Poate nu știați...

29 IULIE 2012. MEMORIA ZILEI

Nicolae Steinhardt (29 iulie 1912 - 30 martie 1989) - scriitor, publicist, critic literar și jurist român, originar din Pantelimon, județul Ilfov. S-a convertit la religia creștin-ortodoxă în închisoarea de la Jilava și se va călugări după punerea sa în libertate, cu numele de Nicolae. Este autorul unei opere unice în literatura română, ”Jurnalul fericirii”.
Între anii 1919–1929 urmează cursurile școlii primare (în particular și la școala "Clementa"), și ale liceului Spiru Haret. Printre colegii de aici se numără Constantin Noica, Mircea Eliade, Arșavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu ș.a. Singurul elev de confesiune mozaică, urmează alături de colegii săi cursurile de religie creștină, cu preotul Georgescu-Silvestru.
După 1929 frecventează cenaclul literar "Sburătorul" al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se în el germenii viitorului literat.
Doctor în Drept constituțional.
În 1958 este arestat, condamnat în "lotul Pillat-Noica" la 13 ani de muncă silnică, sub acuzația de "crimă de uneltire contra ordinii sociale".
După moartea tatălui său (1967), începe să-și caute o mănăstire. Astfel, în 1975, merge la mănăstirea unde se afla ieromonahul Mina Dobzeu, însă episcopul Partenie refuză să-i permită șederea, așa încât părintele Mina îl trimte la arhiepiscopul Teofil Herineanu de la Cluj-Napoca și la episcopul Iustinian Chira de la Maramureș. Întâmplarea a făcut însă ca în 1976 Constantin Noica să îl întâlnească, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru și al scriitorilor, în general. Invitat de acesta, Noica ajunge în scurt timp la Mănăstirea Rohia, unde zăbovește 3 zile. Cadrul natural și biblioteca vastă îl impresionează deopotrivă pe marele filosof, care nu ezită să îi povestească lui Steinhardt despre cele văzute la Rohia, mai ales că îi știa gândul de a se retrage într-o mănăstire.
În 1978, Steinhardt stă vara la Rohia, pentru ca în anul următor să se stabilească definitiv acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Iustinian. La data de 16 august 1980 este tuns în monahism la mănăstirea Rohia, de către episcopul Iustinian Chira și arhiepiscopul Teofil Herineanu, care îl iau sub aripa lor ocrotitoare.
Arhimandritul Serafim Man, starețul mănăstirii Rohia, îl integrează în obștea mănăstirii. La mănăstire, pune în ordine cele peste 23.000 de volume, participă la slujbe, povățuiește pelerinii, predică, iar, în paralel, își intensifică activitatea literară.
Volumele publicate în această perioadă sunt: ”Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului” (1982), ”Critică la persoana întâi” (1983), ”Escale în timp și spațiu” (1987) și ”Prin alții spre sine” (1988). Aceste volume îl impun ca un eseist de marcă al literaturii române.