Dar de primăvară

 

DAR DE PRIMĂVARĂ OFERIT CREDINCIOȘILOR PAROHIEI „MĂRȚIȘOR” DIN BUCUREȘTI

Duminică, în a doua zi de Mărțișor, după Sfânta Liturghie, elevii Școlii gimnaziale nr.81 din București, sector 3, le-au adus primăvara în suflet credincioșilor Parohiei „Mărțișor” din sectorul 4 al Capitalei, oferindu-le atât mărțișoare literare – prin interpretarea a două scenete și recitare de versuri aparținând poetului Tudor Arghezi și a altor poeți contemporani -, cât și frumusețea și blândețea noului anotimp, prin desenele realizate de ei cu multă dragoste, sub supravegherea domnișoarei profesor Nicoleta Enculescu, lucrări expuse într-o mică expoziție chiar în pridvorul bisericii.

Întreaga activitate a fost coordonată de domnișoara profesor Nicoleta Enculescu, de la Școala gimnazială nr.81.

A consemnat prof. Nicoleta Enculescu, București

 

 

 

Bărdăușul - Obiceiuri de Lăsata Secului pentru postul Sfintelor Paști, în comuna Costești, județul Vâlcea

 Bărdăușul - Obiceiuri de Lăsata Secului în Costești - Vâlcea 

Păstrând tradițiile și obiceiurile moștenite de la străbuni, familia Crăcană Rodica și Deli se adună în fiecare seară de Lăsata Secului în jurul mesei, nu înainte de a da cu Bărdăusul. Gunoiul strâns din gospodărie, grădină și cel de pe ogor este strâns și ars în această seară.

Din acest foc care, tot după obicei, este scos din casă (jar din sobă, n.n), pentru a scoate căldura și afară, se aprinde Bărdăușul. Bărdăușul sau Mătăuzul este practic o torță în al cărei capăt se leagă cu o ”privită” (nuia de alun, n.n) sau sârmă, coajă, bine uscată, de cireș sau mesteacăn - pentru ca arde foarte bine -. Cu Bărdăușul aprins se ocolește bucata de pământ care aparține familiei și se fac diverse urări de recolte bogate: ”să crească covragii cât copacii, drugile cât puştile, boabele ca alunele”.

Se mai fac incă strigături pline de umor care vizează fetele leneșe, flăcăii rămași neînsurați:

Cânepă de vară,

Se strică pe afară;

Să se facă prunele,

Să se mărite nebunele!

Să se coacă dovleții,

Să se-nsoare nătăfleții

și altele.

Astăzi, astfel de strigături satirice sunt mai puţin frecvente.

După ce toată familia a terminat cina, masa se lasă nestrânsă, ca să mănânce și Norocul. Din mămăligă, în care se pun resturi rămase, se face un boț, care poartă numele de gâscă. Acest boț se dă păsărilor din curte, dar și păsărilor cerului, pentru a nu strica recoltele. În timpul mesei, pentru o recoltă bogată, în poală se ține o drugă de porumb. Drugile sunt micurate (luate boabele de pe cocean), iar boabele sunt amestecate cu boabele ce vor fi puse în pământ după arat, o parte, cealaltă parte dându-se tot la păsări (la cloșca de pe ouă). Nimeni nu se ridică de la masă decât când termină de mâncat toți cei prezenți, altfel cloșca pusă pe ouă le va părăsi - spune o credință populară -.

În ziua aceasta nu se face ciorbă, pentru ca ouăle de sub cloșcă să nu fie limpezi (să aibă pui) - spune o altă credință populară.

O altă variantă, că vorba ceea, câte bordeie, atâtea obiceie, masa se strânge și toate resturile se adună în ”gâscă”, pentru că deja începe postul.

Sursa - Elena Colniceanu, 100 de ani din cătunul Grușetu (decedată, 2014 (?))

(fotografii și date publicate de Mihaela Silvia Marinescu, bibliotecară Biblioteca Publica ”G-ral Nicolae Ciobanu” - comuna Costești, județul Vâlcea)

 

(Se știe că focul purifică, datul cu bărdăușul face parte din obiceiurile de primăvară, începutul unui nou an agricol, ogorul sau grădina fiind „curățate” de tot ceea ce este rău...Obiceiul este specific zonei Ardealului și totuși apare menționat printre obiceiurile din comuna noastră din cele mai vechi timpuri.)