Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

sâmbătă, 10 ianuarie 2026

Imnul Anului Omagial si comemorativ 2026

 

https://www.facebook.com/reel/1373697923758039


Imnul Anului Omagial si comemorativ 2026



„Pe tine, Maică sfântă, cu cinste te slăvesc

Toți îngerii în ceruri și neamul omenesc.

Fecioară Preacurată, ce pururea te rogi,

Și oamenii din rele prin harul tău îi scoți.


Prin vrerea Ta, Fecioară, prin glasul tău smerit,

Din ceruri, Fiul Tatălui în lume a venit.

Căci, vestea cea din ceruri, primită prin cuvânt,

Rodit-a Prunc în pântec, ca dar din Duhul Sfânt.


(refren)

Prin tine, Preacurată, femeia s-a sfințit

Și cinstea de-a fi mamă creștină a primit;

Căci dragostea rodește asemeni unui pom:

Bărbatul și femeia să nască-n lume om!


Din neamul nostru, Doamnă, lumini ai pus în cer,

Femei de mare cinste cu nume ce nu pier:

Martire, mame sfinte, soții de domnitori,

Ce-n suflet adunat-au veșnice comori.


Biserica are în ceruri sfinte rugătoare,

Și sfinte cuvioase preamult nevoitoare,

Femei ce-n isihie, viață îngerească

Trăit-au, ca pe Domnul în veci să-L preamărească!


(refren)

Prin tine, Preacurată, femeia s-a sfințit

Și cinstea de-a fi mamă creștină a primit;

Căci dragostea rodește asemeni unui pom:

Bărbatul și femeia să nască-n lume om!”


vineri, 9 ianuarie 2026

Gânduri despre carte. Gânduri despre „Să-ți pui o dorință” - „roman de mică întindere”, de dr. Vasi Rădulescu

 ”Îmbracă totul într-o poveste. Ține minte de la mine aici: nu-ți bate capul cu anii din viață, ci cu viața din ani. Nu te frământa cu numărul lor, ci așterne natural povești cu duiumul în convenția de timp care nici măcar nu prea contează. Unitatea de măsură a vieții ar trebui să fie povestea, nu anul.

Devino povestitor. Folosește-te de povești la tot pasul. Fă-o natural, în ton cu sinele tău. Fii sincer. Nu abuza de emoții. Nu forța nota. Ai răbdare cu tine și cu ceilalți. Vei vedea cum poveștile sunt cei mai buni liganzi, catalizatori, propulsori.
Vrei să-ți trăiești viața frumos?
Trăiește-o ca pe o poveste.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.47)
”Este indicat să luăm câteodată o foaie de hârtie, un stilou bunicel și o sumedenie de gânduri potrivite, așezându-ne noi cu noi la o masă. Să stăm un pic cu coada stiloului în gură, să ținem hârtia albă cu o mână și apoi să așternem cuvintele acolo, unul după altul, rând sub rând, până nu mai avem ce scoate din interiorul nostru.
Unii trimit scrisori persoanelor iubite și suferă când le concep, de dor. Unii trimit scrisori propriilor inimi, dragile de ele. Unii trimit scrisori versiunilor viitoare ale propriilor persoane și le deschid după zece sau cincizeci de ani. Unii trimit scrisori părinților aflați departe. Unii trimit scrisori necunoscuților și, uneori, necunoscuții devin preacunoscuți, în alipiri veritabile.
Actul ăsta are un farmec aparte și mi-ar plăcea să nu-l pierdem vreodată.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.35)
”Totul începe cu un gând. Apoi cu încercarea.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.70)
”Răspunsurile sunt în noi.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.71)
”Când visezi ceva și lupți, orice graniță cade.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.71)
”O suferință dă naștere unui tărâm de basm. Flori din mucegai. Magnolii din zgura acoperișului. Ciripit de păsări în zgomot de obuz. Iubire după apăsătoare singurătate. Binele se naște și din rău. Frumosul apare și din mocirlă. Pentru că în esența universului, nimic nu e bun sau rău; doar noi, oamenii, iar și iar, pervertim aceste legi simple.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.113)
”Lucrurile se așază cumva în drumurile noastre, (...) totul se leagă, piesă cu piesă, (...) unul îl cheamă pe altul și tot așa, pentru ca noi să ne bucurăm cu adevărat de viață, să ne descoperim inima inimii și tot înconjurul inimii inimii, acea parte în care așternem povești.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.113)
”Spațiul adevărat e între oameni. Spațiul rece, trist, cumplit. În oameni și între oameni. (...) uneori doi oameni stau unul lângă altul, lipiți chiar, și-ntre ei sunt o sută de milioane de miliarde de ani lumină. Acolo e așa-numitul spațiu distanță. Uneori, același om se depărtează de el însuși, se rătăcește și nu se mai găsește în veci, orice ar face. Acolo e așa-numitul spațiu discrepanță.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.126)
”Cercuri de anotimpuri, ani, greșeli, iubiri, trec din unul în altul cu măști, grimase, zâmbete, disimulări, aruncate toate în prezentul continuu ca singur atribut al timpului. Fiecare om își cunoaște trecutul și dacă ar ști cum să-l povestească, ar ieși cel mai mare și mai frumos roman scris vreodată. Fiecare om se aruncă pe sine în toate clipele viitorului, imaginându-și cum va arăta, gândi, acționa, iubi atunci - aici nu mai are nicio certitudine, pare sub umbrela liberului arbitru. Ne putem întâlni pe drum cu noi înșine, din trecut sau viitor.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.135-136)
”dacă ți se întâmplă
să auzi o vorbă urâtă
du-te undeva
alege un petec de pământ
sapă cu ambele mâini
și îngroap-o la o adâncime de trei coți
dacă ți se întâmplă
să auzi o vorbă frumoasă
du-te undeva
rămâi doar tu cu tine
pentru o clipă sau două
și îngroap-o în suflet.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.137)
”Cea mai frumoasă vorbă e cea care vine din inimă și gura rămâne închisă.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.144)
”Traiul complicat nu aduce fericire. Ideală este simplificarea în orice registru.
Important e să înveți să trăiești totul cu uimire.
Cele mai multe griji și frici sunt construite de noi.
(...)
Oamenii de lângă tine te vor stimula, îți vor fi modele sau ți se vor opune, încercând să te dărâme. Ambele categorii sunt importante pentru tine.
Toate poveștile pe care le-ai strâns în tine te definesc. Trebuie să strângi cât mai multe. Nu ani, ci povești.
Nu te consuma prea tare analizând părerea oamenilor despre tine. Va fi mereu pestriță.
Dacă faci ceea ce-ți place nu se cheamă că nu muncești. Muncești de-ți sar capacele în continuare.
O minte mohorâtă va ține închise ușile din jurul tău. O minte veselă și pozitivă le va deschide pe multe. Când sunt multe deschise, apare însă o problemă: alegerile. Alegerile sunt extrem de grele.
Faci alegeri mai bune după ce faci alegeri foarte proaste. Vei face mereu din ambele, dar de la un punct le vei cosmetiza pe cele proaste. Care sunt, oricum, niște lecții formidabile.
Învață să refuzi elegant, fără explicații. Nu vei mulțumi pe toată lumea. Te vei autodistruge încercând asta.
Viața ta e îndeosebi a ta. Ai grijă de tine.
(...)
Ești capabil de lucruri incredibile. N-ai idee cât poți crește și ce poți deveni.
Să ai recunoștință pentru orice.
(...) Viața înseamnă iubire, bucurie, suferință, luptă, speranță, plâns, durere, liniște. Astea toate împletite contează enorm în toată arhitectura deplasării tale prin timp ș spațiu.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.151-154)
”Stai în lumină.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.154)
”Bunicile nu dispar niciodată. Ele se transformă, dar trebuie să rămână cumva în viețile celorlalți.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.185)
”Uneori ne ies oameni în cale pentru un timp scurt, cât să miște ceva prin noi, să rearanjeze niște lucruri, să ne folosească în cel mai bun mod cu putință în lanțuri fermecate de întâmplări aparent fără legătură între ele.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.190)
”Ne temem prea mult de timp, dar până la urmă doar pe el îl avem. Doar el suntem.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.191)
”Să-ți pui o dorință” - ”roman de mică întindere”, scris de medicul Vasi Rădulescu și apărut la Editura Readers Do Good din București, în anul 2019, este o carte prezentând gândurile și trăirile unui copil de 13 ani, un copil ”meseriaș”, ”special” prin boala lui (are trei tumori craniene, dobândite probabil în urma unui traumatism la locul de joacă) care-i deschide noi orizonturi de reflecție și înțelegere a lumii și a vieții, dar numai prin intermediul poveștilor care trăiesc și irup din el. Toți îl iubesc, de la bucătăreasa Caterina, care îi prepară, în final, orez cu lapte și multă scorțișoară, așa cum îi place lui, la asistenta Didi care-i ”ciuruie” mai mereu venele, la liftierul Oni - cel ce intra în sufletul oricărui mic pacient, dar mai cu seamă în sufletul protagonistului nostru -, electricianul Manu, chirurgul Nishcek - care-l pregătește și-l operează cu succes - și chiar până pacientul Hui, un chinez internat în secția de Cardiologie pentru adulți.
Deși nu are un nume, micul nostru erou, care trăiește din povești și dialoguri imaginare cu o broască țestoasă - Maya -, ce deține toate răspunsurile la întrebările puse, ori din corespondența cu domnul Oni, liftierul al cărui ”ținut de mână e mai cald decât nașterea unei stele”și cu adevărat un ”circar de cuvinte”, este cunoscut drept ”băiatul cu șosete turcoaz”, ”băiatul de la 227”, ori ”băiatul cu trei cercuri desenate pe cap”. Lui i se atribuie doar o inițială: V. Poate fi litera V de la Victor, VICTORIE, VIAȚĂ. Întrucât, în final, VIAȚA triumfă!
Cartea este, dacă vreți, un imn adus vieții. O viață plină cu de toate, și bune, și rele, și negre, și colorate, și triste, și fericite, cu speranțe împlinite.



luni, 5 ianuarie 2026

O, MINUNE, SLAVA TA SE-ARATĂ

 

 O, MINUNE, SLAVA TA SE-ARATĂ


O, Minune, slava Ta se-arată, astăzi,

Ceruri deschizând în inimi, binecuvântând.


O, Minune, slava Ta se-arată , astăzi,

Slav-a Unui Dumnezeu, iubit.


Tatăl, Ce în Ceruri șade,

Lumii-ntregi Te-a arătat

Ca pe-un Fiu iubit, Hristoase, cu adevărat!


Și așa cum se și cade.

Duhul Sfânt a și-ntărit

Cele spuse de la Tatăl, preaadeverind.


El, cu aripa-I preadulce, Însuși Te-a îmbrățișat,

Noi, privind cu drag, Hristoase, ne-am cutremurat.


Slavă Ție, Doamne Sfinte, Slavă Tatălui de Sus,

Slavă Ție, Doamne Sfinte, Slavă Unuia Iisus,

Slavă Ție, Doamne Sfinte, Slavă Duhului Tău Sfânt,

Slavă azi, în Ceruri, dulce, Slavă pe Pământ!


Slavă Ție, Dor Preasfinte, Slavă Celui Nenăscut,

Slavă Ție, Dor Preasfinte, Slavă Celui Nefăcut,

Slavă Ție, Dor Preasfinte, Slavă Celui Ce-a purces

Și din inimi, imne sfinte, azi în Ceruri a trimes!


Nicoleta Enculescu, București, 6 ianuarie 2012






„Aghiosul, Aghios, trecu Nașterea lui Hristos” - colind la Bobotează

 

https://youtu.be/zbb3C2NnliU?si=R2P_JfSMNqO1XtCS 

„Aghiosul, Aghios, trecu Nașterea lui Hristos” - colind la Bobotează

Aghiosul, aghios
Trecu Naşterea lui Hristos
Hai cu toți să alergăm,
La Iordan să ne-nchinăm!
Hai cu toți să alergăm,
La Iordan să ne-nchinăm!
La Iordanul cel frumos
Că acolo vine Hristos,
Duhul Sfânt din cer pogoară
Și pe pământ Se coboară.
Duhul Sfânt din cer pogoară
Și pe pământ Se coboară.
Astăzi Hristos în Iordan
Se botează de Ioan
Astăzi şi Sfântul Ioan
Vine către Iordan.
Astăzi şi Sfântul Ioan
Vine către Iordan
Şi dacă s-apropia
Domnul Hristos îi grăia:
„Vino, Ioane, mă botează
Și Legea o îndreptează.”
„Vino, Ioane, mă botează
Și Legea o îndreptează.”
„Doamne, cum voi cuteza
Pe Tine-a Te boteza?
Eu sunt iarbă şi ţărână
Şi-mi tremură a mea mână.
Eu sunt iarbă şi ţărână
Şi-mi tremură a mea mână.
Tu eşti foc ce mistuieşti,
Tu şi munţii îi topeşti.
De Tine de m-oi atinge,
Mă voi arde și m-oi frige.”
„De Tine de m-oi atinge,
Mă voi arde și m-oi frige.”
Prorocul cuteză,
Mâna lui și-o ridică,
În Iordan o afundă,
Pe Domnul Îl boteză.
În Iordan o afundă,
Pe Domnul Îl boteză.

Atunci cerul s-a deschis
Și cu glas așa a zis:
„Tu ești Fiul Meu iubit,
În Care bine-am voit.”

„Tu ești Fiul Meu iubit,
În Care bine-am voit.”

Frumos praznic a trecut,
În care Te-ai născut,
Acesta-i mai luminat,
În care Te-ai botezat.
Acesta-i mai luminat,
În care Te-ai botezat.
Și de-acum până-n vecie,
Mila Domnului să fie.
Și Botezul lui Hristos
Să ne fie de folos!


Și Botezul lui Hristos
Să ne fie de folos!

Aghiosul, aghios,
Trecu Naşterea lui Hristos,
Hai cu toți să alergăm,
La Iordan să ne-nchinăm.

Hai cu toți să alergăm,
La Iordan să ne-nchinăm.

miercuri, 24 decembrie 2025

VERSURI PENTRU CEI MARI, PENTRU CEI MICI, PENTRU PĂRINȚI ȘI PENTRU BUNICI


VERSURI PENTRU CEI MARI, PENTRU CEI MICI,
PENTRU PĂRINȚI ȘI PENTRU BUNICI



 

 

 








 

Astăzi S-a născut Prunc Sfânt, pentru noi, pe-acest pământ

 

Astăzi S-a născut Prunc Sfânt, pentru noi, pe-acest pământ




E clipa cea de sear-a Nașterii Sfinte,

Taina n-o poți cuprinde-n minte,

Astăzi S-a născut Prunc Sfânt,

Pentru noi, pe-acest pământ.


S-a născut Prunc Sfânt

Astăzi, pe pământ,

În staulul cu boi -

Smeriți să fim, ca El, și noi!


Pe toți vrea, din veacuri, să ne mântuiască,

Cu dragoste de Frate să ne iubească,

Să ne-nvețe dăruirea,

Se ne curețe simțirea.


Noaptea Sfântă ne adună,

Cer, pământ – se împreună,

Noi în vers și gând curat

Îl slăvim pe Cel Preaînalt.


Slavă Ție, Prunc Divin,

Fă din suflet loc senin,

Ca, urmându-Ți pașii blâînd,

Să fim lumină pe pământ.


Nicoleta Enculescu - București, 24 decembrie 2025


Când Timpul ne cerne fulgi de nea pe-obraji și ne-nmiresmează zilele cu miros de cetină de brad și de Moș Crăciun, să ne deschidem sufletele spre a primi căldura bucuriei Nașterii Domnului cel Bun, cântând, dimpreună cu Îngerii din Înalt și cu Psalmistul: „Hristos Se naște, întâmpinați-L!”, „Hristos Se naște, Primiți-L!”, „Hristos Se naște, slăviți-L!”, „Hristos S-a născut, bucurați-vă!”. Hristos S-a născut și Se va naște veșnic în Bethleemul sufletelor noastre! Hristos va fi mereu în sufletele noastre, atâta timp cât ele vor fi înveșmântate în aurul iubirii; în smirna tăcerii, a sincerității și smereniei; în tămâia credinței și a rugăciunii; în senin de răbdare și blândă cugetare.

Fie ca Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos să ne încălzească sufletele, picurându-ne în inimi bunătate și pace, blândețe și sănătate, împlinire și bun spor în toate!

„Crăciun fericit!” tuturor!

„Felix dies Nativitatis!”

„Joeux Noël!”

Mulți și binecuvântați ani, înseninați de speranța de mai bine și mântuire!



joi, 18 decembrie 2025

Colinda "Prin sat la colindat"

 

 https://youtu.be/uobBQ1rTYN0?si=vaPwFKrIjRmKd-Sd

miercuri, 17 decembrie 2025

vineri, 12 decembrie 2025

Grupul psaltic Tronos - Colindul celor adormiți

 

COLINDUL CELOR ADORMIȚI
muzică și versuri: George Jerdea
Gândul nostru spre Cer urcă,
La cei care nu mai sunt,
Ochii cu dor o să-i plângă
Că nu-s’ aici de Crăciun.
Ruga noastră cea fierbinte
O vom înălța din zori,
Sperând că cei din morminte
Sunt cu noi de sărbători.
Astăzi, când Hristos Se naște,
Mare-i bucuria-n Cer,
Toți cei adormiți din veacuri
Azi se bucură cu El.
Toți cei adormiți din veacuri
Azi se bucură cu El.
Ne rugăm ca Tu, Hristoase,
Să-i îndrumi spre bun făgaș,
Să-i așezi la loc de pace
În al Tău ceresc sălaș.
Și le iart-a lor păcate,
La părinți, frați și surori,
Celor ce-n această viață
Au fost doar colindători.
Astăzi, când Hristos Se naște,
Mare-i bucuria-n Cer,
Toți cei adormiți din veacuri
Azi se bucură cu El.
Toți cei adormiți din veacuri
Azi se bucură cu El.
Iar pe noi ne întărește
Ca să ne veselim,
Pe cei ce-acum sunt la Tine
În veac să îi pomenim.
Chiar de-avem multe păcate,
Doamne, mult Tu ne-ai iubit,
Pe-al Tău Fiu L-ai dat în lume
Și prin El ne-ai mântuit.
Astăzi, când Hristos Se naște,
Mare-i bucuria-n Cer,
Toți cei adormiți din veacuri
Azi se bucură cu El.
Toți cei adormiți din veacuri
Azi se bucură cu El.

 

miercuri, 10 decembrie 2025

E vremea colindelor!


E vremea colindelor!


Colindele îmbracă sufletele în haina speranței.
Colindele hrănesc inima omului cu bucurie binecuvântată.
Colindele (cele religioase, în special) sunt, în realitate, o Evanghelie cântată și de copii.
Există - la sate, mai ales - tradiția ca din 6 decembrie să se înceapă a se colinda. În Ajunul Crăciunului, se colindă începând de la Primarul comunei, cel de-al doilea colindat este Preotul, urmează învățătorul și apoi ceilalți.
Senin de pace și mângăieri duhovnicești să vă aducă fiecare vers de colind!



(articol apărut în decembrie 2009, în „Buletinul parohial” al bisericii „Buna Vestire” - Belu, Șoseaua Giurgiului, nr.29 A, sector 4)

vineri, 5 decembrie 2025

COLINDUL SF. NICOLAE - Raluca Diaconu & Pr. Vlad Roșu

 

https://youtu.be/qmKIAszjMw8?si=rBXXO8EGjAZSfuD2

AMINTIRI DE IARNĂ

 

AMINTIRI DE IARNĂ



    Se-ntâmpla cu mulți ani în urmă, într-o iarnă cuvzăpadă de povești, albă, pufoasă, cu zâmbet de catifea... Urma să-i fie aniversată onomastica peste foarte-foarte puțin timp, știa - cu siguranță - că avea să primească o grămadă de cadouri, de care se bucura în avans... Se gândea însă ce avea să-i aducă Moșul. Moș Nicolae. Avea mari emoții... Era în clasa a II-a (sau parcă a IV-a, dar ce mai contează acum!?) și îi plăcea verdele - nu că acum nu i-ar mai fi pe plac!-. Și-ar fi dorit, din tot sufletul, un ghiozdan verde, cu mâner și curelușe de culoare maro. Dar un maro superb, care se asorta perfect cu verdele de care se îndrăgostise I-R-E-M-E-D-I-A-B-I-L. Și ar mai fi vrut și o pereche de pantaloni verzi, pe cei vechi gândindu-se să-i dăruiască unui copilaș mai sărăcuț, ce locuia în același bloc. Chiar pe aceeași scară. Blocul M12, din Drumul Taberei. Scara B. Deși părinții nu ar fi fost de acord cu așa ceva, ideea de a-i face un bine acelui băiețel i se părea potrivită. Mai ales că - se gândea ea - astfel l-ar fi putut determina pe Radu să fie mai bun, să nu mai bată copiii când ar fi ieșit afară, la joacă....

    Emoțiile creșteau, cu fiece clipă zâmbetul lor senin se făcea simțit pe chipul copilei, frica își făcea sălaș, puiuț, în sufletul său... Își mai dorea și o carte. Sau mai multe. Oricâte. Îi plăcea oricum să citească. Mult! Mult de tot! Chiar la grădiniță fiind, ardea de nerăbdare să afle tainele literelor, spre a-și putea singură citi povești, poezii... Acum era mare! Emoții... De ce emoții? Pentru că, de regulă, când venea Moșul, aducea cu totul și cu totul altceva, pe lângă mult doritele cărți. Până atunci fuseseră multe de colorat, cu imagini color și foarte puțin scris. Ca pentru vârsta ce-o avusese. Avea emoții... Își dorea să vină ziua ei mai repede, ar fi vrut chiar să stea trează noaptea întreagă spre a-l putea întâlni pe Moș. Spre a savura din plin bucuria întâlnirii cu el. Spre a-l invita și a-i întinde ea păhărelul cu lapte, pregătit din timp. Dar... Nu! Și de data aceasta... adormi... După ce își spuse rugăciunea de seară, după ce mama îi citi Acatistul Sfântului Nicolae și îi povesti despre acest Sfânt minunat, prieten - mai ales - al copiilor, alături de Sfântul Stelian, cel ce închide genele copiilor îi presără și ei pe pleoape praf de stele și luceferi, praf de vis luminat și-ntraripat...

    Moș Nicolae sosi tocmai atunci când visul era mai profund, mai bun, mai frumos... Își scutură barba-i plină de nea din Oceanul cel de nesfârșit al Purității și-și descărcă desaga și-n casa ei: cărți („Fratele mai mare”, de Maxim Gorki, alte cărți de povești, basme, poezii. Niciuna de colorat.), carioci și „Almanahul copiilor” pentru anul ce avea să vină, un stilouaș cu capul ursulețului Panda, auriu; ghiozdanul verde mult dorit și un costum. Tot verde și el. Același verde pe care îl îndrăgea fetița, de ceva timp. Moșul își bău laptele care-l aștepta în holul de la intrare, se gândi mult dacă să lase sau nu în ghetuțele - mai mult sau mai puțin curate - câte o nuielușă, însă se răzgândi de-abia în ultimul moment, se privi îndelung în oglindă, observând și punându-și în gând, pe dată, să mai slăbească până în anul în care avea să revină și, mulțumit, plecă mai departe, plutind ușor în noaptea plină de fior, în sania-i încăpătoare, nouă și strălucitoare, care picura lumină de zâmbet gingaș pe chipurile tuturor, mici și mari. Unii își aminteau, în vis, de cele ce primiseră pe vremea când erau mici-mici, ceilalți visau la ceea ce ar dori și ar putea să primească, pentru că au fost sau nu cuminți...

Moșule cel blând și bun,

Niciodată n-ai lipsit,

Casa nu ne-ai ocolit,

Daruri multe am primit…


Moșule cel blând și bun,

Niciodată n-ai avut

Nuielușe mici, ori mari,

Nuielușe pentru noi,

Cei mai năzdrăvani eroi…


Moșule cel blând și bun,

Iată! Timpul a trecut!

Din copii și mici, și mari,

Astăzi am crescut!…


Timpul a trecut ca-n zbor

Și-astăzi venim cu dor

La icoana ta cea sfântă

Să îți căutăm privirea blândă…


Moșule cel Sfânt și bun,

Ajută-ne cu mâna ta,

Scapă-ne cu dreapta ta,

Fă-ne buni și iubitori,

Blânzi și lesne iertători.


Moșule cel Sfânt și bun,

Priveghează-ne mereu,

Îndreptează drumul greu,

Scoate-ne din valul rău.


Moșule cel Sfânt și bun,

Sfinte Mare Nicolae,

Noi, cei mici de-odinioară,

Ție-ți mulțumim în prag de seară.


Noi, cei mici de-odinioară,

Te-așteptăm și-n astă seară,

Cu inime mici, smerite,

Rostind imne-alese, sfinte.


Pune-ne, ca și-altădată,

În ghetuțe curățate,

În ghetuțe colorate,

Pace, multă sănătate,

Bucurie binecuvântată!

    ...Când geana dimineții se deschise, lăsând lumina dimineții de decembrie să bată la ferestre, toți ai casei se treziră și, bucuroși, își aflară darurile cele mult dorite, de la mic, la mare. Și mare i-a fost bucuria și fetiței când văzu că, de data aceasta - prima dată, de altfel! -, Moșul o ascultase, îi împlinise rugămințile.

    Pe lângă darurile Moșului, fetița își primi darul și de la părinți: un cățeluș mic, alb, pufos, cu blănița numai cârlionți. Un prieten la care nu visase niciodată! Fetița era atât de bucuroasă, de recunoscătoare!... Își dădu astfel seama, în adâncul sufletului său, că trebuie să crezi, trebuie să te rogi, trebuie să trăiești mereu cu speranța că va fi bine. Că va fi un BINE chiar MÂINE. Sau peste câteva zile. Sau peste câteva clipe. Dar, oricum, VA FI BINE! Trebuie să fii optimist! Cu speranță și credință să mergi mai departe, să nu renunți! Să nu renunți la vise! Să nu renunți la luptă, oricât de greu ți-ar fi! Să nu renunți la lupta de a fi tu însăți, mereu! Să fii bun! Cu tine și cu cei ce te-nconjoară.

    Din înaltul cerului, soarele-și trimitea spre Pământ raze zâmbitoare, trezind la viață mici bucurii în sufletele oamenilor adunați la biserică. Era ziua prăznuirii Sfântului Ierarh Nicolae.


Aărută în 2024, în: