Când clipele se scurg spre final și nu ne rămâne decât să ne luăm ”La revedere!” de la vechiul an, îmbătrânit de-acum, ca un moșneag cu părul alb, sufletele totuși ne tresaltă de speranța că Anul Nou, ce va să bată în curând la ușile noastre - și căruia se spune că trebuie să i le lăsăm deschise în noaptea dintre ani, spre a poposi victorios în locuința fiecăruia dintre noi -, va aduce cu el sănătate, pace, binecuvântate bucurii, bună sporire întru toate, prosperitate și dorințe împlinite. Acestea sunt cele ce vi le doresc și eu acum, în prag de An Nou! Să fiți fericiți! Să fiți răbdători și curajoși! Rugăciunea și iubirea, bunătatea și blândețea, omenia și înțelepciunea -”Să fim înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii”, spune Sfântul Evanghelist și Apostol Matei în capitolul X, versetul 16 - să vă însoțească pașii pe drumurile acestui an, 2018! Drumurile să vă fie drepte și ușor de străbătut! Succesul să vă fie presărat la tot pasul, în calea ce-o aveți de străbătut!
Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.
sâmbătă, 30 decembrie 2017
luni, 25 decembrie 2017
Crăciun, 2017
Cu sufletul îmbrăcat în aurul iubirii, în smirna tăcerii, a
sincerității și smereniei, și în tămâia credinței și a rugăciunii, ne înălțăm
cugetele, strigând, dimpreună cu Îngerii din Înalt și cu Psalmistul: ”Hristos
Se naște, întâmpinați-L!”, ”Hristos Se naște, Primiți-L!”, ”Hristos Se naște,
slăviți-L!”, ”Hristros S-a născut, bucurați-vă!”.
Hristos S-a născut și Se va naște veșnic în Bethleemul sufletelor noastre! Hristos va fi mereu în sufletele noastre, atâta timp cât ele vor fi înveșmântate în puritatea iubirii de semen și de bine, de adevăr, de frumos și de bun; în credință și-n rugăciune; în senin de răbdare și smerenie.
Fie ca Nașterea Mântuitorului nostrui Iisus Hristos să vă dăruiască sănătate, pace, bucurii și împlinirea tuturor bunelor doriri!
”Crăciun fericit!”, tuturor!
”Felix dies Nativitatis!”
”Joyeux Noël!”
”La mulți ani!”
Hristos S-a născut și Se va naște veșnic în Bethleemul sufletelor noastre! Hristos va fi mereu în sufletele noastre, atâta timp cât ele vor fi înveșmântate în puritatea iubirii de semen și de bine, de adevăr, de frumos și de bun; în credință și-n rugăciune; în senin de răbdare și smerenie.
Fie ca Nașterea Mântuitorului nostrui Iisus Hristos să vă dăruiască sănătate, pace, bucurii și împlinirea tuturor bunelor doriri!
”Crăciun fericit!”, tuturor!
”Felix dies Nativitatis!”
”Joyeux Noël!”
”La mulți ani!”
Vizită și dar minunat. 20 decembrie 2017
Am primit în 20 decembrie cărțile din fotografie. Autoarea lor este doamna Aneta Pioara,
fostă colegă de facultate (Facultatea de Filologie a Universității
”Hyperion” București, prima facultate, absolvită în 1999). Un om de o
simplitate frumoasă, din sufletul căruia izvorăsc sclipiri de diamant.
Nu! Nu este diamantul acela care trebuie șlefuit, ci este chiar șlefuit
frumos, elegant, fără exacerbări.
Cărțile constituie un dar minunat, un dar de suflet. Care a stârnit numeroase aduceri-aminte... M-am bucurat de această vizită, îndelung dorită!!! Se pare că totuși distanța (București - Râmnicu Sărat) nu șterge prietenii, nu desparte suflete!
Precum Creangă, Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi, autoarea cărților, doamna profesoară Aneta Pioară dă savoare limbii, încântă sufletul, chiar dacă uneori în tonalități ironice. Însă e ironia aceea blajină, a omului din popor, care sancționează discret.
Tenace în a-și atinge idealurile, răbdătoare peste poate, cu credință și speranța într-un mai bine și mai frumos, în dreptate și adevăr, autoarea acestor cărți, doamna Aneta Pioara, profesor de limba și literatura română și de limba franceză, se confundă cu Vitoria lui Mihail Sadoveanu.
Respectă și promovează tradiția, respectă și promovează valorile istoriei și literaturii naționale, demonstrând o cunoaștere temeinică a culturii și literaturii naționale și universale.
E o scriitură ce pulsează de viață, de viață autentic românească, inspirată de realitate, din propriile trăiri, sau pură ficțiune, în care noul / modernul și tradiția se îmbină armonios, în fraze nu atât de pretențioase, dar bine închegate, în versuri cuminți și pe-alocuri marcate de o dulce muzicalitate.
Vă invit, așadar, la lectură, dragii mei prieteni virtuali, mai puțin virtuali și... din viața reală! Lectură plăcută!
Cărțile constituie un dar minunat, un dar de suflet. Care a stârnit numeroase aduceri-aminte... M-am bucurat de această vizită, îndelung dorită!!! Se pare că totuși distanța (București - Râmnicu Sărat) nu șterge prietenii, nu desparte suflete!
Precum Creangă, Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi, autoarea cărților, doamna profesoară Aneta Pioară dă savoare limbii, încântă sufletul, chiar dacă uneori în tonalități ironice. Însă e ironia aceea blajină, a omului din popor, care sancționează discret.
Tenace în a-și atinge idealurile, răbdătoare peste poate, cu credință și speranța într-un mai bine și mai frumos, în dreptate și adevăr, autoarea acestor cărți, doamna Aneta Pioara, profesor de limba și literatura română și de limba franceză, se confundă cu Vitoria lui Mihail Sadoveanu.
Respectă și promovează tradiția, respectă și promovează valorile istoriei și literaturii naționale, demonstrând o cunoaștere temeinică a culturii și literaturii naționale și universale.
E o scriitură ce pulsează de viață, de viață autentic românească, inspirată de realitate, din propriile trăiri, sau pură ficțiune, în care noul / modernul și tradiția se îmbină armonios, în fraze nu atât de pretențioase, dar bine închegate, în versuri cuminți și pe-alocuri marcate de o dulce muzicalitate.
Vă invit, așadar, la lectură, dragii mei prieteni virtuali, mai puțin virtuali și... din viața reală! Lectură plăcută!
luni, 18 decembrie 2017
Amintindu-ne de Ana...
Amintindu-ne de Ana
Aş
fi vrut să-i spun, simplu, ca şi în trecut, în urmă cu 4 ani, "La mulţi
ani!". Dumnezeu însă a vrut-o în Împărăţia Sa Cerească, chemând-o, mult
prea devreme, la El. Nu avem puterea să înţelegem
"DE CE?"... Totuşi, trăieşte în sufletul meu, al nostru, al tuturor
celor ce am cunoscut-o, amintire vie a unui vrednic şi bun creştin, cum puţini
mai întâlneşti în ziua de astăzi!...
Ana? Vedea bunătatea în fiecare din noi, ea însăși fiind plină de o imensă bunătate. Dăruia, oricui, bunătate din bunătatea sufletului său.
Ana? Vedea bunătatea în fiecare din noi, ea însăși fiind plină de o imensă bunătate. Dăruia, oricui, bunătate din bunătatea sufletului său.
Era un prieten adevărat, desăvârșit,
încurajând, admirând, sprijinind. Când îți întindea o mână, puteai fi sigur că
este mâna acelui prieten pe care te poți baza, acel prieten special, la care nu
puteai renunța nicicând. Ne purta pe toți în sufletul său senin, pe toți, fără
niciun fel de regret.
Ce erau prietenii pentru ea? Erau acei oameni pe care nu-i poți uita, în veci! Nici noi nu te vom putea uita, suflet bun!
Ce erau prietenii pentru ea? Erau acei oameni pe care nu-i poți uita, în veci! Nici noi nu te vom putea uita, suflet bun!
A existat
frumos, punând suflet în tot ce făcea, a trăit pentru noi, prin noi, nu pentru
sine.
Deși știa că o boală necruțătoare îi
macină trupul firav, nu a vrut să supere pe nimeni cu problemele sale mult prea
grave, ci a mers înainte, nerenunțând la proiectele sale, la planurile de
viitor.
Avea privirea blândă și calmă, ochii
mari, căprui, surâzători, iar zâmbetul…, zâmbetul îi încununa mereu chipu-i
gingaș, ca semn al biruinței, căci reușea în tot ce întreprindea. Doar lupta cu
VIAȚA a fost prea dură pentru ea, deși o respecta: "Binecuvântată fie
această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel. Binecuvântată fie viața
mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste și grijă (…) Binecuvântată fie natura,
fie ca eu să îi observ frumusețea și minunățiile. Binecuvântat fie Adevărul,
fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten" (Charlotte Davis Kasl).
Știa să se bucure de orice, pentru
orice lucru, oricât de mic sau neînsemnat ar fi fost el. Numai ea știa valoarea
tuturor lucrurilor, numai ea știa să aprecieze și să se bucure de tot ce era
împrejurul său, de la firul de iarbă la ceramica de Horezu sau țesăturile
oltenești, costumele populare, picturile și adevăratele opere de artă realizate
de cunoscuții săi ori de străini.
Era conștientă și ne învăța și pe noi că ”multe lucruri minunate există, dar nimic nu-i mai minunat decât omul” (Sofocle), îndemnându-ne, totodată, să facem ceva, ”oricât de neînsemnat, pentru ca oamenii din jur să devină mai fericiți, mai puternici, mai încrezători și mai buni”, căci aceasta – spunea ea – ”este cea mai mare ambiție, cea mai înălțătoare speranță, ce poate însufleți o ființă umană”. Sau că ”toate vin din înțelepciune și bunătate”.
Era motorul tuturor lucrurilor, acel ceva care punea în mișcare orice lucru bine făcut.
Era conștientă și ne învăța și pe noi că ”multe lucruri minunate există, dar nimic nu-i mai minunat decât omul” (Sofocle), îndemnându-ne, totodată, să facem ceva, ”oricât de neînsemnat, pentru ca oamenii din jur să devină mai fericiți, mai puternici, mai încrezători și mai buni”, căci aceasta – spunea ea – ”este cea mai mare ambiție, cea mai înălțătoare speranță, ce poate însufleți o ființă umană”. Sau că ”toate vin din înțelepciune și bunătate”.
Era motorul tuturor lucrurilor, acel ceva care punea în mișcare orice lucru bine făcut.
Ana Predoiu Iovan? A ars precum o
lumânare, drept, nemistuind, ducând lupta cea grea cu demnitate! Nu a dat
înapoi, nu s-a plâns, ci, plină de speranță, a CREZUT! A NĂDĂJDUIT! Pe fiecare
ne-a fericit cu prezența și ajutorul său, de la mic, la mare.
Ana, suflet de înger bun,
odihnește-te în pace!
joi, 14 decembrie 2017
miercuri, 13 decembrie 2017
duminică, 3 decembrie 2017
https://www.facebook.com/1644908492247240/photos/pcb.1706752252729530/1710614039010018/?type=3&theater
https://www.facebook.com/Nicoleta-Enculescu-1644908492247240/
Vă sărut Dreapta, Precucernici Părinți Profesori!
Doamne, ajută și bine v-am găsit, stimați Profesori, colegi, cunoștințe și prieteni (virtuali și reali)! Din suflet, vă doresc să aveți parte de zile senine, binecuvântate, cu pace, sănătate și bună sporire întru toate!
Sunt, după cum bine știți, Nicoleta Enculescu, licențiată în Filologie, specializarea LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - LIMBA ȘI LITERATURA FRANCEZĂ, cu STUDII APROFUNDATE ÎN ETNOLOGIE ȘI FOLCLOR, precum și licențiată în TEOLOGIE ORTODOXĂ, specializarea DIDACTICĂ, cu masterat în COMUNICARE ȘI COMUNIUNE ECLESIALĂ ÎN SPAȚIUL ORTODOX.
Sunt autoarea cărților FLACĂRĂ ARZÂND (apărută în decembrie 2009, în București, la Editura ”Universitară”) - poezii, UN SUFLET DRAG, UN ÎNGER PE PĂ,ÂMT: ANA PREDOIU IOVAN (aprăută în februarie 2015, în București, la Editura ”Univresitară) - portretistică, FAMILIEI, CU DRAG (apărută în martie 2016, în București, la Editura ”Universitară”) - poezii și proză scurtă și a lucrării monografice SPIRITUALITATE ȘI ARTĂ BISERICEASCĂ ÎN COMUNA COSTEȘTI, JUDEȚUL VÂLCEA, aprătură în august 2016, la Tipografia REAL din București.
Am fost operată, în 2012 și în 2014, pentru triplă artrodeză subastragaliană, supraastragaliană și pentru fractură de astragal - membrul inferior stâng, afectat de pareză de SPI și SPE - nerv sciatic. În 2008, am fost operată pentru condromalacie rotuliană, plică sinovială - genunchiul drept. În 2010, am fost operată pentru Hernie de disc L5-S1, prin Nucleoplastie percutană. În 2005, am fost diagnosticată cu nodul tumoral hipofizar laterosellar stâng. În 1998, am avut un accident prin cădere de la același nivel, dar soldat cu Pareză de SPE și SPI - nerv sciatic, membrul inferior stâng și Hernie de disc. În 2015, am fost diagnosticată și cu coxartroză - șold drept. În 2016, am fost diagnosticată și cu osteoporoză, la nivelul gleznei membrului inferior stâng, dar și la nivelul șoldului.
Tatăl meu, Vasile, a murit la doar după două săptămâni de la prima operație de triplă artrodeză subastragaliană și supraastragaliană care mi-a fost făcută în 12 ianuarie 2012.
Mama este suferindă de diabet, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică dureroasă, nu i s-a închis o valvă a inimii, iar alta nu i se închide; are reumatism, artroză, osteoporoză; este operată de două ori de hernie de disc - prin metoda clasică -, trebuie să mai facă o operație la ochiul stâng, pentru cataractă (la ochiul drept s-a operat în august 2015).
Am o pensie de 428 lei / lună și dreptul de a lucra doar cu jumătate de normă, din cauza gradul III de invaliditate locomotorie.
Pentru medicamentele de care avem nevoie, în fiecare lună trebuie să scoatem câte 1000 de lei din buzunar, ori chiar peste, dacă intervine ceva neprevăzut.
Am nevoie și de ghete ortopedice, cu toc de 2,5 cm, cu arc pe talpă și cu întărituri / plăcuțe de fier pe laterale (pentru a nu mi se răsuci și fractura gleznele), fără de care mersul îmi este imposibil, ghete care se strică în 5/6 luni, pentru că mă încalț cu ele zi de zi, oriunde m-aș deplasa. De asemenea, am nevoie și de o orteză, pentru glezna membrului inferior drept, care a început și ea să se răsuceasca...
O altă problemă (căreia nu-i găsesc soluții) este aceea cu Casa de Pensii: în urma câștigării în instanță a procesului intentat de liderul de sindicat, pentru ca profesorii să primească cei 25% reținuți din salariile lor în perioada 2008 - 2010, Școala gimnazială nr.81 din București a trecut la plata acestor diferențe salariale, cunoscute sub numele de ”hotărâri judecătorești”. Pentru că am predat și eu aici, Școala m-a cuprins în documentele sale contabile, în vederea restituirii sumelor. Numai că, din păcate, m-au trecut (oare de ce? Nu-mi pot explica nici acum acest lucru!) ca angajata dumnealor, fără contract, 20 / 21 / 22 de zile - cât aveau lunile -, cu normă întreagă, exact în perioadele în care nu aveam voie să lucrez deloc (și chiar nu lucram), ori aveam voie să lucrez doar cu jumătate de normă și deja lucram în altă parte exact așa cum mă lăsa legea în vigoare. La cererea mea de corectare a înscrisurilor greșite, Școala a corectat doar erorile pentru trei luni, pentru restul nu vrea să mai facă lucrul acesta. Sunt luni bune, din martie 2012 până în decembrie 2015 în care s-au făcut astfel de greșeli, ce nu se vor corectate de către cei abilitați din școală. În plus, în luna noiembrie a anului trecut (2016), cei de la școală m-au chemat, pentru a-mi mai da o tranșă de bani (”hotărâri judecătorești”) și, deși i-am anunțat că nu pot ajunge (din lipsa banilor pe care trebuie să-i dau la taxi), m-au trecut în actele dumnealor că mi i-au dat...

Cu toate că am fost repartizată, în data de 8 septembrie 2016, la Școala Gimnazială nr. 205 ”Adrian Păunescu” din București, sector 6, pe 9 ore de limba și literatura română, din cauza faptului că am fost în concedii medicale (între 16 și 20 ianuarie 2017, pe 25 și 26 ianuarie 2017 și între 21 - 23 februarie), unele dintre acestea neînregistrate de către conducerea școlii, directorul instituției de învățământ declarându-mă absentă nemotivată, unii părinți ai elevilor mei chiar fiind puși să facă plângere la inspectorat că lipsesc nemotivat, am fost dată afară din această școală și transferată pe un număr de 8 ore, 4 într-o instituție și 4 în alta, așadar sub jumătatea de normă la care am dreptul legal. În această situație, salariul îmi scade foarte mult. În anul școlar 2015/2016, pentru 3 ore, câștigam aproximativ 125 de lei noi.
Iar ca problemele să nu se termine, una dintre școlile la care am predat începând cu luna martie a anului 2017, deși, prin contractul individual de muncă, mi-a adus la cunoștință că îmi va înceta angajarea în unitate la data de 13 iulie, în extrasul REVISAL au scris că angajarea s-a încheiat la 17 iunie. Apoi, aici, în școală, am avut 4 ore / săptămână, însă au raportat la ANAF orele pe care le aveam pe săptămână ca fiind ore pe zi. Ori NU AM PREDAT 4 ORE/ZI, ÎN FIECARE DIN ZILELE LUCRĂTOARE ALE SĂPTĂMÂNII, CI DOAR 4 ORE/ SĂPTĂMÂNĂ. La solicitarea mea de a se corecta aceste înscrisuri eronate, am fost trecută cu 2 ore / săptămână în extrasul REVISAL. Culmea este că, la ANAF, au raportat 2 ore / zi (ceea ce este corect). Dar cum rămâne cu diferența dintre 2 ore / săptămână și 4 ore / săptămână, în defavoarea mea? Și cu perioada de angajare?
Sunt cadru didactic calificat de limba și literatura română, cu media 8,57 la Concursul Național de Titularizare din 30 iulie 2013. Am o vechime în învățământ de aproximativ 9 ani.
Pentru că, după operațiile pe care le-am făcut în 2012, nu mă pot deplasa pe jos pe distanțe mari, nu pot urca și coborâ în și din mijloacele de transport în comun, pentru drumurile de orice fel fiind nevoită să apelez la taxiuri, începând cu data de 8 aprilie 2016, cea mai mare parte a costului transportului a suportat-o și o suportă financiar Preacucernicul Părinte Teodor Berbece, de la biserica Spitalului Panduri, din București. Restul, trebuie să plătesc eu... Sunt săptămâni în care, pentru că mama mea nu se mai poate deplasa cu ușurință, trebuie să merg la cumpărături, să plătesc facturile curente (apă, electricitate, telefon) și astfel depășesc cu mult cei 200 de lei pe care îi primesc pentru tarnsport de la Preacucernicul Părinte Teodor Berbece.Până atunci mă ajutau, pentru deplasare, colegii de la Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” din București. De asemenea, când pot, prietenii și / sau cunoscuții mei care au mașină.
În toamna anului trecut (2016), fusesem admisă, în urma concursului de admitere, la Școala Postliceală Sanitară ”Sfântul Ierarh Nectarie”, din cadrul Seminarului Teologic Ortodox București. Intrasem la specializarea Asistenți Medicali pentru Farmacie. Din păcate, a trebuit să renunț, deoarece nu m-am putut prezenta la toate cursurile și testele pe care ar fi trebuit să le dau, dar nici la practică. De ce? Din cauza transportului: nu am avut cu ce să plătesc taxiul. Regret acest lucru și acum...

Locuiesc, împreună cu mama mea, la curte, încălzirea făcându-se cu ajutorul focului cu lemne. Facem focul cu lemne, fără cărbuni, întrucât niciuna dintre noi nu suportă mirosul cărbunilor, ne sufocăm. Problema cea mai mare, acum, în această perioadă, este cum vom procura lemnele. Ne sunt necesare în jur de 5000 de kg / an. Am reușit să facem rost doar de o parte: de aproximativ 3000 de kg... Ne puteți ajuta, în vreun fel, pentru procurarea lemnelor?
Pentru ca deplasările mele să nu mai depindă chiar atât de mult de taxiuri, cred că m-ar ajuta un scuter electric (cu 3 roți). M-ați putea ajuta și în acest sens?
M-ar putea susține cineva fiananciar pentru toate acestea?
Mai am un vis: deoarece scriu - îmi place foarte mult să scriu! - proză, poezii, realizez chiar și monografii de biserici / monumente de arhitectură / ale comunităților rurale, doresc să-mi strâng într-un volum ceea ce am finalizat până acum, care să-mi apară. Însă, la orice editură aș merge, trebuie să plătesc, pentru numărul de exemplare în care doresc să-mi apară cartea... Nu am de unde să îmi susțin financiar apariția cărților, pentru cele care mi-au apărut până acum primind sponsorizări de la diferite persoane, unele cunoscute chiar aici, pe FACEBOOK. Domnul Emilian Frâncu a fost cel dintâi care mi-a acordat, în 2007, Premiul Special pentru susținerea debutului editorial (era, pe vremea aceea, Președintele Fundației culturale ”Vâlcea 1”). Tuturor acestora le mulțumesc, din suflet! M-ați putea ajuta și dumneavoastră?
Sunt dispusă să dau și meditații, la limba și literatura română (la domiciliul meu, în București), pentru a putea strânge un ban. Chiar să și scriu POVEȘTI PERSONALIZATE, pentru copii și adulți. Deocamdată, nu am găsit doritori.
Cel mai presant lucru, acum - și motivul pentru care mi-am realizat această pagină -, este faptul că trebuie să fac două operații și două investigații costisitoare (pe 17 octombrie și pe 15 noiembrie 2017; această din urmă investigație, din 15 noiembrie, ar fi trebuit să o fac pe 25 octombrie, însă am fost nevoită să o reprogramez, din cauza faptului că nu am avut banii necesari ca să o plătesc. Mă costă 1015 lei + biopsiile care trebuie să mi se ia pentru formațiuniloe pseudopolipoide de la duoden), îmi trebuie ghete ortopedice, avem nevoie de lemne, mama trebuie să facă operația de cataractă, Investigațiile mă costă în jur de 1700 lei, iar operațiile în jur de 2000 de lei; ghetele ortopedice costă 800 de lei, cristalinul costa, în august 2015, 1300 de lei. Lemnele sunt foarte scumpe și ele (415 lei 1 m cub costa în septembrie 2017), iar soba trebuie curățată de funingine pentru că scoate fum în casă...
Am un card, la BRD, pe care, în anul universitar 2014-2015, primeam bursa: COD IBAN: RO59BRDE441SV99444804410; NR. CONT: 99444804410 . Vă mulțumesc!
Mai multe despre mine puteți afla de-aici: http://flacaraarzand.blogspot.ro/…/…/8-aprilie-partea-i.html . Sau de-aici: http://ziarullumina.ro/marele-pedagog-are-planul-lui-cu-fie… . Ori de-aici: http://ziaruldevalcea.ro/2015/08/23/27972/ , sau de-aici: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/…/22215-haideti-sa-o-ajuta… .
Cu sinceritate,
Nicoleta Enculescu, http://www.flacaraarzand.blogspot.com
Vă mulțumesc!
- cărțile mele
- Referat medical, martie 2017:
- Talon de pensie, cu reținere 92 de lei, pentru că am lucrat având gradul II de invaliditate și nu am știut (nu mi s-a spus) că nu am voie să lucrez deloc:
- Când ghetele de la ORTOPEDICA durează doar câteva luni... 10 la număr. Garanția era doar pentru 6, totuși ...
:( ...
Ghetele ortopedice trebuie să fie cu arc pe talpă, întărituri laterale (material de rezistența / duritatea fierului), precum și cu toc de 2,5 cm, în interior, pentru că, la operația de triplă artrodeză subastragaliană și supraastragaliană și pentru fractura de astragal, mi-a fost ridicat călcâiul la 25 de grade equin..

Ghetele ortopedice trebuie să fie cu arc pe talpă, întărituri laterale (material de rezistența / duritatea fierului), precum și cu toc de 2,5 cm, în interior, pentru că, la operația de triplă artrodeză subastragaliană și supraastragaliană și pentru fractura de astragal, mi-a fost ridicat călcâiul la 25 de grade equin..
- Pe 15 noiembrie ar fi trebuit să fac colonoscopia și să mi se recolteze biopsii (pentru polipii de la nivelul bulbului duodenului), însă nu am mai putut face aceste investigații, deoarere, pe
14 noiembrie, seara, am ajuns la urgență, la Spitalul Bagdasar, cu mama,
care a fost internată la secția de Terapie Intensivă a Cardiologiei
(etajul IV). Situația este foarte gravă, însă sper ca mama să-și revină,
să se facă bine!
Nu știu când și cu ce voi face colonoscopia și când mi
se vor recolta biopsii, pentru că nu mai am banii necesari
pentru așa ceva, tot ce primisem și reușisem să strâng singură luând
acum altă destinație: MAMA.
În plus, avem nevoie de lemne, URGENT, pentru că cele
pe care le avem se împuținează pe zi ce trece.
Apoi, ghetele, fără de
care nu pot merge, cele pe care le am acum dezlipindu-se câte-un pic,
câte-un pic... Nu le pot da la reparat, întrucât sunt SPECIALE, SUNT CU
ARC PE TALPĂ, CU TOC DE 2,5 CM ÎN INTERIOR, ÎN GHEATA STÂNGĂ, PENTRU CĂ
GLEZNA MI-A FOST RIDICATĂ LA 25 DE GRADE EQUIN. SUNT ȘI CU PLĂCUȚE DE
FIER / ÎNTĂRITURI PE LATERALE.
La fel, avem mare nevoie de un storcător de fructe, pentru că cel pe care îl avem tocmai s-a stricat... Mamei îi trebuie fructe proaspăt stoarse (urmează un tratament, care sper să o ajute, pentru afecțiunea de care suferă la inimă).
CINE MĂ POATE AJUTA FINANCIAR, URGENT, ÎL ROG - DIN SUFLET - SĂ O FACĂ! VĂ MULŢUMESC! VĂ MULŢUMIM!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)