Lacrimă, Maică, Stăpână,
Uitarea-mi este ţărână...
Te privesc, te ador şi te rog:
Ochiu-ţi-Lumină, ochiul de foc
Asupră-mi, dulce, coboară,
Sufletu-mi, cu crini, înconjoară...
Lacrimă, Maicuiţă Stăpână,
Uitarea-mi este pământ, îmi este ţărână...
Te privesc, te ador şi îţi zic:
Am greşit, am păcătuit, am greşit,
În mine e un gol, e NIMIC...
Lacrimă, Măicuţă Stăpână,
NIMICUL din mine-l fărâmă
Şi la oră din zi sau din noapte
S-aud rostind dulci şoapte
De dor, de iubire senină,
De mângâiere, de pace deplină...
Nicoleta Enculescu, Bucureşti, 5 octombrie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu