În cadrul emisiunii Cuvânt
pentru suflet,
de la Trinitas TV, din19
martie,
Părintele
slujitor Petre Sperlea, de la Biserica „Buna Vestire” – Belu
din București, Protoieria sector IV, Lector Dr. la Facultatea de
Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București,
a prezentat viața și activitatea Sfântului
Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim.
Născut la 7 octombrie 1912, într-o familie cu 6 copii, cu părinți
credincioși modești, Sfântul a urmat simultan Artele Frumoase și
Facultatea de Teologie din București, avându-i I-ca profesori, la
Facultatea de Teologie, pe renumiții Părintele Haralambie Rovența,
Petre Vintilescu – un mare specialist în Liturgică -, Sfântul
Părinte Dumitru Stăniloae, Teodor M. Popescu, patrologul Ioan G.
Coman etc.. Pe perioada studenției, a fost găzduit la Mănăstirea
Antim, unde era un cămin pentru studenții monahi, întrucât era,
la rându-i, monah. De aici a început legătura Sfântului Cuvios
Mărturisitor Sofian cu acest așezământ monahal. Între 1945 –
1948, a fost membru activ al Rugului
Aprins,
o mișcare de reînnoire isihastă și de trăire creștină care
avea în centru Rugăciunea
lui Iisus.
Această mișcare a reunit mulți oameni ai bisericii, intelectuali
de vază ai vremii (Arhimandrit Benedict Ghiuș, Arhim. Vasile
Vasilachi – starețul de atunci al Mănăstirii Antim -, Sfântul
Părinte Dumitru Stăniloae, profesorul universitar Alexandru
Mironescu, scriitorul Ion Marin Sadoveanu, scriitorul și medicul
creștin Vasile Voiculescu). Aceștia au suferit mai târziu în
temnițele comuniste. În
anul 1950 a fost ales stareț al Mănăstirii Antim. S-a ocupat de
pictarea sau de repictarea multor biserici din București și din
țară, dar chiar și din străinătate. A fost arestat de
autoritățile comuniste în anul 1958, pe când picta biserica de
cimitir a Mănăstirii Ghighiu. A fost judecat de Tribunalul Militar
și condamnat la 16 ani de muncă silnică, sentința fiind aceea de
uneltire împotriva ordinii sociale. A fost închis la Jilava, apoi
la Aiud, în Balta Brăilei. A
fost eliberat după 6 ani de detenție, în urma Decretului general
de grațiere, în 1964. După
eliberare, a mers la Mănăstirea Plumbuita, unde a activat ca pictor
bisericesc în cadrul Atelierelor Patriarhiei Române. Începând cu
anul 1964, s-a stabilit definitiv la Mănăstirea Antim, unde a avut
o activitate
frumoasă și ziditoare de suflet pentru credincioși, remarcându-se
ca un preot devotat, ca un iscusit duhovnic, ca un bun predicator.
Sfârșitul vieții sale pământești, după împlinirea a 90 de ani
de viață, s-a întâmplat în ziua Sfintei Cruci, pe 14 septembrie
2002, sfârșitul său fiind o pierdere foarte mare pentru oamenii
care l-au perceput ca pe un adevărat îndrumător și animator al
vieții duhovnicești, dar un câștig pentru Împărăția lui
Dumnezeu și pentru noi, care avem nevoie de mijlocitori înaintea
lui Dumnezeu. Contemporanii l-au văzut ca un om al lui Dumnezeu,
omul lui Dumnezeu
fiind prin excelență
Sfântul. A fost văzut de semenii săi ca un Sfânt în viață.
Sfântul Cuvios Cleopa îl considera chiar
un Apostol al
Bucureștilor. Vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist admira la
Sfântul Sofian acea forță interioară care, spunea el, nu venea de
la oameni, ci emana de la Dumnezeu – Părintele Luminilor.
Credincioșii de rând l-au perceput ca pe un om al rugăciunii, care
îndemna la rugăciune și la pocăință; ca pe un îndrumător
iscusit în scaunul de duhovnic, care proceda cu delicatețe la
îndreptarea omului; ca un slujitor râvnitor la Altar; ca un
predicator foarte convingător în cuvântul său. În anii
senectuții sale, Părintele Sofian era considerat „Bătrânul cel
frumos” de către credincioși și aceasta pentru că ceva din
Lumina Sfinților se așternuse pe fața sa. După canonizarea sa,
Sfântul Sofian este văzut cu mai multă putere de mjlocire înaintea
lui Dumnezeu. Credincioșii se bucură că prin canonizarea sa
Sfântul Sofian sălășluiește alături de ceilalți Sfinți în
Împărăția lui Dumnezeu și au convingerea că dacă îl cinstim
cum se cuvine, ne apropiem de el așa cum și el, în viața
pământească, s-a apropiat de oameni.
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate
ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe
toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino
și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată
întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă
Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre.
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă
neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl
nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția
Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea
de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile
noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în
ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne
pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un
răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii
robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne,
miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi
foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un
Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești
Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și
numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa
milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim
prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și
întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din
Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă
cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care
pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din
ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a
făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și
întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede,
Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a
grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne,
auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta,
auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că
nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul
meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în
întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea
încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de
demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale
m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un
pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți
întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în
mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi
calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă
de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că
Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul
dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru
dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe
vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt
robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă,
Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale,
șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de
păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu
înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am
făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei
judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a
născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele
ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop,
și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele
smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele
șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept
înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și
Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii
Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de
lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei
deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș
fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul
umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine,
Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile
Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile
de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Troparul:
Lucrătorule al rugăciunii, Cuvioase Părinte Sofian, iconar iscusit al Bisericii, cel ce în suflete, prin harului Duhului, ai zugrăvit chipul Mântuitorului și, în temniță, pentru credință ai pătimit, cu Sfinții toți fiind în ceruri acum, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu pentru noi.
Condacul 1
Veniți,
toți credincioșii, să lăudăm pe luminatul de Dumnezeu duhovnic al
Bucureștilor, cel ce, în vremuri de prigoană, pe Hristos L-a mărturisit,
cu înțelepciunea harului pe ucenici i-a îndrumat și sfintele biserici
cu minunate icoane le-a înfrumusețat; și din inimi să-i strigăm:
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Icosul 1
Lumină
ce nu a putut fi pusă sub obroc a fost viața ta cea virtuoasă și
nenumărate daruri ai primit de la Dumnezeu pentru smerenia ta; dar mai
ales rugăciunea arzătoare și dragostea ta îi chemau pe mulți, pentru
care venim la tine ca să ne îndrumi în tainica lucrare a rugăciunii și a
pocăinței pe noi, cei ce-ți cântăm: Bucură-te, vlăstar roditor al Ortodoxiei românești; Bucură-te, căutător al frumuseții dumnezeiești; Bucură-te, cel ce cu numele înțelepciunii ai fost numit; Bucură-te, cel ce cu multe virtuți te-ai împodobit; Bucură-te, tainic isihast în mijlocul cetății; Bucură-te, mustrător al păcatului și al nedreptății; Bucură-te, liturghisitor înflăcărat al Dumnezeului Celui Preaînalt; Bucură-te, cel ce bisericile cu alese icoane le-ai înfrumusețat; Bucură-te, cel ce, în toată viața, dreapta credință ai păzit; Bucură-te, cel ce pentru Hristos și în temniță ai pătimit; Bucură-te, preafrumoasă laudă a vieții monahale; Bucură-te, bun chivernisitor al mănăstirii tale; Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 2
Cu
inimă smerită, aducem slavă lui Dumnezeu, Cel ce, cu a Sa milostivire
și purtare de grijă pentru noi, descoperă oameni duhovnicești, plini de
râvnă apostolească, precum pe alesul Său, Cuviosul Sofian, prin care
ne-a arătat că, și în vremurile de acum, harul se dobândește prin
nevoința cea bună și îi sfințește pe cei răbdători, pentru care Îi
cântăm Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul 2
Domnul
ți-a atras inima din pruncie către cele cerești, fericite Părinte, și,
fiind mai întâi ascultător față de părinții tăi trupești, ai primit de
la ei binecuvântare pentru a-L urma pe Hristos și a lua jugul cel bun al
vieții îngerești. Pe această cale cu osârdie mergând și multe osteneli
și necazuri răbdând pentru El, ai ajuns la limanul desăvârșirii,
făcându-te lăcaș al Preasfintei Treimi. Pentru aceea, auzi de la noi
cântarea aceasta: Bucură-te, crin cu mireasmă duhovnicească al gliei străbune; Bucură-te, harnică albină care ai adunat nectarul faptelor bune; Bucură-te, smerit rugător și iubitor de feciorie; Bucură-te, pildă a monahilor în ascultare și curăție; Bucură-te, tainic săvârșitor al Rugăciunii lui Iisus; Bucură-te, călător fără odihnă către cele de sus; Bucură-te, cel ce mintea în inimă o coborai în vremea rugăciunii; Bucură-te, cel ce te-ai păzit de învățătorii minciunii; Bucură-te, neîncetat cugetător la ceasul morții și al judecății; Bucură-te, ales lucrător al trezviei și simplității; Bucură-te, cel ce, în smerenie, lui Hristos I-ai fost neobosit următor; Bucură-te, al darurilor Maicii lui Dumnezeu propovăduitor; Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 3
Venind
din Basarabia cea greu încercată, pildă vie ai fost celor ce învățau cu
tine la Seminarul de la Mănăstirea Cernica, fiind numit „copil bătrân”
pentru a ta înțelepciune; că, sporind în știința cărților sfinte, ai
înmulțit și râvna pentru cele duhovnicești, cântând cu glas îngeresc lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Sârguincios
fiind la învățătură, ți-ai ridicat mintea spre înțelegeri duhovnicești,
dar tu mai mult te smereai, Părinte. Iar, după unsprezece ani de
ascultare în obștile de la Rughi, Dobrușa și Bălți, ai primit îngerescul
chip, întru nevoințe viețuind, și ai sporit în lucrarea virtuților ce
ți-au înfrumusețat chipul; drept aceea, îți cântăm: Bucură-te, cel ce, din copilărie, vas al harului te-ai arătat; Bucură-te, cel ce, din fragedă vârstă, multe osteneli ai răbdat; Bucură-te, cel ce la Mănăstirea Rughi ai deprins meșteșugul cântărilor; Bucură-te, cel ce la Dobrușa ai aflat taina pictării icoanelor; Bucură-te, liturghisitor al Bisericii cu glas îngeresc; Bucură-te, fiu după har al Părintelui ceresc; Bucură-te, gură înțeleaptă, slujitoare a Cuvântului; Bucură-te, alăută melodioasă a darurilor Duhului; Bucură-te, următor Cuvioșilor cernicani, cu a ta nevoință; Bucură-te, cel ce ai împodobit Casa lui Dumnezeu cu iscusință; Bucură-te, râvnitor pentru adevărata închinare duhovnicească; Bucură-te, cel ce ai dobândit smerenia dumnezeiască; Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 4
Ai spus, Părinte, că smerenia și dragostea sunt roadele viețuirii în Hristos
și zi de zi te-ai ostenit să le dobândești și să le sporești. Având
credință puternică, nădejde neclintită și dragoste înflăcărată, ai
răbdat toate încercările vieții, te-ai arătat biruitor asupra duhurilor
întunericului și te-ai asemănat marelui Apostol Pavel, care zicea: „De
acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”, Căruia Îi cântai:
Aliluia!
Icosul 4
La
Mănăstirea Sfântului Ierarh Antim Ivireanul din București te-ai
învrednicit de harul preoției și ai slujit cu multă evlavie
Dumnezeieștile Taine ale lui Hristos. Dar mai ales la Sfânta Liturghie
s-a vădit râvna ta către cele cerești, încât erai pătruns de rugăciunea
cea de foc. Pentru aceasta, noi, minunându-ne, îți grăim: Bucură-te, vas ales al Treimii celei de o ființă; Bucură-te, mijlocitor al nostru la tronul lui Dumnezeu, cu stăruință; Bucură-te, închinător al Tatălui în duh și în adevăr; Bucură-te, al Tainelor Bisericii smerit slujitor; Bucură-te, cel ce, asemenea lui Moise, aveai fața luminată de har; Bucură-te, împreună-mijlocitor cu Sfântul Antim la cerescul altar; Bucură-te, foc de rugăciune, ce patimile mistuiești; Bucură-te, cel ce inimile credincioșilor le înduhovnicești; Bucură-te, rugător în duh cu Sfinții Trei Ierarhi; Bucură-te, sfătuitor de taină al Părinților Patriarhi; Bucură-te, rug aprins ce în Mănăstirea Antim strălucești; Bucură-te, pavăză duhovnicească a orașului București; Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 5
În
vremea prigoanei dezlănțuite de cei potrivnici lui Dumnezeu, stâlp
neclintit al credinței te-ai arătat și L-ai mărturisit pe Hristos cel
răstignit și înviat, ca Dumnezeu adevărat, Mântuitorul întregii lumi, și
ai fost alături de cei pătimitori, cântând din toată inima împreună cu
ei: Aliluia!
Icosul 5
Năzuința
către rugăciunea neîncetată te-a chemat sub acoperământul Maicii
Domnului, înaintea icoanei sale „Rugul Aprins”, alături de alți părinți
și frați duhovnicești, și acolo l-ai întâlnit pe fericitul mărturisitor
Ioan Kulâghin, ucenic și următor al Cuvioșilor isihaști de la Optina; de
la acesta ai deprins rugăciunea inimii, care te-a luminat și te-a
întărit în vremea prigoanei, pentru care primește laudele noastre: Bucură-te, cel ce inima ți-ai unit-o cu Hristos; Bucură-te, cel ce mărturisitor al Evangheliei ai fost; Bucură-te, cel ce următor al tradiției isihaste te-ai arătat; Bucură-te, că în temniță rugăciunea lui Iisus te-a mângâiat; Bucură-te, împreună cu toți martirii din închisorile comuniste; Bucură-te, cel ce ai păstrat candelele credinței românești nestinse; Bucură-te, evlavios rugător, de lumina Taborului cercetat; Bucură-te, cel ce pe demoni, prin smerenie și pocăință, i-ai alungat; Bucură-te, cel ce adesea ai cugetat la Dreapta Judecată; Bucură-te, următor al Sfântului Paisie de la Neamț, prin viață curată; Bucură-te, suflet întărit, prin răbdare, în virtuțile sfinte; Bucură-te, cel ce ai păzit neclintit ale Bisericii așezăminte; Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 6
Văzându-te
întărit în lucrarea duhovnicească, vrăjmașul diavol i-a îndemnat pe
conducătorii necredincioși să te întemnițeze. Astfel, ai urcat Golgota
neamului românesc, împreună cu mulți alți pătimitori și mărturisitori ai
dreptei credințe; tu, însă, răbdând toate în numele lui Hristos, te-ai
rugat pentru neamul nostru cel prigonit și greu încercat, ca Dumnezeu să
nu-Și întoarcă mila Sa de la noi, cei ce-I cântăm: Aliluia!
Icosul 6
Păstor
luminat al turmei tale celei cuvântătoare fiind, niciodată nu te-ai
întovărășit cu cei stăpâniți de întunericul relei credințe, ci ai ales
să rabzi pentru Hristos batjocuri și asupriri, dar i-ai biruit pe
prigonitorii tăi prin iubire smerită, iar Duhul Sfânt ți-a dat pricepere
cum să răspunzi potrivnicilor tăi. Pentru aceasta, îți cântăm: Bucură-te, măreție a viețuirii în Hristos, ascunsă în simplitate; Bucură-te, mărturisitor al Ortodoxiei, cu blândețe și cu dreptate; Bucură-te, cel ce sufletul prin dureri ți-ai sfințit; Bucură-te, cel ce și de temniceri sfânt erai numit; Bucură-te, chip îngeresc peste care harul s-a revărsat; Bucură-te, cel ce, în toată viața, de Duhul Sfânt ai fost insuflat; Bucură-te, propovăduitor cu mult har al Evangheliei Mântuitorului; Bucură-te, cel ce mereu ai fost ocrotit de Maica Domnului; Bucură-te, cel împreună cu toți mărturisitorii neamului românesc; Bucură-te, reazem tare pentru cei ce pe nedrept pătimesc; Bucură-te, cel ce ne-ai dat pildă ca și pe vrăjmași să-i iubim; Bucură-te, cel ce ne-ai învățat ca, pentru Adevăr, cu îndelungă răbdare să suferim; Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 7
Bisericile
zugrăvite de tine, Cuvioase, sunt înfrumusețate de lumina harului,
încât noi, credincioșii, rugându-ne în ele cu evlavie și cu inimi
mulțumitoare, în cer a fi ni se pare, pentru care Îl slăvim pe Dumnezeu,
Cel ce ți-a dat un astfel de dar, cântându-I: Aliluia!
Icosul 7
Dumnezeu,
Creatorul cerului și al pământului, ți-a dat darul zugrăvirii sfintelor
icoane, pe care l-ai înmulțit mereu prin lucrare duhovnicească și prin
smerenie, devenind îndrumător al multor iconari. Astfel, multe biserici
ai zugrăvit, Cuvioase, împreună cu ucenicii tăi, nu doar în patria ta,
ci și în alte țări, pentru care îți grăim așa: Bucură-te, cel ce chipul Domnului te-ai străduit a-I zugrăvi; Bucură-te, cel ce pe acesta și în inimă te-ai silit a-l întipări; Bucură-te, cel ce la Saon și Negru-Vodă cu însuflețire ai pictat; Bucură-te, cel ce Mănăstirile Dealu și Radu-Vodă cu alese chipuri de sfinți le-ai înfrumusețat; Bucură-te, cel ce în București, biserica Bumbăcari ai zugrăvit-o; Bucură-te, cel ce și la Slatina Bucovinei pictura ai săvârșit-o; Bucură-te, cel ce în Siria și Liban i-ai uimit pe toți cu minunatele zugrăviri; Bucură-te, cel ce ai primenit pictura de la Antim, Darvari, Celic-Dere și alte mănăstiri; Bucură-te, că în icoanele tale se oglindesc frumusețile Raiului; Bucură-te, cel ce ți-ai înmulțit talantul după măsura darului; Bucură-te, dascăl luminat, care și pe ucenici bine i-ai învățat; Bucură-te, cel ce prețioase scrieri despre sfintele icoane ne-ai lăsat; Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 8
Închinându-ne
sfintelor icoane pictate de tine, fericite, inima ni se înalță spre
cele nematerialnice, iar mintea ni se umple de adevărata teologie,
dorind după Dumnezeu cel nevăzut, pe Care neîncetat Îl laudă cetele
îngerești în ceruri, cântând: Aliluia!
Icosul 8
Chip
al blândeților te-ai arătat, Cuvioase Părinte, că, tuturor celor ce
veneau la tine pentru sfat și mărturisire, le răspundeai cu pace și
răbdare, iar ei, privind la fața ta cea luminoasă, se umpleau de
bucurie. Pentru aceasta, îți cântăm așa: Bucură-te, Părinte plin de iubire duhovnicească; Bucură-te, cel ce ne trimiți de sus mângâiere cerească; Bucură-te, că încă din tinerețe ai fost biruitor al păcatului; Bucură-te, iscusit învățător al luptei cu patimile trupului; Bucură-te, cel ce, în această lume, ai fost dăruit cu înțelepciune cerească; Bucură-te, cel ce ne îmbărbătezi când sufletele încep să ne slăbească; Bucură-te, cel ce ai fost pe pământ chip ales de bună îngăduință; Bucură-te, cel ce ai vestit Cuvântul lui Dumnezeu cu stăruință; Bucură-te, cel ce ai socotit pacea mai mare decât dreptatea; Bucură-te, cel ce ne-ai învățat iertarea și bunătatea; Bucură-te, cel ce și în vedenie unora te-ai arătat; Bucură-te, cel ce ai fost văzut împodobit cu veșmânt luminat; Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 9
Născătoarei
de Dumnezeu i-ai adus preacinstire în toată viața ta, Cuvioase,
zugrăvind preacuratul ei chip în multe icoane ce împodobesc sfintele
biserici, iar Maica milostivirii te-a sprijinit și te-a luminat,
dăruindu-ți smerită înțelepciune, care te-a izbăvit de toate cursele
vrăjmașilor văzuți și nevăzuți; pentru aceasta, cântai lui Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul 9
Împlinitor
al Testamentului Sfântului Ierarh Antim, întemeietorul și ocrotitorul
mănăstirii tale, ai fost, Părinte, purtând de grijă și miluind pe
săracii, văduvele și orfanii care veneau la tine cerându-ți ajutor, iar
pe cei înstăriți îi îndemnai stăruitor la fapte de milostenie, pentru
care îți cântăm așa: Bucură-te, Părinte milostiv al celor săraci și necăjiți; Bucură-te, apărător al celor năpăstuiți; Bucură-te, următor al îndemnurilor Sfântului Ierarh Antim; Bucură-te, cel ce pe toți ne înveți viață sfântă să dobândim; Bucură-te, că ajutător al celor în necazuri și suferințe ai fost; Bucură-te, că în cei săraci vedeai chipul lui Hristos; Bucură-te, al celor deznădăjduiți grabnic mângâietor; Bucură-te, al tinerilor adevărat călăuzitor; Bucură-te, ocrotitor al fecioarelor sărmane și neajutorate; Bucură-te, al bolnavilor izvor de vindecare și sănătate; Bucură-te, cel ce întărești pe cei ce se clatină în credință; Bucură-te, cel ce ne dăruiești pildă și îndemn spre nevoință; Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 10
Primind harul preoției, te-ai străduit să devii tot mai iscusit în arta artelor, care este știința duhovniciei, punând mereu suișuri în inima ta. Și, ajungând la măsura bărbatului desăvârșit,
cu înțelepciune ți-ai povățuit fiii duhovnicești ca și ei să sporească
necontenit în viața virtuoasă, pentru care, cu glas de bucurie, cântau
din inima lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Toți
marii Părinți care te-au cunoscut s-au minunat de înțelepciunea
duhovnicească la care ai ajuns, Cuvioase, fiindcă lumina de dincolo de
veac a sfinților se oglindea pe fața ta și în viața ta. Iar tu,
înzestrat fiind cu înțelepciune de Părintele luminilor, îi îndrumai cu
dragoste nemăsurată pe cei ce veneau la tine și, privindu-i, mulțumeai
Domnului, zicând: „Iată, eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”.
Pentru aceasta, îți grăim așa: Bucură-te, cel ce Apostol al Bucureștilor de Cuviosul Cleopa ai fost numit; Bucură-te, cel prin care orașul tău folos duhovnicesc a dobândit; Bucură-te, cel ce ai ajuns la înălțimea marilor cuvioși; Bucură-te, înțelept duhovnic al celor credincioși; Bucură-te, că în inima ta, sfințită prin har, Hristos a împărățit; Bucură-te, cel ce de fiii tăi duhovnicești ești nedespărțit; Bucură-te, cel ce întru adevăr și dreptate te-ai sfințit; Bucură-te, nevoitor înțelept, care năvălirile păcatului le-ai biruit; Bucură-te, că în inimile ucenicilor sămânța evlaviei ai semănat; Bucură-te, că, prin scrierile tale, mințile noastre s-au luminat; Bucură-te, al celor mâhniți și îndurerați mângâietor; Bucură-te, al bolilor sufletești și trupești grabnic vindecător; Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 11
Cu
smerenie și cu cinste ți-ai purtat crucea, asemenea tuturor
adevăraților următori ai Domnului Iisus Hristos, răbdând multe necazuri
și suferințe în toată viața ta. Pentru aceasta, Părintele ceresc te-a
chemat la veșnicele lăcașuri, chiar în ziua prăznuirii Înălțării Sfintei
Cruci. Iar acum, bucurându-te întru Duhul Sfânt, slăvești împreună cu
îngerii pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul 11
Lucrări
minunate a săvârșit Dumnezeu prin tine, Părinte, iar, după mutarea ta
cea cuvioasă la veșnica odihnă și fericire, nu pregeți să ne povățuiești
tainic, întărindu-ne în ispite și încercări, iar celor ce te cinstesc
cu evlavie, le dai alinare în tulburările vieții și tămăduire de bolile
sufletești și trupești; pentru aceasta, îți cântăm: Bucură-te, că Maica Domnului în chilie te-a cercetat; Bucură-te, cel ce cu evlavie Împărătesei cerești te-ai închinat; Bucură-te, cel ce, pentru smerenia ta, ai primit descoperirea celor viitoare; Bucură-te, cel ce pe unii i-ai cercetat în vedenii, spre îmbărbătare; Bucură-te, cel ce, în ziua Înălțării Sfintei Cruci, la cer te-ai mutat; Bucură-te, că, la înmormântarea ta, trei cununi luminoase asupră-ți s-au arătat; Bucură-te, că bună mireasmă a izvorât atunci din trupul tău cel cuvios; Bucură-te, evlavios închinător al Crucii lui Hristos; Bucură-te, cel al cărui mormânt s-a arătat a fi loc sfințit de rugăciuni; Bucură-te, tămăduitor al bolilor și făcător de minuni; Bucură-te, iubitor al tăcerii întru cunoștință; Bucură-te, îndreptător către adevărata pocăință; Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 12
Precum
Moise odinioară a călăuzit poporul ales, și tu, Părinte, ne-ai îndrumat
pe noi prin pustia deșertăciunilor acestei lumi, ca să ajungem la
tărâmul binecuvântat al libertății duhului, iar acum te rogi pentru
mântuirea noastră, ca să ne învrednicim de mila lui Dumnezeu și să-I
cântăm împreună cu tine pururea: Aliluia!
Icosul 12
Cinstind
după cuviință viața ta, pe care întru curăție ai închinat-o Domnului
încă din copilărie, precum și statornica ta înălțare duhovnicească din
putere în putere, slăvim pe Dumnezeu pentru sfârșitul tău cel cuvios în
zi de împărătească prăznuire și, cunoscând că acum te bucuri de vederea
feței Mântuitorului Hristos, mijlocind pentru noi, îți aducem din inimă
aceste laude: Bucură-te, biruitor al vrăjmașilor nevăzuți; Bucură-te, lucrător al celor mai mari virtuți; Bucură-te, îmblânzitor al inimilor tulburate; Bucură-te, îndreptător al celor robiți de păcate; Bucură-te, cel ce pe monahi bine îi povățuiești; Bucură-te, dascăl luminat al pictorilor bisericești; Bucură-te, duhovnic neînșelat în vremuri cumplite; Bucură-te, împodobitor sârgincios de lăcașuri sfinte; Bucură-te, rod ales și binecuvântat al Basarabiei; Bucură-te, icoană sfântă a credinței și a evlaviei; Bucură-te, cel ce viețuiești acum întru veșnică fericire; Bucură-te, rugător fierbinte pentru a noastră mântuire; Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 13
O,
Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, cel ce în viața ta mult L-ai iubit pe
Hristos și te-ai ostenit pentru Sfânta Sa Biserică, roagă-te Lui să ne
ridice din patimi, să ne izbăvească de ispitele ce ne împresoară și să
ne păzească de durerile de acum și de cele veșnice, ca, mântuindu-ne
prin harul Său, pururea să-I cântăm cu bucurie: Aliluia!
O,
Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, cel ce în viața ta mult L-ai iubit pe
Hristos și te-ai ostenit pentru Sfânta Sa Biserică, roagă-te Lui să ne
ridice din patimi, să ne izbăvească de ispitele ce ne împresoară și să
ne păzească de durerile de acum și de cele veșnice, ca, mântuindu-ne
prin harul Său, pururea să-I cântăm cu bucurie: Aliluia!
O,
Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, cel ce în viața ta mult L-ai iubit pe
Hristos și te-ai ostenit pentru Sfânta Sa Biserică, roagă-te Lui să ne
ridice din patimi, să ne izbăvească de ispitele ce ne împresoară și să
ne păzească de durerile de acum și de cele veșnice, ca, mântuindu-ne
prin harul Său, pururea să-I cântăm cu bucurie: Aliluia!
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icosul 1
Lumină
ce nu a putut fi pusă sub obroc a fost viața ta cea virtuoasă și
nenumărate daruri ai primit de la Dumnezeu pentru smerenia ta; dar mai
ales rugăciunea arzătoare și dragostea ta îi chemau pe mulți, pentru
care venim la tine ca să ne îndrumi în tainica lucrare a rugăciunii și a
pocăinței pe noi, cei ce-ți cântăm: Bucură-te, vlăstar roditor al Ortodoxiei românești; Bucură-te, căutător al frumuseții dumnezeiești; Bucură-te, cel ce cu numele înțelepciunii ai fost numit; Bucură-te, cel ce cu multe virtuți te-ai împodobit; Bucură-te, tainic isihast în mijlocul cetății; Bucură-te, mustrător al păcatului și al nedreptății; Bucură-te, liturghisitor înflăcărat al Dumnezeului Celui Preaînalt; Bucură-te, cel ce bisericile cu alese icoane le-ai înfrumusețat; Bucură-te, cel ce, în toată viața, dreapta credință ai păzit; Bucură-te, cel ce pentru Hristos și în temniță ai pătimit; Bucură-te, preafrumoasă laudă a vieții monahale; Bucură-te, bun chivernisitor al mănăstirii tale; Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 1
Veniți,
toți credincioșii, să lăudăm pe luminatul de Dumnezeu duhovnic al
Bucureștilor, cel ce, în vremuri de prigoană, pe Hristos L-a mărturisit,
cu înțelepciunea harului pe ucenici i-a îndrumat și sfintele biserici
cu minunate icoane le-a înfrumusețat; și din inimi să-i strigăm:
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Rugăciune
Sfinte
Cuvioase Părinte Sofian, cel ce, în viața ta pământească, mult L-ai
iubit pe Dumnezeu, slujindu-I cu râvnă și dăruire, și oamenilor prin
mulțimea faptelor tale bune le-ai fost o icoană a virtuților, iar acum
împreună cu îngerii și cu sfinții te bucuri de vederea feței Lui pline
de lumină și Îl lauzi neîncetat, ție ne rugăm cu lacrimi și cu
umilință: Izbăvește-ne, prin sfintele tale rugăciuni, de multele ispite
și necazuri ce vin asupra noastră de la diavol, de la oameni și de la
patimile ce ne luptă. Pildă ai fost tuturor prin răbdarea încercărilor,
bisericile lui Dumnezeu cu frumoase icoane le-ai împodobit, numele lui
Hristos L-ai mărturisit în temniță, prieten al săracilor și al
necăjiților te-ai arătat; pentru aceasta, împărățești veșnic cu Hristos
în Raiul desfătării. Tu, cel ce ai înmulțit talanții încredințați de
Părintele ceresc, roagă-te pentru noi să înmulțim râvna de a face fapte
bune pentru mântuire; cel ce ai împlinit cu osârdie Testamentul
Sfântului Ierarh Antim, insuflă-ne și nouă dorința de a face milostenie
și de a-i ajuta pe cei în nevoi; cel ce ai fost duhovnic iscusit,
ridicând pe mulți din moartea păcatului, dă-ne înțelepciune în lupta cu
poftele vătămătoare de suflet și cu gândurile cele rele care se abat
asupra noastră; cel ce ai fost învățător al neosândirii aproapelui,
dăruiește-ne să avem smerenie și dragoste față de semenii noștri.
Luminează-ne calea, ca să nu cădem în cursele înșelătoare ale acestei
lumi, ci, cu ajutorul tău, să ne împărtășim și noi de frumusețea cea
negrăită a luminii neînserate și să ajungem la odihna și bucuria veșnică
a Împărăției cerurilor, unde să slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe
Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.
Lucrătorule al rugăciunii, Cuvioase Părinte Sofian, iconar iscusit al Bisericii, cel ce în suflete, prin harului Duhului, ai zugrăvit chipul Mântuitorului și, în temniță, pentru credință ai pătimit, cu Sfinții toți fiind în ceruri acum, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu pentru noi.
Sunt o descendentă a marii familii Istocescu. Mai exact, îmi am sorgintea în sânul familiei ISTOCESCU T. NICOLAE (și Tudorița) din Mlăci - unul dintre cei trei vestiţi ,,Frunzari” (ceilalți doi „Frunzari”, frații bunicului, se numeau Ion și Constantin) -.
Comuna a cărei nepoată sunt, Costeşti, se află situată(1) în judeţul Vâlcea, în N-E Olteniei, într-o mică depresiune subcarpatică, la poalele munţilor Căpăţânii, fiind brăzdată de cursul superior al râurilor paralele Bistriţa şi Costeşti (ultimul fiind cunoscut şi sub numele de Pietreni) - 2 -, pe o distanţă de 7 – 8 km, amândouă izvorând din adâncul Munţilor Zănoaga, străbătând ultimul şir calcaros, Buila, Arnota şi Bistriţa, şi ieşind, în sfârşit, la lumină, în depresiunea Bistriţei şi a Pietrenilor, de unde o apucă la vale (3).
Teritoriul comunei are o suprafaţă totală de 100,2 km2 (10921 ha) şi are în componenţa sa, satele Costeşti, Pietreni, Văratici şi Bistriţa.
Satul Costeşti are, în componenţa sa, cătunele Costeşti (fost Gruşetu), Ferigile, Blezeni, Popeşti, Secături, Grămeşti.
Satul Pietreni cuprinde cătunele: Pietreni, Ciorobeşti, Gruieţe, Mejdini, Ruget.
Cătunele Văratici, Linia Vie, Mlăci şi Căline formează satul Văratici.
Satul Bistriţa este format din cătunele Bistriţa, Bolniceri (fost Mânăstireni), Pomeşti, Peri (fost Ţigănia).
Comuna, ca unitate teritorial-administrativă, a luat fiinţă în anul 1864, deşi este atestată documentar încă din 11octombrie 1512.
În anul 2001, comuna Costeşti avea o populaţie totală de 3681 de locuitori, învecinându-se astfel:
- la N cu comuna Malaia;
- la N-N-E cu oraşul Olăneşti;
- la S cu comuna Pietrari;
- la S-V cu comuna Tomşani;
- la E cu comuna Bărbăteşti;
- la V cu oraşul Horezu.
În centrul comunei Costeşti se găsesc ape minerale iodate, iar la sud, în Dealul Costeştilor, se află o carieră de nisip şi trovanţi de dimensiuni mari, unici în lume, formaţi în decurs de peste zece milioane de ani (4). Cu aceştia s-a amenajat un Muzeu în aer liber, MUZEUL TROVANŢILOR.
Aici mi-am petrecut fiecare vacanţă de vară, locuind, altfel,
împreună cu părinţii şi sora, în oraşul Bucureşti. Aici, pe meleagurile
costeştene, mi-am petrecut şi micile concedii de odihnă, adevărate
perioade de refacere spirituală şi morală.
Am văzut locurile acestea cu ochi de copil, în foşnet de frunze şi de
miros de fân … Apoi am simţit mirosul laptelui proaspăt, muls de la
vacă, Joiţa sau Joiana … În final, am înţeles: aceste meleaguri sunt
unele dintre acelea binecuvântate de Domnul pe pământ! Acest lucru,
precum şi multiplele fire care mă leagă de acest colţ feeric de ţară
m-au determinat să alcătuiesc acest material.
Comuna
Costeşti a fost dăruită de Cel Atotputernic şi Creatorul lumii văzute
şi nevăzute cu numeroase biserici, schituri şi sfinte mânăstiri, în care
îţi poţi (re)găsi liniştea, pacea sufletească, în care te poţi ruga cu
nădejde, credinţă şi speranţă în mai bine, mai bun, mai frumos.
Dacă
vrei să fii mai aproape de Dumnezeu, sau să stai de vorbă cu Îngerii şi
Sfinţii, te invit și pe tine, cititor-turistule, la o călătorie pe aceste meleaguri.
Îţi doresc (şi nu în ultimul rând!) multă sănătate,
cititorule, pace, linişte sufletească, ,,ajutor de la Cel ce a făcut
Cerul şi Pământul”!
”Costeștii Vâlcii”? Este un loc binecuvântat de rugăciunile ”Sfântulețului” - așa cum îi spun localnicii Sfântului Preacuvios Grigorie Decapolitul, prăznuit, în fiecare an, pe 20 noiembrie -, care-și așteaptă închinătorii la binecunoscuta Mănăstire Bistrița-Olteană.
Este un loc în care se simte tăria munților Căpățânii, dar - mai ales! - a lui Matei Basarb, tărie și duh de demnitate creștin-ortodoxă, revărsate, din plin, peste ”cuibul de vulturi”: Arnota!
Este un loc unde natură, trăire duhovnicească, istorie, cultură - toate își dau mâna, într-o îmbrățișare de tainic, de mister, de frumos...
Scăpând de urmăritorii turci,
Domnitoru-a ridicat atunci
Mândră Mănăstire,
Loc de primenire
Şi de mântuire.
Brâncoveanu Constantin,
Cel cu inimă de martir,
Daruri din destul a dat,
Cu suflet ales, curat.
Renovată de Ştirbei,
Dăinuie tăcut în munte.
Curcubeu frumos şi punte
Ea din veac s-a arătat
Credinciosului adevărat,
Ridicându-l spre Înalt.
De Arhangheli ocrotită,
Arnota este numită.
Arnota e binecuvântată,
Tăria lui Matei s-arată,
Tărie în credinţă,
Luptă, dor şi biruinţă.
„Cuib de vulturi” legendar,
„Stup de-albine”, şi nectar –
Asta-i Arnota de-acum,
Rugăciune, muncă, spor şi har,
Asta-i Arnota de-acum,
Maici, surori, cu bucurie-apar,
Slavoslovind neîncetat
Pe-al nostru Mare Împărat.
(Arnota)
Legenda Costeștiului sună așa:
Trei frați fost-au aievea, cândva -
Costea, Bărbat și Dobre numele lor erau,
Ținuturi noi și mândre-ntemeiau,
La poale de munte,
Cu vii, păduri și lanuri multe,
Cu ape repezi, de cristal,
Tămăduitoare și pline de har.
În timpul ce-a trecut,
Barbu Craioveanu-a vrut
Multă mântuire pentru-acest ținut.
Rugându-se neîncetat,
Slavă Preasfintei Treimi a ridicat.
Domnul pe el bine l-a cuvântat
Să aducă-n sat
Sfinte moaște de cinstire,
La a sa zidire,
Falnica-i Mănăstire –
Bistrița - cea renumită,
Bistrița - multcăutată,
Bistrița - Cetate-Olteană,
Bistrița cea vâlceană.
Povestea-n continuare spune-așa:
Grigorie Sfântul și el dorea
Bună cumpărarea sa.
Astfel ușor el s-a lăsat
Pe talerul cântarului -
Bucurie Banului.
Din Decapolia fu adus,
Spre închinare a fost pus,
Grabnic ajutător el s-a aflat,
Vindecător preaminunat.
În suflete, speranță, tuturor a dat,
Lumină - ochiului cel întinat.
(Legenda Costeștiului)
_______________________________________________
(1), (2) – BONDOC, Dumitru - ,,Costeşti – Vâlcea. 45 secole de istorie.
Monogrefie”, Editura OFFSETCOLOR, Râmnicu-Vâlcea, 2002
(3) – SACERDOŢEANU, Aurelian - ,,Inscripţii şi însemnări din Costeşti – Vâlcea”, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1935, p. 95
(4) – SĂRDĂRESCU, Maria-Eliza - ,,Comuna Costeşti – Repere geografice”, în Revista LUMINA SLOVELOR, revista Şcolii Generale Costeşti, judeţul Vâlcea, anul II, 2000, nr. 2, pag. 4
6 septembrie 2021 - 6 septembrie 2025 = DOR DE MAMA...
MAMA... - 4 ani...
Dumnezeu să-ți dăruiască, mami, un colțișor de Rai, să te ierte și să te odihnească în pace, în loc luminat, în loc cu verdeață, de unde a dispărut toată întristarea și suspinarea!
6 septembrie: și ziua de naștere a tatălui meu.
„La mulți ani!”, tati, în veșnicie, lângă Dumnezeu!
Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Care ai pus vremile și anii întru a Ta stăpânire și îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească și întru tot bună, mulțumim Ție pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră în toată vremea trecută a vieții noastre și Te rugăm, întru tot Îndurate Doamne: binecuvântează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta și păzește pe binecredincioșii creștini români de pretutindeni, pe păstorii și învățătorii noștri. Înmulțește zilele vieții noastre întru sănătate deplină sufletească și trupească și ne dăruiește sporire în toate faptele cele bune. Dăruiește de sus bunătățile Tale întregului Tău popor: sănătate și mântuire și întru toate bună sporire. Sfântă Biserica Ta, țara noastră cu toate orașele și satele, izbăvește-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-ne tuturor pace fără tulburare. Răzvrătirile eresurilor strică-le cu puterea Ta, iar pe noi întărește-ne, Doamne, întru iubirea Cea către Tine și între noi, ca să ne învrednicim cu inimă curată totdeauna a aduce mulțumire Ție, Părintelui Celui fără de început și Unuia Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, Dumnezeului Celui slăvit întru o Ființă, și a cânta preasfântului Tău nume: Slavă Ție, Dumnezeului și Binefăcătorului nostru, în vecii vecilor! Amin.
Anual, în comuna Costești, județul Vâlcea, se organizează două bâlciuri: de Sfânta Maria Mare (Adormirea Maicii Domnului - 15 august) și de Sfânta Maria Mică (Nașterea Maicii Domnului - 8 septembrie).
Despre cel de-al doilea bâlci - cel din 8 septembrie - nu se cunosc prea multe, se știe doar că este bâlciul țiganilor / romilor.
Despre bâlciul din 15 august am aflat și alte câteva informații, valoroase doar prin vechimea lor:
„Dramaturgul și eseistul 𝐕𝐢𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐄𝐟𝐭𝐢𝐦𝐢𝐮 participă la acest ”târg” în luna august a anului 𝟏𝟗𝟑𝟕și relatează pe larg cele văzute în numărul din septembrie al revistei 𝑹𝒆𝒂𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒊𝒍𝒖𝒔𝒕𝒓𝒂𝒕𝒂̆.
Atmosfera de sărbătoare, hainele curate și deosebite ale tinerilor, 𝐬𝐜𝐫𝐚̂𝐧𝐜𝐢𝐨𝐛𝐮𝐥 (în imagine, bunica tiribombei de astăzi), marfa vândută în poiana din apropierea mănăstirii îl fac pe jurnalist să creadă pentru o clipă că imaginea idealizată a țăranilor zugrăviți de Grigorescu ori portretizați de Alecsandri e de fapt adevărată.
Așadar, un eveniment cu o tradiție îndelungată, redus astăzi, din păcate, ca mai toate evenimentele de acest fel, în principal la comercializarea de haine second hand.
Iată ce scria Victor Eftimiu:
„Deunăzi, de Sfânta Maria, m-am dus la târgul din Bistrița, pe-o zi plină de August, când verdele pădurilor începe să pălească ușor, abia pe coame, când se coc nucile și alunele, iar ciocănitorile bat în lemnul scorburos, ursit morții... Zi de sărbătoare... Duminică.... Din toate satele, treceau care încărcate de flăcăi în straie mai mult albe decât negre, femei îmbrăcate frumos, cu cămăși grele de in, florituri si marame de culoarea zorilor, fetițe palide și fine ca niște principese din povesti... Se duceau la Bistrița la mânăstire, să se-nchine moaștelor Sfântului Grigore Decapolitul...
În sat, înainte de intrarea încăpătoarelor curți mânăstirești, iată înșirate corturile, mesele, rogojinile bâlciului... Negustori din toate părțile au venit și ei să-și desfacă marfa: ulcele, oale și străchini înflorite care lucesc pe iarbă în toate culorile câmpului și veselesc cu rotunjimea lor această hărmălaie... Vânzătorii de pâine se amestecă printre cei ce vând brânză, limonadă, pantofi, felii de lubeniță, haine, turtă dulce, iconițe, lumânări, săpun, zaharicale colorate, odicolon, căciuli, fluiere, baclavale, brâie...
Un uriaș scrânciob de lemn, pe care-l învârtesc din vârf, patru vlăjgani, dă în vânt copiii care chiuie de voie bună. O forfoteală de lume mulțumită, veselă, bate iarba câmpului și pulberea drumului, pe care o mai stârnesc căruțe briște, ba și câte un automobil. Mulți și-au adus mâncare de acasă: ouă răscoapte, pui fripți, rață pe varză, pe care o vor încălzi sub un șopron, unde s-a aprins un foc... Fumul albăstrui se amestecă cu mirosul de floare migdal ce vine din amestecul ierburilor de pe coline, din vale, de la malul apei. Mare bucurie te prinde, să mai vezi și țărănime înstărită, cuviincioasă, mândră, prietenească.
Deprinși cu săracii pe cari îi leapădă satele și-i trimit la oraș, după muncă sau cerșit, năpădiți de țigănimea și desculții din jurul Bucureștilor, întristați de copiii aceștia firavi, care pleacă din bordeiul lor nemâncați și-n picioarele goale, vânzători de gazete și de nuci, mai toți de prin Vâlcea - începem să ne facem o icoană mincinoasă despre țăranul român. Firește, cei mai multi sunt nevoiași și bântuiți de boli – dar iată, la câte un hram, la o zi de sărbătoare ca asta, peisajul se schimbă iți simți inima înviorată, toate iau aspect de idilă și nu mai ești atât de supărat pe Alecsandri cu Rodica, si pe Grigorescu și ale sale ciobănițe de cadră.
Un sobor de preoți înconjoară racla sfântului slujind, în lumina cerului, pe iarba proaspătă din stânga bisericii, sfințind apele, pregătind un botez. Să fie de față peste o mie de oameni, târgoveți și săteni, călugărițe și fetișcanele fără de părinti ocrotite în acest sfânt lăcaș. O expoziție de cusături, lucrate în orfelinat, sub privegherea bunelor maici, desfășoară comorile delicate ale legendei pânzei și-a firului de mătase. Se bucură lumina ochiului si ți se înviorează inima. Veniți, oameni buni să cumpărați, pentru cei fără de noroc”. ”
(informații preluate de pe pagina : https://www.facebook.com/costesti.valcea/posts/pfbid02JWPuy8SWVJ4Jk1dPxGN4Fkt8PRaQ7Nf2hkaMNCmcBTuM4k9surAKJTkbSk4Y8sEKl)
Ca în fiecare an, și anul acesta, 2025, a fost organizat bâlciul de Sfântă Maria Mare, unde au fost invitate o serie de ansambluri folclorice și de interpreți de muzică populară, de vârste diferite. Alături de toți costeștenii s-au aflat și Primarul comunei, domnul Vasile Borăscu și P.C. Pr. Radu-Constantin Ene, preot slujitor la bisericile „Săcături”, „Grămești” și „Ciorobești”.
Comuna Costești se mândrește cu ansamblurile sale, „Floricica” și „Domnițele”. Ansamblul „Floricica” este un ansamblu mixt.
Mai jos, în fotografie, apare ansamblul „Floricica”, alături de care este Primarul comunei, domnul Vasile Borăscu:
(venită din Oteșani, județul Vâlcea: Elena-Antonia Pîngulescu)
(Andreea-Maria Monea din Horezu, județul Vâlcea)
(Alexia-Ștefania Ioniță din București)
(Ramona Dirinea)
(Primarul comunei Costești-Vâlcea, Preotul Radu-Constantin Ene și interpretul Ilie Dură)
(Surorile Grigoria-Cătălina și Maria-Teodora Vețeleanu)
(Primarul comunei Costești-Vâlcea, interpretul Ilie Dură și Ionuț Cobzaru din satul Bistrița al comunei Costești-Vâlcea)
(Petruța Florescu și David Dorobanțu, membri ai ansamblului ,,Floricica")
(Domnițele din Costești-Vâlcea)
(Vasile Neagu - ,,Lăutarul")
(,,Bărbieritul mirelui", obicei de nuntă pus în scenă de ansamblul ,,Floricica")
(„Domnițele” din Costești-Vâlcea)
(Ansamblul „Floricica”)
(„Domnițele” din Costești-Vâlcea)
(„Domnițele” din Costești-Vâlcea)
( Învățătoare Floricica Mîndreci - coordonatorul artistic al ansamblului ,,Floricica" - , Primarul comunei Costești, Preotul Radu-Constantin Ene și Mihaela-Silvia Marinescu - bibliotecară și membră a ansamblurilor „Floricica” și „Domnițele”)
(Ansamblul „Domnițele”)
(Ansamblul „Domnițele”)
(Ansamblul „Domnițele”)
(Ansamblul „Domnițele”)
(Ansamblul „Domnițele”)
În ziua de 17 august, după terminarea Sfintei Liturghii, au fost sărbătorite, așa cum se obișnuiește de câțiva ani buni, cuplurile care au împlinit 50 de ani de căsătorie. Slujba a fost oficiată de Părinții bisericilor din comuna Costești, județul Vâlcea:
