Elisaveta
Sudiţeanu, născută la 19.04.1936 (adormită cu nădejdea învierii şi a
vieţii veşnice la 03.04.2015), primul copil al familiei Istocescu
Nicolae şi Tudoriţa din comuna Costeşti, judeţul Vâlcea, după ani mulţi
de serviciu, lucraţi atât în Bistriţa Vâlcii, cât şi în Bucureşti, s-a
reîntors pe meleagurile natale în urmă cu aproximativ 10 ani.
A fost un om care şi-a iubit nepoţii şi fraţii, pe care-i ajuta la nevoie şi la care se gândea mereu.
A ajutat multă lume, gândindu-se la binele semenului său, cu tot sufletul.
În toată viaţa sa zbuciumată, plină de greutăţi, nu a uitat de Biserică, de Dumnezeu, de Maica Domnului şi de Sfinţi - prietenii oamenilor, gândul fiindu-i în permanenţă la Împărăţia Cerurilor.
Noi, surorile, fratele, nepoţii şi toate rudele sale, prietenii şi cunoştinţele o vom păstra mereu în suflete - amintire vie a clipelor binecuvântate ale vieţii.
Fie ca Bunul Dumnezeu să-i aşeze sufletul în Rai, alături de Sfinţii care din veac I-au bineplăcut, odihnind-o în pace, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, de unde a dispărut toată întristarea şi suspinul!
Pomenirea sa, din neam în neam!
Veşnică pomenire!
- doi fraţi: tanti Vetuţa şi nenea Nicu, la Costeşti, în decembrie 2006:A fost un om care şi-a iubit nepoţii şi fraţii, pe care-i ajuta la nevoie şi la care se gândea mereu.
A ajutat multă lume, gândindu-se la binele semenului său, cu tot sufletul.
În toată viaţa sa zbuciumată, plină de greutăţi, nu a uitat de Biserică, de Dumnezeu, de Maica Domnului şi de Sfinţi - prietenii oamenilor, gândul fiindu-i în permanenţă la Împărăţia Cerurilor.
Noi, surorile, fratele, nepoţii şi toate rudele sale, prietenii şi cunoştinţele o vom păstra mereu în suflete - amintire vie a clipelor binecuvântate ale vieţii.
Fie ca Bunul Dumnezeu să-i aşeze sufletul în Rai, alături de Sfinţii care din veac I-au bineplăcut, odihnind-o în pace, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, de unde a dispărut toată întristarea şi suspinul!
Pomenirea sa, din neam în neam!
Veşnică pomenire!
P.S. Vă mulţumim, Preacucernice Părinte Constantin Mănescu! Vă mulţumim, Preacucernice Părinte Gheorghe Viezuianu!
- cu tanti Vetuţa, în august 2011, la Costeşti:
-floricelele, pe care le iubea şi le îngrijea:
- două surori: mama şi tanti Vetuţa, la Costeşti, în august 2010- cu tanti Vetuţa, în august 2011, la Costeşti:
-floricelele, pe care le iubea şi le îngrijea:
- grădiniţa de flori, de lângă casă:
- clipe binecuvântate, în 2012, deşi triste... Dar tanti Vetuţa a fost lângă mine, când mi-am luat licenţa în Teologie Ortodoxă. Tata mi-a lipsit mult :( ...
- mereu alături de noi (în 2013):
- alături de Cami şi de bunica sa, la Biserica "Eroii Revoluţiei", la trecerea dintre ani (1 ianuarie 2014):
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu