Basilica ne propunea, în anii trecuți, spre vizitare, în zona Olteniei, următoarele Mănăstiri și Schituri:
„Povestea ceramicii de Hurez este povestea unui bulgăre umil de pământ, rostogolit ca-n basme de câteva ori şi transformat în Făt-Frumos – vas însufleţit -, ce cunoaşte elixirul tinereţii fără bătrâneţe.” „Secretul meşterilor de la Hurez? Ca să fii olar bun, trebuie să fii ager ca şi cocoşul, iscusit ca şarpele, răbdător ca peştele”. Acestea au fost primele cuvinte rostite de interlocutoarea mea, artistul popular Maria-Diana Popescu. Nativ, tânăra ceramistă deţine aceste calităţi! Timpul îndrăznelii de a transpune în lut visurile tinereţii măsoară secundele meşterului ceramist în haina reuşitei încântării ochiului admiratorului expert sau mai puţin expert, transformă clipele în bătăi de inimi ce tresaltă ca un fâlfâit de aripă de alb porumbel la sublimul ce iradiază din fiecare fibră de pământ plămădit şi ars în topitoare, spre a renaşte în durabilitatea şi armonia poveştii lui.
Maria-Diana Popescu este o tânără îndrăgostită de frumos, înarmată cu răbdare, pricepere și mult, mult entuziasm. Este o tânără minunată, de care te îndrăgostești încă de la prima vedere. Te îndrăgostești nu numai de ea, ci – mai ales – de ceea ce nasc mâinile ei: farfurii, căni, tablouri, ulcioare și altele asemenea. Din toate străbate seriozitatea, migala, finețea și bucuria, dibăcia și lumina. Da! Când îi privești creațiile, o lumină caldă, diafană îţi umple sufletul, un zâmbet apare pe cerul inimii, ca soarele, în înalt, primăvara. O primăvară, în tot şi în toate. Lutul acesta reavăn, curat, care prinde viață în mâinile sale dibace, toarce basmul sufletului înainte cu seninătate, racordându-se la filonul nestăvilitei tineriți și noutăți, la tradiție și autenticitate, la curajul de a transcrie poveștile copilăriei, în motive de inspirație zoomorfă (cocoșul, fluturele, rândunelele, coada de păun), vegetală (pomul vieții, spicele de grâu, frunze, flori, vrejuri) și geometrică (cercuri, spirale, linii concentrice, linii curbe, linii drepte, linii frânte, punctul). Motive ce se regăsesc cusute – unele dintre ele – pe fotele și pe iile ce alcătuiesc costumele populare, ori sculptate în lemnul porților primitoare ale caselor sau ale bisericilor de lemn din zonă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu