textul, pentru a vedea ce ai inteles;
3) inainte de a te apuca de invatat, fa-ti un plan de invatare. Incepe cu subiectele cele mai grele si termina cu cele mai usoare;
4) dupa 2 ore fa o pauza;
5) spala-te cu apa rece pe fata, atunci cand te-apuca somnul;
6) obisnuieste-te sa te trezesti devreme (cel tarziu la 07.00), pentru a invata eficient;
7) cand citesti, fa-o cu voce tare. Nu-i nicio rusine in lucrul acesta! Vezi insa sa nu te afli intr-o biblioteca publica. Acolo, vrand-nevrand, trebuie sa pastrezi LINISTEA!!!
C. 1. Citeste mai intai poezia sau textul in proza in intregime.
2. Reciteste-l fragmentar.
3. Repeta-l pe bucati. Incepi prin citirea unui rand si, apoi, cu ochii inschisi, incearca sa-l reproduci cu voce scazuta. Citeste apoi al doilea rand si, inchizand ochii, incearca sa ti-l amintesti, iar cand ai reusit, treci la urmatorul rand si asa mai departe.
4. Nu-ti pierde timpul incercand sa iti amintesti randurile deja invatate.
5. Cauta sa mentii un ritm constant de memorizare, fara a slabi nicio clipa atentia.
6. Revizuieste -dupa ce le-ai memorat- primele zece randuri. Daca ai constatat prea multe omisiuni ori greseli, reciteste respectivele omisiuni ori greseli ori de cate ori este nevoie, pentru a le retine. Fa apoi o mica pauza pentru relaxare si reia, oprindu-te dupa alte 10 randuri.
D. ITI DORESC (SI IMI DORESC) MULT SUCCES!!!

29.07.1848 - 29.07.2009: la ceas aniversar...

Stiati ca... ASTAZI ESTE ZIUA NATIONALA A IMNULUI?
Imnul national, "Desteapta-te, romane!", de Andrei Muresanu, pe o melodie a lui Anton Pann, a fost cantat, pentru prima data, la Ramnicu-Valcea, la 29 iulie 1848. Asadar, ziua de 29 iulie a fiecarui an a devenit, dupa Decembrie 1989 -data la care a devenit imnul national al tarii-, Ziua Nationala a Imnului.
"La multi ani!"

Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 şi 11.

"Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi a ta frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate, ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită, de la Mihai cel Mare,
Pretinde de la fiii-şi azi mână de-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei Semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertatea şi scopul ei preasânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!"

Scrisa in 1848, poezia s-a numit, initial, "Un rasunet" si a aparut in "Foaie pentru minte, inima si literatura", la 21 iunie 1848, alaturi de prima parte a "Proclamatiei de la Islaz", act fundamental al Revolutiei din Tara Romaneasca.

In 1918 - la Marea Unire -, acest imn a rasunat pe Campia Libertatii de la Alba Iulia.

Imnul national este un cantec patriotic adoptat de o tara pentru a fi intonat in cadrul unor ceremonii publice, nationale si internationale.
Imnul este o poezie lirica inchinata unei personalitati, unei idei marete, unui sentiment nobil.
Imnul contine o invocatie initiala si are, de cele mai multe ori, semnificatia unei meditatii solemne.
Numele acestei specii literare este de origine greaca ("hymnos") si inseamna "cantec de biruinta".

Iisus Hristos

de Ademar Barros, poet brazilian

"Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Margeam pe o plaja, iar Domnul pasea alaturi de mine.
Pasii mi se imprimau in nisip, lasand o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din
pasii nostri reprezinta o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma. Si am vazut toti
pasii nostri care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in anumite locuri, in loc de
doua urme, nu mai era decat una singura.
Am revazut filmul vietii mele. Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea decat o singura urma
corespundeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei
mele: zile de neliniste si de rea vointa, zile de egoism
sau de proasta dispozitie, zile de incercari si indoiala,
zile de nesuportat... Zile in care si eu fusesem de nesuportat.
Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-I reprosez:
Totusi, ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele! De ce
nu ti-ai pastrat promisiunea? De ce m-ai lasat singur in cele
mai grele momente din viata, in zilele cand aveam cea mai
mare nevoie de Tine?
Iar Domnul mi-a raspuns: Iubitul meu, zilele pentru care n-ai
vazut decat o urma de pasi pe nisip, sunt zilele in care
Eu te-am purtat pe brate!".

Din revista "Click pentru femei", nr.29/24.07.2009, pagina 29

RUGACIUNE CATRE SFANTUL PANTELIMON


"Daca suspinam in ceas de noapte,
Cu rugi scurte, transformate-n soapte,
Urechile Sfantului sunt gata
Pasul sa ne-asculte de indata!

Iar Pantelimon cel sfant si bland,
Prealuminos, cu daruri luminand,
Roaga-se cu dor la Dumnezeu,
Sa fim fericiti si noi mereu!

Felurimi de griji si incercari
Se-mpletesc in luciul astei mari,
Corbia vietii e-n furtun,
Sfante far'de-arginti, carma ne-ndruma!

Cei nelinistiti striga la tine,
Cei bolnavi vin ca sa se inchine,
In pace deplina si iubire;

Suntem obositi de rautate,
Insetati de cea de sus dreptate,
Flamanzi dupa mangaieri de har,
Sfinte Doctor, mijloceste iar!

Mijloceste mila si iertarea,
Daruieste ruga si rabdarea,
Sfinte bun, arata drumul drept,
O, Pantelimon cel intelept!".

- RUGA CATRE SFANTUL PANTELIMON ITI ADUCE LINISTE SI-TI ALINA SUFERINTELE.

- PANTELIMON INSEAMNA "CEL MILOSTIV".

- INDEMNUL SFANTULUI ESTE SA RABZI NECAZURILE DATE, CA SA TI SE STEARGA PACATELE, SI SA CREZI IN TATAL. Numai ca noi... nu le suportam intotdeauna... Si suntem si plini de mandrie... Dar... nadajduim:

- CREDINTA VINDECA BOLILE.

"Doamne, ajuta necredintei mele", nu ma lasa sa pier!

Acatistul Sfantului Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon

Rugaciunile incepatoare:



In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.



Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.



Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.





Condacele si Icoasele:



Condacul 1:



Inaintea celui cu chip si nevinovatie ingereasca, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestramutata credinta s-a invrednicit a sta alaturi de scaunul nemuritorului imparat, Pantelimon, ridicam rugaciunile noastre si cerem sa ne asculte durerile si cu puterea ce-i este data de la Dumnezeu ca un doctor fara de arginti, sa ne cerceteze degrab si sa inlature de la noi bolile sufletesti si trupesti, ca izbaviti cu platosa bunatatii sale, in tresaltari de bucurie, sa-i cantam: Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!



Icosul 1:



Din pruncie ti-ai pastrat sufletul curat, mucenice, caci maica ta cu mare grija ti-a sadit in inima credinta in dulcele Iisus, pe care mai tarziu batranul Ermolae, stropind-o cu apa cea vie, pe care si el o avea de la imparatul nemuritor, ai parasit paganatatea si ti-ai deschis larg sufletul sa primesti pe Hristos; pentru care iti cantam:



Bucura-te, sfinte cu adanca judecata;

Bucura-te, ca dreapta ti-a fost credinta urmata;

Bucura-te, al pieritorilor zei dispretuitor;

Bucura-te, al blandului Iisus urmator;

Bucura-te, ca dupa Domnul ai insetat;

Bucura-te, ca dreapta rasplatire ai capatat;

Bucura-te, ca n-ai tinut la bogatii pamantesti;

Bucura-te, cel ce ti-ai adunat comori ceresti;

Bucura-te, cel ce stai intre cetele sfintilor;

Bucura-te, ajutatorul napastuitilor;

Bucura-te, podoaba crestinilor cea nepretuita;

Bucura-te, mangaierea noastra mult dorita;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!



Condacul 2:



De mic ramas fara mama, sfinte, ai fost dat de tatal tau la invatatura paganeasca si la mestesugul vindecarilor cu puterea zeilor; dar ca o trestie neinfranta ai ramas in mijlocul vanturilor vrajmase si nu ai gasit alinare pana ce n-ai aflat calea Dumnezeului celui adevarat, Caruia ii cantam: Aliluia!



Icosul 2:



Adanc fiind ranit de dragostea in Hristos, cand veneai de la Ermolae si ai intalnit pe copilul muscat de vipera, atunci intaia oara te-ai rugat in genunchi lui Dumnezeu, de la care a si venit mantuirea, caci copilul a inviat, vipera a murit, iar tu ai primit botezul si te-ai impartasit cu trupul si cu sangele Domnului; pentru care te laudam asa:



Bucura-te, tinerete inchinata lui Hristos;

Bucura-te, nadejdea bolnavilor cea cu folos;

Bucura-te, cel ce stii sa inalti la ceruri rugaciuni;

Bucura-te, cel ce peste noi reversi minuni;

Bucura-te, ca Domnul putere ti-a dat;

Bucura-te, cel ce copilul ai inviat;

Bucura-te, bucuria multor indurerati;

Bucura-te, uimirea multor invatati;

Bucura-te, ostas neinvins al lui Hristos;

Bucura-te, ca ai aprins credinta crestina in inimile multora;

Bucura-te, intoarcerea multor rataciti;

Bucura-te, mangaierea celor amarati;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!



Condacul 3:



Desi cu trup omenesc pe pamant, sufletul ti l-ai inaltat spre cer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credinciosii ca pe o stea cereasca, de unde vine raza mantuirii in toate necazurile; drept care impreuna cu tine cantam lui Dumnezeu: Aliluia!



Icosul 3:



Ravna multa ai pus, sfinte, ca sa intorci de la inchinarea de idoli catre Domnul chiar pe tatal tau, dar el tot pagan a ramas, pana ce a vazut tamaduirea pe care ai dat-o, in numele lui Hristos, unui orb si atunci impreuna cu acela, a primit botezul. Pentru aceasta primeste de la noi lauda ca aceasta:



Bucura-te, cercetator al durerilor;

Bucura-te, vindecator ai orbilor;

Bucura-te, cel ce dai lumina ochilor trupesti si celor sufletesti;

Bucura-te, sfaramator al curselor diavolesti;

Bucura-te, al sufletului tau vanator;

Bucura-te, al doctorilor doctor;

Bucura-te, ca lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca in tine nadajduim si noi;

Bucura-te, stavilar al potrivnicilor;

Bucura-te, lauda ingerilor;

Bucura-te, a paginilor mirare;

Bucura-te, bucuria mamei tale;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!



Condacul 4:



Ca norul ce umbrea pe evrei in pustie, astfel te-ai aratat Nicomidiei si apoi intregii lumi, caci oricine alearga la tine cu credinta gaseste alinare, fiind imputernicitul si alesul Domnului, Caruia pentru darul ce ti-a dat ii cantam: Aliluia!



Icosul 4:



Ca fulgerul s-a raspandit vestea bunatatii si a minunilor tale, sfinte, facand sa se ingrijoreze invatatorii pagini, care indata au cerut imparatului pierderea ta, ca a unuia ce esti partasul lui Hristos, iar tu neabatut ai ramas in credinta; pentru care iti cantam:



Bucura-te, cel ce ti-ai impartit mostenirea saracilor;

Bucura-te, cel ce prin case si inchisori milostenie si tamaduiri aduci celor necajiti;

Bucura-te, ingrozirea paganestilor conducatori;

Bucura-te, ca desertaciunea paganeasca vrei sa omori;

Bucura-te, cel ce imparatului ai fost impotrivitor;

Bucura-te, ca Hristos in lupta ti-a fost intaritor;

Bucura-te, ca multime de chinuri ti-au pregatit;

Bucura-te, cel ce cu rabdare chinurile ai suferit;

Bucura-te, ca multi, privindu-te, cu tine au crezut;

Bucura-te, cel ce Domnului noi mucenici ai facut;

Bucura-te, cel ce simti bucurie in chinuri;

Bucura-te, cel de la care mostenim frumoase pomeniri;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!



Condacul 5:



Cele ce pentru pagani erau de pret pentru tine erau fara de pret; si cele fara de pret la ei erau de mare pret la tine; caci ai dispretuit dregatoriile si bogatiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a castiga bunatatile nepieritoare de la Dumnezeu, Caruia ii cantam: Aliluia!



Icosul 5:



Neinduplecat vazandu-te, imparatul a poruncit sa fii spanzurat gol pe lemn, cu fiare sa fii sfasiat si cu facli ars, dar nepieritorul imparat neatins te-a pastrat, spre uimirea tuturor; de care lucru si noi minunandu-ne, cantam:



Bucura-te, ca ai dovedit imparatului puterea lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca un vechi slabanog s-a tamaduit prin darul tau;

Bucura-te, ca paganatatea de rusine a ramas;

Bucura-te, ca vrajmasii ti-au cerut noi torturi intr-un glas;

Bucura-te, sfinte, care ti-ai pus trupul spre chinuri;

Bucura-te, cel patruns de credinta adanca;

Bucura-te, ca, gandindu-te la Domnul, te-ai mangaiat;

Bucura-te, ca, Hristos in chipul lui Ermolae ti s-a aratat;

Bucura-te, ca fiarele cu care erai sfasiat ca ceara s-au muiat;

Bucura-te, ca de pe lemnul chinurilor sanatos ai fost slobozit;

Bucura-te, ca facliile cu care erai ars s-au stins;

Bucura-te, ca infocata credinta in inimile multora ai aprins;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!



Condacul 6:



Pe ganduri ai pus pe cei ce te chinuiau, sfinte, si incruntati la fata si la suflet, se intrebau de unde ai atata putere si de ce zeii nu te pierd? Atunci au iscodit noi chinuri, pe care tu primindu-le increzator in puterea lui Dumnezeu, cantai. Aliluia!



Icosul 6:



Plumb mult intr-un cazan punand si sub limbile focului topindu-l, ai fost aruncat in aceasta vapaie cu nadejdea desarta ca acum se va sfarsi cu tine, dar tu, viteazule mucenic, iarasi nevatamat ai ramas, precum mai inainte Dumnezeu pazise pe maritul apostol loan. Pentru aceasta iti cantam:



Bucura-te, floarea nadejdilor catre Dumnezeu;

Bucura-te, in boli si in necazuri izbavitorul meu;

Bucura-te, pentru noi, pacatosii, al lui Dumnezeu imblanzitor;

Bucura-te, al rugaciunilor noastre catre Domnul purtator;

Bucura-te, tare sprijinitor al copiilor nostri;

Bucura-te, indestularea cea buna a caselor noastre;

Bucura-te, roua ce inimile racoresti;

Bucura-te, cel ce de asupriri ne izbavesti;

Bucura-te, vindecarea celor ce de la oameni nu-si gasesc alinare;

Bucura-te, ca din valurile deznadejdilor prin tine aflam izbavire;

Bucura-te, cel ce vapaia plumbului ai racorit;

Bucura-te, cel ce cununa nevestejita ti-ai pregatit;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!



Condacul 7:



Zile de-a randul ai fost chinuit, sfinte, dar acestea mai multa rasplatire ti-au adus si multumirea mai mult ti-a crescut, cand cu chinurile tale, dor mare ai aprins in inimile multora, sa paraseasca zeii si sa treaca la Hristos, cantandu-I; Aliluia!



Icosul 7:



Piatra ti-au legat de gat, Pantelimoane, si in mare ai fost aruncat, dar Stapanul marilor si pe tine si piatra a facut-o usoara si plutitoare, caci ai mers pe luciul apei, iesind la mal. Deci, bucurandu-ne si minunandu-ne, iti cantam:



Bucura-te, cel ce nu te infricosezi de chinuri, viteazule;

Bucura-te, cel inarmat cu barbatie si credinta, alesule;

Bucura-te, al puterii firii infrangator;

Bucura-te, al adancului marii stapanitor;

Bucura-te, plutitor deasupra apelor;

Bucura-te, vietuitor deasupra ispitelor;

Bucura-te, tinere plin de mireasma duhovniceasca;

Bucura-te, dobanditor de slava cereasca;

Bucura-te, liman al celor ingreuiati;

Bucura-te, multumirea celor indurerati;

Bucura-te, raspanditorule al credintei;

Bucura-te, iubitorule al umilintei;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!



Condacul 8:



Nici tineretea, nici nevinovatia si nici puterea minunilor tale, n-au schimbat inimile chinuitorilor, ci mai rau sporind in manie, iti iscodeau alte patimiri crezand ca pot pune lumina sub obroc; iar tu faclie mai luminoasa te aratai, spre bucuria lui Dumnezeu cantand: Aliluia!



Icosul 8:



Neincetat ai fost ispitit cu bunatati si cinstiri lumesti, dar ca pe niste curse in calea catre cer judecandu-le, ai fost aruncat in mijlocul leilor si nelinistiti te-au privit, dorind sa-ti vada trupul sfasiat; dar Stapanul tuturor gurile fiarelor a inchis; pentru care iti cantam:



Bucura-te, cel ce esti cu nevinovatie incununat;

Bucura-te, ca pentru nevinovatie la chinuri ai fost dat;

Bucura-te, ca lupta cea buna ai luptat;

Bucura-te, ca Dumnezeu minunat te-a aratat;

Bucura-te, lumina ce sub obroc nu s-a putut pune;

Bucura-te, vietuitor plin de fapte bune;

Bucura-te, cel ce bunatatile lumesti curse le socotesti;

Bucura-te, ca te-ai facut asemenea ostilor ceresti;

Bucura-te, noule Daniele, aruncat in mijlocul leilor;

Bucura-te, ca fiarele s-au facut asemenea mieilor;

Bucura-te, ca vrajmasii doreau sa te piarza;

Bucura-te, ca Hristos nevatamat te-a pazit;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!



Condacul 9:



Vazand taria ta, sfinte, multi din pigani au crezut in Hristos, pentru care lucru imparatul de manie a fost cuprins, iar tu, Pantelimoane, te veseleai pentru vanari de noi suflete, cu care si noi cantam lui Dumnezeu: Aliluia!



Icosul 9:



Si pe roata cu cuie ai fost chinuit, dar roata s-a sfaramat, lovind pe multi necredinciosi si fermecator socotindu-te, ai marit pe preotul Ermolae, dascalul tau. Atunci cu trei ostasi te-au insotit, sfinte, spre a-l aduce imparatului care si lui ii dorea sfarsitul. Deci pentru noua jertfa ce prin tine se pregateste graim:



Bucura-te, propovaduitorul dumnezeiestii credinte;

Bucura-te, cel ce infrunti maniile aprinse;

Bucura-te, ca pe roata ai fost strunjit;

Bucura-te, ca de crestinatate esti preamarit;

Bucura-te, cel ce ai fost socotit fermecator;

Bucura-te, caci cu Hristos te-ai aratat biruitor;

Bucura-te, al lui Ermolae de mucenicie vestitor;

Bucura-te, caci cu dascalul tau esti patimilor;

Bucura-te, ca ucenici ai lui Ermolae, Erimp si Ermocrat s-au aratat;

Bucura-te, ca la moartea lor, pamantul s-a cutremurat;

Bucura-te, cel ce Treimii pe pamant ai slujit;

Bucura-te, ca prin vindecari doctor al Domnului te-ai dovedit;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!



Condacul 10:



Zadarnice au fost chinurile paganilor, sfinte, caci drumul ti-a fost drept catre Hristos; pentru aceasta te-ai invrednicit de darul tamaduirilor ce-l versi tuturor celor ce cu credinta vin la tine cu rugaciuni si cu care canti lui Dumnezeu: Aliluia!




Icosul 10:



Cine nu te va lauda, vazandu-te cu ochii mintii, ca ai fost impins si izbit ca un raufacator, spre marginea Nicomidiei, unde ti se hotarase taierea capului si tu mai linistit si mai vesel te-ai aratat. Pentru aceasta din nou primeste aceasta lauda:



Bucura-te, cel ce loviri ca Domnul ai primit;

Bucura-te, ca pentru Iisus toate ai suferit;

Bucura-te, ca in chinuri Domnului slava dadeai;

Bucura-te, ca imparatia cereasca cu dor o cautai;

Bucura-te, ca numele din Pandoleon ti-a fost schimbat;

Bucura-te, ca glas din cer Pantelimon te-a chemat;

Bucura-te, ca dupa nume esti mult-miluitor;

Bucura-te, ca dupa fapte esti mult-indurator;

Bucura-te, ca fata ca de inger ti s-a facut;

Bucura-te, ca chinuitorii in laturi s-au abatut;

Bucura-te, ca spre lovire calaii ai indemnat;

Bucura-te, ca abia indraznind capul ti-au taiat;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!



Condacul 11:



Cu durere dreptcredinciosii au privit sfarsitul tau, Pantelimoane; caci tu le-ai fost flacara nestinsa a dreptei credinte, miluitor al celor lipsiti si vindecator al celor bolnavi, dar ne mangaiem ca te-ai suit la Dumnezeu, de unde nu incetezi a privi spre multimea ce te cheama in rugaciuni si, izbavind-o de dureri, canti lui Dumnezeu: Aliluia!



Icosul 11:



Senin la suflet si bland la chip ti-ai primit sfarsitul, trecand O astfel in imparatia cereasca, unde esti intampinat de Sfanta Treime si asezat de-a dreapta Sa, marit de sfinti si de puterile ceresti; pentru care lauda ca aceasta iti aducem:



Bucura-te, mireasma ce pana la cer te-ai ridicat;

Bucura-te, ca duhul tau Treimii l-ai incredintat;

Bucura-te, mult-plansule de credinciosii pamantului;

Bucura-te, mult-laudatule de puterile ceresti;

Bucura-te, a lui Ermolae, Erimp si Ermpcrat bucurie;

Bucura-te, cu inaintasii mucenici impreuna-vietuire;

Bucura-te, ca de pamant nicidecum nu te-ai departat;

Bucura-te, ca in rugaciuni pe orice credincios ai ascultat;

Bucura-te, albina ce te-ai imbogatit in fapte bune;

Bucura-te, ca ai fost incoronat cu nepieritoare cunune;

Bucura-te, piatra la temelia crestinatatii;

Bucura-te, infrangator al paganatatii;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!



Condacul 12:



Lupta cea buna ai luptat, credinta ai pastrat, multumindu-ti sufletul, ca ai urmat lui Hristos, iar pentru noi ai ramas vrednica pilda, ca, privind la tine, sa-ti urmam credinta si in ispite sa ne inarmam cu armele tale si biruitori sa multumim iui Dumnezeu, cantand: Aliluia!



Icosul 12:



Si dupa moarte ai savarsit minuni, Pantelimoane, caci in loc de sange lapte a curs din grumazul tau si maslinul de care ai fost legat spre taiere, in vederea tuturor s-a umplut de roade; de aceea iarasi auzi de la noi:



Bucura-te, bucuria Tatalui;

Bucura-te, lauda Fiului;

Bucura-te, desfatarea Duhului Sfant;

Bucura-te, miluirea celor de pe pamant;

Bucura-te, izvor nesecat de tamaduiri;

Bucura-te, izbavitor de chinuri;

Bucura-te, doctor sufletesc si trupesc;

Bucura-te, alesule al Tatalui ceresc;

Bucura-te, cel ce linistesti sufletele;

Bucura-te, cel ce imblanzesti cugetele;

Bucura-te, cel ce scapi de urgia dusmanilor;

Bucura-te, cel ce inlaturi norul suspinelor;

Bucura-te, cel ce primesti gandurile si puterile;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!



Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)



Sfinte Mare Mucenice si tamaduitorule, Pantelimoane, tie iti varsam durerile noastre de multe feluri si tu fara intarziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre Care ne esti mijlocitor, auzind suspinuri inabusite in noapte, in zi, in pat de suferinta, in calatorii, fii celor ce se roaga tie, dupa nevoile fiecaruia: celor nelinistiti, linistitor, celor asupriti, aparator, celor in primejdii, izbavitor, celor invaluiti in pacate, scutitor, ratacitilor indrumator, bolnavilor deplin vindecator, orfanilor tata, vaduvelor parinte, sotilor intaritor in casnicie, celor porniti cu rautate, imblanzitor si ne intareste in fata necazurilor, caci suntem slabi si istoviti, sfinte, si astfel cu puterea ta, descatusati de amaraciunile noastre, sa petrecem in multumire, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!



Apoi se zice iarasi Icosul 1:



Din pruncie ti-ai pastrat sufletul curat, mucenice, caci maica ta cu mare grija ti-a sadit in inima credinta in dulcele Iisus, pe care mai tarziu batranul Ermolae, stropind-o cu apa cea vie, pe care si el o avea de la imparatul nemuritor, ai parasit paganatatea si ti-ai deschis larg sufletul sa primesti pe Hristos; pentru care iti cantam:



Bucura-te, sfinte cu adanca judecata;

Bucura-te, ca dreapta ti-a fost credinta urmata;

Bucura-te, al pieritorilor zei dispretuitor;

Bucura-te, al blandului Iisus urmator;

Bucura-te, ca dupa Domnul ai insetat;

Bucura-te, ca dreapta rasplatire ai capatat;

Bucura-te, ca n-ai tinut la bogatii pamantesti;

Bucura-te, cel ce ti-ai adunat comori ceresti;

Bucura-te, cel ce stai intre cetele sfintilor;

Bucura-te, ajutatorul napastuitilor;

Bucura-te, podoaba crestinilor cea nepretuita;

Bucura-te, mangaierea noastra mult dorita;

Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!



si Condacul 1:



Inaintea celui cu chip si nevinovatie ingereasca, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestramutata credinta s-a invrednicit a sta alaturi de scaunul nemuritorului imparat, Pantelimon, ridicam rugaciunile noastre si cerem sa ne asculte durerile si cu puterea ce-i este data de la Dumnezeu ca un doctor fara de arginti, sa ne cerceteze degrab si sa inlature de la noi bolile sufletesti si trupesti, ca izbaviti cu platosa bunatatii sale, in tresaltari de bucurie, sa-i cantam: Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon (pe crestinOrtodox.ro)

Sfantul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti ai Bisericii lui Hristos. Pomenit in data de 27 iulie, acest sfant este adesea numit "doctor fara de arginti", aratandu-se prin aceasta cum ca el n-a umblat dupa averi si s-a multumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui si nu cerea de la nimeni sa-i plateasca pentru binefacerile facute. Sfantul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor si tamaduitor al bolnavilor, el este un model de doctor, slujitor si crestin urmator lui Hristos.

Sfantul Pantelimon - o viata inchinata slujirii aproapelui

Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon a trait in vremea imparatului Maximian Galeriu si era originar din cetatea Nicomidiei. El a vazut lumina zilei in anul 284, dintr-un tata pagan, senator la curtea imparatului, si o mama crestina. Primul sau nume a fost "Pantoleon", adica "cel in toate puternic ca un leu". Mama lui Pantoleon, Evula, il iubea pe Hristos in taina, numindu-se crestina. Ea ii vorbea despre implinirea sufletului si despre tainele credintei in nemurire.

Atras de invatatura crestina, ca urmare a influentei dragostei mamei sale, acesta va inceta a mai cerceta caile sfinte o data cu moartea acesteia. Filosofia ii va prinde mai mult atentia. Dupa moartea mamei, tatal a dat copilul la scolile pagane ale timpului. A terminat cu succes Scoala de Medicina la Nicomidia. Mai apoi, tanarul Pantelimon a fost incredintat, spre ucenicie, medicului Eufrosin. Dobandind multe cunostinte si o intelepciune aleasa a practicarii medicinei, el a fost remarcat de imparat, care l-a si ales drept medic al sau.

Dumnezeu va aparea din nou in inima tanarului doctor, facandu-l sa-si doreasca cu ardoare Botezul in Hristos. Schimbarea cea mai mare din viata lui Pantelimon a avut loc in momentul intalnirii acestuia cu batranul crestin Ermolae, care a aratat celui dintai cum doar Hristos binevoieste a vindeca, prin sau mai presus de oameni. Trecand zilnic prin fata curtii preotului unei biserici din Nicomidia - Sfantul Ermolae - tanarul Pantoleon a fost chemat odata sa intre inauntru.

Batranul Ermolae incepu apoi sa-l invete ca numai Hristos este singurul doctor adevarat, al sufletelor si al trupurilor. Vizitele la acesta au urmat pentru mai mult timp. Intr-o zi, pe cand se intorcea de la Eufrosin, Pantoleon gasi pe drum un copil mort, muscat de o naparca. Vrand sa probeze adevarul cuvintelor lui Ermolae, el chema in ajutor numele lui Hristos si indata copilul se ridica, iar naparca muri. Aceasta a dus la botezarea tanarului Pantelimon. Va primi numele de Pantelimon care inseamna "cel cu totul milostiv".

Dupa primirea Sfantului Botez, mai multe vindecari facea Pantelimon, boli incurabile si neputinte nespuse pierind in fata iubirii si credintei sale. Marele Pantelimon face minuni atat prin harul primit, cat si prin tratamentele pe care le da celor bolnavi. Drept urmare a milosteniei sale, el si-a impartit toata averea saracilor, iar celor pe care ii vindeca de boli si neputinte, nu le cerea nimic drept plata. De aici i se trage si numele "doctor fara de arginti".

Din cauza ca era cautat de multi bolnavi, ceilalti medici din Nicomidia devenisera invidiosi pe el si, fiindca ingrijise un crestin tocmai chinuit din ordinul imparatului, ei profitara de ocazie pentru a-l denunta pe Pantoleon la imparat. Pentru credinta si dragostea tanarului Pantelimon fata de Hristos, imparatul Maximian porunceste ca acesta sa fie supus unor chinuri groaznice, dupa care decide sa-i fie taiat capul.

Atras de invatatura crestina, ca urmare a influentei dragostei mamei sale, acesta va inceta a mai cerceta caile sfinte o data cu moartea acesteia. Filosofia ii va prinde mai mult atentia. Dupa moartea mamei, tatal a dat copilul la scolile pagane ale timpului. A terminat cu succes Scoala de Medicina la Nicomidia. Mai apoi, tanarul Pantelimon a fost incredintat, spre ucenicie, medicului Eufrosin. Dobandind multe cunostinte si o intelepciune aleasa a practicarii medicinei, el a fost remarcat de imparat, care l-a si ales drept medic al sau.

Dumnezeu va aparea din nou in inima tanarului doctor, facandu-l sa-si doreasca cu ardoare Botezul in Hristos. Schimbarea cea mai mare din viata lui Pantelimon a avut loc in momentul intalnirii acestuia cu batranul crestin Ermolae, care a aratat celui dintai cum doar Hristos binevoieste a vindeca, prin sau mai presus de oameni. Trecand zilnic prin fata curtii preotului unei biserici din Nicomidia - Sfantul Ermolae - tanarul Pantoleon a fost chemat odata sa intre inauntru.

Batranul Ermolae incepu apoi sa-l invete ca numai Hristos este singurul doctor adevarat, al sufletelor si al trupurilor. Vizitele la acesta au urmat pentru mai mult timp. Intr-o zi, pe cand se intorcea de la Eufrosin, Pantoleon gasi pe drum un copil mort, muscat de o naparca. Vrand sa probeze adevarul cuvintelor lui Ermolae, el chema in ajutor numele lui Hristos si indata copilul se ridica, iar naparca muri. Aceasta a dus la botezarea tanarului Pantelimon. Va primi numele de Pantelimon care inseamna "cel cu totul milostiv".

Dupa primirea Sfantului Botez, mai multe vindecari facea Pantelimon, boli incurabile si neputinte nespuse pierind in fata iubirii si credintei sale. Marele Pantelimon face minuni atat prin harul primit, cat si prin tratamentele pe care le da celor bolnavi. Drept urmare a milosteniei sale, el si-a impartit toata averea saracilor, iar celor pe care ii vindeca de boli si neputinte, nu le cerea nimic drept plata. De aici i se trage si numele "doctor fara de arginti".

Din cauza ca era cautat de multi bolnavi, ceilalti medici din Nicomidia devenisera invidiosi pe el si, fiindca ingrijise un crestin tocmai chinuit din ordinul imparatului, ei profitara de ocazie pentru a-l denunta pe Pantoleon la imparat. Pentru credinta si dragostea tanarului Pantelimon fata de Hristos, imparatul Maximian porunceste ca acesta sa fie supus unor chinuri groaznice, dupa care decide sa-i fie taiat capul.

Tanarul a fost legat de un stalp si trupul i-a fost sfasiat cu gheare de fier, iar ranile arse cu faclii aprinse.Insa tortele s-au stins, iar ranile sfantului s-au vindecat. A fost scufundat in plumb topit si aruncat in mare, legat de un pietroi. L-au aruncat apoi fiarelor salbatice, dar acestea s-au aratat blande. Imparatul s-a infuriat si a dat ordin ca sfantul sa fie legat de o roata cu lame ascutite, care, rostogolindu-se de la inaltime, in fata intregului oras, sa-l omoare. Hristos l-a eliberat pe sfantul mucenic, in rostogolirea rotii, roata strivind un mare numar de necredinciosi. Maximian a dat ordin ca Pantoleon sa fie decapitat, iar trupul sa fie dat in foc.

In momentul mortii sale, din cer s-a auzit cuvantul: "Slujitor credincios, dorinta ta va fi acum indeplinita, portile cerului iti sunt deschise, cununa ta e pregatita. Vei fi de-acum inainte adapost deznadajduitilor, ajutor celor incercati, doctor bolnavilor si teroare demonilor. De aceea, numele tau nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon."

Pantelimon, doctorul cel bun si nerapitor de averi, a mucenicit pentru dragostea sa fata de Hristos, fiind decapitat din ordinul imparatului. Se spune de catre Traditia crestina, cum ca in momentul decapitarii sfantului, din rana lui nu a curs sange, ci lapte, iar maslinul de care a fost legat a rodit in acel moment. Spre a nu lua crestinii cinstitul trup al sfantului, acestuia i s-a dat foc, insa o alta minune a marturisit vrednicia aceluia. Credinciosii au scos din cenusa trupul neatins de foc al lui Pantelimon si l-au ingropat cu mare cinste, pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul, in anul 303.

Sfantul Pantelimon si noi, urmatorii acestuia.

Parintele Teofil Paraianu, vorbind despre Sfantul Mare Mucenic Pantelimon, spune: "E buna cinstirea pe care i-o aducem unui sfant prin cuvant, e buna cinstirea pe care i-o aducem unui sfant prin gand, e buna cinstirea pe care i-o aducem unui sfant prin laudele randuite de Biserica, e buna cinstirea pe care o aducem oricarui sfant sub indrumarea Bisericii noastre, dar, iubiti credinciosi, cea mai de capetenie cinstire pe care i-o putem aduce unui sfant, este sa ne asemanam cu el.

Nu suntem doctori, nu suntem tamaduitori, dar mangaietori putem fi, alinatori de suferinta cu putere omeneasca, cu dorinta de bine pentru cel care sufera, asta o putem face si noi; si daca facem cele la masurile noastre, face si Dumnezeu prin noi, ceea ce nu putem face noi numai prin puterea noastra. Si atunci, iata ca suntem si noi pe calea Sfantului Mare Mucenic Pantelimon."
Parintele Arsenie Boca are un frumos cuvant, care zice: "Sa ai intelegere fata de neputinta omeneasca." Drept aceea, sa fim ingaduitori, sa fim iertatori, sa fim binevoitori si atunci suntem, cu siguranta, mergatori pe calea Sfantului Mare Mucenic, doctor fara de arginti si tamaduitor Pantelimon. Sa rostim des aceasta scurt rugaciune, inaintea icoanei sale: "Purtatorule de chinuri, Sfinte si tamaduitorule Pantelimoane, roaga pe milostivul Dumnezeu ca sa dea iertare de greseli sufletelor noastre."

Moastele Sfantului Pantelimon

Moastele Sfantului Pantelimon sunt imprastiate in toata lumea crestina, multimi de credinciosi gasind mangaiere si tamaduire la acestea, spre care Dumnezeu se milostiveste ca spre un lucru drag, ca spre "prietenul" Sau, doctorul Pantelimon. Multe lacase de cult, biserici si manastiri, cabinete si asociatii medicale, sunt puse sub ocrotirea Sfantului Pantelimon. Atat in afara tarii, cat si la noi, moastele Sfantului Pantelimon, aduc neincetate bucurii si tamaduiri.

Catedrala Episcopala din Galati si Catedrala Mitropolitana din Iasi pastreza, cu mare bucurie, cate o particica din Sfintele sale Moaste. In Bucuresti, multe biserici s-au invrednicit de darul cel mare al prezentei unei particele din Moastele Sfantului Pantelimon. Acestea sunt urmatoarlee: Biserica Sfantul Stelian Lucaci (str. Logofat Udriste), Biserica Sfantul Dumitru Posta (in spatele Muzeului de Istorie a Romaniei), Manastirea Plumbuita (str. Plumbuita, nr. 58), Biserica Adormirea Maicii Domnului - Precupetii Noi, Biserica Sfantul Antonie cel Mare ((Aleea Valea Boteni, str. Romancierilor), Biserica Stavropoleos, Biserica Sfantul Alexie (Calea Serban Voda, nr. 123), Biserica Sfantul Pantelimon (str. Iancu Capitan, nr. 24).

Admisa la Facultatea de Teologie Ortodoxa "Justinian Patriarhul" - Bucuresti, specializarea Teologie Ortodoxa - Didactica, sesiunea iulie 2009

Desenele mele...
Oare ma va ajuta Dumnezeu si Maicuta Sa Preasfanta, Fecioara Preacurata Maria, sa fiu repartizata la o scoala buna, la care sa pot ajunge??? Caci scolile din apropierea casei mele nu mai au ore, "au fost luate"... Si ma vor ajuta sa obtin nota pe care o meritam? Cand???...