https://youtu.be/s_QxQGX9c1c?si=vniKJXDu3Cp66ja2 - Cauți un profesor calificat alături de care să-ți începi urcușul spre reușita la examen? Vei avea de susținut un examen în vara anului 2027?

 Cauți un profesor calificat alături de care să-ți începi urcușul spre reușita la examen? Vei avea de susținut un examen în vara anului 2027?

https://youtu.be/s_QxQGX9c1c?si=vniKJXDu3Cp66ja2

- nota 7,43 la Concursul național de ocupare a posturilor didactice vacante din învățământul preuniversitar de stat, gimnazial și liceal, din 21 iulie 2026;

- Maria, elevă în clasa a VIII-a: nota 7,30 la Evaluarea Națională, la disciplina limba și literatura română, sesiunea iunie 2026:

- Alina, elevă în clasa a XII-a: admisă la Facultatea de Litere a Universității București, sesiunea iulie 2026:

- Andrei, elev în clasa a XII-a: 8,50 la disciplina limba și literatura română în cadrul examenului de bacalaureat, sesiunea iulie 2009;

- Andrei O., elev în calasa a XII-a: peste 8 la disciplina limba și literatura română în cadrul examenului de bacalaureat, sesiunea iulie 2018;

- Maria N., elevă în clasa a VIII-a: peste 9 la Evaluare Națională, la disciplina limba și literatura română, sesiunea iunie 2018;

- Maria, elevă în clasa a VIII-a: 9,50 la Evaluarea Națională, la disciplina limba și literatura română, sesiunea iunie 2006.

Profesor calificat de limba și literatura română NICOLETA ENCULESCU, cu o experiență de 20 de ani de predare în învățământul preuniversitar de stat și particular, gimnazial și liceal, ofer meditații la limba și literatura română în vederea pregătirii pentru susținerea și reușita la Evaluarea Națională, la examenul de bacalaureat și la admiterea la Facultatea de Litere și Drept, precum și la Academia de Poliție.

Date de contact: - număr de telefon: 0746398753, 

                          - adresă de e-mail: nico.enculescu@gmail.com și enculescunicoleta@yahoo.com.

Meditațiile vor avea loc la domiciliul meu.

Meditațiile le dau pentru a putea merge (cu taxiul) la școlile la care predau și la medici, la cumpărături; pentru a-mi putea cumpăra medicamentele de care am nevoie, pentru a plăti costul investigațiilor medicale; pentru a-mi putea procura ghetele ortopedice de care am nevoie.

 

Premiul al III-lea pentru proză scurtă după imagine, concursul lunii august 2026

 

POVESTEA CARE RĂMÂNE,

de Nicoleta Enculescu

Era început de vară, nu trecuseră decât douăzeci și patru de zile de când zânița Vară, cea de-a treia fiică a Măritului An, Împăratul tuturor orelor și anotimpurilor, se instalase, pe deplin, în țară, iar ea, blonduță și curioasă, îmbrăcată într-un frumos costum popular, cu o coroniță de flori sprijinită elegant pe tâmple și cu un braț cu flori, într-o căruță plină de florile verii, o porni spre izlazul comunei, unde auzise ea că se desfășura festivalul dansurilor populare. Ajunse și se opri din drumu-i lung și istovitor, spre a-i privi cu nesaț pe tinerii care-ncinseseră o horă, tineri muncitori, de altfel, harnici, acasă și la seriviciile lor, care știau, însă, a juca și-h horă în zi de sărbătoare. Sărbătoare a satului românesc, a costumului național, dar și sărbătoare spirituală: nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, prietenul tuturor credincioșilor, sprijinitorul lor din înalt, îndrumător pe calea pocăinței și al gândului bun.

Era cald, dar bucuria tinerilor îi însenină chipul și inima. Se vedea că aceștia erau mândri de sorgintea lor aleasă, de tradițiile și obiceiurile pe care le purtau oriunde în lume ajungeau.

Izlazul devenise o adevărată scenă, de jur-împrejurul căruței ce-o purta pe zâniță (o căruță cu puteri magice, nevăzute, pentru că, uneori, zbura) strângându-se sătenii întorși de la biserică, grupuri-grupuri. Se hrăniseră întâi spiritual, iar acum își hrăneau inima cu frumusețile nepieritoare ale sufletului țăranului român.

- Vezi, Maria, fetele prinse în horă parcă ar fi Sânzienele de care îți povesteam aseară.

- Da, bunică, ai dreptate. Dar băieții cu cine seamănă?

- Cu Feți-Frumoșii basmelor pe care vi le citește doamna educatoare – răspunse Radu, frățiorul ei mai mare.

- Așa e, draga bunicii, Feți-Frumoșii și-au dat mâna cu Sânzienele și astăzi joacă-n horă, cântând bucuria sufletului românesc.

- Ce frumoși sunt, bunică!

- Și la suflet, și la port! sublinie repede Radu. Apoi adăugă:

- Și eu, când voi fi mare, voi juca alături de ei!

Cătălin, primarul comunei, îi fotografie, pentru ca povestea lor, a tinerilor, să rămână neștearsă în sufletele sătenilor. O surprinse, cu aparatul de fotografiat – spre bucuria tuturor -, și pe zânița Vară, astfel încât era, de-acum, un lucru cert: cea de-a treia fiică a Măritului An chiar exista și luase fire umană: o fată veselă, tânără, care le dărui flori, de la cel mai mic la cel mai mare. O tânără cu părul de culoarea spicului de grâu copt, purtând, cu fală, portul lor popular.

După ce își luă la revedere de la toți cei prezenți acolo, zânița plecă mai departe în drumul său, admirând natură, tril de întraripată zburătoare, apus de soare. Soarele, obosit, se-ndrepta spre culcușul său din cer, lăsând, în urma lui, o dâră roșiatică, în semn de „bun venit!” adresat suratei sale, Luna. Seara îmbrățișa, precum un fur, deal și zare, întâmpinând noaptea ce-și lăsa cortina de mătase, țesută cu steluțe mii, peste pământ și case.

O zi de vară ce le-o făcuse, tuturor, de neuitat!

O zi de poveste! Povestea ei, cea dintr-o zi de vară!

- Călătorie plăcută, dragă zâniță! Să mai poposești la noi!

- Rămâneți cu bine! Bucurați-vă de tot ce aveți!

(drepturi rezervate autorului.

București, 11.08.2026)

_______________________________________________________________________

Premiul al III-lea, pentru proză scurtă, concursul lunii august, 2026

_______________________________________________________________________

Mulțumesc juriului pentru Premiu, pentru apreciere!

Felicitări tuturor participanților!

Felicitări tuturor premianților!

Ana... 18 decembrie 1969 - 16 august 2014...

 

Anii au trecut, unii mai ușor, alții mai greu, cu greutăți și dureri ce ne-au sfâșiat și ne-au lăsat inimile sângerânde... Ne e dor, din ce în ce mai dor, de toți cei plecați de lângă noi, dar și de ea, Ana! De zâmbetul ei, de încurajarea ei, de privirea ei. De implicarea ei, de povața ei. De iubirea ei! De dăruirea și bunătatea de care a dat dovadă la orice pas, în drumul ei. De mâna sa, așezată pe umărul nostru, rostind, fără cuvânt: „Poți!", „Mergi mai departe!", „Nu renunța!".

Steaua ce s-a aninat de firul ierbii atunci, într-un 16 al unui Gustar spre sfârșit, să ne lumineze Calea, așa cum tu, Ana, ne-ai fost lumină de poveste. Poveste în care Binele învingea mereu, ajutat de Speranță și de Rugi în miez de noapte, către Sfântulețul - prietenul tău: Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul -, Maica Domnului și Dumnezeu.

Picură-ne, în suflete, și azi, ca ieri, Rugi și Speranță, pentru a nu ne clătina pasul nesigur ori cel rău.

Fii alături de noi și de acolo, de Sus, așa cum ne-ai fost aici, pe Pământ!

Dumnezeu, pentru bunătatea ta, să-ți dăruiască un colțișor de Rai, să-ți odihnească sufletul în pace, în loc luminat, cu verdeață, de unde a dispărut toată întristarea și suspinarea!

12 ani, fără tine...

12 ani...

16 august 2014 - 16 august 2026…

Ana? - https://www.youtube.com/watch?v=wluu-VqZq-A&t=4s (icoane realizate de artistul plastic Gabriela Dascalete pentru o expoziție în amintirea Anei)

Ana? - Vedea bunătatea în fiecare din noi, ea însăși fiind plină de o imensă bunătate. Iubea tot ce o înconjura: viața cu frumusețile-i nepieritoare, tradiționalul și firescul, utilul și bunul. Iubea tot! Inima sa era plină de iubire! Iubire ce o împărțea, fără tăgadă, necondiționat, oricui. Era plină de iubire, iubire ce-o înnobila oricând. Iubirea ei e inconfundabilă și de neegalat... Ea însăși o lecție de iubire...

Dăruia, oricui, bunătate din bunătatea sufletului său. Era un prieten adevărat, desăvârșit, încurajând, admirând, sprijinind. Când îți întindea o mână, puteai fi sigur că este mâna acelui prieten pe care te poți baza, acel prieten special, la care nu puteai renunța nicicând. Pentru că nici ea nu renunța la noi, prietenii săi! Ne purta pe toți în sufletul său senin, pe toți, fără niciun fel de regret!

(...)

A existat frumos, punând suflet în tot ce făcea, a trăit pentru noi, prin noi, nu pentru sine. (...)

Era mândră de cei din jurul său, de realizările acestora, de victoriile lor, concretizate în vreun Premiu primit, într-o expoziție (cu sau fără vânzare), într-o lansare de carte. Primise multe Premii și distincții chiar ea, dar nu se lăuda cu ele, nu-i plăcea să se laude!... O lecție de smerenie... De seninătate și smerenie...

Numai ea știa valoarea tuturor lucrurilor, numai ea știa să aprecieze și să se bucure de tot ce era împrejurul său, de la firul de iarbă la ceramica de Horezu sau țesăturile oltenești, costumele populare, picturile și adevăratele opere de artă realizate de cunoscuții săi ori de străini.

...Lumină de Stea – așa a fost Ana! A strălucit pentru noi, scăldându-ne în razele bunătății sale, cuprinzându-ne, cu mic, cu mare, în sufletul său gingaș, diafan și pur...

(...)

Pe Ana am întâlnit-o, mai întâi, virtual, o întâlnire ce ne-a unit însă puternic, devenind, în scurt timp, „suflete-pereche”. Mai apoi am cunoscut-o în... realitate: deși firavă, extrem de ambițioasă; deși blândă, impresionant de energică. O energie pe care o transmitea și celor din jurul său. Când o vedeai, știai că totul se poate, dacă vrei, dacă-ți dorești cu ardoare și lupți, cu toată ființa, pentru un ideal, pentru ceva sau cineva.

S-a născut acolo unde legenda își dă mâna cu Îngerii și Sfinții, unde îți poți regăsi etern liniștea, pacea sufletească, unde îți poți „reîncărca bateriile” și a o lua mai departe: Costești. Comuna Costești, a județului Vâlcea.

 O mână de om, firavă, dar îmbrățișările ei îți dădeau putere, îți alungau tristețea și gândurile negative... Și acum îmi aduc aminte cum, la despărțire, în poartă, ne îmbrățișam, promițându-ne o nouă revedere. Și s-a ținut de cuvânt, până într-o zi în care a plecat pe drumul către Cel de Sus...

https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/interviu/ajutorarea-semenilor-prin-intoarcerea-la-traditii-92211.html?fbclid=IwY2xjawTvBNdwZG9mBWV4dG4DYWVtAjEwAGJyaWQRMEtxNnNvUnM4bzdCZVdQQVdzcnRjBmFwcF9pZBAyMjIwMzkxNzg4MjAwODkyAAEeN-DujTFHd9IJ5DMSv9V8wW9lWS8d6OcS6kAYT_aYFbMUmOsGGKVi6AyKBjw_aem_qXAf8kDjXOepPLYuZFm0xQ

 

Premiul Juriului, la Concursul Național de proză scurtă după imagine, ediția iulie 2026

 Mulțumesc juriului Revistei Agora Artelor!

Mulțumesc pentru aprecieri! Mulțumesc pentru premiu!

Felicitări premianților!

Felicitări tuturor participanților!

___________________________________________________________

Creația mea pentru acest concurs, desfășurat în luna iulie a acestui an:

Ecoul unei amintiri,

de Nicoleta Enculescu

Traversând câmpul înverzit, ornat cu roșul aprins al macilor zâmbitori, Corina și Mihai se îndreptau spre casa primitoare a familiei preotului Nedelea. Poposiseră aici după ce își făcuseră rezervarea în urmă cu două luni, după cununia religioasă care avusese loc la biserica unde, copilă fiind, iar mai apoi adolescentă și tânără adultă, Corina mergea cu regularitate, mai întâi însoțită de bunica sa – care-i sădise credința în suflet -, pe urmă de mama sa. Chiar, uneori, mai cânta la strană, bucurându-le auzul credincioișilor cu vocea sa cristalină și liniștitoare.

Corina era proaspăt absolventă a Facultății de Medicină, de numai câteva luni medic rezident la un mult râvnit spital din Capitală: Spitalul Clinic de Urgență Militar Central. Unde îl întâlnise pe Mihai, un valoros informatician, absolvent al Facultății de Automatică și Calculatoare și student la a doua facultate, Matematică, spre sfârșitul primului an de studii.

Pe Mihai și Corina îi apropiase credința, dragostea de Dumnezeu și puritatea sufletelor lor. Mihai era nepotul preotului paroh al bisericii la care mergea Corina încă de mică, iar Corina era fiica duhovnicească a unchiului lui Mihai. Nu! Părintele nu le făcuse cunoștință! Mihai mergea la biserica din cartierul său, într-un alt sector al Bucureștiului! Însă, în pauzele scurte de masă sau dintre două cursuri ale medicilor îndrumători de rezidențiat din spital, pe Mihai și Corina îi purtau pașii mai întâi la capela instituției spitalicești, apoi la cantină. La capelă se întâlniseră, pentru prima dată, Mihai fiind fermecat de frumusețea ca de înger a tinerei, iar Corina fiind atrasă de alura de sportiv, de atlet înnăscut a tânărului visător.

Traversând câmpul cu maci, pe poteca ce trecea prin mijlocul lanului cu flori sângerii, ce prinseseră pe petalele lor culoarea apusului de soare, tinerii își imaginară că ar traversa Marea Roșie a Florilor Misterioase, ce numai în locuri nestropite cu chimicale puteau crește până la Soare. Era o zi superbă de mijloc de iulie, nici prea călduroasă, nici prea răcoroasă, o zi potrivită pentru tot: călătorii, muncă la câmp, relaxare, bucurii. Era o zi în care sufletele celor doi tresăreau de încântare la descoperirea atâtor frumuseți înconjurătoare. Se stabiliseră de câteva ore în marea și frumoasa casă a familiei preotului Nedelea; după instalarea în camera matrimonială, o porniseră la pas, spre a cunoaște împrejurimile. Aflaseră – ce-i drept – de la preot ce merită vizitat și câte obiective existau în zonă, dar, pentru început, le plăcuse să coboare până la râu; să viziteze păstrăvăria; platoul unde se organizau, de două ori pe an, în august și septembrie, două bâlciuri, dar care acum era de un verde superb, un strălucitor verde-albăstrui în bătaia razelor astrului tutelar al zilei; să participe la sărbătoarea fiilor satului și să se întoarcă, fericiți, la pensiune.

Sărbătoarea fiilor satului, pe lângă frumusețea tradițiilor locului descoperite de cei doi, îi trezi Corinei bucuria aducerii aminte de adolescența sa, când participase, la o astfel de sărbătoare, în satul natal al mamei sale – altă zonă superbă, feerică, binecuvântată de Domnul pe pământ. Era locul în care legenda își dădea mâna cu Îngerii și cu Sfnții, drumeții, doar înălțându-și puțin gândul în rugăciune la Cer, putând să-și regăsească etern liniștea, pacea sufletească, putându-și „reîncărca bateriile” și a o lua mai departe. Aceeași bucurie și binecuvântare le simțiseră și tinerii în acel colț parcă uitat de lume din Moldova, o scară între cer și pământ.

Trenulețul de piatră fu un alt prilej de aducere aminte a vacanțelor copilăriei Corinei.

- Știi, Mihai, și la mama în sat, exista un astfel de trenuleț, care transporta piatra la Govora, spre a fi sfărâmată și, printr-o putere neștiută, transformată în materie primă pentru diverse produse necesare în gospodăriile oamenilor.

- Minunat, Corina! Ai auzit vreodată cântecul roților unui tren?

- L-am simțit vibrând în mine, reușind să prind ritmul lor. Uneori, inima îmi bătea în ritmul mișcării roților metalice.

- Îmi place câmpul acesta cu maci! Hai să ne așezăm pe dâmbul acela, spre a mai privi o dată, roată, în jurul nostru, la minunățiile pe care ni le descoperă natura!

- Câmpul acesta îmi amintește de locul numit Valea Căpriorii, din satul mamei. Este un teren în pantă, un promontoriu care coboară spre râu, înverzit și presărat cu galbenul păpădiilor, care-și ridică fruntea în dimineți senine, spre a saluta trecătorii, dar și căprioarele sau iepurașii care aleargă de colo, colo.

- Superb! Trebuie să mergem și acolo, cât de curând! Deja încep să mă îndrăgostesc de locurile vacanțelor copilărirei tale și asta numai din ce-mi povestești!

- Da, Mihai! Trebuie! Și cât de curând ne vom îndeplini dorința!

- Te iubesc, draga mea!

- Te iubesc, dragul meu!

Și, ținându-se de mână, la braț cu iubirea și având chipurile străluminate de mierea purității, tinerii o porniră, plutind ca pe un nor ușor, spre pensiune. Parcă ar fi pășit printre supușii roșii de emoție, către Palatul de turtă dulce al visurilor lor. Drumul lor, pe care apucaseră cu numai două luni în urmă, se prelungea și avea să-i ducă – garantat -, cu bucurii și împliniri, spre o viață nouă, dar promițătoare de frumos și bun!

București, 23 iulie 2026

(drepturi rezervate autorului)

 

 

Rugăminte...

 

Rugăminte...

 

...reluată...

 

 

Doamne, ajută!

 

Cu inima strânsă, iarăși vă cer ajutorul.

 

Sunt Nicoleta Enculescu, domiciliată în București, sector 3, licențiată în Filologie, specializarea Română – Franceză (promoția 1999), cu Studii Aprofundate în Etnologie și Folclor (promoția 2002), precum și licențiată în Teologie Ortodoxă, specializarea Didactică Ortodoxă (promoția 2012), cu masterat în Comunicare și comuniune eclesială în spațiul eclesial ortodox (promoția 2015).

 

Sunt profesor calificat suplinitor de limba și literatura română, limba franceză, limba latină și religie ortodoxă. Predau din 28 octombrie 2003, cu o întrerupere între 1 septembrie 2012 și 31 august 2015, din cauza unor probleme de sănătate. De asemenea, din 6 martie 2025 nu am mai predat.

 

Am gradul III de invaliditate și gradul mediu de handicap, dobândite în urma unui accident suferit în 1998, soldat cu Pareză de SPE și SPI nerv sciatic – membrul inferior stâng și Hernie de disc L5-S1 (operată în 2010 prin nucleoplastie percutană, iar în 2024 prin discectomie cu alcool și infiltrații transforaminale). Am mai făcut în 20 aprilie 2026 infiltrații transforaminale sub ghidaj radiologic.

Din cauza parezei, am solicitat intens membrul inferior drept, urmările acestui lucru soldându-se printr-o operație la genunchiul drept, pentru condromalacie rotuliană, condromalacie condil fem.intern și platou tibial (2008). De asemenea, datorită faptului că m-am sprijinit cu forță în mâna dreaptă, a avut de suferit umărul drept, la care am fost diagnosticată cu artroză acromio-claviculară și osteofitoză – sindrom impingem -, leziune tendon supraspinos (2023) și am fost operată în octombrie 2024.

În 2005, am fost diagnosticată și cu nodul tumoral hipofizar latero-sellar stâng, situat pe glanda hipofiză, iar în 2012, în ianuarie și în iunie, am fost operată pentru triplă artroză subastragaliană și supraastragaliană și pentru fractură de astragal – membrul inferior stâng, afectat de pareză, glezna fiindu-mi îndreptată, fixată cu șuruburi, scoabe și substanță înlocuitoare de os (EUROCER), și ridicată la 25 de grade. Pentru aceasta, trebuie să port ghete ortopedice cu toc de 2,5 cm în interiorul ghetei, cu arc pe talpă și întărituri laterale, atât pentru piciorul drept, cât – mai ales – pentru piciorul stâng.

 

Părinții mei au murit, tatăl în 26 ianuarie 2012, iar mama în 6 septembrie 2021.

 

Vă cer ajutorul pentru a-mi putea procura:

- o pereche de ghete pentru perioada caldă (primăvară – vară), neîmblănite;

- o pereche de ghete pentru perioada rece (toamnă – iarnă), îmblănite.

Ghetele pe care le am în prezent, pe lângă faptul că s-au stricat, nici nu mă mai ajută, întrucât în gheata dreaptă nu-mi intră și orteza pe care trebuie să o port pentru gleznă, deoarece mi se răsucește și ea. Ghetele sunt făcute în urmă cu doi ani, când glezna dreaptă nu mi se răsucea.

Pe o singură pereche de ghete am dat, în 2024, 850 de lei. Ele se fac pe comandă și merg la Ortopedica pentru a mi le procura.

 

- am nevoie de medicamentul Cere bleu – flacoane buvabile (care costă 252 de lei o cutie cu 20 de flacoane) - tratamentul trebuie să-l fac cel puțin 6 luni, apoi pauză și încă 6 luni -; de asemenea, de NEUROVERT – flacoane buvabile (care costă 215 de lei o cutie cu 20 de flacoane), CONCENTRIX (sunt flacoane cu 180 de capsule, de 250 de lei, dar și flacoane cu 60 de capsule, de 106,50 lei), dar și MODAFINIL.

Pe lângă acestea, mai iau și alte medicamente, destul de costisitoare.

- trebuie să fac infiltrații în genunchiul drept operat cu substanță vâscoelastică, de două ori pe an, o fiolă la 6 luni (mi s-a recomandat - și am făcut, până acum, din 2022 – HYA JOINT-PLUS. Părintele meu duhovnic (de la biserica Mărțișor din București, sector 4, PC Pr. Dragoș Marineață) mi-a cumpărat prima fiolă de HYA JOINT PLUS;

- Pe 12 iunie 2026 am făcut endoscopie digestivă superioară, la clinica DigestMed, din Splaiul Independenței, nr.319H, când mi s-au luat și biopsii, însă mi s-au recomandat și o serie de analize. Două dintre ele (dozare ATE ANTI CELULĂ PARIETALĂ și ATE ANTI FACTOR INTRINSEC) nu se fac decât cu plată, la laboratoare precum Synevo. Costă foarte mult, una dintre ele costă 87 de lei, cealaltă 443 de lei.

Pentru a mă putea deplasa pe distanțe scurte (la medicul de familie, la clinica de recuperare, la biserică, la o eventuală mai apropiată școală), am nevoie de o tricicletă electrică acoperită, astfel încât să mă pot folosi de ea și când plouă, și când ninge. Aceasta pentru a mai reduce din cheltuielile ce le presupune deplasarea cu taxiul pe care încă le mai suportă una dintre prietenele mele, dar numai până la sfârșitul acestei luni,  deoarece este foarte greu și pentru ea. Am văzut un model aici:

- https://agromarksrl.com/produs/masina-electrica-3-roti-rdb-t414/?gad_source=1&gad_campaignid=23510765424&gclid=Cj0KCQjwsMLSBhD9ARIsAIpUTDpdcxQRhVIHBnGJ0ZZL0QlDD0QLln18CbSCxFvHps-1430BINf7S5AaAn3DEALw_wcB

- https://www.voltarom.ro/cumpara/tricicleta-electrica-1000w-voltarom-vm5-rosu-fara-permis-72v-20ah-25-3540?gad_source=1&gad_campaignid=23384980476&gclid=Cj0KCQjwsMLSBhD9ARIsAIpUTDrCq0lpS2FGlhYhGTrmFcWpfxPLHeEjWaCHmIU8fDuPrkMlg7T6twgaAtlgEALw_wcB

Am nevoie ca mașinuța sau tricicleta electrică să fie încăpătoare (cel puțin în spate), pentru a-mi putea intra scaunul rulant și cadrul…

 

- am nevoie de ajutor pentru deplasarea cu taxiul, însă singurul taximetrist care a acceptat să mă scoată din casă cu căruciorul a mărit și prețul curselor, pentru că acolo unde mă duce mai trebuie să mă și aștepte și să mă aducă înapoi acasă. Dumnealui nu acceptă decât plata cash.

- am nevoie de o sobă nouă, pentru că cea existentă, veche, din anul 1985, scoate fum în casă. Am reușit – sper – să strâng suma necesară pentru materiale, sper să-mi ajungă și pentru manoperă. Ea a mai fost dată jos în 2019, dar refăcută cu cahlele vechi, doar cărămida din interior schimbată, însă, de atunci, în fiecare an îmi cad bucăți de cărămidă și chiar cărămizi întregi din interior. Cahlele existente sunt răscoapte. De asemenea, am nevoie de o sobiță (dar nu din metal) care să îmi încălzească bucătăria și baia pe timpul rece (toamnă-iarnă-primăvară), întrucât acolo este frig ca afară și nu mă pot spăla.

 

- am nevoie de refacerea acoperișului, întrucât îmi plouă în casă.

Orice ajutor este binevenit!

Cont: RO59BRDE441SV99444804410

Vă mulțumesc, din suflet, și Bunul Dumnezeu și Măicuța Domnului să vă răsplătească eforturile.

https://www.facebook.com/enculescu.v.nicoleta/posts/pfbid02WHUCJwvyAMg4jF55swwN3RGiViLEcENcTArP9Tg3aAfmUcvyCdGrFFw8D7f4uvTwl 

8 iulie 1999 - un vis împlinit!

8 iulie 1999 - un vis împlinit! 

În urmă cu 27 de ani absolveam Facultatea de Filologie a Universitatii „HYPERION”, specializarea Filologie - Limba și literatura română - Limba și literatura franceză. În ziua de 8 iulie, după susținerea probelor scrise și orale, după susținerea lucrării de licență, s-au afișat și primele rezultate: eram declarată LICENȚIATĂ ÎN FILOLOGIE. Chiar de ziua MAMEI! Clipe dragi ale sufletului meu! Prima facultate, prima licență: 8 iulie 1999.

 - când i-am propus domnului profesor această temă, m-a privit neîncrezător...

 - până la urmă, am reușit! Câteva din cărțile din bibliografie mi le-a împrumutat chiar domnul profesor Gheorghe Chivu. Așa am cunoscut unde se afla Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”. Am descoperit apoi - și am fost primită - biblioteca Sfântului Sinod, dar și Biblioteca Academiei Române.

8 iulie... MAMA

 8 iulie...

Undeva, un colț de Cer zâmbește: astăzi este ziua ta pământească, mami!

Mama? Născută de ziua Sfinților Epictet și Astion.

S-a născut acolo unde legenda și sfințenia rodesc în CUVÂNT. S-a născut acolo unde, dacă te înalți pe-o rază-rugăciune, poți să dai mâna cu Dumnezeu și Sfinții Săi!... S-a născut în Costești, județul Vâlcea, la umbra moaștelor Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul și a mormântului lui Matei Basarab... Istorie și jertfă, istorie, luptă și credință...

Dacă nu era mama (așa cum a fost), nici eu nu eram ceea ce sunt astăzi. Mama a avut o permanentă încredere în mine, îndemnându-mă și sprijinindu-mă sufletește să-mi împlinesc visul. Sau visurile. Ea m-a călăuzit pe drumul cel bun, ea mi-a stat alături și la bine, dar și la greu, nu m-a abandonat niciodată. Mama a plâns pentru mine, s-a bucurat pentru mine, a suferit și s-a îmbolnăvit, treptat, din cauza accidentului meu și ale urmărilor acestuia.

Mama? Un chip lumios și o inimă blândă, un om care a luptat pentru echilibru, pentru armonie, pentru pacea din familie.

Mama - și nu doar prin natura profesiei - era omul născut să ajute, și ajuta necondiționat.

Mama era omul pe umărul căruia puteai să plângi, dar care te și ridica de jos, „punându-te pe picioare” cu iubirea sa infinită.

Mama iubea totul, iubea frumosul, împletea plăcutul cu utilul.

Mama știa a zâmbi chiar și când nori gri-negri îi apăsau sufletul. A dus lupta cea bună cu demnitate, deși lacrima ce-i picura, nevăzută, în inimă o secătuia de putere. A avut o inimă de martir. Chiar dacă a suferit, a știut să ierte, să iubească în continuare, să respecte, să ajute - până la sfârșit.

Un singur lucru nu m-a învățat: cum să trăiesc fără ea. De aceea, poate, dorul... doare... Mi-e dor în fiecare zi de tine, mămica mea, și te iubesc nespus...

Dar...

...astăzi Cerul se bucură. S-a născut sub ocrotirea Sfinților Epictet și Astion, de care a aflat spre apusul vieții sale, dar la care a avut multă evlavie din momentul în care a aflat despre ei, despre viața lor.

Sfinților Epictet și Astion, rugați-vă lui Dumnezeu ca să o învrednicească pe mama veseliei celei veșnice, dăruindu-i haina albă a biruinței!

Nu știu ce să-ți spun, mami! Îți mulțumesc că ai fost alături de mine, că ai crezut în mine, că m-ai ajutat când mi-a fost mai greu!

Iertare, din Înalt, să-mi dăruiești, MĂICUȚA mea, pentru orele-povară și de chin!...

La mulți ani, în veșnicie, scumpa mea, draga mea, mămica mea! La mulți ani, lângă Iisus!

Fie ca Bunul Dumnezeu să-ți dăruiască un colțișor de Rai!

Să nu ne uiți pe noi, cei de-aici, de pe pământ! Să te rogi pentru noi, cei rămași să-ți ducem învățătura și dorul mai departe, să ne gătești calea către Patria Cerească, către Patria de Sus!

 - Născută în marea familie Istocescu. Istocescu T. Nicolae și Tudorița. Sat Văratici, str. Mlăci.

 - Născută - a doua din cei patru copii care au supraviețuit - de ziua Sfinților Epictet și Astion... Care i-au călăuzit pașii pentru a deveni ce și-a dorit, care au ajutat-o să-și sprijine semenii la greu. A urmat cursurile Școlii sanitare din Râmnicu Vâlcea și a fost asistentă medicală. Mulți reveneau, cu recunoștință, la mama, pentru a-i mulțumi.

 - (subiectele primite la examenele pentru gradele de asistent medical, i-au fost, în timp, boli. Asta pe principiul: dacă tot înveți, vei știi să te și tratezi, în caz că te vei îmbolnăvi. )

Mândră de tine, MAMI! Îți mulțumesc pentru tot!

 - din cabinetul de Boli interne al Centrului Medical Aeronautic

 - Alături de doamna dr. Urs, pe când Centrul Medical Aeronautic ființa la Herăstrău.

 - Știai să te bucuri de tot, începând cu lucrurile simple...

 - Din dragoste, pentru MAMA

 - Din dragoste, pentru MAMA

 - Din dragoste, pentru MAMA