Capela "Blezeni", comuna Costesti, judetul Valcea. Preot paroh Protoiereu de Horezu: Marin ION

O parte din elevii: clasele a V-a A si a V-a V, Scoala cu clasele I-VIII nr.81, sector 3, Bucuresti

O parte din elevii mei
(ORDINEA FOTOFRAFIILOR: DE JOS IN SUS!!!)
1. Raluca-Maria-Octavia Barbu - Premiul I la sfarsitul clasei a V-a (an scolar 2008-2009, Scoala cu clasele I-VIII nr.81, sector 3, Bucuresti);
2. Raluca-Maria-Octavia Barbu si Ioana-Andreea Cheşcheş, clasa a V-a C, Şcoala cu clasele I-VIII nr.81, Bucureşti;
3. Ruxandra-Theodora Rădulescu, clasa a V-a C, Şcoala cu clasele I-VIII nr.81, sector 3, Bucureşti;
4, 5, 6 - Anastasie-Gabriel Bărîcă, clasa a V-a C, Şcoala cu clasele I-VIII nr.81, sector 3, Bucureşti;
7. Ruxandra-Theodora Rădulescu, Simona Turcu, Raluca-Maria-Octavia Barbu şi Ioana-Andreea Cheşcheş, clasa a V-a C, Şcoala cu clasele I-VIII nr.81, sector 3, Bucureşti.
FOTOGRAFIILE 2, 3, 4, 5, 6, 7 SUNT FĂCUTE ÎN BISERICA ŞI ÎN CURTEA BISERICII "FOIŞOR" DIN STRADA FOIŞORULUI NR.119-121, BUCUREŞTI, SECTOR 3, ZONA MALL-VITAN
8. Roxana Albu si Iulian Anicescu, clasele a V-a C si a V-a A, Scoala cu clasele I-VIII nr.81, sector 3, Bucuresti
9. Nastase Beatrice, clasa a V-a C, Scoala cu clasele I-VIII nr.81, sector 3, Bucuresti.
FOTOGRAFIILE 8 SI 9 SI SUNT FACUTE LA HRAMUL BISERICII "BUNA-VESTIRE" DIN 25 MARTIE 2009 (BUCURESTI, SECTOR 4, SOSEAUA GIURGIULUI)
NOTA!!! ORDINEA FOTOGRAFIILOR: DE JOS IN SUS!!!

Rugaciune la icoana Maicii Domnului (Catedrala Episcopala Craiova). Fotografii din biserica "Buna-Vestire",soseaua Giurgiului,Bucuresti

O, Preasfanta de Dumnezeu Nascatoare, Ceea ce esti mai presus decat Heruvimii si mai cinstita decat Serafimii, Fecioara de Dumnezeu aleasa, lumina tuturor celor necajiti, da-ne noua, nevrednicilor si pacatosilor robilor tai, celor ce suntem in suparari, mangaiere, ca afara de Tine alta scapare si ajutor nu avem. Tu esti Maica milostivirii noastre si, ca Maica lui Dumnezeu, stand inaintea Prestolului Preasfintei Treimi, poti sa ne ajuti noua, nevrednicilor si pacatosilor robilor Tai, ca nimeni din cei ce se roaga Tie nu este rusinat.
Primeste aceasta rugaciune a noastra, a nevrednicilor si pacatosilor robilor Tai, si ne izbaveste pre noi din toate necazurile, nevoile si supararile, impaca viata noastra, a nevrednicilor si pacatosilor robilor Tai, cu Sfanta Biserica a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, inradacineaza in sufletele noastre, ale nevrednicilor si pacatosilor robilor Tai, toata dragostea si iubirea unuia fata de celalalt si nu nesocoti iscodirile si uneltirile diavolesti, care sunt facute asupra noastra de vazuti si nevazuti vrajmasi, ci degraba fa-i plecati de la fapturile Tale din inima, din toate madularele noastre, ale nevrednicilor si pacatosilor robilor Tai. Si precum Fiul Tau a cercetat pe Avimelec la via Agripinei, cerceteaza-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii robii Tai, si ne trimite noua, nevrednicilor si pacatosilor robilor Tai, din Inaltimea Sfantului Tau Lacas, inger tare, inger pazitor, si ne daruieste noua, nevrednicilor si pacatosilor robilor Tai,liniste sufleteasca si trupeasca, intelegere si unire in casele noastre, mergere de bine si intru toate buna sporire, fereste-ne pre noi, nevrednicii si pacatosii robii Tai, de toata reaua intamplare.
Auzi-ne si acum, in ziua necazului nostru, pe noi, nevrednicii si pacatosii robii Tai, cei ce cadem inainte icoanei Tale celei sfinte, cu genunchii sufletului plecati si cu lacrimi fierbinti ne rugam Tie. Alunga de la noi, nevrednicii si pacatosii robii Tai, toate necazurile si nevoile ce vin asupra noastra intru aceasta vremelnica viata si prin atotputernica Ta mijlocire, nu ne lipsi pre noi, nevrednicii si pacatosii robii Tai, nici de vesnica si nesfarsita bucurie, intru Imparatia Fiului Tau si Dumnezeului nostru. Amin.

Apus de Soare in Costesti, judetul Valcea

Scoala cu clasele I-VIII "Ferigile" - Costesti, judetul Valcea. Mereu la scoala... Fara scoala, fara stiinta, fara stiinta de carte - nu suntem OAMENI

"Cunoasterea este prin ea insasi putere"
(Francis Bacon)
"Educatia este puterea de a gandi limpede,
puterea de a actiona bine in lucrarea lumii,
puterea de a aprecia viata."
Brigham Young

Imagini din Costesti, judetul Valcea (www.costestivalcea.ro)

biserica "Grusetu", gospodarie din Costesti, cheile Bistritei, Schitul "44 de Izvoare"

Ce-i Viata?

Ce-i Viata?
O parte din mine ar spune: NIMIC.
O alta parte ar zice: din contra, TOTUL.
Ce-i Viata, oare, poate sa-mi spuna cineva?
Viata e roz, e gri,
e absurd uneori,
poate si alb,
E o combinatie,
stranie,
de culori...
Viata -
e soapta de seara
A copilului ros de-amintiri,
Cand isi suge degetul in gurita...;
viata –
e zambetul Soarelui,
in rasarit de zori,
e curcubeul ploilor senine
de vara...
Viata...,
Viata e... –
Da! Ce-i Viata?
NICOLETA Enculescu, 11 iulie 2009

Doi ani trecut-au, Dani, fara tine, doi ani, Danutule scump...

Ironia sortii - ar spune unii, rasul Vietii - as spune eu. Caci atunci cand spui Viata, te gandesti numai la lucruri/evenimente imbracate-n roz... Asadar veselie, bucurie, zambete si ras... Insa, uneori, Viata iti rade atat de... ironic in fata... - cum nici nu-ti poti inchipui!... Daca as spune ca e... perversa, as gresi? Nu cred... Oricum, conform DEX-ului, PERVÉRS, -Ă, perverşi, -se, adj. = care manifestă o deviere de la normal .
Da... Normal ar fi fost ca tu sa fii inca aici, Dani, insa... Doi ani, Danutule scump, trecut-au fara tine, doi ani in care doruri si scantei, zambete si mangaieri inconjurat-au sufletu-mi stingher... Ploi si vant, Soare si speranta... - toate stranse intr-un ungher, al meu... Danutule scump, NU VREAU SA TE UIT! NU CRED C-O SA TE UIT! Visul a fost infricosator, m-a speriat, DAR EU NU VREAU SA TE UIT, NU VREAU SA MOARA AMINTIREA TA! Atat mi-a mai ramas: AMINTIREA TA, cum ma tineai de mana sa nu alunec pe gheata din fata facultatii, cum imi spuneai "hai, Nicolici, treci pe la mine sa mai vorbim"... Sincer, n-am mai avut curajul s-o iau, singura, pe strada ta. Poate din cauza balconulului apartamentului tau care, cu geamul sau spart -inca-, pare pustiu. Fara tine, NU MAI E VIATA ACOLO, NU MAI E NIMIC...
Ganduri frumoase iti trimit, Dani, de-aici, de pe Pamant. Sper SA NU MA UITI, in zborul tau lin, alb si pur, ci sa m-ajuti, in continuare, asa cum numai tu poti si stii s-o faci! Somn fericit, Dani, acolo unde esti, luminat de Duhul Sfant!
Ganduri frumoase, Dani, de-aici, de pe Pamant, si-o alta rugaminte-as mai avea, pe care s-o primesti cu inima deschisa: sa ma ierti pentru faptul nevizitei mele de-atata timp. Dupa examene, o voi face, Dani, iti promit! Mi-am promis-o mie, sufletului meu, ti-o promit si tie. Trebuie doar sa ma ajuti la examene. Atat. TE ROG!
DANI, NU VREAU SA TE UIT! NU VREAU SA MOARA AMINTIREA TA DIN INIMA MEA! Si... roaga-l pe Bunul Dumnezeu sa nu-mi mai ia prietenii buni. Cel putin, daca ii ia, sa nu mi-i mai dea...
Somn bun, Dani, somn bun...

COPILUL, PARINTELE SI CARTEA (www.suntparinte.ro)

Copilul, parintele si cartea creeaza o triada perfecta a ceea ce inseamna dragoste, cunoastere si desavarsire. Fiecare carte inchide in ea o viata si este in masura sa-i insufle copilului setea de cunoastere ca mijloc de educare, autoperfectionare si relaxare.



Idei privind selectia cartilor si modul de lucru cu acestea:
- cartea este aleasa in functie de varsta biologica si psihologica a copilului. Povestile, povestirile din lumea animalelor si a plantelor sau cele avand eroi de varsta apropiata a copilului creeaza de multe ori un univers cu care acesta se identifica. De asemenea, sunt indicate basmele si povestile, lecturile cu continut stiintific care intra in sfera preocuparilor acestuia, lectura suplimentara indicata de invatator, cele cu actiune dinamica, coerenta, cu numar mic de personaje si cu dialog.
- prezenta imaginilor sugestive este importanta, acestea fiind in primul rand un mijloc de captare a atentiei copilului.
- cartea poate fi asezata in locuri apropiate privirii, putandu-se folosi semne de carte atractive, eventual cu personajele preferate.


Aspecte care pot fi urmarite pentru ca lectura sa fie receptata eficient de copil:
- creati o atmosfera favorabila lecturii, calm si buna dispozitie; eventual, se poate realiza o lume a povestilor in camera copilului deoarece intimitatea imediata are efecte relaxante si benefice unei concentrari maxime.
- cititi copilului cu intonatie corespunzatoare, fiti pentru cateva clipe actori in lumea lecturii; puteti antrena chiar copilul in acest joc de interpretare.
- ascultati lectura copilului si faceti sugestiile si corecturile necesare pe un ton cald.
- nu pedepsiti niciodata copilul trimitandu-l sa citeasca, pentru ca tot efortul anterior va fi zadarnic, iar dorinta de a dezvolta gustul pentru lectura se va gasi pe un teren cu nisip.
- subliniati valoarea educativa a fiecarui text; copilul fiind la varsta imitatiei se va identifica cu personajele si situatiile.
- indemnati copilul sa creeze lumea celor citite; desenand cele citite, copilul isi va exprima mai usor sentimentele fata de eroi si situatii prin imagini si culoare.
- creati miniserate literare in care fiecare membru al familiei sa prezinte fragmente din opere urmate de interpretarea lor si apoi discutati pe marginea celor citite.


Aceste momente sunt foarte dragi copiilor: le dezvolta sensibilitatea, sunt mijloace de relaxare si momente de apropiere maxima, cand legaturile dintre membrii familiei se pot cimenta. Fiecare copil isi aduce aminte cu placere clipele pline de afectiune cand mama, tata sau bunica ii citea o frumoasa poveste de noapte buna.


Dragul meu parinte, fiind tu insuti apropiat de lumea cartilor, il poti determina pe copilul tau sa se aplece cu drag asupra acelor povesti si povestiri scrise anume pentru sufletul lui.


Autor: Eva Felicia
Liceul Teoretic ,,Vasile Alecsandri”, Sabaoani, jud.Neamt

Despre copilul incapatanat (www.suntparinte.ro)

Multi parinti evita niste lucruri foarte importante in relatia cu copii lor: atentia acordata copilului, comunicarea si atentia asupra nevoilor copilului.
De aceea sugerez ca prin acest material sa aflam motivele incapatanarii copilului, deoarece aceasta indica starea psihica a copilului si totodata sa sugerez cateva metode eficiente:

1. In crizele emotionale (de tantrum, cum se numeste in termeni de specialitate), copilul este coplesit de emotie.Teama, respingerea lui de catre altii si intreruperile bruste pot fi conditii pentru starnirea unor astfel de valuri emotionale.

2. O poveste sau un film cu un monstru infricosator vazut dupa-amiaza il poate conduce spre o stare emotionala instabila pe care, chiar daca nu o manifesta imediat, la prima ocazie care va adauga "picatura emotionala", se va manifesta.

3. Daca iesi din incapere cand copilul este in plina criza lasandu-l acolo singur, nu faci decat sa-i inrautatesti situatia emotionala: copilul se simte abandonat. Furtuna emotionala il sperie si are nevoie sa te stie alaturi. Daca nu se manifesta prea violent, ia-l in brate si tine-l la piept. Exista sansa sa simta confortul imbratisarii tale si sa se linisteasca repede.

4. Indiferent cat dureaza criza, nu-i cere ce nu-ti poate da in acele momente. Nu negocia in timp ce tipa, urla, plange si este, in mod fundamental, speriat.

5. Incearca sa nu te lasi purtata de grija pentru ceea ce spun ceilalti. Daca sunt sau au fost parinti, vor intelege. Nu ei sunt acum importanti. Totul este ca tu sa te stapanesti.

6. Daca se ajunge ca in criza sa loveasca pe altii din jur, sa arunce cu lucruri, pur si simplu ia-l de acolo, iesiti in afara spatiului unde are loc criza. Stai cu el pana se linisteste. Vorbeste cu el dupa. Cand veti discuta, tine-l aproape de tine si fa-l sa inteleaga ce s-a intamplat: recunoaste-i frustrarea, incurajeaza-l sa-ti vorbeasca alta data cand simte ca nu mai poate face fata.

7. Incearca sa anticipezi situatiile care pot provoca crize emotionale. Incearca sa-ti dai seama ce anume il aduce la marginea crizei: daca, de exemplu, descoperi ca il da peste cap trecerea brusca de la o activitate la alta, da-i mai mult timp intre schimbari. Spune-i din vreme ca urmeaza in cateva minute sa va intoarceti acasa sau ca urmeaza in cateva minute cina si va trebui sa intrerupa in curand jocul!

8. Inainte de a-i spune "nu", incearca sa te opresti, sa vezi daca nu poti sa eviti negatia prin oferirea unei alegeri, prin oferirea unei explicatii. In fond, daca mai stati cateva minute in parc dandu-i sansa sa termine jocul inceput, dar cu conditia sa manance tot la cina, nu sunteti amandoi mai castigati?

9. Atentie la posibilele cauze legate de stresul prea mare sau de lunga durata. Poate familia a trecut printr-o perioada foarte agitata si obositoare. Poate exista tensiuni intre tine si sotul tau.

10. Daca cel mic trece prin crize in fiecare zi este momentul sa cauti un ajutor de specialitate; poate fi vorba despre o situatie psihologica sau chiar somatica responsabila de aceste crize emotionale extreme.

11. Pentru a-i putea cere ca treptat sa invete sa-si controleze emotiile si reactiile, invata sa ti le controlezi si tu pe ale tale, sa nu-ti manifesti nervii necontrolat in fata lui. Chiar daca este mic si "nu stie", vede!

12. De fiecare data cand se poarta agresiv sau brutal, dar fara sa fie in criza tip tantrum, poti introduce o consecinta neplacuta: "Nu mai vorbi urat. Pentru ca ai folosit cuvinte urate, in seara asta nu te mai uiti la desenele animate!"

13. Inainte de a iesi in oras, la cumparaturi sau intr-o vizita, spune-i clar ce astepti de la el: fixeaza regulile jocului dinainte! Si nu uita sa le respecti si tu.

14. In plina criza de tantrum, nu poti "disciplina", nu poti "discuta problema"; incearca sa iesiti amandoi din situatie mai intai!

15. Daca crizele de furie si nervii continua si copilul este din ce in ce mai tensionat si plin de agresivitate si -furie, apeleaza la un specialist care poate sa analizeze situatia mai bine, abordand-o "din afara”.

Copilul este un membru cu drepturi depline in familie . Pentru a stimula comportamentul social al copilului trebuie cunoscut conceptul de dialog, si anume: “ambii parinti sa inteleaga ca trebuie sa vorbeasca, dar sa stie sa-si asculte copilul, atunci cand acesta are ceva de spus”.

Sirbu Sofia-Nina,
Psiholog clinician

Ce si cum invata liceanul? (www.suntparinte.ro)

Preadolescentii si adolescentii depind tot mai mult de grupul de prieteni, de aceea sunt foarte interesati sa fie acceptati de acesta. Pentru ei scoala trece in plan secund si pot ajunge nepregatiti in pragul examenelor. Cum il ajuti? Ce metode de invatare alegi?



Atentia si concentrarea
La gimnaziu si liceu lipsa atentiei si a concentrarii poate fi cauzata de preocuparile adolescentului. Grupul de prieteni are o influenta foarte mare in aceasta perioada, iar din dorinta de a se integra in grup si de a fi acceptat de ceilalti, copilul poate face alegeri gresite.
Lipsa prietenilor sau problemele cu acestia pot afecta capacitatea copilului de concentrare si interesul lui pentru scoala. Primele efecte se vad in comportament si in starea lui si apoi in rezultatele de la scoala. Nu ezita sa te implici in activitatea lui de la scoala, mai ales daca are de sustinut examene. Poti invata impreuna cu el, discutand pe temele de studiu si aratandu-ti interesul. Ajuta-l sa se concentreze pe examene, responsabilizandu-l si explicandu-i ca ai asteptari de la el.
Foloseste lectiile pe calculator pentru ca vor transforma materia scolara intr-un joc, iar notiunile abstracte vor deveni simulari, animatii si experimente virtuale.



Motivatia
Aflati la varsta revoltelor si a crizelor de personalitate si originalitate, adolescentii au tendinta de a trece limitele si de multe ori au probleme la scoala. Aminteste-i copilului ca scopul lui la scoala este sa invete, insa ai grija sa nu cazi in capcana „notelor bune”. El trebuie sa inteleaga ca nu merge la scoala pentru a obtine note mari, ci pentru a-si dezvolta cunostintele, pentru a se pregati intr-un anumit domeniu.
Adolescentii sunt la varsta la care pot folosi ceea ce invata la scoala pentru a-si ajuta parintii. Da-i ocazia sa-ti explice ce a aflat nou, ce a citit si a studiat la scoala, ca si cum el ar fi profesorul din familie. Daca, spre exemplu, ii place fizica, discutati despre noile descoperiri si experimente pe care le gasiti pe Internet sau la televiziunile de specialitate. Incurajeaza-l sa caute informatii despre pasiunile lui si discuta cu el despre aceste noutati. Mai mult, poate initia mici proiecte impreuna cu prietenii care au aceeasi pasiune cu el. Poate face un blog tematic in care sa adune materiale si noutati si unde sa comenteze. Sau isi poate face un portofoliu cu ajutorul caruia sa-si rezolve o problema si pentru care sa caute informatii din mai multe surse.
In momentul in care se va putea lauda cu proiectele lui va avea mai multa incredere in fortele proprii. Indiferent de domeniul care il pasioneaza, ajuta-l sa se dezvolte in ceea ce poate si ii place sa faca. Si cu cat ii vei arata mai mult ca te intereseaza ce face el va prinde curaj sa continue.



Nu uita!
- Asigura-te ca doarme minim opt ore pe noapte si are o alimentatie echilibrata. Nu ii cere copilului tau sa isi faca lectiile imediat dupa ce vine de la scoala.
- Creeaza un loc confortabil pentru rezolvarea temelor si invatare. Are nevoie de spatiu pentru a depozita cartile, caietele si rechizitele. Este important sa aiba lumina naturala si liniste in jur.
- Planifica invatarea acasa. Programul zilnic il va ajuta sa se organizeze si sa aiba timp pentru scoala, distractie si sport.
- Cand are teme mai complexe, ajuta-l sa imparta tema in sarcini mai mici si sa nu fie suprasolictat.
- Evita certurile si situatiile conflictuale de fata cu copilul pentru ca il va afecta si nu se va mai putea concentra.
- Roaga-l sa faca diferite activitati in casa astfel incat sa-l responsabilizezi.
- Adolescentul are nevoie de modele in viata. Ajuta-l sa-si gaseasca repere in domenii precum arte, sport, stiinte si sa admire oameni talentati si pasionati de ceea ce fac.
- Incurajeaza-l sa participe la concursuri, activitati extrascolare, sa mearga la muzee, la spectacole si expozitii.
- Indruma-l sa faca mici proiecte alaturi de prieteni, fie ca sunt legate de pasiunea pentru un anumit domeniu sau sa ii ajute pe altii.
- Lauda-l pentru reusitele lui si explica-i ca esti mandru de el pentru ca pune pasiune in ceea ce face. Recunoasterea familiei ii va da incredere in el.


Autor: Echipa INTUITEXT

Dezvolta stima de sine a copilului tau. (www.suntparinte.ro)

Cunoasterea de sine este una din cele mai mari aventuri ale vietii noastre. La varsta frageda, copilul invata mai intai sa se “vada” pe sine prin ochii persoanelor importante pentru el: parinti, frati surori, rude apropiate, educatori, prieteni. In acest context, parintii au rolul esential de a ajuta copilul sa-si dezvolte o auto-perceptie realista si sanatoasa.
Parintii modeleaza comportamentul copilului, il ajuta sa castige incredere in el si sa se apecieze corect, dar si sa evalueze in mod real ceea ce il inconjoara, pornind de la recunoasterea propriilor calitati si defecte.
Copilul cu o stima de sine sanatoasa gaseste placere in interactiunea cu ceilalti, in activitatile de grup, ca de altfel si in actiunile personale; este apt sa lucreze in vederea gasirii solutiilor in fata provocarilor. Acesta isi cunoaste capacitatile si slabiciunile, dar si le accepta cu optimism.
Copilul cu stima de sine scazuta este posibil sa ocoleasca sau sa refuze situatiile care-l pun in fata unor noi incercari; adesea, acesta vorbeste negativ despre sine: "Nu voi invata niciodata sa fac asta..", "Ce conteaza? Oricum nu-i pasa nimanui de mine", etc. Astfel de copii prezinta in cele mai multe cazuri o toleranta scazuta la frustare, renunta usor sau asteapta ca altii sa le rezolve problemele. Acesti copii au tendinta sa fie autocritici si se autodezamagesc cu usurinta; orice esec temporar si minor este privit ca fiind permanent si de nesuportat, fiind insotit de pesimism.
Modalitati prin care poti incuraja dezvoltarea stimei de sine pozitiva a copilului tau:
1. Iubeste-l neconditionat
Copilul trebuie sa stie ca este iubit indiferent de abilitati, puncte forte sau slabiciuni, temperament etc. Imbratisarile, mangaierile sunt importante. Spune-i cat de mult il iubesti. Cand a gresit cu ceva si vrei sa il corectezi, ai grija sa inteleaga ca este vorba despre comportamentul lui, nu despre el ca persoana.
2. Acorda-i atentie
“ Castiga” timp si da-i atentie copilului tau. Uita-te la el, in ochii lui, ca sa-i fie clar ca asculti ce-ti spune. Astfel, ii transmiti mesajul ca el este foarte important pentru tine. Cand discutati, arata-i ca nu-i ignori nevoile.
3. Stabileste reguli
Anumite reguli, bine stabilite il ajuta sa se simta mai sigur. Poate necesita repetitie constanta din partea ta, dar curand va sti la ce sa se astepte. Fii clar si constant, sa inteleaga ca ai incredere in el si astepti sa faca ceea ce este corect.
4. Da-i posibilitatea sa aleaga
Ofera-i libertate sa aleaga intre doua posibilitati. Aratandu-i ca ai incredere in judecata lui, va avea siguranta si curaj cu fiecare oportunitate de a lua o decizie.
5. Lasa-l sa greseasca
Avand posibilitatea sa aleaga si sa-si asume riscuri, uneori copilul poate gresi. Dar, este o lectie valoroasa pentru increderea in sine. Invata din greseli, isi cunoaste mai bine limitele si accepta mai usor o infrangere. Va face o noua incercare cu mai mult entuziasm.
6. Lauda-l
Chiar daca uneori este mai usor sa vorbim despre greselile lui, tine cont de faptul ca toata lumea reactioneaza bine la incurajari. Toate acestea il vor face sa se simta mandru, multumit de el si va sti exact ce a facut corect.
7. Incurajeaza-l
Fiecare copil are nevoie de suport, trebuie sa incurajezi progresul, nu doar sa rasplatesti realizarea.


In incheiere
Dezvoltand la copil increderea in sine ii dezvoltam capacitatea de a se autoaprecia corect si de a avea incredere in potentialul sau. Treptat, copilul va dobandi un mod adecvat de a simti si de a gandi despre calitatile si defectele sale, formandu-si o imagine de sine pozitiva.


Autor: Ionela Ghitan
Profesor psiholog
Scoala Generala “Lucian Blaga”, Deva

Temele pentru acasa. La gimnaziu... (www.suntparinte.ro)

Spre deosebire de scoala primara, la gimnaziu temele pentru acasa sunt mai numeroase. De multe ori, in aceeasi zi copilul trebuie sa scrie un comentariu sau o caracterizare la limba romana, sa faca cateva exercitii de gramatica, sa rezolve probleme la matematica si sa invete la istorie sau geografie.
Faptul ca un copil are prea multe teme de rezolvat nu este numai o problema a sistemului de invatamant de la noi. Si parintii din Marea Britanie se plang de faptul ca elevii aloca intre 90 si 120 de minute pe zi pentru teme, iar gradul de dificultate al acestora este foarte mare.
Insa daca la ei Guvernul a precizat ca temele pentru acasa nu sunt obligatorii, dar sunt incurajate. La noi situatia este cu totul alta: in functie de profesor, temele pentru acasa pot ajunge si la aproape trei ore.

Ce pot sa fac astfel incat sa aiba timp si pentru sport sau relaxare?
- discuta cu dirigintele de la clasa. Afla care sunt materiile la care are copilul prea multe teme si explica-i dirigintelui ca dupa ore copilul tau nu mai are timp decat pentru teme.
- construiti impreuna un plan! Gandeste-te in primul rand daca intr-adevar cunosti programul copilului tau si daca stii exact ce anume din ceea ce face el ii place cel mai mult. Pornind de la aceste lucruri fa impreuna cu el un plan cu activitatile lui zilnice, plan in care sa incluzi scoala, temele pentru acasa, plimbarile in parc, sportul, joaca, prietenii, televizorul si calculatorul. Lasa-l sa isi aleaga activitatile care i se par lui mai importante si daca ignora complet scoala, vorbeste cu el si afla care sunt motivele pentru care nu ii acorda importanta. Apoi propune-i solutii sau adu-i contraargumente pe care sa le poata intelege. Dupa ce aveti gata planul, lasa-l pe el sa-l coloreze si sa-l lipeasca de perete sau chiar sa-l faca pe calculator. Apoi, urmariti impreuna timp de o saptamana acest plan si notati care este ponderea fiecarei activitati. Altfel spus, prioritizati impreuna activitatile astfel incat copilul tau sa inteleaga faptul ca temele pentru acasa fac parte din programul sau la fel ca si joaca. Apoi, dupa ce aveti gata planul treceti la aplicarea lui. Copilul va intelege mult mai bine care este programul lui in ziua respectiva si isi va planifica activitatile pentru a avea timp si pentru distractie.
- cauta metoda de invatare potrivita pentru copilul tau! Pune-i intrebari pentru a vedea ce i-a placut cel mai mult la scoala, care parte din lectie i se pare mai interesanta, care jocuri i se potrivesc mai bine si ce anume din ceea ce vede la televizor il impresioneaza mai mult. Urmareste-l atunci cand citeste sau isi face lectiile pentru a afla care este ritmului lui de invatare sau de rezolvare a temelor si gasiti impreuna cea mai potrivita metoda pentru el. Si intotdeauna dupa fiecare disciplina faceti o pauza de zece minute.

Cum il pot ajuta la teme?
Scopul temei pentru acasa este de a consolida notiunile invatate, iar in momentul in care tu ii faci temele copilului, el nu intelege nici metoda de rezolvare si nici lectia care a fost predata la scoala. Iar daca la clasa va avea noroc si va scapa fara sa explice cum a facut tema, la exemenele finale situatia va fi cu totul alta.

- Spune-i ca intotdeauna inainte de a-si incepe tema trebuie sa invete lectia sau sa recapituleze notiunile pe care si le-a insusit in clasa. Altfel, va pierde mult timp cu rezolvarea si cel mai probabil va gresi.
Recomandare: Pune-i intrebari din lectii ca si cum ai vrea sa afli pentru prima data acele lucruri. Apoi, ajuta-l sa rezolve temele pe care le are de facut explicandu-i cerintele si dandu-i exemple din mediul lui familiar.
- Ajuta-l sa inteleaga la ce ii folosesc notiunile invatate la scoala dandu-i exemple practice. Ce ar fi daca timp de o saptamana ati tine impreuna evidenta temperaturilor urmarind spre exemplu buletinul meteo de la televizor sau de pe Internet? Va intelege mai usor ca in luna iulie este cald, iar in decembrie este frig. Sau atunci cand faceti cumparaturi la piata sau in supermarket intreaba-ti copilul: „Cat costa 3 pachete de biscuiti daca unul costa x lei?”
- Foloseste calculatorul la teme! Daca credeai ca poti utiliza calculatorului numai ca recompensa pentru copil, gandeste-te la posibilitatea de a-l folosi atunci cand isi face temele pentru acasa. Va fi mult mai interesat sa isi faca temele pentru ca va folosi un instrument care ii place atat de mult si pentru ca exercitiile abstracte din manual sau culegere vor deveni provocari pe calculator.

Recomandare: Exista numeroase lectii interactive pe calculator pentru gimnaziu care il ajuta pe copil sa inteleaga mult mai bine si mai usor notiunile predate la scoala. Fizica, Chimia, Geometria si altele sunt dezvaluite pe intelesul copilului cu ajutorul animatiilor si filmuletelor. In plus, el poate exersa avand la dispozitie o multitudine de exercitii, dar si jocuri. Este ca si cum un profesor i-ar sta alaturi si l-ar indruma atunci cand isi face temele. In plus, daca rezolva corect exercitiile primeste puncte pe care le poate folosi in jocul de la final.

Despre Pomelnice. Pe www.crestinortodox.ro

Pomelnicul, un loc unde cei vii si cei morti stau impreuna

Pomelnicul este o bucata de hartie pe care sunt mentionate numele celor dragi, nume primite la Botez sau la calugarie. In pomelnic sunt trecuti atat cei vii, cat si cei adormiti. Numele acestora sunt pomenite de preot in diverse momente liturgice: la Proscomidie, la Sfanta Liturghie, la Litie, etc. Cel care face un pomelnic, marturiseste ca cei dragi sunt vii in el.
Daca ne intrebam cate persoane putem trece pe un pomelnic, este bine sa stim ca putem trece atatea persoane cate putem purta in noi. Dumnezeu nu pune limite in aceasta privinta.
Trebuie sa retinem ca pe un pomelnic nu trebuie sa trecem decat numele, nu si situatiile. Cu toate acestea, se intampla ca omul sa ceara sanatate, sprijin in casatorie, ajutor la examene, etc, ca si cand Dumnezeu nu cunoaste ce ii este de trebuinta omului.
Uneori, din cauza ca nu locuim in Dumnezeu, ajungem sa vedem in El un prestator de servicii. Ii dam preotului pomelnicul si asteptam minuni. Uitam ca minunile nu se petrec stand in afara Sa, ci in unire cu El. Nici un timp nu este mai pretios decat cel petrecut cu preotul in a-i pomeni pe cei dragi. Cred ca cel mai dureros lucru e sa intri in Biserica, sa stii ca Hristos se jertfeste pentru tine, iar tu sa lasi un pomelnic ca sa te intorci in lume spre implinirea poftelor si a grijilor.
Pentru ca unii nu petrec multa vreme in Biserica, ei cred ca in orice moment din Liturghie pot lasa un pomelnic. Mai mult, sunt cazuri cand se enerveaza vazand ca preotul nu iese sa primeasca pomelnicul si ajunge sa bata in usa, ba chiar sa o deschida. Nu stiu de epicleza, de rugaciunile pe care preotul trebuie sa le rosteasca...
Sa nu uitam ca dupa ce Cinstitele Daruri au fost acoperite, pentru cei pomeniti nu se mai pot scoate miride. (Miridele sunt scoase dintr-o prescura, atat pentru cei vii cat si pentru cei adormiti. Ele sunt asezate pe Sfantul Disc, alaturi de Agnet, pentru ca dragostea lui Hristos cel jertfit Tatalui pentru neamul omenesc, sa se reverse si asupra celor pomeniti.)
E minunat ca printr-un pomelnic ne intalnim atat cu cei ce petrecem in aceasta viata, cat si cu cei trecuti la cele vesnice. Nu ne desparte decat o farama de timp pana la a sta tainic cu totii, fata catre fata.
Adrian Cocosila

II. Intr-un pomelnic scriem doar numele de botez si avem grija sa trecem pe preoti si pe nasi, ca cei care au grija de viata noastra duhovniceasca.

Pe pomelnic nu trebuie trecute numele sectarilor, ale copiilor avortati, ale sinucigasilor, ale celor care traiesc necununati sau refuza sa primeasca invatatura si slujbele Bisericii.

Insa nu trebuie sa-i judecam pe cei din jur sau sa facem un "clasament", sa vedem daca cineva "merita" sau nu sa fie scris si pe care "pozitie" ar trebui sa fie in rugaciunea noastra. Mantuitorul spune clar, in Pilda vamesului si a fariseului, ca nu trebuie sa fim judecatorii aproapelui nostru. In primul rand, facem pomelnice pentru a ne ruga lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor celor pe care-i consideram apropiatii nostri.
In cazurile in care stim sigur ca cineva s-a sinucis, deci i-a intors spatele lui Dumnezeu, atunci numele lui nu trebuie trecut in pomelnic.
Biserica ne invata sa scriem la sfarsitul pomelnicului "cu tot neamul lor cel adormit", prin care sunt pomeniti, in corpore, rudele celor raposati.

Sigur, se pot strecura greseli, unele pardonabile. Din greseala sa treci numele cuiva la vii si sa nu stii ca a murit intre timp. Sunt cazuri in care nu se stie exact daca a fost crima sau sinucidere sau daca cel care s-a sinucis era in toate facultatile mintale.

Daca exista dubii in aceasta privinta, este mai bine sa ne rugam pentru cel raposat, trecand numele lui in pomelnic. Dumnezeu chiar daca nu va usura starea lui, macar ne va rasplati pentru gandurile si credinta noastra.

Sunt si unele "greseli" impardonabile. Exista o practica, straina de invatatura Bisericii Ortodoxe, de a trece la pomelnicul de morti pe cei pe care ii consideram dusmani, crezand ca astfel Dumnezeu ii va pedepsi. Chiar sunt unii care recurg la practici care tin mai mult de vrajitorie, aprinzand lumanarile invers s.a.. Ce trebuie sa stim este ca Dumnezeu nu numai ca nu asculta astfel de "cereri", ci pedepseste pe cel care doreste moartea unui om. Religia crestina este religia iubirii si trebuie, obligatoriu, ascultata si pusa in practica invatatura Mantuitorului care spune sa ne iubim vrajmasii. Daca ii trecem in pomelnicul de vii si ne rugam ca ei sa se indrepte sau ca Dumnezeu sa le ierte pacatul, atunci rugaciunea noastra va fi ascultata si noi suntem feriti de a mai "castiga" un alt pacat.

de Pr. Cezar TABARNA

Copii in biserica "Buna-Vestire" din Bucuresti, soseaua Giurgiului, sector 4

"Lasati copiii sa vina la Mine, ca a unora ca acestora este Imparatia Cerurilor!" - ne invata Bunul nostru Mantuitor.
Parerea mea (si-a altora!): numeroşi adulţi mărturisesc că, datorită rugăciunii copiilor lor sau ale cunoscuţilor, s-au insănătoşit, au scăpat de grelele încercări ale vieţii. Un exemplu, în acest sens, îl constituie Părintele Vasile Gavrilă, parohul bisericii “Studenţeşti” (biserica “Rusă”), de la Universitate: grav bolnav, când medicii îşi declinau incompetenţa, în urma rugăciunilor înălţate la Preaputernicul şi Atotbiruitorul Dumnezeu de către fiii săi duhovniceşti, în mare parte studenţi şi elevi, s-a însănătoşit, iar când şi-a revenit, după ultima operaţie, a cerut Sfânta Evanghelie. Astăzi slujeşte, slujbele săvârşite de Prea Sfinţia Sa, dar şi cuvântu-i, fiind ziditoare de suflet! Nu-i place să vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat, dar vă invit ca negreşit să urcaţi scările acestui Sfânt lăcaş de cult! Pentru că vă veţi regăsi, cu siguranţă, aici, liniştea şi speranţa pierdute într-un prăfuit oraş...
Cum se roagă copiii noştri? Cu sufletul lor pur, luminat, plin de candoare şi speranţă. Sa luam exemplu de la ei, sa-i intelegem, sa-i ascultam!

Acatistul Sfantului Voievod Stefan cel Mare

Condacul 1

Apărătorului creştinătătii, binecredinciosului Voievod al Moldovei, celui care cu dreptate si cu dragoste a cârmuit poporul încredintat lui de Dumnezeu, pilduitorului smereniei creştine si al iertării celor ce i-au făcut rău, celui cinstit si iubit ca un părinte, slăvitului Voievod să-i strigăm: Bucură te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Icosul 1

Pe părintele cel mai iubit al Moldovei, pe omul ales de Dumnezeu, pe cel ce a biruit dusmanii creştinătătii si viata si-a pus-o în slujba lui Hristos, să-l lăudăm toti credinciosii si cu dragoste să-i cântăm:
Bucură-te, părinte iubit al Moldovei;
Bucură-te, întâiule în ceata voievozilor;
Bucură-te, om ales de Dumnezeu;
Bucură-te, izbăvitorule al poporului tău;
Bucură-te, biruitorul păgânilor;
Bucură-te, bucuria creştinilor;
Bucură-te, soarele Moldovei;
Bucură-te, lauda Sucevei;
Bucură-te, bărbătia ostasilor;
Bucură-te, biruitorul potrivnicilor;
Bucură-te, slugă bună si credincioasă a lui Hristos;
Bucură-te, apărătorul creştinilor ortodocsi;
Bucură-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 2 lea

Cu inima arzând de dragoste pentru Dumnezeu si neamul tău, Sfinte Stefane, te-ai arătat ca un trimis al Său poporului Moldovei. Si venind ca un sol al binecuvântării de sus, urmând povetelor Sihastrului Daniil, părintele tău, ti-ai chivernisit neamul si tara si i-ai făcut un suflet cu tine, evlavios si puternic, pentru care cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Sfântă s-a arătat a fi adunarea de pe Câmpia Dreptătii când Mitropolitul Teoctist, împreună cu binecredinciosii creştini ai Moldovei, cereau să le fii domn. Si după ce ai fost uns, au multumit Părintelui ceresc, iar noi, pretuind faptele tale, îti cântăm asa:
Bucură-te, inimă fierbinte pentru Dumnezeu;
Bucură-te, suflet din sufletul neamului tău;
Bucură-te, părintele celor năpăstuiti;
Bucură-te, izbăvitorul celor robiti;
Bucură-te, că de Dumnezeu ai fost rânduit;
Bucură-te, vlăstar din rădăcină musatină;
Bucură-te, că poporul cu mare bucurie te-a primit;
Bucură-te, că părinte al lor te-au numit;
Bucură-te, că auzindu-ti glasul toti s-au veselit;
Bucură-te, că Domnului au multumit;
Bucură-te, că ai strălucit pe Câmpia Dreptătii;
Bucură-te, că ai făcut Moldova Poartă a creştinătătii;
Bucură-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 3-lea

Bucuratu-s-a tara Moldovei pentru soarele ce i-a răsărit, că i-ai întărit hotarele, zidind cetăti ceresti si pământesti. Si ca o slugă a lui Hristos, Sfinte Stefane, ti-ai adunat fiii sub aripile dreptei credinte, slăvind pe Dumnezeu, Căruia שii cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Mare tulburare s-a făcut în inima dusmanilor Moldovei, mărite Stefane, când stavilă ai pus nelegiuirilor ce apăsau poporul. Dar având nădejdea în Dumnezeu, nu te-ai înfricosat de mânia lor, ci i-ai biruit, iar noi, pentru aceste fapte ale tale, te lăudăm asa:
Bucură-te, nădejdea moldovenilor;
Bucură-te, întărirea creştinilor;
Bucură-te, purtătorule de grijă al celor săraci;
Bucură-te, că si pe cei bogati i-ai îndreptat;
Bucură-te, folositorul celor necăjiti;
Bucură-te, părtinitorul celor obiditi;
Bucură-te, că dreptate si milă ai împărtit;
Bucură-te, că tuturor toate te-ai făcut;
Bucură-te, că ai slobozit tara de amară robie;
Bucură-te, că ai umplut inimile de bucurie;
Bucură-te, că nu te-au înfricosat amenintările păgânilor;
Bucură-te, că te-ai făcut pildă tuturor creştinilor;
Bucură te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 4-lea

Ca ghimpele Apostolului Pavel, toată viata ai purtat rana primită la picior în lupta pentru eliberarea cetătii Chilia, si aceasta ti-a fost spre a nu te mândri pentru marile daruri ce le-ai primit de la Hristos. Lăudăm astfel, părinte, răbdarea, credinta si faptele tale întru slava lui Dumnezeu, Căruia שii cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Intărirea tării Moldovei si a dreptei credinte a nelinistit pe Mahomed sultanul, antihristul acelor vremuri, care punând gând rău asupra neamului tău, a trimis împotrivă multime de păgâni. Dar tu nu te-ai împutinat sufleteste, ci cu mare nădejde în Dumnezeu te-ai pregătit să-i înfrunti. Iar noi, văzându-ti vrednicia, îti cântăm:
Bucură-te, eliberatorul Cetătii Albe si Chilia;
Bucură-te, că le-ai adus acestora bucuria;
Bucură-te, că asemenea Patriarhului Iacob rană în coapsă ai căpătat;
Bucură-te, că prin aceasta Apostolului Pavel te-ai asemănat;
Bucură-te, neînfricat ostas al lui Hristos;
Bucură-te, luminat conducător de osti;
Bucură-te, Voievod al Marelui Impărat;
Bucură-te, că Mahomed nu te-a spăimântat;
Bucură-te, stâlp neclintit al răbdării;
Bucură-te, că de bărbătia ta poporul s-a minunat;
Bucură-te, că Hristos ti-a fost pavăză si scut;
Bucură-te, că numai de Dumnezeu te-ai temut;
Bucură-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 5-lea

Ca un nou Ghedeon te-ai arătat, Sfinte Stefane, învingând multimile păgânilor în mlastinile Vasluiului, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care S-a arătat a fi alături de tine, întunecând văzduhul si cugetele lor, usurându-ti astfel biruinta. Iar noi, văzând minunea aceasta, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Patru zile de post si rugăciune ai rânduit în toată tara Moldovei, Binecredinciosule Stefane, drept multumire pentru biruinta dobândită. Iar întreaga creştinătate, cunoscând că Dumnezeu a lucrat prin tine, atlet al lui Hristos te-a numit, aducându-ti laude ca acestea:
Bucură-te, că tărie de la Hristos ai luat;
Bucură-te, căci cu lacrimi Domnului I-ai multumit;
Bucură-te, că în Moldova patru zile de post ai rânduit;
Bucură-te, că toată creştinătatea s-a bucurat;
Bucură-te, că faptelor tale toti au râvnit;
Bucură-te, că Apusul vrednic conducător te-a numit;
Bucură-te, că papa Sixt te-a lăudat;
Bucură-te, că păgânătatea s-a întristat;
Bucură-te, că pe Soliman Pasa l-ai biruit;
Bucură-te, că grumazul lui Mahomed Antihrist l-ai smerit;
Bucură-te, că mândria acestora tu o ai sfărâmat;
Bucură-te, că începătorul răutătii s-a rusinat;
Bucură-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 6-lea

Hristos ti-a fost întărire, scăpare si izbăvitor din toate răutătile, că nu sufereau, mărite, vrăjmasii văzuti si nevăzuti dragostea ta către Dumnezeu. Dar cu darul Său i-ai biruit si drept multumire, ai zidit biserici si mănăstiri mai multe decât numărul luptelor tale, în care necontenit se aduce laudă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Patruzeci si sapte de ani ai cârmuit tara Moldovei cu multă dragoste si dăruire, neavând odihnă din partea dusmanilor. Prin multele războaie ce ai purtat, adevărat mărturisitor al credintei te-ai arătat, iar ostenii tăi s-au făcut adevărati mucenici. Pentru vrednicia si ostenelile tale, laudă si multumire îti aducem cântând:
Bucură-te, străjer neobosit al creştinilor;
Bucură-te, înfricosat dusman al păgânilor;
Bucură-te, că începătorul răutătii nu te-a biruit;
Bucură-te, că pe Antihrist cu crucea lui Hristos l-ai lovit;
Bucură-te, că atunci când Dumnezeu te-a smerit nu te-ai răzvrătit;
Bucură-te, că numai în bratul Lui ai nădăjduit;
Bucură-te, mărturisitorul credintei;
Bucură-te, că pe osteni dragostea de Dumnezeu i-ai învătat;
Bucură-te, că pentru Acesta viata si-au dat;
Bucură-te, că mucenici Domnului s-au făcut ;
Bucură-te, că biserici ai zidit pe osemintele lor;
Bucură-te, că acestea ne sunt nepretuit odor;
Bucură-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 7-lea

Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită, din copilărie te-a ocrotit, si cinstindu-o ca pe Maica Vietii, ai avut-o acoperământ. Iar în încercările tale ti-a fost de-a pururea mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu, Căruia ש ii cântăm si noi: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Vrând să arăti recunostintă pentru facerile de bine primite, ai pus să se zidească biserici si mănăstiri în cinstea Maicii lui Dumnezeu, pe care le-ai împodobit cu icoane ale Preacinstitului ei chip, căruia si noi cu dragoste ne închinăm, iar pe tine, Mărite Stefane, te lăudăm asa:
Bucură-te, că pe Maica Domnului o ai cinstit;
Bucură-te, că sub acoperământul ei te-ai odihnit;
Bucură-te, că de vederea ei te-ai învrednicit;
Bucură-te, că Fecioara Maria a iubit mult poporul tău;
Bucură-te, că prin mijlocirile ei ai căpătat mila lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin fapte ti-ai arătat dragostea fată de ea;
Bucură-te, că mănăstirile cele mai frumoase în numele ei le-ai zidit;
Bucură-te, că în acestea chipul ei cu măiestrie s-a zugrăvit;
Bucură-te, că mănăstirea Putna Adormirii ei ai închinat;
Bucură-te, că în triptic icoana i-ai purtat;
Bucură-te, trandafir în grădina Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, pururea rugător pentru neamul tău;
Bucură-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 8-lea

Ca stâlpul cel de foc ce povătuia poporul ales în vremea lui Moise prin pustie, ti s-a făcut tie Sfânta Cruce a lui Hristos, Stefane Voievod. Pe aceasta având-o semn de biruintă si armă puternică, ai învins puterea vrăjmasilor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Fiind apărător al creştinătătii, ai chemat, Slăvite, de nenumărate ori, în rugăciunile tale, pe sfintii mucenici, si acestia ti s-au arătat, aducându-ti în dar biruintă de la Dumnezeu, iar noi te lăudăm asa:
Bucură-te, al mucenicilor cinstitor;
Bucură-te, că de vederea lor te-ai învrednicit;
Bucură-te, că Sfântul Gheorghe ti-a fost ocrotitor;
Bucură-te, că Sfântul Dimitrie în ajutor ti-a venit;
Bucură-te, că pe Sfântul Procopie l-ai avut întăritor;
Bucură-te, al nevointei lor următor;
Bucură-te, că asemenea cu mucenicii pe Hristos ai mărturisit;
Bucură-te, că din Crucea Lui putere ai primit;
Bucură-te, că prin aceasta ai privit la Hristos;
Bucură-te, că marelui Constantin te-ai asemănat;
Bucură-te, că împreună cu mucenicii te-ai numărat;
Bucură-te, că sfintii ajutor ti-au dat;
Bucură-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 9-lea

Te-ai veselit, mărite Voievod, împreună cu povătuitorul tău iubit, Sfântul Daniil Sihastru, pentru că Dumnezeu a pogorât pe cei puternici si a ridicat pe cei smeriti. De aceea, drept jertfă de multumire ai înăltat Domnului Altar sfânt, întru care să se aducă neîncetat laudă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Duhovnic iscusit s-a dovedit a fi Sfântul Daniil, că înzestrat cu înainte vedere a stiut a te îndruma în acele vremuri la slujire sfântă, Voievodule Stefane, si tu, ascultător făcându-te, ai împlinit cu credinciosie cele ce Dumnezeu printr-însul îti grăia, iar noi, fiii tăi, îti aducem laude ca acestea:
Bucură-te, ucenic al sfântului Daniil;
Bucură-te, al poruncilor lui împlinitor;
Bucură-te, că întru toate povată ai luat de la el;
Bucură-te, că Dumnezeu printr-însul ti-a vorbit;
Bucură-te, că în necazuri te-a sprijinit;
Bucură-te, că după sfatul lui biserici si mănăstiri ai zidit;
Bucură-te, că pe el l-ai cinstit ca sfânt;
Bucură-te, că l-ai avut mijlocitor către Dumnezeu;
Bucură-te, că de răzbunarea lui Mahomed el te-a prevenit;
Bucură-te, că rugăciunea lui în luptă te-a întărit;
Bucură-te, desăvârsit ascultător;
Bucură-te, de monahi iubitor;
Bucură-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 10-lea

Multe mănăstiri din Sfântul Munte Athos ai ctitorit si sprijinit, dându-le cele de trebuintă la rezidirea si înfrumusetarea lor. Sfintele locasuri din Constantinopol, Armenia si Tara Sfântă s-au bucurat de daniile tale, iar în Muntenia si Transilvania cetăti si biserici ai înăltat, făcând pământul românesc grădină preafrumoasă a lui Dumnezeu, Căruia ש ii cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Biserica dreptslăvitoare nu s-a întărit niciodată mai mult ca în vremea ta, Sfinte Stefane, că locasuri sfinte ai zidit, împodobindu-le cu icoane făcătoare de minuni, cărti de slujbă si odoare. Iar acum, primeste de la noi această cântare de multumire:
Bucură-te, întăritorul Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, al Bisericii străbune înnoitor;
Bucură-te, întâiule între ctitori;
Bucură-te, că din Mănăstirea Putna Ierusalim al neamului românesc ai făcut;
Bucură-te, că prin a ta grijă Voronetul s-a zidit;
Bucură-te, că si Mănăstirea Neamtului din temelii o ai înnoit;
Bucură-te, ctitorul bisericii din Feleac;
Bucură-te, că pân' la apa Nistrului biserici ai înăltat;
Bucură-te, că între ctitori la Căpriana esti pomenit;
Bucură-te, miluitorul mănăstirilor din Muntele Athos;
Bucură-te, că mănăstirea Zograful cu daniile tale s-a împodobit;
Bucură-te, că această jertfă e bine plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 11-lea

In pisanii si scrisori te-ai numit rob al lui Hristos, înfrângerile le-ai pus pe seama păcatelor tale si prin aceasta trufia o ai călcat. Iar Dumnezeu, privind la smerenia ta, Slăvite, te-a îmbogătit cu daruri sfinte, si tu cu dragoste ai cântat: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cu haina smereniei te ai îmbrăcat, următorule al lui Hristos, si pe aceasta temelie ai pus-o tuturor faptelor bune. Gresitilor iertare le-ai dăruit, pe cei din robie i-ai slobozit, răsplată după măsura slujirii ai împărtit si asa, cu dreptate, ai domnit, iar noi te lăudăm asa:
Bucură-te, plinitorul smereniei;
Bucură-te, că aceasta cumpănă dreaptă ti-a fost;
Bucură-te, că Hristos cu daruri sfinte te-a îmbrăcat;
Bucură-te, chip de creştinească făptuire;
Bucură-te, pildă de milostivire;
Bucură-te, că pe cei gresiti ai iertat;
Bucură-te, îndurare neajunsă;
Bucură-te, izvor al dreptătii;
Bucură-te, a robitilor slobozire;
Bucură-te, că poporul te-a numit “cel Mare";
Bucură-te, că din viată ca sfânt ai fost cinstit;
Bucură-te, că prin toate acestea ai strălucit;
Bucură-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 12-lea

Deschizându-ti inima la cuvintele apostolesti: “Pentru mine viata este Hristos si moartea un câstig", din vreme la Putna ti-ai pregătit mormântul, în care, după adormire, asezat fiind, cu bucurie te cinstim cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Strămutându-te la lăcasurile de veci, părintele si duhovnicul tău, sfintitul între ierarhi mitropolitul Gheorghe, cu sobor de preoti si binecredinciosii Moldovei, pe brate te-au purtat spre Putna, cinstindu-te după cuviintă. Iar noi te-am aflat neîncetat rugător către Dumnezeu si de-a pururea ocrotitor, pentru care îti cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, părinte, că ceasul mortii mai dinainte l-ai stiut;
Bucură-te, că sfârsit bun si după lege ai avut;
Bucură-te, că la moarte testament sfânt ne-ai întocmit;
Bucură-te, că atunci si stihiile te-au prohodit;
Bucură-te, că de noi nu te-ai despărtit;
Bucură-te, cel ce în ceata binecredinciosilor împărati sălăsluiesti;
Bucură-te, cel ce împreună cu sfintii te veselesti;
Bucură-te, că preamăresti Sfânta Treime împreună cu ei;
Bucură-te, că prin minuni ne vii în ajutor;
Bucură-te, că te-ai arătat multfolositor;
Bucură-te, că în ziua prăznuirii tale la mormântul tău pe toti ne unesti;
Bucură-te, că în cer smeritele noastre rugăciuni le primesti;
Bucură-te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 13-lea

O, iubitorule de Dumnezeu, Sfinte Stefane, zideste în inimile noastre Altar sfânt, precum ai zidit atâtea biserici si mănăstiri; biruieste duhurile rele care ne războiesc, precum ai biruit multimile de păgâni; ocroteste-ne cu rugăciunile tale si cu darul cel dat tie de Hristos precum ai ocrotit pe creştinii din vremea ta, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Si iarăsi Icosul 1: Pe parintele cel mult iubit…si apoi Condacul 1: Aparatorului crestinatatii, binecredinciosului…

Rugăciunea întâi

Sfinte părinte Stefane, al nostru apărător si grabnic folositor, pleacă-te spre rugăciunea ce-o înăltăm către tine, noi, nevrednicii tăi fii. Cunoastem îndrăznirea pe care ai dobândit-o prin multe osteneli către Bunul Dumnezeu, si precum Acesta ti-a ascultat rugăciunile, asa auzi-ne si pe noi în această zi, când chemăm numele tău.
Dă Bisericii pacea ce o ai râvnit, întăreste credinta slăbită de ispitele acestui veac, surpă eresurile, iar nouă, tuturor, luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine, în locasurile cele ceresti, să ne bucurăm de-a pururi în veci. Amin.

Rugăciune la mormântul Sfântului Stefan,

Voievodule ak Moldovei si apărătorule al creştinătătii,Sfinte Mare Voievodule Stefane, Părintele neamului românesc, primeste această laudă pe care noi, nevrednicii urmasi ai urmasilor tăi, o aducem tie cu umilintă. Căci nu ne-am arătat destoinici a păzi întreagă sfântă mostenirea ta, lăsată nouă cu multă trudă si credintă tare. In vremea aceea, numai tu singur ai oprit, cu ajutorul lui Dumnezeu, multimile păgânilor la această Poartă a creştinătătii, iar acum, pleacă-te spre rugăciunea ce-o înăltăm la tine, ajută-ne împotriva celor care ne-au coplesit nu cu palosul, ci cu viclenia si minciuna. Si precum atunci te ai ridicat deasupra biruitorilor tăi când erai înfrânt, asa ridică si neamul tău deasupra potrivnicilor. Fii apărător si grabnic folositor. Dă Bisericii Ortodoxe pacea ce o ai râvnit atât de mult. Intăreste-ne credinta slăbită de ispitele veacului acestuia. Surpă eresurile si pe cei ce năvălesc asupra noastră, iar nouă, luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine să ne bucurăm în Patria cerească, lăudând pe Hristos Domnul nostru în vecii vecilor. Amin.

Tropar, glas 1

Apărător neînfricat al credintei si patriei străbune, mare ctitor de lăcasuri sfinte, Stefane Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne izbăvească din nevoi si din necazuri.

Tropar, glas 2

Neînfricat apărător al dreptei credinte, te-a avut pe tine Biserica lui Hristos, Binecredinciosule Voievod Stefane, pentru care tot poporul te-a numit mare, bun si sfânt si te-a cinstit. Drept aceea, noi pururea te avem întăritor credintei noastre ortodoxe si al tării ocrotitor, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu.

Condac, glas 1

Iubind pe Dumnezeu cu adevărat, slăvite Stefane, sfinte biserici si mănăstiri ai înăltat; pe cei săraci ai ajutat si pe cei gresiti i-ai iertat. Pentru aceste fapte ale tale, Dumnezeu te-a înzestrat cu întelepciune si putere ca să biruiesti pe vrăjmasii tării tale si ai credintei creştinesti. Drept aceea, te cinstim si părinte te numim.

Sursa: stefancelmare
Cules de colaboratoarea orthoblog Ludmila Doina

de pe http://vestitorul.blogspot.com

02 iulie, 2009
Astăzi: prăznuirea Sfântului Ştefan cel Mare Voievod
La mulţi ani tuturor celor care îi poartă numele!


Predică a Î.P.S. Bartolomeu Anania despre Sfântul Ştefan cel Mare


În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iubiţi credincioşi,

Printre faptele măreţe ale Sfântului Ştefan cel Mare se numără şi una mai puţin însemnată în conştiinţa poporenilor noştri. El a înfiinţat multe mănăstiri şi schituri, a ridicat multe biserici, dar a întemeiat şi o episcopie. Şi poate că din punctul meu de vedere este fapta lui cea mai însemnată.

În timpul domniei sale, după ce a rânduit pace cu Matei Corvin, regele Ungariei, pe care de altfel îl învinsese în bătălia de la Baia, acesta, în semn de respect şi de prietenie, i-a dăruit lui Ştefan cel Mare o moşie în părţile Ciceului, o moşie mare cu 40 de sate, să o stăpânească. Iar Ştefan cel Mare n-a găsit că are ceva mai bun de făcut pe această moşie, pe acest pământ românesc aflat sub stăpânire străină, decât să zidescă două biserici şi să întemeieze o Eparhie. Aşa a luat fiinţă, sub domnia lui, Episcopia Vadului, pe care a aşezat-o sub jurisdicţia Mitropoliei de la Suceava.

Când vorbim de conştiinţa unităţii româneşti înainte de 1918, noi obişnuim să-l pomenim pe Mihai Viteazul. Şi pe drept! Dar înaintea lui, cel care a avut această conştiinţă a neamului românesc de pretutindeni, a fost Sfântul Ştefan cel Mare. El ştia că românii majoritari din Transilvania subjugată sunt români, vorbesc româneşte şi că sunt de credinţă ortodoxă. Şi a vrut să-i ajute să-şi menţină acestă credinţă şi conştiinţa de neam. Aşa se explică faptul că a întemeiat acolo, în inima Ardealului subjugat, o eparhie, o episcopie.

Au trecut veacuri. S-a împlinit cel de-al doilea război mondial şi întregirea României Mari. Atunci a fost reînfiinţată Episcopia Vadului care a funcţionat după aceea o vreme la Feleac. Se numea şi mitropolie unde, de asemenea, există o biserică construită de Ştefan cel Mare. Apoi, vitregiile vremurilor au adus înstrăinarea şi dispariţia acestei episcopii. După Marea Unire din 1918 s-a înfiinţat Episcopia Vadului, Feleacului şi Clujului ca o continuare a vechii episcopii întemeiată de Ştefan cel Mare. Primul episcop a fost Nicolae Ivan, hirotonit şi instalat în 1921. În primul an de păstorie, şi anume în septemvrie, ca să fiu şi foarte exact, la 21 septemvrie 1922, el a venit aici la Putna în fruntea unei mari delegaţii de ardeleni, preoţi şi mireni, ca să-i mulţumească Voievodului Ştefan pentru episcopia pe care el a făcut-o în Transilvania şi pe care el, Nicolae Ivan, înaintaşul meu în scaun, a reactivat-o. A fost un moment emoţionant pentru că el se petrecea în atmosfera sărbătorească a refacerii României Mari în hotarele ei fireşti, şi aşa se face că au venit aici foarte mulţi bărbaţi de stat, oameni politici, învăţaţi, demnitari, printre care şi Nicolae Iorga.

Şi iar au mai trecut nişte ani... Şi acum, după ce Ştefan cel Mare a fost recunoscut de biserica noastră drept sfânt, întărind, pecetluind denumirea pe care i-o acorda poporul încă din vremea lui, şi cronicarii, în acest an jubiliar, când s-au împlinit 500 de ani de la trecerea întru veşnicie a Sfântului Ştefan cel Mare, şi eu, urmaşul lui Nicolae Ivan, am hotărât ca tot acum în septemvrie, la numai două zile diferenţă, să viu aici în fruntea unei delegaţii pentru ca să-i mulţumim Sfântului Ştefan şi să exprimăm recunoştinţa noastră prin această Sfântă Liturghie. Inima oricărei Sfinte Liturghii este Euharistia, iar euharistia este un cuvânt grecesc care înseamnă mulţumire. Am venit să săvârşim Sfânta Taină a Euharistiei pentru ca, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile pe care ni le dăruieşte, să-I mulţumim şi pentru darul pe care El l-a făcut Ardealului subjugat prin Sfântul Ştefan cel Mare. Am venit aici împreună cu cei doi episcopi vicari ai mei, pe care i-aţi văzut slujind împreună cu mine şi slujind împreună cu Prea Sfinţitul Gherasim Putneanul, pe care-l cunoaşteţi foarte bine; am venit cu vicarul administrativ, cu toţi consilierii, cu inspectorii eparhiali, cu conducătorii şcolilor teologice, ai Facultăţii de Teologie şi ai Seminarului Teologic, cu protopopii, cu stareţi şi stareţe, cu exarhul mănăstirilor şi cu reprezentanţi ai organizaţiilor de tineret şi de femei, cu reprezentanţii instituţiilor de binefacere pe care le patronează Arhiepiscopia noastră. Am venit cu multă dragoste şi nu ştim cum să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru acestă zi frumoasă pe care ne-o dăruieşte. Vreau să îi mulţumesc din toată inima Înalt Prea Sfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, pentru binecuvântarea pe care mi-a dat-o şi ne-a dat-o ca să venim astăzi şi să slujim aici. Ne-am văzut aseară. Înalt Prea Sfinţia sa a plecat încă de aseară în zona Vatra Dornei unde are de sfinţit o biserică. A rămas să reprezinte şi să slujească împreună cu noi Prea Sfinţitul Episcop vicar Gherasim Putneanul, căruia de asemenea îi mulţumim pentru primire, pentru ospitalitate şi pentru frăţie.

Suntem, dragii mei, încă în praznicul Sfintei Cruci. Sunt sigur că, în parohiile voastre, şi aici la mănăstire, vi s-a vorbit despre însemnătatea Sfintei Cruci. Nu o voi face eu astăzi. Voi aminti doar atât: că Sfânta Cruce este deopotrivă puterea şi simbolul suferinţei şi al biruinţei. Fără Cruce, Mântuitorul Hristos nu putea să ajungă la Înviere. Nu este posibilă ziua de Paşti dacă nu trecem mai întâi prin Vinerea Patimilor. Aşa şi Mântuitorul, pentru aceasta a venit, ca să ia asupră-Şi, pe Cruce, păcatele noastre, ale tuturor, şi să le scoată de sub jugul diavolului, pentru ca să ne ofere Împărăţia lui Dumnezeu. Pe Cruce a zdrobit cu moartea pe moarte, a biruit moartea prin Învierea Sa din mormânt, Învierea Sa fiind şi arvuna sau pârga învierii noastre proprii. Noi credem şi suntem convinşi că vom învia la Judecata de Apoi pentru că Iisus Hristos a înviat înaintea noastră. Pârgă înseamnă primul sau primele fructe care se coc sau se rumenesc, se pârguiesc într-un pom. Ele sunt presentimentul şi arvuna că toate celelalte se vor coace, vor veni după ele, şi că întregul pom va da roada cuvenită. Aşa şi Iisus Hristos este numit pârga învierii noastre. Înainte de a Se înălţa la cer, când le-a vestit ucenicilor acest fapt, ei s-au întristat, şi le-a spus: Nu vă întristaţi. Mai întâi eu Mă întorc la Tatăl Meu de la Care am venit şi de Care am fost trimis, iar, pe de altă parte, şi pentru voi Mă înalţ la cer, ca să vă pregătesc vouă locuri acolo unde vă aştept şi pe voi şi de unde să vi-L trimit pe Duhul Sfânt, Care va întemeia Biserica Mea. Dacă Eu nu Mă înalţ la cer, Duhul Sfânt nu va veni. Şi dacă nu va veni, nu veţi avea nici Biserică mântuitoare. E mai bine ca Eu să plec, să Mă despart de voi, rămânând totuşi întru voi. Şi Iisus Hristos a rămas şi este în mijlocul nostru prin Euharistie, prin Trupul şi Sângele Său cu care ne cuminecăm, prin rugăciunea obştească şi prin suferinţa din lume. Orice suferind este o întrupare a unui Hristos anonim. De aceea avem grijă de săraci, şi de orfani, şi de văduve, şi de bolnavi, şi de întemniţaţi, pentru că în fiecare este şi trebuie să recunoaştem un Iisus Hristos. Acesta este sensul Crucii: suferinţă, pe de-o parte, şi înviere sau biruinţă, pe de altă parte.

Dragii mei, fiecare dintre noi poartă o cruce, în felul lui. Şi Ştefan cel Mare a purtat o cruce. Crucea lui s-a numit Moldova. Şi-a luat-o de bună voie. Şi a suferit pentru ea. În acea vreme Ardealul n-a avut un Ştefan cel Mare, dar a avut o cruce. N-a avut Ardealul pe cineva care să-i ducă crucea, şi a dus-o poporul, şi fiecare în parte, până a venit biruinţa. Aici, moldovenii au fost binecuvântaţi de Dumnezeu c-a venit el, Ştefan, să le poarte crucea, să nu doarmă el pentru ca să doarmă ceilalţi, să nu se odihnească el pentru ca să vă odihniţi voi, să rabde el de foame în campaniile militare pentru ca să nu suferiţi voi de foame. Ştefan cel Mare, sunt convins de aceasta, a venit trimis de Dumnezeu după 25 de ani de fărâmiţare lăuntrică, de lupte interne, după care Moldova urma să se prăbuşească sub jugul imperiului otoman. Ştefan a ştiut aceasta şi şi-a luat crucea pe umeri, având în sine marile virtuţi ale unui creştin. Mai întâi credinţa. Toată viaţa lui a fost plină de credinţă puternică, până şi păcatele lui le-a pus în faţa lui Dumnezeu cu umilinţă şi cu credinţă: Doamne, ăsta sunt eu, om. Tu ai să mă ierţi, că nu sunt înger. Dar eu am o altă menire aici. Păcatele mele pot fi mai multe, dar crucea este una singură. Şi pe aceea trebuie să o port pentru ca să izbăvesc acest popor de robia jugului păgân. Nu intru în istorie, pentru că o cunoaşteţi, o învăţăm din clasele primare. Dar trebuie să căpătăm noi conştiinţa credinţei acestui Ştefan cel Mare şi Sfânt. În acelaşi timp, a avut iubire. Singura lui mare iubire a fost Moldova. Cele pământeşti au fost mai multe şi trecătoare, dar marea lui iubire, pe care nu a părăsit-o niciodată, a fost Moldova. A fost înzestrat cu virtutea speranţei, a nădejdii. Când a fost deznădăjduit, a alergat la Dumnezeu. Ştim că mergea la duhovnicul său, la Daniil Sihastrul, pentru ca să primească curaj în numele lui Dumnezeu, şi să ridice el steagul de luptă ca să-şi apere ţara de duşmani şi de robie. A fost înzestrat cu smerenie, dragii mei. Când era biruitor într-o bătălie, Îi mulţumea lui Dumnezeu cu recunoştinţă, iar când se întâmpla, rareori, să fie înfrânt o spunea deschis: asta a fost pentru păcatele mele. Nu se poate o smerenie mai mare, ca el, voievodul, stăpânitorul, să-şi ia asupra lui responsabilitatea păcatelor supuşilor săi. Modelul a fost Iisus Hristos, Cel care Şi-a asumat păcatele noastre, şi, cum spune Sfântul Pavel, a acceptat să devină El Însuşi păcat, pentru ca noi să nu mai fim păcătoşi. În acelaşi timp a avut demnitate. Vitejia este a eroului, demnitatea este a omului. Nu a îngenunchiat şi nu şi-a părăsit demnitatea nici atunci când alţii au vrut să-l umilească. Demnitatea lui era demnitatea lui Dumnezeu şi demnitatea ţării pe care o păstorea. Demnitatea lui era demnitatea Moldovei. Şi aici a avut exemplu în Domnul Iisus Hristos, Cel care spusese cândva: Dacă cineva îţi dă o palmă, întoarce-i şi obrazul celălalt. Atunci când S-a găsit în faţa judecăţii şi cineva, un servitor, I-a dat o palmă, nu i-a întors obrazul celălalt, ci l-a mustrat, blând, dar l-a mustrat: Dacă am vorbit rău, spune-Mi ce-am vorbit rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi? Atunci nu mai era Iisus cel smerit, ci era Dumnezeu cel demn. El apăra demnitatea dumnezeirii Lui şi demnitatea Bisericii pe care avea să o întemeieze. Iar Ştefan cel Mare a fost un om demn. Ce însemnează un om demn? Un om care impune respect, dar nu prin ordin, ci prin consens. Un om care prin toată purtarea lui, prin toată statura lui morală este respectat, pentru că cei care-l respectă simt nevoia să-l respecte, nu pentru că ar fi avut un ordin.

Ştefan cel Mare şi Sfânt este bărbatul de stat desăvârşit, cel care are credinţă în Dumnezeu, cel care are iubire pentru neamul său până la jertfă şi cel care este demn în numele neamului său. Să nu uităm că Ştefan cel Mare a primit o rană de la o săgeată duşmană otrăvită în timp ce-şi apăra ţara, rană pe care a purtat-o toată viaţa şi din cauza căreia a şi murit. Credeţi că este simplu să porţi în trupul tău o rană care scoate puroi şi te doare tot timpul şi te face să şchiopătezi atunci când vrei să mergi drept? El a purtat-o cu demnitate, cu fruntea sus.

Acesta este modelul bărbatului de stat pe care ni-l prezintă nouă Ştefan cel Mare astăzi şi pe care-l recomandăm tuturor bărbaţilor de stat, actuali şi viitori. Să ai credinţă în Dumnezeu, adică credinţa că deasupra ta, care eşti conducător de popor, există o instanţă care te judecă şi îţi cumpăneşte faptele. Credinţa că nu este la discreţia ta să faci tot ce vrei într-o ţară şi cu un popor, şi că este o cumpănă deasupra ta care te transcende şi de care trebuie să asculţi. Fără acestă conştiinţă poţi fi un dictator, dar nu un conducător de stat. Să ai iubire pentru poporul tău, pentru jertfă, să accepţi chiar să ai o rană în trup sau în suflet şi s-o duci cu ea, de dragul ţării pe care o cârmuieşti şi a poporului care-şi pune încrederea în tine. Şi să ai demnitate. Fără acestă demnitate un om poate fi un strălucitor om politic, dar nu un adevărat bărbat de stat. Îi îndemnăm pe toţi ai Bisericii şi ai nebisericii să şi-l propună pe Sfântul Ştefan cel Mare drept model de credinţă, de iubire, de speranţă, de smerenie şi de demnitate. Aşa vom birui.

Iubiţii mei, voi încheia printr-un fragment din cuvântarea pe care înaintaşul meu, Episcopul Nicolae Ivan, a ţinut-o aici la Putna, cu aproape exact 82 de ani în urmă. Spunea aşa, iar cuvintele lui sunt şi cuvintele mele:

Eparhia Vadului, al cărei ctitor ai fost în viaţa ta plină de fapte bogate şi măreţe, se prezintă azi în haine de sărbătoare la mormântul tău, cu genunchii plecaţi şi cu inimă smerită, ca să ridicăm rugăciuni pentru sufletul tău, şi să ne închinăm memoriei tale, preaslăvindu-ţi faptele. Am venit să ne inspirăm din duhul vremilor în care ai trăit, să ne înarmăm cu puterea credinţei de care ai fost stăpânit când ai zidit 44 de biserici şi mănăstiri adăpostitoare ale credinţei strămoşeşti ca mulţămită lui Dumnezeu că ţi-a ajutat să înfrângi tătarii, leşii, turcii şi pe unguri. Am venit să punem făgăduinţă că până la suflarea noastră cea de pe urmă vom fi străjerii credinţei pe care tu ai apărat-o prin întemeierea Episcopiei Vadului în părţile Ciceului pe care ţi le-a dăruit Matei Corvinul în semn de respect pentru armele tale biruitoare.

Caută din înălţimea ochiului Tău, Bunule, şi revarsă darul Tău cu îmbelşugare asupra celor ce am venit să aducem prinos de mulţămită lui Dumnezeu şi lui, cel ce cu braţ înalt a sporit ogoarele, satele şi oraşele, a întărit bisericile, a aşezat mănăstirile, şi în 36 de războaie, purtate cu rezultate strălucite, ne-a dat pildă vie de luptă şi de jertfă creştinească spre mărirea lui Dumnezeu şi a neamului nostru românesc.

Fă, Doamne, ca să-l avem de-a pururi înaintea ochilor noştri ca exemplu al iubirii de ţară şi de glia stămoşească, ca hotarele pe care le stăpânim astăzi să fie hotare neclintite, cum neclintit are să rămână în noi credinţa în Dumnezeu, Cel care ne-a încredinţat o misiune pe pământ, misiunea de a răspândi cultura, civilizaţia şi pacea pe pământul udat de lacrimile strămoşilor noştri.

Binecuvântată fie sfinţenia lui Ştefan cel Mare, binecuvântaţi să fie cei ce cred şi-l cinstesc prin închinare, binecuvântarea lui Dumnezeu să fie peste noi şi peste voi toţi, cu al Său dar şi a Sa iubire de oameni, acum şi în nesfârşiţii veci. Amin.

Predică rostită la mănăstirea Putna de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Bartolomeu Anania
(19 septembrie 2004 )

Pocainta ta este psihica sau duhovniceasca? (vezi www.crestinortodox.ro)

Este o diferenta clara intre pocainta psihica si pocainta autentica, pocainta duhovniceasca?
Intr-adevar, una este sa tratezi lucrurile din punct de vedere psihic si alta este sa le tratezi din punct de vedere duhovnicesc. De regula, daca esti format din punct de vedere duhovnicesc, esti si psihic, ceea ce nu este valabil si invers, adica daca stai bine psihic, implicit stai bine si duhovniceste. Cele doua aspecte sunt diferite.
Accept ca un psiholog, un psihiatru, prin tratamentul pe care-l administreaza, prin psihanaliza si celelalte mijloace pe care le foloseste, poate sa-I ajute pe un omul care sufera de anxietate, care sufera de alte stari psihologice, sa se echilibreze, sa stea bine pe picioarele lui, sa vada diferit viata si sa paseasca indreptat. Admit ca poate sa-I ajute. Aceasta nu inseamna, insa, ca in acest fel omul este si un bun crestin si inaintat duhovniceste. Prin urmare, una este terapia psihica si alta este terapia duhovniceasca. Asa cum una este bucuria pe care o da echilibrul psihic pe care-l are cineva, sau bucuria din trairile psihice pe care le are omul, cealalta este bucuria pe care o daruieste harul lui Dumnezeu, pe care o ofera Acesta. "Pentru ca bucuria voastra sa fie deplina", a zis Domnul.
Domnul a grait despre "pacea pe care Eu v-o dau" sau "iubirea pe care Eu v-o dau". Una este ceea ce daruieste Hristos si altceva este ceea ce dobandeste cineva pe un fond psihic. Rugandu-se cineva poate sa simta emotie, bucurie si sa creada ca este harul lui Dumnezeu, desi nu este. Asa cum, in alta situatie, poate sa simta manie, tristete, si sa creada ca harul a plecat, desi nu este asa! Si intr-o situatie si in cealalta, exista inlauntru stari psihice pe masura. Nu trebuie sa le confundam cu harul lui Dunmezeu.
Adica, cineva poate sa aiba o stare de bucurie pe un fond psihic si sa creada ca are harul lui Dumnezeu, dar sa fie un pseudo-sentiment. Sau poate sa simta melancolie, gol apasator si sa creada ca-i lipseste harul lui Dumnezeu.La fel este si pocainta. De foarte multe ori am intalnit si am privit oameni cu un soi de pocainta psihica. Aceasta nu este pocainta cea adevarata, daruita de Dumnezeu.
Sa spunem ca cineva face o greseala, care are anumite urmari. O urmare a greselii este scaderea consideratiei. Plange, se indurereaza, arata ca se pocaieste, isi rupe chiar si hainele pentru ca nu a luat seama si a gresit. Aceasta pocainta nu are deloc un caracter duhovnicesc. Este o prefacatorie. Este un sentiment fals. De exemplu, Iuda s-a pocait, dar n-a avut inlauntrul lui pocainta duhovniceasca, mantuitoare.
Pocainta autentica aduce in suflet nadejde si odihna
Ca sa aveti masura adevarata a pocaintei, sa aveti in vedere faptul ca pocainta autentica aduce degraba nadejdea in Hristos, nadejdea in mila lui Dumnezeu. Ea te face sa te sprijini pe milostivirea lui Dumnezeu, sa te incredintezi pe iertarea pe care o da Acesta. Din momentul in care te caiesti cu adevarat vei avea odihna. Desigur, fara odihna care vine, fara nadejdea care soseste, vei zice ,,Ajunge cat m-am pocait!", nu pentru ca odihna si nadejdea inrobesc in sens pozitiv.
Adica, pocainta autentica te face sa te increzi in mila lui Dumnezeu, iar cand simti mila, iertarea lui Dumnezeu, te face sa-ti doresti chiar mai mult sa te pocaiesti. Si, cu cat mai mult te pocaiesti, cu atat mai mult simti mila lui Dumnezeu. Aceasta taina este praznic mare, bucurie mare. Da, praznic, sa nu va mirati!
Aceasta este pocainta cea adevarata. De aceea este de neinteles ca cel care se pocaieste corect sa deznadajduiasca, sa fie cuprins de deznadejde. Adica, unii spun: "Nu pot sa ma rog, mi-am pierdut puterile, nu am dispozitie!", si cred ca se gasesc in stare de pocainta si ca au inteles greseala lor. Acestea sunt manifestari ale egoismului ranit.
Pocainta biruieste egoismul
Pocainta nu poate sa se arate binevoitoare fata de egoism, fie ca acesta este ranit, fie ca nu, pocainta pierde egoismul. De exemplu, ai o rana si pe aceasta rana o zgandari si cu cat o zgandari, cu atat te doare mai mult. Pocainta are puterea sa usuce rana in taina, adica egoismul ranit. O usuca de asa maniera incat nici durere nu mai exista, nici locul nu se mai cunoaste.
Pocainta cea adevarata darama idolul care este inlauntrul nostru, egoismul, voia proprie, taie capul iubirii de sine, si nu mai ramane nimic care sa fie ranit. Cata vreme egoismul exista, el este ranit. Astfel, omul isi zdrobeste inima, plange si se tanguieste. Dovada este ca nadajduieste in mila lui Dumnezeu, in iertarea pe care o da Domnul. Nadajduind, se caieste si mai mult. Astfel, are loc curatirea omului. Lucruri simple, frumoase, imbietoare! Desi sunt imbietoare este de mirare ca le lasam de-o parte si dam atentie celor nesabuite.
Exista primejdia ca, atunci cand pocainta nu este autentica, omul sa se caiasca, sa planga, sa se rusineze, dar fara nici o nadejde in mila lui Dumnezeu, fara nici o speranta in iertarea pe care o da Dumnezeu. Exista, de asemenea, primejdia sa se increada cineva in mila lui Dumnezeu, fara sa-si smereasca sufletul, fara sa se caiasca cat poate de mult. In aceasta situatie, nu putem vorbi nici de incredere, nici de pocainta adevarata.
Asadar, acestea doua inainteaza completandu-se, merg impreuna si una o intareste pe cealalta, cealalta o inmulteste pe prima, ajutandu-se reciproc. Astfel, se plineste lucrarea dinlauntrul omului, astfel se creeaza inlauntru o stare minunata. Pentru un pacatos, pentru cel care are sentimentul vinovatiei, care are mustrari de constiinta, nu stiu daca in aceasta lume de aici exista traire mai frumoasa decat pocainta cea adevarata.
"Praznicul" pocaintei nu are sfarsit
Sfintii Parinti au ajuns la culmea sfinteniei si tot cautau pocainta. Adica, cu cat traieste cineva mai mult in aceasta lume si cu cat se pocaieste mai mult, cu atat o doreste mai mult. Pocainta nu are final. "Praznicul" pocaintei nu are sfarsit.
Ce aflam de la sfinti, referindu-ne la rugaciunile randuielii Sfintei Impartasanii? Intalnim rugaciuni ale sfantului Simeon, ale sfantului Ioan Damaschinul, ale sfantului Ioan Gura de Aur, ale sfantului Vasile cel Mare si a altor sfinti. Ei vorbesc in aceste rugaciuni despre ei insisi, graiesc intr-un mod personal. Desi atinsesera sfintenia, erau coplesiti de sentimentul pacatoseniei.
Cand lumina lui Dumnezeu vine inlauntrul omului, cand vine harul lui Dumnezeu, cand Il lasam pe Dumnezeu sa lucreze nestanjenit, asa cum s-a intamplat in inimile sfintilor, atunci omul vede ce inseamna pacatul, isi vede egoismul, starea vic1eana fata de Dumnezeu si parerea de rau este nesfarsita, pocainta nu se mai sfarseste.
Oricat de mult s-ar pocai cineva, cand vede necuratia care exista inlauntrul lui, se caieste si mai mult, nadajduieste si mai mult in bunatatea lui Dumnezeu, in mila lui Dumnezeu. Se instaleaza o stare de pocainta tainica, un praznic, o sarbatoare, o desfatare continua.
De ce simtamintele noastre sunt diferite de ale Sfintilor?
Avem in fata ochilor nostri realitatea sfintilor. Suntem noi mai presus decat acestia? Sfintii traiesc pocainta, vorbesc despre pacat, simt pacatul si graiesc despre ei insisi de o maniera care ne uimeste! Ne uimeste si faptul ca noi nu avem in vedere ce se intampla inlauntrul nostru si avem o cu totul alta abordare a lucrurilor. Aceasta inseamna ca, ce altceva sa presupunem?, niciodata harul lui Dumnezeu nu a inrobit sufletele noastre ca sa arate fiecaruia ticalosia dinlauntrul lui, pacatosenia nesfarsita a fiecaruia.
Omul a folosit toata ratiunea, toata voia sa libera, tot ce a primit ca chip al lui Dumnezeu, ca sa se razvrateasca impotriva lui Dumnezeu si sa se ridice pe sine, daca este cu putinta, mai presus decat Dumnezeu.
Acest lucru nu s-a intamplat doar lui Adam. Aceasta ispita strapunge fiecare suflet. Greu constientizam mizeria dinlauntrul nostru, asa cum o constientizau si o simteau sfintii.
Fericitul Pavel nu spune intamplator: "Hristos a venit in lume ca sa-i mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu!". Nu spune in desert: "Eu socotesc ca toate sunt paguba, fata de inaltimea cunoasterii lui Iisus Hristos, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate si le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos sa dobandesc, ca sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui, sa fiu primit partas Patimilor Lui, facandu-ma asemenea cu El in moartea Lui" .
Va indemn sa cugetati mai mult, pornind de la cele spuse despre pocainta psihologica si despre pocainta duhovniceasca.
Arhim. Simeon Kraiopoulos