https://youtu.be/uOlJH7weQaI?si=ktKK_Wx0WThcTpFw
https://youtu.be/kC_jZycy6uI?si=8P9XgNYfVMVgM5rd
https://youtu.be/giY7NkeDZ7Q?si=kmuC5y4JSeRFHB8o
Bună dimineața la Moș Ajun!
sau
Colindețele din comuna Costești, județul Vâlcea
https://youtu.be/dB_3YQ70l18?si=5t7buNS_Rls9FCJe
Un filmuleț potrivit perioadei în care ne aflăm: Postul Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos: (2) Facebook / https://www.facebook.com/reena.aibanu/videos/597367556193475 .
Poate fi urmărit atât de copii, cât și de cei mari.
Am participat la concursul POVESTE DE CRĂCIUN cu poezia POEM DE IARNĂ. LA NAȘTEREA DOMNULUI IISUS, ediția decembrie 2024...
https://youtu.be/aQd6qQ8na7E?si=Zt33UNG1S9ZeVOYO
E Decembrie, e... Undrea... E 18 si astăzi ar fi fost ziua ta, Ana... E Decembrie, e... Undrea - anotimpul ce ne face să redevenim - pentru a câta oară? - copii. Oare tu, Ana, cum erai când erai copil? Nu știu, nu am apucat să te întreb niciodată... Te-am cunoscut, în schimb, spre apusul vieții tale!... Te-am cunoscut într-o toamnă târzie, blândă, aurie, care nu prevestea nimic rău, ca, mai apoi, în anotimpul rememorării copilăriei ornate de ninsoare și clipe de basm cu aromă de cozonaci și nuci prăjite, să aflăm că timpul nu mai voia să bată, pentru tine, în același ritm în care viața pulsa pentru ceilalți. Era anotimpul ce purta amprenta personalității tale, anotimpul dalb al existenței, în care te-ai născut... Ți-ai deschis aripile, spre cunoașterea lumii, într-o zi de 18, în ziua prăznuirii Sfântului Cuvios Daniil Sihastru, cel ce avea să te învețe înțelepciunea și darul sfatului bun. Dăruiri de seamă pe care le-ai sădit chiar tu în sufletele aleșilor tăi. Te-ai dovedit o prietenă bună - ce mult îmi lipsești! -, dreaptă povățuitoare, sădind, în ogorul lucrător al sufletelor cunoscuților tăi, bunătate, curaj, demnitate. Tuturor ni te-ai dăruit, ne-ai dăruit acel ceva care ne-a făcut să privim înainte senini, să înaintăm fără să ne temem. Pe unii i-ai sprijinit nu numai cu sufletul, ci și cu fapta. Așa te-am cunoscut, așa te păstrez - dulce amintire a sufletului -! Astăzi ar fi fost ziua ta, da! Și aș fi vrut să-ți spun, ca și în urmă cu 11 ani, „La mulți ani!”! Nu mai pot și numai Dumnezeu știe de ce te-a vrut aproape de El... Odihnă veșnică să ai, suflet înveșmântat în alb, odihnă dulce la Dreapta Sa, în Corturile Drepților, acolo unde sălășluiește Iubirea, cântarea Îngerilor și Lumina! Să te rogi, de Sus, și pentru noi, cei ce te-am cunoscut, care ți-am fost aproape de suflet! Să o îmbrățișezi și pe mămica mea, strâns-strâns, din partea mea, să-i dăruiești un sărut și să-i spui că mi-e dor de ea. Să o ții de mână, să stai mereu lângă ea. Să nu ne uiti! Somn lin, în tril de Îngeri, încălzit de scâncetul Copilului Nopții Sfinte, ce stă să Se nască, spre mântuirea tuturor.
https://www.youtube.com/live/ei8ThM2PvM4?si=5bjESMw9auxJXN44
Mi-e dor de tine, Mămica mea! Mi-e dor cumplit de tine și inima mi-e grea!... Am nevoie de mângâierea ta!
https://youtu.be/UNA5TbJdt-c?si=HzdccaTSeKO1VaER
Sărbători în duh de tristeți și dureri...
Sărbătoarea... Ce-i sărbătoarea? Ar trebui să fie alcătuită din zile luminoase, în care să crezi mai mult, să-ți anini sufletul de Cer, să ai gândul la Dumnezeu...
Ce-i sărbătoarea? Prilejul de a vorbi cu Dumnezeu, de a-L (re)vedea pe Dumnezeu în cel de lângă tine. Este momentul acela în care te bucuri. De orice. Chiar și de primul (sau de al... „n”-lea) fulg de zăpadă..., de gerul dimineții și de cel din ceas de noapte, de cântul cocoșilor dând binețe zorilor de zi...
Este!
Ar trebui să fie...
Dar... Pentru mine nu mai e așa... Fiecare sărbătoare, fiecare moment al apropiatelor sărbători este prilej de aducere-aminte, învăluită în tristețe și durere... Durerea de a fi singură, neputincioasă, de a nu putea face nimic din ceea ce ar trebui sau aș vrea să fac (ori ar trebui să fac), nici măcar să-mi mai anin gândul și sufletul de Cer... Durerea de a nu fi bună de nimic! Nici măcar să rostesc, citesc rugăciuni... Tristețea de a nu o mai avea pe mama, fizic, lângă mine... Îmi era sprijin și povață, îmi era fierbinte rugătoare. Chiar dacă, în ultimii trei ani de viață, nu a mai putut să meargă, tot știa a-mi da sfatul cel bun, știa a mă încuraja... Dar... a ales să plece, să-I răspundă lui Dumnezeu...
Singură, prinsă în chingile tristeții și ale durerii, plâng... Plâng, pentru că nu mai are cine să se roage pentru mine... Plâng, pentru că nimănui nu-i pasă de mine... Plâng, pentru că Dumnezeu nu mă iubește. Plâng, pentru că nu-mi mai văd rostul aici, nu sunt de niciun folos. Nici mie, nici semenilor mei. Mai ales celor pe care i-am ajutat și acum mă ocolesc... Plâng, pentru că mi-e dor de mama și o doresc lângă mine... Măcar o clipă, măcar de sărbători... Plâng, pentru că nu sunt un om bun, ci unul păcătos... Urăsc viața mea de acum!
Mi-e dor și de Ana! În curând, 18 decembrie va fi prilej de aduceri-aminte ale îmbrățișărilor din prag de poartă, pe-nserat, când venea și pleca însoțită de Călin, soțul ei...
Mama m-a avertizat, cândva, că dacă mai plâng nu va mai merge cu mine nicăieri, nicicând... S-a cam ținut de cuvânt... Dar mi-e dor de tine, mami! Mi-e un dor cumplit de greu!... Un dor care doare...
Anei i-am spus că se va face bine - așa nădăjduiam -, dar nu a fost așa... Iar ea mi-a promis că mă va mai vizita, însă a plecat pe un alt drum, tot la Dumnezeu... Ne-am mințit - frumos sau nu - reciproc...
Aș urca, în aceste clipe, la Păpușa, m-aș opri la bunici, la Costești, dar... nici asta nu pot să fac...
Nu pot să fac nimic!
Nu sunt în stare de nimic!
Nu sunt bună de nimic!
Sunt un om rău și îmi urăsc viața!
https://www.youtube.com/live/bboqDnk2aGI?si=9XJkyq7y8zZoZ8Rz
https://youtu.be/SghhnuwpSfA?si=IVp5ETIDu8dQNdUb
â
https://youtu.be/fqTgwnYzD3I?si=c20DuSMsnzIVsgzA
https://youtu.be/ygbYVkajINs?si=Dfc1iNO4UCIfJUTK
https://youtu.be/ihTUGBcxzws?si=wYbGk619MGGPpSQh
https://youtu.be/nhujXg8MKiY?si=9M-EjCJfTHpC-LYh
COLINDUL CELOR ADORMIȚI
muzică și versuri: George Jerdea
Gândul nostru spre Cer urcă,
La cei care nu mai sunt,
Ochii cu dor o să-i plângă
Că nu-s’ aici de Crăciun.
Ruga noastră cea fierbinte
O vom înălța din zori,
Sperând că cei din morminte
Sunt cu noi de sărbători.
Astăzi, când Hristos Se naște,
Mare-i bucuria-n Cer,
Toți cei adormiți din veacuri
Azi se bucură cu El.
Toți cei adormiți din veacuri
Azi se bucură cu El.
Ne rugăm ca Tu, Hristoase,
Să-i îndrumi spre bun făgaș,
Să-i așezi la loc de pace
În al Tău ceresc sălaș.
Și le iart-a lor păcate,
La părinți, frați și surori,
Celor ce-n această viață
Au fost doar colindători.
Astăzi, când Hristos Se naște,
Mare-i bucuria-n Cer,
Toți cei adormiți din veacuri
Azi se bucură cu El.
Toți cei adormiți din veacuri
Azi se bucură cu El.
Iar pe noi ne întărește
Ca să ne veselim,
Pe cei ce-acum sunt la Tine
În veac să îi pomenim.
Chiar de-avem multe păcate,
Doamne, mult Tu ne-ai iubit,
Pe-al Tău Fiu L-ai dat în lume
Și prin El ne-ai mântuit.
Astăzi, când Hristos Se naște,
Mare-i bucuria-n Cer,
Toți cei adormiți din veacuri
Azi se bucură cu El.
Toți cei adormiți din veacuri
Azi se bucură cu El.
Binecuvântat să-mi fie dorul
Ce din an în an mai greu îmi este…,
Binecuvântat fie-mi fiorul
Anului ce nu mai este…
Ani de-nviforată încercare fură,
Într-un mănunchi de trei,
Oare câți or mai veni tot așa ca ei?
Totul s-a sfârșit într-un început de zi,
Totul s-a sfârșit și-i haos zi de zi…
S-a clătinat pământul,
În nisip a-ngenuncheat măritul
Timp. A stat.
Totul a-nghețat,
Doar lacrima inundă suflet, minte,
La crucea tăcutelor morminte…
...A mai trecut un an, se-apropie Crăciunul, dar sărbătoarea, pentru mine, nu mai este prilej de bucurie; e dor și întristare…
Se-apropie Crăciunul…, dar… Dumnezeu nu mă iubește… Singură în lume m-a lăsat…, orfană de îmbrățișarea ta, mămica mea…
Mi-e dor de tine, mami, mi-e dor și mi-e cumplit de greu, nu văd, nu știu care-i rostul meu… Erai puterea mea, rațiunea de a fi, ACASĂ al meu, acum, în juru-mi, e haos și pustiu…
Nașterea Mântuitorului mărturisită de copii la biserica Mărțișor din București
Duminică, 8 decembrie 2024, după Sfânta Liturghie, elevii Școlii gimnaziale nr.81 din București, sector 3, alături de micii enoriași ai bisericii Mărțișor din sectorul 4, au susținut, în fața credincioșilor participanți la Sfânta Slujbă, o frumoasă sebare de Crăciun, în cadrul căreia au recitat poezii, au cântat colinde, cu glasurile lor cristaline; de asemenea, au prezentat sceneta Copilul Nopții Sfinte și le-au fost expuse, într-o frumoasă expoziție, picturile amintind de nașterea Mântuitorului Hristos. Profesorul lor îndrumător, Nicoleta Enculescu, a subliniat cum trebuie înțeleasă și așteptată această sărbătoare, în esența sa o mare taină a creștinătății: cu suflet blând, mai buni, cu sufletele aninate de Cer, cu toată puterea rugăciunii ființei noastre, privind la cei mici, ce tânjesc spre frumos. A fost o sărbătoare extinsă, o sărbătoare după sărbătoare, mica liturghie de după Sfânta Liturghie. În mijocul celor mici s-a aflat și doamna presbiteră Elena Marin, care a încălzit inimile tuturor celor prezenți cu vers de veche colindă. Copiilor participanți le-au fost decernate diplome și au primit simbolice daruri de suflet.
A consemnat prof. Nicoleta Enculescu, Școala gimnazială nr.81, București, sector 3