Mai intai - v-am mai scris, in trecut, va amintiti? -, Parintele Arhimandrit Veniamin Micle, de la Sfanta Manastire ”Bistrita Olteana” din judetul Valcea, un Inger in trup; apoi, Dani, Danutul meu scump si drag, care era un om deosebit, un om cum rar poti intalni in ziua de astazi. Am invatat, de la ea, simplitatea si bunatatea, curajul de a spune lucrurilor pe nume si de a nu fi mandru, credinta si dragostea de semeni. Intr-adevar, ea - sunt convinsa! - a ajuns sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Pentru ca l-a iubit pe semenul de langa ea, fie el mic sau mai mare, ori chiar mare. Si... isi aducea obolul de jertfa, asa cum stia. Sper sa nu ma uite si, de-acolo, de Sus, de unde este, sa mai inalte rugaciuni pentru mine, in momentele in care, uneori, ma-ntunec sau ma risipesc pe cale...
Dani, in zboru-ti usor, sa m-acoperi cu-aripa-ti de nea, alunga-mi lin tristeti ce-apar in suflet si in gand.
Dani, mi-e DOR de tine, DOR IMENS!!!...
A fost, in lungul sir al celor ce imprastiau si-mprastie mireasma bucuriilor harice in suflet, Parintele Gavrila, de la Biserica ”Rusa” (”Studenteasca”). Desi o straina, la acel moment, simtind ca sufletu-mi este ranit, l-a pansat cu ce avea nevoie: cu ajutor moral si material. Datorita Parintelui - si va multumesc, Preacucernice Parinte, a mia, a miliarda oara! - am cunoscut-o pe Dani.
Dar nu numai bunatatea si aplecarea aceasta a Parintelui de a-si ajuta semenii mi-a miscat sufletul spre Inalt, ci si faptul ca, dupa ce a trecut prin toate cate a trecut atunci, in acel an 2001 -sau inceput de an 2002?!? Nu mai retin exact!-,si-a pastrat curata TREZVIA mintii dinlauntru, a cristalinului interior, credinta pura, nealterata, puterea de a fi un adevarat Parinte duhovnicesc, ai carui fii au fost impresionanti in acele clipe, exemple vii traitoare ale dreptslavitoarei credinte!!! Si VICTORIA a fost trimisa din Inalt, Dumnezeu S-a milostivit, si a presarat, in inimile lor, infinite harice bucurii!
Pe Parintele Gavrila l-am reintalnit - o, MINUNE! - la cursurile de Liturgica, pe care la fac, inca de anul trecut, cu Sfintia Sa.
Parintele Daniel Benga este OMUL care iti ”pune la inima” cuvantul drept si bun, care iti traseaza echilibrul vietii; odata ce-l intalnesti pe Parintele, nu mai poti trai, ca si crestin, decat in echilibru si demn. Dar o demnitate care nu are cu nimic de-a face cu mandria cea pierzatoare de suflet!
Este un Om al surprizelor placute, constructive, in plan duhovnicesc, al marturisilor de vietuire / in vietuirea crestin-ortodoxa.
O MINUNE? Insusi baiatul prietenei mele, MICUL-MARELE Luca-Stefan, a carui nastere este povestita aici: http://danzaika.wordpress.com/2011/11/17/odiseea-sarcinii-in-40-de-saptamani-part-iii/#comments . MINUNEA Luca-Stefan s-a nascut pe 9 februarie 2011. Pe 10 se praznuieste Sfantul Haralambie. Oare aceasta nu spune... TOTUL????
MINUNI sunt la tot pasul, numai noi sa avem TREZVIA OCHIULUI INTERIOR de a da la o parte perdeaua intunecimii lumii dinafara!!!
Un LOC in care simti ca esti mai aproape de Doamne, de Sfintii si de Ingerii Sai? LOCUL MEU DRAG, de care spuneam - si nu o data! - ca ma leaga nenumarate fire: comuna Costesti, judetul Valcea. Cititorii mei mai vechi stiu de ce!!! As vrea ca toti sa cunoasca, pe-ndelete, MINUNEA LOCULUI MEU DRAG, in care sfintenia este legata, pe veci, de taria ce vine din istorie, de la Brancoveni si de la Matei Basarab. Poate ca nu intamplator Sfanta Manastire ”Arnota”, ce-si duce, cu demnitate, nobletea, in Muntii Capatanii, in Parcul Natural Buila-Vanturarita, a fost numita ”cuib de vulturi”! Si poate ca nu intamplator ”Sfantuletul” - cum ii spun localnicii - (Sfantul Grigorie Decapolitul) si-a ales, ca loc de odihna si de grabnic ajutor, tocmai locul acesta superb: Sfanta Manastire ”Bistrita Olteana”.
Va indemn sa veniti, sa vizitati, sa aflati, sa pastrati comoara acestui MINUNAT LOC, pentru totdeauna, in sufletele voastre! Nu veti regreta! Oricum, acesta este un loc in care, odata ajuns si dus intr-ale tale treburi, te recheama, iara si iara...
Si acum (dar nu in cele din urma!) vine randul unui alt OM care a aprins, in sufletul meu, dorinta de a inainta pe scara ce urca in Inalt. Un OM cu vorba asezata, blanda, calma, care nu se aprinde decat frumos si cu masura, si numai atunci cand se simte nevoie de o accentuare a invataturii celei bune; un OM a carei expresie caracteristica, atunci cand se adreseaza celor din jurul sau, este ”Fratiile Voastre”. La prima vedere, acestea par a fi vorbele unui monah, ale unui calugar, nu? Dar nu! Nu este calugar. Cu toate acestea (si... chiar azi am realizat, azi, cand scriu aceste randuri - 8 ianuarie 2012 -), este o expresie vie a frumusetii si a realimului umanismului evanghelic, singurul care te indeamna sa-ti iubesti si vrajmasii, sa le faci bine celor ce te urasc, sa descoperi prezenta si lucrarea lui Dumnezeu si in relatia cu semenii, pe fiecare om vazandu-l asa cum este, dupa Invatatura Ortodoxa: precum chipul lui Dumnezeu, care este prezent in mine, in ea, in el, in ei, in voi, indiferent de credinta pe care o impartaseste fiecare.
Umanismul evanghelic te indeamna sa vezi in mana intinsa, a oricui, spre tine, chiar mana lui Hristos, si - mai presus de toate, probabil - frumusetea tuturor semenilor, pentru ca toti oamenii poarta chipul lui Dumnezeu.
Acest OM stie cum si se raporteaza la norma divina a rationalitatii, care este credinta, la Revelatie, punandu-si, la fiece pas, intrebarea: ”Ceea ce vreau sa fac, Ii place lui Dumnezeu?”.
Acest OM reprezinta trairea vie, arzanda, a vietii dreptmaritoare crestine.
Acest OM este (l-ati cunoscut? Felicitari! Deveniti-i adevarati ucenici, prin fapta si prin gand! Nu l-ati cunoscut? Nu mai pregetati! Va indemn sa-l cunoasteti cat mai degrab'! Veti dobandi, in pamantul sufletului vostru, fara incetare, samanta roditoare a faptelor si trairilor ce apropie de asemanarea cu Dumnezu. Ori, aceasta nu-i tocmai dorinta noastra ultima, a crestinilor?) Parintele Gheorghe Holbea, de la biserica ”Precupetii Noi”, o biserica aflata in zona: Colegiul National ”Virgil Madgearu” - Consiliul Britanic - ASE-ul nou.
Voi reveni, cat de curand posibil -promit!-, cu fragmente ale unei predici tinute de Parintele Gheorghe Holbea, OMUL care stie cum si chiar participa la INFINITATEA LUI DUMNEZEU prin iubire. Prin iubirea pe care o impartaseste semenului de langa sine, ucenicului sau, fiului sau duhovnicesc, strainului care ii intinde mana. Este iubirea - tipul de iubire - pe care o impartasea, odinioara, Sfantul Serafim de Sarov, cel care le spunea, tuturor, ”Bucuria mea!”.
Scriam, mai sus, ca voi reveni cu cateva fragmente dintr-o predica tinuta de Parintele, pentru a simti, cu totii, sarbatoarea pe care o raspandesc semintele roditoare ale credintei ce incearca sa le sadeasca in pamantul reavan al ”inlauntrului” nostru. Ramane doar ca noi sa le primim cu bucurie neretinuta si sa ne dovedim lucratorii vrednici ai invataturilor primite!
La fel, incerc sa atasez detalii ale scenei ”Deisis” din biserica (”Precupetii Noi”), care m-a impresionat foarte-foarte mult, prin raritatea sa, caci n-am mai intalnit o astfel de tehnica picturala. Atat Maica Domnului, cat si Sfantul Ioan Botezatorul, Inaintemergatorul Domnului, stau ingenuncheati in fata Tronului Dreptului Judecator Iisus Hristos, implorandu-l, parca, pana la lacrimi, sa fie mult milostiv, ingaduitor si degrab' iertator al celor ce gresesc, ei facandu-se garanti, cu inima, pentru indreptarea acestora. Este o scena atat de vie, cand stai aproape de ea si o privesti, incat ai impresia ca nu te desparte de ea nimic, ca Dreptul Judecator este acolo, langa tine, dimpreuna cu Maica Domnului si Sfantul Ioan, care stau ingenuncheati chiar si in fata ta, implorandu-te, pana la lacrimi, sa nu mai gresesti...
Si m-a mai impresionat aici, printre altele, o icoana a Maicii Domnului, aflata in fata Altarului, in partea de nord-vest. Plus evlavia pe care o au toti credinciosii, dimpreuna cu Parintii slujitori, la Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon (cu praznuire la 27 iulie), la Sfanta Mucenita Ecaterina (cu praznuire la 25 noiembrie) etc., etc., etc..
Voi reveni - promit! - cu detalii (si - eventual - fotografii).
Ii multumesc, Atotinteleptului Dumnezeu, pentru aceste minuni, de care as vrea sa ma dovedesc vredinca a le purta in sufletul meu si a le rodi in tot ceea ce fac sau voi face de-a lungul vietii mele pamantesti!
Va doresc ca Atotstiutorul Dumnezeu sa va daruiasca etern astfel de intaritoare (intru credinta si vieturie) bucurii harice ale intalnirii unor astfel de LOCURI, de OAMENI, de INTAMPLARI!
- Scena ”Deisis” - Bierica ”Precupetii Noi”, Bucuresti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu