"Lumina lina", de Tudor Arghezi

"Cum te gasesti, usoara zburatoare,
Zacand aci, pe-o margine de drum,
Si nu dormind intr-un polen de floare,
Invaluita-n aur si parfum?

Neascultand de vantul de la stup,
Te-ai aruncat in plasa verde-a zilei
Si darurile-acum, ale zambilei,
Puterile-amortite ti le rup.

Voind sa duci tezaurul de ceara,
Te prabusisi din drumul cel inalt.
Cine-o sa vie, trupul tau de-afara
Sa-l caute si-n jur sa sufle cald?

Cu aripa-n tarana si in vis,
Strange la piept comoara ta deplina,
Cat te iubesc, frumoasa mea albina,
Ca sarcina chemarii te-a ucis!"

In prima strofa, poetul se adreseaza direct albinei, printr-o sintagma in cazul vocativ ("usoara zburatoare"). Epitetul accentueaza fragilitatea micutei zburatoare, aflata intr-o situatie dramatica. Drama este cu atat mai zguduitoare, cu cat aceasta fiinta gingasa, obisnuita sa se odihneasca intr-un univers plin de stralucire si mireasma, conturat de metaforele "aur" si "parfum", apare in postura trista de a zacea in colb, "pe o margine de drum".
Poetul nu intelege situatia neobisnuita in care se afla albina, nu stie cum a cazut "usoara zburatoare" la "margine de drum".

Strofa a doua aduce raspunsul la intrebarea anterioara.
Neurmand drumul firesc si lipsit de primejdii, sugerat de metafora "vantul de la stup", albina este atrasa de chemarea inaltimilor si se arunca nechibzuita in "plasa verde-a zilei", metafora pentru inselatoarea natura, care ascunde, dincolo de verdele proaspat prin care ispiteste, nenumarate primejdii, care o pandesc la fiecare zbor
Plapanda vietuitoare este atrasa si de "darurile" zambilei, insa acestea se dovedesc mai presus de propriile puteri. Ea cade victima acestei aspiratii spre implinirea menirii sale, aceea de a purta, intr-un efort suprem, darurile naturii, spre stup.
Strofa a treia amplifica drama albinei.
Metafora "tezaurul" semnifica lucrul cel mai de pret pe care il poarta albina: polen, nectar, miresmele dulci ale florilor.
Indurerat peste masura, poetul i se adreseaza direct albinei, printr-o tulburatoare interogatie retorica: "Cine-o sa vie, trupul tau de-afara / Sa-l caute si-n jur sa sufle cald?".
Metafora "drumul cel inalt" amplifica inaltimea idealului spre care aspira mica vituitoare, perfectiunea.
Se observa si antiteza intre teluric, pamantesc, si cosmic.
Strofa a patra amplifica drama albinei, in fata careia poetul se inclina cu admiratie si compasiune.
Metafora "comoara" subliniaza darul cel mai de pret pentru care s-a jertfit albina.
Epitetul "deplina" semnifica implinirea creatiei prin sacrificiul suprem.
Poetul i se adreseaza albinei printr-o exclamatie retorica, in care admiratia se impleteste cu nostalgia.
Epitetul "frumoasa" exprima duiosia poetului fata de mica vietuitoare, a carei frumusete exterioara vine din frumusetea interioara, morala, din taria cu care a luptat pentru a-si implini visul.
Adjectivul posesiv "mea" sugereaza ca poetul impartaseste acest ideal de a atinge absolutul. Acesta isi marturiseste crezul artistic: incununarea operei prin insusi sacrificiul de sine.

Tema poeziei este jertfa creatorului pentru a-si desavarsi creatia.

Prima si a treia strofa au rima incrucisata; a doua si a patra strofa au rima imbratisata.

Timpurile perfect simplu si perfect compus ("te prabusisi", "te-ai aruncat") ale modului indicativ subliniaza consecintele dramatice ale eforturilor albinei; timpul prezent al modului indicativ semnifica prezenta eului liric.
Forma de viitor popular a modului indicativ ("o sa sufle") exprima o incercare posibila, dar iluzorie.
Conjunctivul prezent ("sa caute" etc.) accentueaza ideea de incercare posibila, dar zadarnica.

Titlul poeziei, alcatuit dintr-un substantiv comun, simplu ("lumina") si un adjectiv propriu-zis ("lina")accentueaza ideea de creatie sublima, de perfectiune prin jertfa.

Masura versurilor este de 10-11 silabe.

Poezia este alcatuita din 4 catrene, fiind publicata in primul volum de versuri, "Cuvinte potrivite", aparut in anul 1927.

Poezia se incadreaza in genul liric, intrucat autorul isi exprima, in mod direct, propriile idei, ganduri, atitudini (mila, duiosia, compasiunea fata de soarta micii zburatoare, dragostea, regretul), prin intermediul limbajului artistic, trezind in sufletul cititorului puternice emotii si sentimente.