Zâmbet de toamnă în străluciri de soare...

Ultimele raze ale soarelui răsfață frunzele încă necăzute ale Toamnei, îmbrăcându-le în haină multicoloră, dar mai ales cu mult optimistul galben!!!...

 

AMINTIRI DIN... COPILĂRIA PETRECUTĂ ÎN DRUMUL TABEREI, SECTOR 6...

 AMINTIRI DIN... COPILĂRIA PETRECUTĂ ÎN DRUMUL TABEREI, SECTOR 6...

ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.169 - ŞCOALA ÎN CARE AM ÎNVĂŢAT. ÎN HAINE NOI, DAR TOT EA, CEA VECHE...

Bătrâna mea şcoală... Totuşi..., arată bine, nu?

Plopii erau şi pe vremea mea!!!

Intrarea profesorilor

Colaborare cu Urban SA:

Cartea de onoare a Şcolii. Ar fi trebuit să scriu ceva în ea, nu? Poate data viitoare, zău aşa! 

 
Era, pe vremuri, intrarea profesorilor. Şi mai intram şi noi, elevii, uneori!!!

Pe-aici erau geamurile cabinetului de biologie, la parter, iar la etajul I geamurile cabinetului medical, ale laboratorului de chimie şi ... nu mai ştiu ce..

Privind spre vecini: Şcoala gimnazială nr.155

Şi pe vremea mea se făcea careu!!! Iar dimineaţa, gimnastica de înviorare

Pe vremea mea, erau clase până la "E", şi dimineaţa, şi după-amiaza!!! 

Fosta noastră intrare, acum porţile sunt închise cu lacăt... 

Acelaşi trotuar, care înconjoară curtea şcolii, de pe vremea copilăriei mele: aceeaşi denivelare ...

 Pe această stradă, la nr. 2, se află ŞCOALA MEA!!! (Promoţia 1979 - 1987)

O latura a scolii. Intrarea din fata (planul secund) tin minte ca ducea la subsolul scolii. Unde, eleva fiind, prin clasa a III-a sau a IV-a, am dat peste patrate mici de gresie, faianta, mozaic. Din care aveai posibilitatea de a realiza mici/mari tablouri... Amintiri...

 
Faimoasa scara a profesorilor. De la parter spre etajul I. Cat de mult imi doream sa urc pe-aici, cand eram eleva a scolii! Numai cand eram "elev de serviciu pe scoala" aveam voie s-o iau pe-acolo, insa nici atunci prea mult. Dar anii mi-au rezervat bucuria de a deveni profesor si ... de a urca acea scara... :)  ...
"Vinovatul principal"? - de fapt... "vinovata" - diriginta si profesoara mea de romana, ROVENTA VALERIA.

Intrarea elevilor

Blocul M12, strada Delineşti, nr. 8

 Blocul M12, blocul în care am locuit demult..., demult...

 Strada Delineşti - strada copilăriei mele... O stradă pentru uriaşi, atunci, o stradă pentru pitici - acum :))

Scara B

La parter... Primele trei camere ale fostului nostru apartament: apartamentul 48

Blocul are 10 etaje :) Nu le-am putut "prinde" pe toate

 Baia şi W.C.-ul. A! Uitam! Bătătorul, unde noi, copiii din bloc, făceam gimnastică :)

În spatele blocului, era o alee ce despărţea blocul meu de cel vecin, M13. Pe-atunci, nu-ţi era frică să te plimbi pe-acolo, acum însă... da... Şi tot în partea din spate a blocului aveam ultima cameră. N-am mai putut-o fotografia, pentru că n-am mai putut-o lua pe acolo  :(

 Spre staţia de autobuz, pe străduţa pe care odinioară alergam, ori mă plimbam cu tricicleta sau mai cădeam :))) 

 Aceeaşi străduţă, alte vremuri...

 La intersecţie de... alei...

 Privind spre... cofetăria "Indiana"... Care nu s-a mai descoperit privirii, datorită şantierului :(( Ori poate nu mai e nici ea?

 Aşteptând în staţie, la "Romancierilor"... 

CÂND TOAMNA...

Cand Toamna-si scutura haina

De galben si-aramiu,

Cand Toamna-si asterne covor

De frunze, cu iz de auriu,

Cu mana tremuranda de-al amintirilor vag ecou,

Prin ploaia deasa si-al aburilor stins decor,

Iubesc si astazi tot ce ma-nconjoara,

Cant…, cant tot ce ma-nfioara…

Pe strunele viorii clipele curg rar,

Cand Toamna-si asterne covor de chihlimbar…

Nicoleta Enculescu, Bucureşti, 2014

SĂ NE AMINTIM DE EI!

SĂ NE AMINTIM DE EI!

Pomeneşte, Doamne, sufletele adormiţilor robilor Tăi, iertându-le lor toate greşelile cele de voie şi cele fără de voie, dăruindu-le lor împărtăşirea Ta divină şi fericita viaţă veşnică, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, de unde a dispărut toată întristarea şi suspinul. Amin.

 

Flori pentru tanti Vetuța și pentru Ana (sper să țină până ajung eu acolo, să le duc fiercăreia!!!):