PĂPĂDIA
Primăvara zorind se arăta la
braț cu falnicii ghiocei, îndrăgostiți, iremediabil, de gingașele frezii și de
mândrele păpădii, de cuvioasele al
albăstrele și de dătătoarele de speranță flori de măr, de vișin și de cireș, de
gutui și prun. Le urma, în tăcere, ținându-le etern trena, romanticul liliac,
răspândind parfum de mov elegant, visător și darnic...
Păpădia prinde-n tainica-i
corolă tot aurul suflat, în praf de stele și rază de amiază, de puternicul vânt
turbat și de mărețul soare, luminător al cerului și al pământului. Din cele
patru zări ale lumii, păpădia își ia nectarul de viață, înălțându-se pe vârfuri
verzi, muzicale, mereu și mereu. Elegant, își flutură zulufii sub pălăria cu
boruri mari, ce o feresc de insecte, de insolație, de ploi și de lacrimi...
(sursă foto: internet)
Trecerea clipelor
transformate în ore, a orelor transformate în zile, a zilelor transformate în
sătămâni și a săptămânilor transformate în luni - obositoare - de viață, îi
transformă zulufii în lacrimi de stele argintii și atunci, cu sfială, păpădia
își scoate pălăria-i de mătasă, înălțându-și dorurile spre un cer plin de
albastru și infinit. În clipa aceea - minune! Copiii vin și-i suflă cu temer în
buclele argintii, risipind eternul dor de vară și zglobiu în toată zarea
Universului plin de farmec și blând.
(sursă foto: internet)
Vârfurile mândrei noastre
prințese-păpădii (pentru că, da, copii, Păpădia e o prințesă, printre alte
prințese-flori din prima Vară a Vieții noastre pe pământ, nepoata Măritului și
legendarului Împărat An!) se transformă, pe negândite, în tije muzicale, de un
verde-speranță, de un verde plin de viață.
Copiii, știutori și
creativi, suflă în tijele fermecate ale vieții și povestea notelor muzicale
se-nfiripă rapid pe portativul copilăriei. Câte cântece! Câte hore nu se-ncing
ad-hoc, cu dansatori pricepuți! Câți compozitori geniali! Câte visuri
îndrăznețe țin, cu tărie, atâtea note muzicale într-un gând și-un glas de
copil! Într-un vis fericit de copil și o vară de neuitat!
Copilăria, fără Păpădie, nu
ar fi atât de luminoasă!
Copilăria, fără Păpădie, nu
ar fi atât de miraculoasă!
Copilăria, fără Păpădie, nu
ar fi atât de ingenioasă!
Fiți creativi! Visați și
împliniți-vă visurile cu speranță și curaj, perseverență, credință și
rugăciune! Succes!
autor: Nicoleta Enculescu,
București (din cartea mea, GHIOZDĂNELUL
CU POVEȘTI sau URME ÎN NISIPIUL
VIEȚII)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu