Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

duminică, 15 iunie 2025

Premierea elevilor din sectorul 4, participanți la Olimpiada de Religie Ortodoxă

 Încă o activitate care va rămâne în sufletul copiilor, desfășurată la biserica Buna Vestire - Belu, din Șoseaua Giurgiului, nr.29 A, sector 4!

Nu! De data aceasta nu a fost niciun atelier! A fost despre ei, copiii, și despre îndrumătorii lor de la clasă, despre seriozitatea și roadele muncii lor.
Felicitări copiilor care s-au evidențiat, prin rezultatele obținute, la Olimpiada de Religie Ortodoxă (astăzi: sectorul 4)!
Felicitări domnilor profesori!
Felicitări Părintelui paroh Daniel-Alexandru Bărîcă și doamnei preotese Georgiana Bărîcă pentru această inițiativă!
Care inițiativă?
În Duminica I după Rusalii, a Tuturor Sfinților, după Sfânta Liturghie, Preacucernicul Părinte Daniel-Alexandru Bărîcă, paroh al bisericii Buna Vestire – Belu din București, sector 4, a oferit Diplome de merit și daruri de suflet elevilor care s-au evidențiat, prin rezultate bune și foarte bune, la Olimpiada de Religie Ortodoxă. Elevii, îmbrăcați în frumoase costume naționale, au fost însoțiți de profesorii lor îndrumători și ostenitori în a le sădi în suflete lumina credinței, a speranței, a dragostei de Dumnezeu și de semen – Gheorghița Negoiță, Felix-Marian Gugui și Ion-Florian Luca, de la Școala gimnazială „George Bacovia”.

A consemnat prof. Nicoleta Enculescu - București

 

 

 






GÂNDURI DE DUMINICĂ

 


GÂNDURI DE DUMINICĂ...


Gândind, trăim la intensitate maximă viața. Înfăptuind, transpunem în realitate imaginarul sufletului nostru. Căutând, împlinim sfânta și dumnezeiasca poruncă de a bate, căci ușa ni se va deschide. Căutați să vă rugați cu tot sufletul, pentru ca sufletul vostru să se curățească cu ajutorul luminii înaripatei rugăciuni! Iar fapta voastră să fie spre slava Cerească, pentru ca tot gândul bun să vi-l împlinească Unul Sfânt, Unul Bun, Unul Domn, Dumnezeul nostru!
Bucurie sfântă să aveți, sănătate și har peste har!

Trecătorule, să ai o zi senină, plină de bunătate și bucurii, binecuvântată cu sănătate și împliniri!

 

Teii-și scutură haina de aur și argint peste pământ și case, iar trecătorii, în dimineaţa zilei dezmierdate de razele jucăușe ale soarelui de iunie, îmbătați de parfumul atâtor multicolore flori ce-și deschid corolele de minunății ca-ntr-o rugăciune de mulțumire în fața Creatorului lor, sunt înveșmântați în speranță și gânduri bune! Trecătorule, să ai o zi senină, plină de bunătate și bucurii, binecuvântată cu sănătate și împliniri!

sâmbătă, 14 iunie 2025

OMUL ARIPA: Costion Nicolescu

 

 https://youtu.be/FlVQW3WY9Wk?si=CpKAPGzlQOhmTmXy 

 

„Întâlnirile memorabile, prieteniile adevărate, acestea sunt, până la urmă, averea cea mai de preț cu care se înfățișează fiecare în fața lui Dumnezeu. Întâlniri la care Hristos să fi fost prezent într-un fel sau altul, oricât de discret. Căci lui Dumnezeu îi place discreția, nu tămbălăul.”
„Întâlnirile adevărate, întâlnirile esențiale, importante sunt cele care îți validează viața.”
(Costion Nicolescu)

 

vineri, 13 iunie 2025

Amintirile mijlocului de iunie sunt totdeauna... AMINTIRI DE NEUITAT...

     Amintirile mijlocului de iunie sunt totdeauna... AMINTIRI DE NEUITAT...


Timpul aleargă fără șovăire, cu o repeziciune de neimaginat, nemaiavând, parcă, răbdare să trăim clipa vieții cu adevărat...
Timpul se scurge ca un fuior de abur blând, ce se înalță în nori pufoși, de catifea, cerul cu fruntea atingând...
Timpul ne învelește sufletul cu amintiri: dulci, colorate, împrăștiind bucurii, storcându-ne o lacrimă sau uneori mai multe... De dor, de bucurie, emoție sau întristare... De dor de NOI, într-un cuvânt!
Cu emoție privim în urmă și ne regăsim, din nou, copii... Și-acum retrăiesc - precum odinioară - clipele când, în sâmbăta celei de-a doua săptămâni a lui Cireșar, ne îndreptam școlărește, eu și sora mea (mai mare), gătite parcă de sărbătoare (dar nu în costum popular, ci în uniforma de pionier!), pășind, în ritm vioi și parcă grăbit, alături de părinți, spre careul din curtea instituției de învățământ în care an de an, zi de zi, clipă de clipă, dorul de carte, și de a fi cunoscătoare întru toate, ori cel puțin la bunul început de drum, era adăpat, modelat, hrănit, bine crescut de mâini și inimi pricepute, bătând la același unison: învățători și profesori destoinici, de treabă, cu tact și metodă de reali pedagogi.
Ne îndreptam vioi, în ritm alert, dar cu sfială, spre careu, florile fiindu-ne, de astă dată, partenere întru emoții și bucurii: noi și gladiolele. Eternele gladiole! Căci - da! Sfârșitul de an școlar era încununat de gladiole! Gladiole dăruite - cu drag - învățătoarelor sau profesoarelor noastre, gladiole dăruite directoarelor școlii noastre. Sfârșitul de an școlar fără gladiole nu-și avea farmecul său! Așa cum nici coronițele din margarete nu lipseau a fi cu atenție pregătite pentru a fi așezate pe capetele învingătorilor. Sau coronițele realizate din garoafe! Albe sau roșii, neapărat!
Mereu cu emoție, sora mea - fără a fi mândră în vreun fel - spre a-și primi premiul binemeritat, iar eu spre a citi bucuria și sfiala colegilor mei de clasă și de școală. Da! Sora mea a fost premiantă, din clasa I și până într-a XII-a, inclusiv, iar eu mereu pe locul II în casă. Căci în clasă eram a doua după mențiuni... Dar nu asta (mai) contează acum - oricum, eu mă simțeam în largul meu, pentru că... aveam, la științele exacte, caietele cu exerciții și probleme rezolvate ale surorii mele. Pe care le preluam fără prea mare efort... Învățam și citeam de zor la materiile ce-mi erau dragi, pe gustul meu... -, ci, amintindu-mi de trecut, eram bucuroasă - și acum mai simt acel sentiment - de spectacolul acelei minunate zile în care noi, elevii, eram micii eroi de povești: învingători în lupta cu știința, cu notele (de ce nu?), crescând, evoluând, dăruind, la rându-ne, ce acumulasem un an întreg.
Zâmbete și flori încununau ziua, felicitări și urări rostite și primite cu drag și cu voie bună. Și-apoi începea aventura: vacanța cea mare, vacanța care, pe vremea mea, ”venea cu trenul din Franța”... 🙂

 







Dor de Ana!

 Dor de Ana!

Primul și ultimul interviu pe care i l-am luat... 🙁 Dar ce bucuroasă a fost când l-a citit! Mă bucur că a apucat să-l citească... : https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/interviu/ajutorarea-semenilor-prin-intoarcerea-la-traditii-92211.html
Mulțumesc, Ziarul LUMINA!
Interviul integral aici: https://flacaraarzand.blogspot.com/2014/05/v-behaviorurldefaultvmlo.html

 

UN SUFLTE DRAG, UN ÎNGER PE PĂMÂNT: ANA PREDOIU-IOVAN

O carte care descrie o mică parte din viața unui om deosebit, un om care a ajutat mulți alți oameni, de la mici copii, până la tineri adolescenți și oameni în vârstă. Un om care a crezut în frumos, în bun. Un om mic, dar cu suflet mare. Un om care i-a iubit pe toți și cărora le-a predat, tuturor celor pe care i-a cunoscut, lecția prieteniei. Un om care-mi lipsește. Un om de care m-a legat - deși pentru o perioadă scurtă de timp, doar câteva luni, de când am cunoscut-o și până când a chemat-o Doamne, Doamne la SIne - o prietenie puternică. Un om căruia îi duc dorul, dar știu că acolo, Sus, e bine, în Împărăția lui Dumnezeu.


marți, 10 iunie 2025

Timpul reîntoarcerii

 

https://youtu.be/T6g0GktWt6g?si=GbYUOUVKubGKplNK

Timpul rîntoarcerii

Locuri mirifice, binecuvântate de Dumnezeu, oameni frumoși și realizările lor.
Comuna Costești, județul Vâlcea? O superbă destinație de vacanță, în orice anotimp!


La mulți ani parașutiștilor militari români! La mulți ani foștilor mei colegi, de o vârstă cu mine, mai mici sau mai mari!

 Se spune că primul serviciu (sau primul loc de muncă) nu se uită niciodată, şi mă tem că aşa este! 🙂 Acum, privind în urmă, îmi amintesc, cu emoţie şi bucurie, de primii doi de activitate din… „câmpul muncii”, când am păşit pragul Comandamentului Trupelor de Paraşutişti, de la Băneasa. Mai întâi am plâns, pentru că mă temeam de regimul strict, de armată, al unităţii în care fusesem angajată ca salariat civil. Apoi, cu ajutorul colegilor de birou (domnii plutonieri adjutanţi Traian Oţelea şi Vasile Stanciu, dimpreună cu domnul plutonier major Radu Musat), am trecut peste greutăţile şi prin buna dispoziţie oferite, în mod constant, de fiece zi… Şi acum îmi amintesc cum, de ziua mea de naştere, colegii de birou mi-au dăruit un cadou constând în cea mai drăguţă carte, cu urări semnate, întru amintirea clipelor frumoase… Şi încă îmi mai amintesc şi astăzi de telefonul primitiv, cu… manivelă… De la care nu puteai suna direct în oraş, ci numai solicitând „fir” la centrală... Sau îmi amintesc cum mai rămâneam peste program, când eram „dactilografă de serviciu”… Şi când mai veneam, uneori, și sâmbăta la program, spre... disperarea mea... 🙂

Mi le amintesc, cu drag, şi pe doamnele Maria Dragulin și Elena Puşcaş, dar mi-i amintesc și pe soţii Cercheaza, pe domnul Gheorghe Postelnicu – care mi-a făcut prima recomandare pentru apariţia unor poezii în binecunoscutul săptămânal "La Datorie" şi chiar mi-a trimis poeziile la redacţie –, pe domnul Iohan Gaadt  pe domnul Caraghin sau pe domnul Niculae etc.. O sumedenie de chipuri mi se perindă prin faţa ochilor şi numele lor…, multe nume…: domnul Smeu Aurel (pe care l-am reîntâlnit la Urban Sa, cu puțini ani in urmă), pe Guta Ion - absolvent, între timp, al Facultății de Drept), pe doamnele Seceleanu și Rodica, pe Camelia, Liliana, pe soţii Necula etc., etc., etc..

O altă scenă memorabilă – care mă face să zâmbesc, acum -: prima alarmă, primită într-o zi în care am mers singură la serviciu, pentru că tatăl meu – care mă însoţea, întrucât îşi avea unitatea în aceeaşi curte – era plecat în misiune, în teritoriu. Atunci am plâns pentru prima dată. Ce copil !!! 🙂 Acum plâng cam in fiecare zi, dar din cu totul alte pricini...

Ceea ce regret totuşi este faptul că nu i-am văzut niciodată pe colegii mei (de aproape) făcând salturi cu parașuta, însă am auzit de dansul lor din aer și mi l-am imaginat a fi precum dansul nebunesc al fulgilor de nea, săltând în miez de iarn-adâncă... Ori mi-am imaginat dansul lor a fi precum al unor petale de floare, prinse în mâna jucăușă a vântului de vară...

Nu am avut posiblitatea de a-i vedea, pe viu, în aşa-numitele "aplicaţii", însă i-am cunoscut în activitatea de la birou, le-am cunoscut dârzenia, le-am cunoscut curajul, dăruirea, chiar visul ce i-a însufleţit pe fiecare: Dumitru (comandantul unității, domnul general Sterian Dumitru, pe care nu l-am recunoscut când a intrat în biroul DS, eu fiind recent angajată acolo. Însă domnul general nu era - complet - îmbrăcat în uniforma-i specifică gradului, nici șapca nu o avea; apoi..., mai era și gardul despărțitor...), Constantin, Vasile, Ion, Gheorghe, Petre și… lista ar putea continua așa, la nesfârșit. Nume clasice, nume de români.

Nemuritor le va fi visul, nemuritoare amintirea, căci ei s-au născut din nemurire şi-n nemurire se vor întoarce… Nemuritoare le va fi ziua – ziua de 10 iunie a fiecărui an -, când îşi sărbătoresc VICTORIA! Victoria de a fi, victoria de a-şi împlini aspiraţiile, victoria de a fi ei înşişi!

La ceas aniversar, gândul meu se-ndreaptă spre ei, colegii mei. Foştii mei colegi! „La mulţi ani!”, celor ce sunt în viaţă! ”La mulți ani!”, cu pace, sănătate și bucurii! Fie ca Dumnezeu să aşeze sufletele celor ce au pornit, în ultimul lor zbor, spre Împărăţia Cerească, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, de unde a dispărut toată întristarea şi suspinul!

 

 

 

(Rândul I: Locotenent Petrea Pavel, Colonel Brumă Mihai, salariat civil Andrei Gabriela, salariat civil Ghindescu Dorina, salariat civil Blănaru Critina, Locotenent-colonel Bratu Gheorghe, Colonel Bălan Ionel, General de brigadă Sterian Dumitru, Colonel Marteș Mihai, Locotenent-colonel Arsenie Petre, salarian civil Marteș Marcela, salariat civil Drăgulin Maria,

Rândul al II-lea: Locotenent Ionescu Dragoș, Locotenet-colonel Hodorogea Ionel, salariat civil Tarași Cornelia, salariat civil Avram Minodora, Locotenent-colonel Bălănică Mariana, Colonel Bârleanu Vasile, Locotenent-colonel Toașcă Costică, Colonel Jingăroiu Nicolae, Locotenent-colonel Ghiban Ion, Locotenent-colonel Albu Gheorghe, salariat civil Puianu Elena, Locotenent-colonel Ciucă Laurențiu, Locotenent-colonel Gică Constantin,

Rândul al III-lea: Plutonier major Chebac Viorel, Maior Pintilie Nicoliță, Locotenent-colonel Magazin Ovidiu, Locotenent-colonel Vasilache Dumitru, Locotenent-colonel Anița Costel, Maior Rădulescu Mihai, Plutonier adjutant Zanfir Marin, Locotenent-colonel Lupu Vasile, Locotenent-colonel Smeu Aurel, Colonel Mateescu Gheorghe, Maior Chirilescu Ștefan, Căpitan Gane Cristian, Locotenent-colonel Ciocârlan Dan, Locotenent-colonel Morar Mircea, Maior Ciocoiu Constantin, salariat civil Diaconescu Vincențiu,

Rândul al IV-lea: Plutonier Moise Narcis, Plutonier major Morcov Ioan, Maior Florea Ion, Locotenent colonel Puia Gabriel, Maior Belețescu Mihai, salariat civil Balaci Nicolae, Sublocotenent Balaban Cosmin, Locotenent Poenaru Laurențiu, Plutonier Baciu Petrică, Plutonier Păiși Marian, Plutonier Diaconu Adrian, Locotenent Manea Daniel, Plutonier major Baragoană Dănuț.

- salariat civil Adiaconiței Oana, salariat civil Balaci Maria, Maior Bălălău Adrian, Maistru Barbur Marius, Plutonier adjutant Bâzdoacă Gheorghe, salariat civil Brumă Luminița, Plutonier Buta Liviu, salariat civil Cantuniari Sorin, salariat civil Chebac Rozica, salariat civil Chirilescu Vasilica, Maistru militar Costea Mihai, Locotenent-colonel Crăciun Marius, Sergent major Cristescu Laurențiu, salariat civil Croitoriu Mariana, salariat civil Croitoru Emanuela, Maior Crușoveanu Daniel, salariat civil Dorneanu Valentina, salariat civil Drăgușin Zinica, salariat civil Drahnea Mariana, Maior Duliga Tibius, salariat civil Dumitru Gheorghe, Locotenent Erbașu Adrian, Locotenet-colonel Ene Marian, Locotenent-colonel Fitcai Adrian, Locotenent-colonel Iacob Toma, salariat civil Ignat Elena, Maistru Ion Eugen, salariat civil Ionescu Carmen, salariat civil Lupu Mariana, salariat civil Manta Teodora, Pluronier Mardale Sorin, Plutonier major Mihai Tudor, salariat civil Neacșu Ion, salariat civil Neacuș Lucia, Locotenent-colonel Negula Aristinian, salariat civil Niculae Ioana, salariat civil Nițu Valeria, Colonel Oancea Gheorghe, Maistru militar Oprenea Vasile, salariat civil Pața Florica, Locotenent Poenaru Mihai, Locotenent Popa Dumitru, Căpitan comandor Popa Marian, salariat civil Postelnicu Cecilia, salariat civil Preda Nicoleta, Colonel Predescu Mihail, Locotenent-colonel Șlincu Mihai, Plutonier major Spătaru Marian, salariat civil Stanciu Cezar, Plutonie major Tănasă Mihai, Plutonier major Tudose Iulian, Plutonier major Vlad Jean, Plutonier Zaharia Alexandru, Maistru militar Zărnescu Ion, Plutonie adjutant Zota Benone, Plutonier major Mușat Radu, salariat civil Mușat Maria, Plutonier adjutant Stanciu Vasile, Plutlonier adjutant Oțelea Traian)
(fotografia a fost făcută la 10 iunie 2001, înainte ca unitatea să se desființeze)









vineri, 6 iunie 2025

Trecut-au 13 ani de-atunci

 Trecut-au 13 ani de-atunci


 
Ultimul an de facultate. Anul III Didactică - Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” București.
(Iar eu..., după prima operație pentru triplă artroză subastragaliană și supraastragaliană.
Martie 2012 )

 
Ultimul an de facultate. Anul III Didactică - Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” București.
Martie 2012
Cu Părintele profesor Gheorghe-Viorel Holbea. 

 

Alături de un Preot și Profesor excepțional: Părintele Gheorghe-Viorel Holbea.


 
Ultimul an de facultate. Anul III Didactică - Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” București.
Martie 2012
Cu dl. profesor Remus Rus. 

 
Ultimul an de facultate. Anul III Didactică - Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” București.
După prima operație pentru triplă artroză subastragaliană și supraastragaliană și înaintea celei de a doua operații pentru triplă artroză subastragaliană și supraastragaliană și pentru fractură de astragal.
Ultimul examen din ultima sesiune.
Mai 2012.
Cu Părintele prof. Vasile Gavrilă

 
Juramantul

 
Cu Părintele Profesor Matei ZaharIa

 
Colegii! O parte din ei.

 
Cu Părintele Profesor Constantin Preda

 
Alături de Părintele Prof. Decan Ștefan Buchiu 

 

 

 
Promotia 2012
Facultatea de Teologie Ortodoxa Justinian Patriarhul - Bucuresti
Specializarea Didactica Ortodoxa

 
Alături - mereu - de MAMI și de Cami... Un an în care l-aș fi vrut prezent și pe tata, dar Dumnezeu a vrut ca el să mă privească de Sus...




























duminică, 1 iunie 2025

13 ani...

 13 ani. Cu bune, cu frumoase, dar și cu tristețe multă, cu suflet îndurerat, cu întrebări de tipul „De ce?”, „De ce mama?”, „De ce nu ai făcut-o, Doamne, bine pe mama?”...

Aș fi vrut-o pe mama, sănătoasă, mulți ani, lângă mine. Mă sprijinea, mă ocrotea, mă sfătuia. Mă iubea. Se ruga pentru mine. Era puterea mea, rațiunea mea de a fi, de a merge înainte.
Dar... Dumnezeu a avut alte planuri cu mămica mea...

sâmbătă, 31 mai 2025

Gânduri despre copil, copilărie și luna iunie

COPILĂRIA
(din cartea mea FRÂNTURI DE GÂND)

E ziua voastră, dragii mei, dragi - cei mai mici omuleți din întregul Univers! E ziua voastră, senină ca sufletul vostru, plin de ambiții și visări! Voi aveți o vârstă eternă: vârsta eternei bucurii, vârsta eternei tatonări și căutări, vârsta eternei experimentări a celor mai năstrușnice idei! E vârsta eternului curcubeu, ce-și arată vesel sclipirea-i colorată după binefăcătoare ploi. E vârsta eternei iubiri curate, dăruită, din inimă, orișicui. E vârsta eternei iubiri părintești, primită necondiționat, oricând și oricum! E vârsta eternelor povești și povețe rostite de bunici - acei înțelepți ai vieții: cu păr nins de ani și vis. E vârsta când vacanțele te iau de mână și te petrec pe cărări ca-n basme, când citești o carte bună sau explorezi lumea la pas și te crezi eroul legendar!
Copilăria e vârsta eternelor zboruri lungi, sigure și curajoase și-mpliniri, sprijinite de părinți!
Copilăria e vârsta eternelor rugi, rostite-n taină și încrustate-n inimi!
Copilăria e vârsta florilor de mai și a cireșelor coapte, dulci-amărui!
Copilăria e vârsta Soarelui - Regele Ra - și a legendarelor mistere!
Copilăria e vârsta jocului și-a primei învățări, a primului cuvânt rostit în viață: MAMA!
Copilăria e o treaptă lung-a vieții, pe care trebuie să înveți a o străbate, sigur, drept și demn!
Copilăria e podiumul ce trebuie urcat spre a merge spre firescul împlinirii!
Copilăria nu piere niciodată! Nu moare și nu îmbătrânește nicidecum, deși voi creșteți, vă modelați, vă perfecționați, vă transformați! Ce frumos este să fii adolescent și mai apoi matur cu suflet de copil!
Copilăria nu piere niciodată! Nu moare și nici nu îmbătrânește, deși călătoriți etern și vă ciocniți cu tâmplele de stele, pietre și luceferi!
Copilăria să vă dăinuiască etern în cupa vieții!
Copilăria să vă vegheze pas și împliniri, lumini și întuneric, tril și poezii!
”La mulți ani!”, copii!
Părinți, iubiți-vă copiii!

Copii, părinți, fiți sănătoși și fericiți! 


___________________________________________________________________________________


DEFINIȚII DE IUNIE
(din cartea mea, FRÂNTURI DE GÂND)

Iunie e luna cireșelor și a serbărilor de an școlar, e luna cu iz de vacanță, de valuri înspumate de mare și de munte străbătut de ape repezi, limpezi și reci...
Iunie e luna drumețiilor și a cântecelor de tabără, e luna când te simți erou.
Iunie e luna premianților, dar și a celor mai puțin norocoși, e luna când elevii primesc laude, urări și sunt fericiți!
Iunie e luna bucuriilor și a copilăriei, e luna când cei mari se-ntorc în timp și se privesc: copii cu visuri, doruri, rugi și împliniri.
Iunie e luna șoaptelor de seară și-a tainicelor minuni...
Iunie e luna iubirii de copil și mamă, de țară, de pământ și dor.
Iunie e luna începutului de vară, curajos și-nvingător!
Iunie e luna când copilăria își dă mâna, ca-ntr-un arc strălucitor de curcubeu, cu sufletul celui ce veghează la formarea ei: a învățătorului blând, iubitor, modest; a acelei persoane ce este ca o a doua mamă pentru micuțul școlar dornic să-și deschidă aripile spre cunoaștere; a acelei persoane care, punând, pentru prima dată, învățăcelului său, stiloul în mână, îl sprijină, ghidându-l, arătându-i, explicându-i, adăpându-i dragostea și dorul de știință.
Iunie e luna celor ce-și lovesc tâmpla de stele, înălțându-și visul pe-o rază pătrunzătoare de soare, pe un colț de cer și un nor jucăuș de catifea: a PARAȘUTIȘTILOR MILITARI ROMÂNI.
La mulți ani, tuturor!
Iunie e luna rugilor aprinse, a credinței și-a iubirii lui Hristos, e luna promisiunilor ținute și al Mângâietorului purcezător din Tatăl Atotcunoscător.
Iunie e luna împlinirii sfinte, când Darul Focului Celui Viu S-a răspândit, prin nori, picurându-ne și răsădindu-ne întru eterna Viață nouă, cu Hristos.
Iunie e luna plămădirii noastre pe Pământ, udat, din plin, de Duhul Sfânt; e vremea nașterii din nou, a Cincizecimii mântuitoare în Dumnezeu.
Iunie e luna străluminată de Adevăr, Putere și Frumos!
Luna iunie, precum tot Anul, trebuie trăită cu folos, în iubire, credință, așezat în Matcă și curajos!
Curaj și iubire, credință și promisiuni împlinite, frumos și rugi ascultate, prieteni adevărați și fără de margini bunătate vă doresc, permanent, și eu!

_________________________________________________________________________________


miercuri, 28 mai 2025

duminică, 25 mai 2025

Târgul de ceramică populară „Cocoșul de Hurez”, ediția a 53-a, 30 mai - 1 iunie 2025

TÂRGUL DE CERAMICĂ DE LA HOREZU, JUDEȚUL VÂLCEA



📌 În perioada 30 mai – 1 iunie 2025, orașul Horezu al județului Vâlcea găzduiește ediția a 53-a a cunoscutului târg național de ceramică populară românească „Cocoșul de Hurez”. Evenimentul se va desfășura în satul de vacanță „Stejari” și va aduna, ca în fiecare an, sute de iubitori ai meșteșugului, artei tradiționale și produselor făcute de mână.
📌 Pe aleile târgului, vizitatorii vor putea admira și cumpăra o gamă variată de obiecte din ceramică, de la oale pentru sarmale și vaze pentru flori, până la farfurii pictate cu migală, căni, clopoței, sfeșnice și figurine. Totul este lucrat manual, cu drag, de meșteri olari veniți din cele mai cunoscute zone ale țării, dar - mai ales - din Horezu. Fiecare stand spune o poveste, iar fiecare obiect e un pic de istorie,
💯„Ceramica de Horezu este un simbol viu. Fiecare meșter aduce lutului viață și culoare. Târgul înseamnă pentru noi bucurie, dar și continuitate. E o formă de respect față de cei dinaintea noastră și un mod de a duce mai departe tradiția”. (primarul oraşului Horezu, Nicolae Sărdărescu)

Trei zile de culoare, tradiție și povești cu lut.

 

 

OLARULUI NECUNOSCUT,
de Nicoleta Enculescu


Cocoșul din Costești e mândru tare
Că în Horez-un frate are
Ce-a ajuns să fie
Pictat pe-o farfurie.

Cocoșul nost’ din farfurie
Rostește-n culori mare bucurie,
Toate poveștile copilăriei...

Pictat artistic, strânge-n pene
Curcubeu de vise, asemene
Soarelui, din răsărit de stele și luceferi,
Din noi și-albastre primăveri...

Lutul frământat, în topitoare
Se preface-n lumină și soare,
Cântând pe harfa inimii măiestre -
Totul este basm, clipă, poveste...

Cocoș și soare, porumbiță –
Reînviere, vitalitate și credință,
Pește și șarpe, pomul vieții,
Cruce, spirală – eternul tinereții.

Olarul spune înainte povestea sa în lut,
Smerit, bun, haric și necunoscut,
Ager, răbdător și iscusit,
Vas ales de Dumnezeu, însuflețit.
22 mai 2018, București
(poezie apărută în ziarul „Timpul de Vâlcea”: EVENIMENT de MARCĂ - 1-3 iunie 2018 „Cocoșul de Hurez” - Timpul de Vâlcea - https://www.timpuldevalcea.net/eveniment-de-marca-1-3-iunie-2018-cocosul-de-hurez/ -  

Diana şi Gabriel, doi tineri ceramişti de excepție din Horezu - Ziarul de Vâlcea : https://ziaruldevalcea.ro/2015/06/diana-si-gabriel-doi-tineri-ceramisti-de-exceptie-din-horezu/

Pentru a fi bun, trebuie să fii ager ca și cocoșul, iscusit ca șarpele, răbdător ca peștele - Timpul de Vâlcea : https://www.timpuldevalcea.net/pentru-a-fi-bun-trebuie-sa-fii-ager-ca-si-cocosul-iscusit-ca-sarpele-rabdator-ca-pestele/

CERAMICĂ DE HOREZU

 

 

 
















Amintiri dintr-un Costești de altădată: comuna Costești, județul Vâlcea


AMINTIRI DIN COSTEȘTIUL DE ALTĂDATĂ: COMUNA COSTEȘTI, JUDEȚUL VÂLCEA

INTRAREA ÎN COMUNA COSTEȘTI

 

Legenda Costeștiului sună așa:
Trei frați fost-au aievea, cândva -
Costea, Bărbat și Dobre numele lor erau,
Ținuturi noi și mândre-ntemeiau,

La poale de munte,
Cu vii, păduri și lanuri multe,
Cu ape repezi, de cristal,
Tămăduitoare și pline de har.

În timpul ce-a trecut,
Barbu Craioveanu-a vrut
Multă mântuire pentru-acest ținut.

Rugându-se neîncetat,
Slavă Preasfintei Treimi a ridicat.

Domnul pe el bine l-a cuvântat
Să aducă-n sat
Sfinte moaște de cinstire,
La a sa zidire,
Falnica-i Mănăstire –

Bistrița - cea renumită,
Bistrița - multcăutată,
Bistrița - Cetate-Olteană,
Bistrița cea vâlceană.

Povestea-n continuare spune-așa:
Grigorie Sfântul și el dorea
Bună cumpărarea sa.

Astfel ușor el s-a lăsat
Pe talerul cântarului -
Bucurie Banului.

Din Decapolia fu adus,
Spre închinare a fost pus,
Grabnic ajutător el s-a aflat,
Vindecător preaminunat.

În suflete, speranță, tuturor a dat,
Lumină - ochiului cel întinat.

(Legenda Costeștiului, de Nicoleta Enculescu)

 
(unul din magazinele din centrul comunei, acum mutat în alt sediu și extins ca spațiu)

 
(trandafir născut din jale...)

 

 
(Trovanții

POVESTEA TROVANȚILOR

Zâna Pământului, de o rară splendoare, stătea, îngândurată, într-o zi, pe tronul său bătut cu pietre scumpe și cu nisip strălucitor. Și-a dorit mult să ajungă pe pământ, spre a cunoaște locul nisipului fermecător, care, în clipele de amară tristețe, o mângâia cu cântecul său liniștitor. Zeul Timpului, luând-o pe aripile sale, o duse, ca-ntr-o clipită, pe pământ: o fată cu părul lung și moale, blond, mătăsos, cu buze și obraji roșii precum merele ionatane, cu ochii de un albastru senin. Nu adia nicio rafală de vânt și era o liniște de mormânt în locul în care, nisip și apă, își dădură mâna ca să se înalțe spre infinit.
- Hei! Voi! Zise zâna. Voi, care îmi alinați sufeltul, zi de zi, vă blestem să creșteți și să vă mișcați, să vă înmulțiți și să vorbiți, dând mărturie tuturor, în viitor, despre ceea ce a fost, cândva, aici.
Numai că Zeul Vântului, vrând să o supere pe Zeița Pământului, porni să sufle aprig, transformând nisipurile de aur în stane de piatră, de diferite dimensiuni. Așa se născu Valea cu Trovanți, în comuna Costești, județul Vâlcea. Doar luna avea puterea de a dezlega această vrajă, iar trovanții, atunci, se plimbau, vorbeau, râdeau, gângureau. Trovanții sunt născuți din răutatea Zeului Vântului, dar, plini de iubire în inima lor neatinsă de răutate și blestem, se dezgheață sub clarul lunii, răspândesc energii pozitive, dacă omuleții le vorbesc frumos, dacă li se roagă. Iată cum, dragii mei, din răutate, dar cu gând bun, cu o inimă mare, poți să devii și mai bun, îmbrățișând, cu iubire, întreaga fire! Iubiți, așadar, fiți buni și rugați-vă mereu!

Nicoleta Enculescu, aprilie 2022

 

(Nucul care a fost..., de peste 450 de ani... Undeva prin Căline)


(Mănăstirea Arnota)

Scăpând de urmăritorii turci,
Domnitoru-a ridicat atunci
Mândră Mănăstire,
Loc de primenire
Şi de mântuire.

Brâncoveanu Constantin,
Cel cu inimă de martir,
Daruri din destul a dat,
Cu suflet ales, curat.

Renovată de Ştirbei,
Dăinuie tăcut în munte.

Curcubeu frumos şi punte
Ea din veac s-a arătat
Credinciosului adevărat,
Ridicându-l spre Înalt.

De Arhangheli ocrotită,
Arnota este numită.

Arnota e binecuvântată,
Tăria lui Matei s-arată,
Tărie în credinţă,
Luptă, dor şi biruinţă.
„Cuib de vulturi” legendar,
„Stup de-albine”, şi nectar –

Asta-i Arnota de-acum,
Rugăciune, muncă, spor şi har,

Asta-i Arnota de-acum,
Maici, surori, cu bucurie-apar,

Slavoslovind neîncetat
Pe-al nostru Mare Împărat.
(Arnota, de Nicoleta Enculescu)

 
(Valea Căpriorii)

LEGENDA DESPRE VALEA CĂPRIORII

Se spune că în vremurile de demult, pe când se aciuiaseră pe-aici câțiva oameni doar, doi tineri frumoși, care se iubeau, se întâlneau, noapte de noapte, în această vale. Se întâlneau pe ascuns, de frica părinților lor, care se opuneau relației lor. Nu știau din ce cauză, însă cert era faptul că li se interzisese să se mai vadă. De aceea, erau ținuți și din scurt, puși la cele mai grele activități din gospodărie, astfel încât să nu mai iasă la poartă sau pe uliță, ori să meargă la întâlnirea de după-amiază, de la șanțul din dreptul boierului ăl mare. Așa că, pe când toți ai casei dormeau duși, somnul nopții acaparându-i pe de-
a-ntregul, cei doi ieșeau din casele lor și se întâlneau aici, unde, întinși pe iarbă, admirau cerul înstelat și vorbeau câte-n lună și în stele... De fiecare dată Bunul Dumnezeu, în milostivirea Sa cea mare, i-a ferit de ochii răutăcioși ai lupilor haini și ai vulpilor șirete, ai urșilor morocănoși și ai porcilor mistreți înfometați. Însă... într-o noapte... mătușa lui Caleb, Calypso, ce venea din locul cel mai sărăcăcios al satului, unde-și avea o căscioară într-o vale seacă și aridă, fără de vegetație, înspăimântătoare, i-a văzut, spunându-le, în cele din urmă, părinților acestora. Tinerii nu știau că fuseseră văzuți și nici că mătușa
Calypso îi pârâse, împreună cu tații lor blestemându-i a nu se mai întâlni niciodată, iar dacă o vor face, Caleb să devină cel mai aprig cerb și Crina cea mai gingașă căprioară, însă niciodată să nu se poată vedea, cerbul să fie prezent în vale doar noaptea, iar căprioara doar ziua. Așa se face că, noaptea se aude boncănitul de cerb (este Caleb), iar ziua aleargă, de colo-colo, căprioara Crina, gingaș, elegant, grațios... Împreună cu suratele ei mai mici... Se caută, se caută, se caută de-atunci, din vremurile de început, dar niciodată nu au reușit să se regăsească…

Nicoleta Enculescu, martie 2021

NOTĂ: Valea Căpriorii este un loc din comuna Costești, județul Vâlcea. Am încercat să-mi răspund de ce se numește locul acela așa și… mi-am construit în minte răspunsul, sub forma acestei legende. Cu această legendă am obținut, în 2020, Premiul I la ediția I a concursului RĂDĂCINI, organizat de Primăria comunei Costești, Biblioteca publică a comunei Costești și Școala gimnazială „Ferigile” din Costești

 

 
(Loc de popas și rugăciune. Când nu mai poți, călătorule, oprește-te puțin aici și te odihnește, cugetând la Sfinți și Îngeri... Drum bun!)

 
(Pe la Grădini, spre Stog)

 
(spre Ana, spre Schitul Păpușa)

 
(Sssttt!... Coboară Toamna în Cetate, cu lacrimi de dor și rece-nfiorare...)

 
(Mestecenii!!!
Locul care inspiră și naște versuri și povești...)

 
(Apus de soare...
Din Mlăci, privind spre Căline)

 
...apus de viață pământească... (Niculina, bunicii materni - Nicolae și Teodora/Tudorița Istocescu, tanti Vetuța - Elisaveta Sudițeanu -)