Încă o activitate care va rămâne în sufletul copiilor, desfășurată la biserica Buna Vestire - Belu, din Șoseaua Giurgiului, nr.29 A, sector 4!
Flacara arzand
Ganduri si imagini...
Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.
duminică, 15 iunie 2025
Premierea elevilor din sectorul 4, participanți la Olimpiada de Religie Ortodoxă
GÂNDURI DE DUMINICĂ
Trecătorule, să ai o zi senină, plină de bunătate și bucurii, binecuvântată cu sănătate și împliniri!
sâmbătă, 14 iunie 2025
OMUL ARIPA: Costion Nicolescu
https://youtu.be/FlVQW3WY9Wk?si=CpKAPGzlQOhmTmXy
vineri, 13 iunie 2025
Amintirile mijlocului de iunie sunt totdeauna... AMINTIRI DE NEUITAT...
Amintirile mijlocului de iunie sunt totdeauna... AMINTIRI DE NEUITAT...

Dor de Ana!
Dor de Ana!

marți, 10 iunie 2025
Timpul reîntoarcerii
La mulți ani parașutiștilor militari români! La mulți ani foștilor mei colegi, de o vârstă cu mine, mai mici sau mai mari!
Se spune că primul serviciu (sau primul loc de muncă) nu se uită niciodată, şi mă tem că aşa este! 🙂 Acum, privind în urmă, îmi amintesc, cu emoţie şi bucurie, de primii doi de activitate din… „câmpul muncii”, când am păşit pragul Comandamentului Trupelor de Paraşutişti, de la Băneasa. Mai întâi am plâns, pentru că mă temeam de regimul strict, de armată, al unităţii în care fusesem angajată ca salariat civil. Apoi, cu ajutorul colegilor de birou (domnii plutonieri adjutanţi Traian Oţelea şi Vasile Stanciu, dimpreună cu domnul plutonier major Radu Musat), am trecut peste greutăţile şi prin buna dispoziţie oferite, în mod constant, de fiece zi… Şi acum îmi amintesc cum, de ziua mea de naştere, colegii de birou mi-au dăruit un cadou constând în cea mai drăguţă carte, cu urări semnate, întru amintirea clipelor frumoase… Şi încă îmi mai amintesc şi astăzi de telefonul primitiv, cu… manivelă… De la care nu puteai suna direct în oraş, ci numai solicitând „fir” la centrală... Sau îmi amintesc cum mai rămâneam peste program, când eram „dactilografă de serviciu”… Şi când mai veneam, uneori, și sâmbăta la program, spre... disperarea mea... 🙂
Mi le amintesc, cu drag, şi pe doamnele Maria Dragulin și Elena Puşcaş, dar mi-i amintesc și pe soţii Cercheaza, pe domnul Gheorghe Postelnicu – care mi-a făcut prima recomandare pentru apariţia unor poezii în binecunoscutul săptămânal "La Datorie" şi chiar mi-a trimis poeziile la redacţie –, pe domnul Iohan Gaadt pe domnul Caraghin sau pe domnul Niculae etc.. O sumedenie de chipuri mi se perindă prin faţa ochilor şi numele lor…, multe nume…: domnul Smeu Aurel (pe care l-am reîntâlnit la Urban Sa, cu puțini ani in urmă), pe Guta Ion - absolvent, între timp, al Facultății de Drept), pe doamnele Seceleanu și Rodica, pe Camelia, Liliana, pe soţii Necula etc., etc., etc..
O altă scenă memorabilă – care mă face să zâmbesc, acum -: prima alarmă, primită într-o zi în care am mers singură la serviciu, pentru că tatăl meu – care mă însoţea, întrucât îşi avea unitatea în aceeaşi curte – era plecat în misiune, în teritoriu. Atunci am plâns pentru prima dată. Ce copil !!! 🙂 Acum plâng cam in fiecare zi, dar din cu totul alte pricini...
Ceea ce regret totuşi este faptul că nu i-am văzut niciodată pe colegii mei (de aproape) făcând salturi cu parașuta, însă am auzit de dansul lor din aer și mi l-am imaginat a fi precum dansul nebunesc al fulgilor de nea, săltând în miez de iarn-adâncă... Ori mi-am imaginat dansul lor a fi precum al unor petale de floare, prinse în mâna jucăușă a vântului de vară...
Nu am avut posiblitatea de a-i vedea, pe viu, în aşa-numitele "aplicaţii", însă i-am cunoscut în activitatea de la birou, le-am cunoscut dârzenia, le-am cunoscut curajul, dăruirea, chiar visul ce i-a însufleţit pe fiecare: Dumitru (comandantul unității, domnul general Sterian Dumitru, pe care nu l-am recunoscut când a intrat în biroul DS, eu fiind recent angajată acolo. Însă domnul general nu era - complet - îmbrăcat în uniforma-i specifică gradului, nici șapca nu o avea; apoi..., mai era și gardul despărțitor...), Constantin, Vasile, Ion, Gheorghe, Petre și… lista ar putea continua așa, la nesfârșit. Nume clasice, nume de români.
Nemuritor le va fi visul, nemuritoare amintirea, căci ei s-au născut din nemurire şi-n nemurire se vor întoarce… Nemuritoare le va fi ziua – ziua de 10 iunie a fiecărui an -, când îşi sărbătoresc VICTORIA! Victoria de a fi, victoria de a-şi împlini aspiraţiile, victoria de a fi ei înşişi!
La ceas aniversar, gândul meu se-ndreaptă spre ei, colegii mei. Foştii mei colegi! „La mulţi ani!”, celor ce sunt în viaţă! ”La mulți ani!”, cu pace, sănătate și bucurii! Fie ca Dumnezeu să aşeze sufletele celor ce au pornit, în ultimul lor zbor, spre Împărăţia Cerească, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, de unde a dispărut toată întristarea şi suspinul!
Rândul al II-lea: Locotenent Ionescu Dragoș, Locotenet-colonel Hodorogea Ionel, salariat civil Tarași Cornelia, salariat civil Avram Minodora, Locotenent-colonel Bălănică Mariana, Colonel Bârleanu Vasile, Locotenent-colonel Toașcă Costică, Colonel Jingăroiu Nicolae, Locotenent-colonel Ghiban Ion, Locotenent-colonel Albu Gheorghe, salariat civil Puianu Elena, Locotenent-colonel Ciucă Laurențiu, Locotenent-colonel Gică Constantin,
Rândul al III-lea: Plutonier major Chebac Viorel, Maior Pintilie Nicoliță, Locotenent-colonel Magazin Ovidiu, Locotenent-colonel Vasilache Dumitru, Locotenent-colonel Anița Costel, Maior Rădulescu Mihai, Plutonier adjutant Zanfir Marin, Locotenent-colonel Lupu Vasile, Locotenent-colonel Smeu Aurel, Colonel Mateescu Gheorghe, Maior Chirilescu Ștefan, Căpitan Gane Cristian, Locotenent-colonel Ciocârlan Dan, Locotenent-colonel Morar Mircea, Maior Ciocoiu Constantin, salariat civil Diaconescu Vincențiu,
Rândul al IV-lea: Plutonier Moise Narcis, Plutonier major Morcov Ioan, Maior Florea Ion, Locotenent colonel Puia Gabriel, Maior Belețescu Mihai, salariat civil Balaci Nicolae, Sublocotenent Balaban Cosmin, Locotenent Poenaru Laurențiu, Plutonier Baciu Petrică, Plutonier Păiși Marian, Plutonier Diaconu Adrian, Locotenent Manea Daniel, Plutonier major Baragoană Dănuț.
- salariat civil Adiaconiței Oana, salariat civil Balaci Maria, Maior Bălălău Adrian, Maistru Barbur Marius, Plutonier adjutant Bâzdoacă Gheorghe, salariat civil Brumă Luminița, Plutonier Buta Liviu, salariat civil Cantuniari Sorin, salariat civil Chebac Rozica, salariat civil Chirilescu Vasilica, Maistru militar Costea Mihai, Locotenent-colonel Crăciun Marius, Sergent major Cristescu Laurențiu, salariat civil Croitoriu Mariana, salariat civil Croitoru Emanuela, Maior Crușoveanu Daniel, salariat civil Dorneanu Valentina, salariat civil Drăgușin Zinica, salariat civil Drahnea Mariana, Maior Duliga Tibius, salariat civil Dumitru Gheorghe, Locotenent Erbașu Adrian, Locotenet-colonel Ene Marian, Locotenent-colonel Fitcai Adrian, Locotenent-colonel Iacob Toma, salariat civil Ignat Elena, Maistru Ion Eugen, salariat civil Ionescu Carmen, salariat civil Lupu Mariana, salariat civil Manta Teodora, Pluronier Mardale Sorin, Plutonier major Mihai Tudor, salariat civil Neacșu Ion, salariat civil Neacuș Lucia, Locotenent-colonel Negula Aristinian, salariat civil Niculae Ioana, salariat civil Nițu Valeria, Colonel Oancea Gheorghe, Maistru militar Oprenea Vasile, salariat civil Pața Florica, Locotenent Poenaru Mihai, Locotenent Popa Dumitru, Căpitan comandor Popa Marian, salariat civil Postelnicu Cecilia, salariat civil Preda Nicoleta, Colonel Predescu Mihail, Locotenent-colonel Șlincu Mihai, Plutonier major Spătaru Marian, salariat civil Stanciu Cezar, Plutonie major Tănasă Mihai, Plutonier major Tudose Iulian, Plutonier major Vlad Jean, Plutonier Zaharia Alexandru, Maistru militar Zărnescu Ion, Plutonie adjutant Zota Benone, Plutonier major Mușat Radu, salariat civil Mușat Maria, Plutonier adjutant Stanciu Vasile, Plutlonier adjutant Oțelea Traian)
(fotografia a fost făcută la 10 iunie 2001, înainte ca unitatea să se desființeze)
vineri, 6 iunie 2025
Trecut-au 13 ani de-atunci
Trecut-au 13 ani de-atunci
(Iar eu..., după prima operație pentru triplă artroză subastragaliană și supraastragaliană.
Martie 2012 )
Martie 2012
Cu Părintele profesor Gheorghe-Viorel Holbea.
Martie 2012
Cu dl. profesor Remus Rus.
După prima operație pentru triplă artroză subastragaliană și supraastragaliană și înaintea celei de a doua operații pentru triplă artroză subastragaliană și supraastragaliană și pentru fractură de astragal.
Ultimul examen din ultima sesiune.
Mai 2012.
Cu Părintele prof. Vasile Gavrilă
duminică, 1 iunie 2025
13 ani...
13 ani. Cu bune, cu frumoase, dar și cu tristețe multă, cu suflet îndurerat, cu întrebări de tipul „De ce?”, „De ce mama?”, „De ce nu ai făcut-o, Doamne, bine pe mama?”...
sâmbătă, 31 mai 2025
Gânduri despre copil, copilărie și luna iunie
Copii, părinți, fiți sănătoși și fericiți!
___________________________________________________________________________________
miercuri, 28 mai 2025
I-au fost furati 14000 de euro! Cum au reactionat banca si autoritățile??!
https://youtu.be/B0dTUXuclko?si=cDdDp_mpeJ76sfgY
duminică, 25 mai 2025
Târgul de ceramică populară „Cocoșul de Hurez”, ediția a 53-a, 30 mai - 1 iunie 2025
TÂRGUL DE CERAMICĂ DE LA HOREZU, JUDEȚUL VÂLCEA



Trei zile de culoare, tradiție și povești cu lut.
Amintiri dintr-un Costești de altădată: comuna Costești, județul Vâlcea
Trei frați fost-au aievea, cândva -
Costea, Bărbat și Dobre numele lor erau,
Ținuturi noi și mândre-ntemeiau,
La poale de munte,
Cu vii, păduri și lanuri multe,
Cu ape repezi, de cristal,
Tămăduitoare și pline de har.
În timpul ce-a trecut,
Barbu Craioveanu-a vrut
Multă mântuire pentru-acest ținut.
Rugându-se neîncetat,
Slavă Preasfintei Treimi a ridicat.
Domnul pe el bine l-a cuvântat
Să aducă-n sat
Sfinte moaște de cinstire,
La a sa zidire,
Falnica-i Mănăstire –
Bistrița - cea renumită,
Bistrița - multcăutată,
Bistrița - Cetate-Olteană,
Bistrița cea vâlceană.
Povestea-n continuare spune-așa:
Grigorie Sfântul și el dorea
Bună cumpărarea sa.
Astfel ușor el s-a lăsat
Pe talerul cântarului -
Bucurie Banului.
Din Decapolia fu adus,
Spre închinare a fost pus,
Grabnic ajutător el s-a aflat,
Vindecător preaminunat.
În suflete, speranță, tuturor a dat,
Lumină - ochiului cel întinat.
(Legenda Costeștiului, de Nicoleta Enculescu)
Zâna Pământului, de o rară splendoare, stătea, îngândurată, într-o zi, pe tronul său bătut cu pietre scumpe și cu nisip strălucitor. Și-a dorit mult să ajungă pe pământ, spre a cunoaște locul nisipului fermecător, care, în clipele de amară tristețe, o mângâia cu cântecul său liniștitor. Zeul Timpului, luând-o pe aripile sale, o duse, ca-ntr-o clipită, pe pământ: o fată cu părul lung și moale, blond, mătăsos, cu buze și obraji roșii precum merele ionatane, cu ochii de un albastru senin. Nu adia nicio rafală de vânt și era o liniște de mormânt în locul în care, nisip și apă, își dădură mâna ca să se înalțe spre infinit.
- Hei! Voi! Zise zâna. Voi, care îmi alinați sufeltul, zi de zi, vă blestem să creșteți și să vă mișcați, să vă înmulțiți și să vorbiți, dând mărturie tuturor, în viitor, despre ceea ce a fost, cândva, aici.
Numai că Zeul Vântului, vrând să o supere pe Zeița Pământului, porni să sufle aprig, transformând nisipurile de aur în stane de piatră, de diferite dimensiuni. Așa se născu Valea cu Trovanți, în comuna Costești, județul Vâlcea. Doar luna avea puterea de a dezlega această vrajă, iar trovanții, atunci, se plimbau, vorbeau, râdeau, gângureau. Trovanții sunt născuți din răutatea Zeului Vântului, dar, plini de iubire în inima lor neatinsă de răutate și blestem, se dezgheață sub clarul lunii, răspândesc energii pozitive, dacă omuleții le vorbesc frumos, dacă li se roagă. Iată cum, dragii mei, din răutate, dar cu gând bun, cu o inimă mare, poți să devii și mai bun, îmbrățișând, cu iubire, întreaga fire! Iubiți, așadar, fiți buni și rugați-vă mereu!
Nicoleta Enculescu, aprilie 2022
Domnitoru-a ridicat atunci
Mândră Mănăstire,
Loc de primenire
Şi de mântuire.
Brâncoveanu Constantin,
Cel cu inimă de martir,
Daruri din destul a dat,
Cu suflet ales, curat.
Renovată de Ştirbei,
Dăinuie tăcut în munte.
Curcubeu frumos şi punte
Ea din veac s-a arătat
Credinciosului adevărat,
Ridicându-l spre Înalt.
De Arhangheli ocrotită,
Arnota este numită.
Arnota e binecuvântată,
Tăria lui Matei s-arată,
Tărie în credinţă,
Luptă, dor şi biruinţă.
„Cuib de vulturi” legendar,
„Stup de-albine”, şi nectar –
Asta-i Arnota de-acum,
Rugăciune, muncă, spor şi har,
Asta-i Arnota de-acum,
Maici, surori, cu bucurie-apar,
Slavoslovind neîncetat
Pe-al nostru Mare Împărat.
(Arnota, de Nicoleta Enculescu)
Se spune că în vremurile de demult, pe când se aciuiaseră pe-aici câțiva oameni doar, doi tineri frumoși, care se iubeau, se întâlneau, noapte de noapte, în această vale. Se întâlneau pe ascuns, de frica părinților lor, care se opuneau relației lor. Nu știau din ce cauză, însă cert era faptul că li se interzisese să se mai vadă. De aceea, erau ținuți și din scurt, puși la cele mai grele activități din gospodărie, astfel încât să nu mai iasă la poartă sau pe uliță, ori să meargă la întâlnirea de după-amiază, de la șanțul din dreptul boierului ăl mare. Așa că, pe când toți ai casei dormeau duși, somnul nopții acaparându-i pe de-
a-ntregul, cei doi ieșeau din casele lor și se întâlneau aici, unde, întinși pe iarbă, admirau cerul înstelat și vorbeau câte-n lună și în stele... De fiecare dată Bunul Dumnezeu, în milostivirea Sa cea mare, i-a ferit de ochii răutăcioși ai lupilor haini și ai vulpilor șirete, ai urșilor morocănoși și ai porcilor mistreți înfometați. Însă... într-o noapte... mătușa lui Caleb, Calypso, ce venea din locul cel mai sărăcăcios al satului, unde-și avea o căscioară într-o vale seacă și aridă, fără de vegetație, înspăimântătoare, i-a văzut, spunându-le, în cele din urmă, părinților acestora. Tinerii nu știau că fuseseră văzuți și nici că mătușa
Calypso îi pârâse, împreună cu tații lor blestemându-i a nu se mai întâlni niciodată, iar dacă o vor face, Caleb să devină cel mai aprig cerb și Crina cea mai gingașă căprioară, însă niciodată să nu se poată vedea, cerbul să fie prezent în vale doar noaptea, iar căprioara doar ziua. Așa se face că, noaptea se aude boncănitul de cerb (este Caleb), iar ziua aleargă, de colo-colo, căprioara Crina, gingaș, elegant, grațios... Împreună cu suratele ei mai mici... Se caută, se caută, se caută de-atunci, din vremurile de început, dar niciodată nu au reușit să se regăsească…
Nicoleta Enculescu, martie 2021