Devino povestitor. Folosește-te de povești la tot pasul. Fă-o natural, în ton cu sinele tău. Fii sincer. Nu abuza de emoții. Nu forța nota. Ai răbdare cu tine și cu ceilalți. Vei vedea cum poveștile sunt cei mai buni liganzi, catalizatori, propulsori.
Vrei să-ți trăiești viața frumos?
Trăiește-o ca pe o poveste.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.47)
”Este indicat să luăm câteodată o foaie de hârtie, un stilou bunicel și o sumedenie de gânduri potrivite, așezându-ne noi cu noi la o masă. Să stăm un pic cu coada stiloului în gură, să ținem hârtia albă cu o mână și apoi să așternem cuvintele acolo, unul după altul, rând sub rând, până nu mai avem ce scoate din interiorul nostru.
Unii trimit scrisori persoanelor iubite și suferă când le concep, de dor. Unii trimit scrisori propriilor inimi, dragile de ele. Unii trimit scrisori versiunilor viitoare ale propriilor persoane și le deschid după zece sau cincizeci de ani. Unii trimit scrisori părinților aflați departe. Unii trimit scrisori necunoscuților și, uneori, necunoscuții devin preacunoscuți, în alipiri veritabile.
Actul ăsta are un farmec aparte și mi-ar plăcea să nu-l pierdem vreodată.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.35)
”Totul începe cu un gând. Apoi cu încercarea.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.70)
”Răspunsurile sunt în noi.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.71)
”Când visezi ceva și lupți, orice graniță cade.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.71)
”O suferință dă naștere unui tărâm de basm. Flori din mucegai. Magnolii din zgura acoperișului. Ciripit de păsări în zgomot de obuz. Iubire după apăsătoare singurătate. Binele se naște și din rău. Frumosul apare și din mocirlă. Pentru că în esența universului, nimic nu e bun sau rău; doar noi, oamenii, iar și iar, pervertim aceste legi simple.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.113)
”Lucrurile se așază cumva în drumurile noastre, (...) totul se leagă, piesă cu piesă, (...) unul îl cheamă pe altul și tot așa, pentru ca noi să ne bucurăm cu adevărat de viață, să ne descoperim inima inimii și tot înconjurul inimii inimii, acea parte în care așternem povești.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.113)
”Spațiul adevărat e între oameni. Spațiul rece, trist, cumplit. În oameni și între oameni. (...) uneori doi oameni stau unul lângă altul, lipiți chiar, și-ntre ei sunt o sută de milioane de miliarde de ani lumină. Acolo e așa-numitul spațiu distanță. Uneori, același om se depărtează de el însuși, se rătăcește și nu se mai găsește în veci, orice ar face. Acolo e așa-numitul spațiu discrepanță.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.126)
”Cercuri de anotimpuri, ani, greșeli, iubiri, trec din unul în altul cu măști, grimase, zâmbete, disimulări, aruncate toate în prezentul continuu ca singur atribut al timpului. Fiecare om își cunoaște trecutul și dacă ar ști cum să-l povestească, ar ieși cel mai mare și mai frumos roman scris vreodată. Fiecare om se aruncă pe sine în toate clipele viitorului, imaginându-și cum va arăta, gândi, acționa, iubi atunci - aici nu mai are nicio certitudine, pare sub umbrela liberului arbitru. Ne putem întâlni pe drum cu noi înșine, din trecut sau viitor.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.135-136)
”dacă ți se întâmplă
să auzi o vorbă urâtă
du-te undeva
alege un petec de pământ
sapă cu ambele mâini
și îngroap-o la o adâncime de trei coți
dacă ți se întâmplă
să auzi o vorbă frumoasă
du-te undeva
rămâi doar tu cu tine
pentru o clipă sau două
și îngroap-o în suflet.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.137)
”Cea mai frumoasă vorbă e cea care vine din inimă și gura rămâne închisă.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.144)
”Traiul complicat nu aduce fericire. Ideală este simplificarea în orice registru.
Important e să înveți să trăiești totul cu uimire.
Cele mai multe griji și frici sunt construite de noi.
(...)
Oamenii de lângă tine te vor stimula, îți vor fi modele sau ți se vor opune, încercând să te dărâme. Ambele categorii sunt importante pentru tine.
Toate poveștile pe care le-ai strâns în tine te definesc. Trebuie să strângi cât mai multe. Nu ani, ci povești.
Nu te consuma prea tare analizând părerea oamenilor despre tine. Va fi mereu pestriță.
Dacă faci ceea ce-ți place nu se cheamă că nu muncești. Muncești de-ți sar capacele în continuare.
O minte mohorâtă va ține închise ușile din jurul tău. O minte veselă și pozitivă le va deschide pe multe. Când sunt multe deschise, apare însă o problemă: alegerile. Alegerile sunt extrem de grele.
Faci alegeri mai bune după ce faci alegeri foarte proaste. Vei face mereu din ambele, dar de la un punct le vei cosmetiza pe cele proaste. Care sunt, oricum, niște lecții formidabile.
Învață să refuzi elegant, fără explicații. Nu vei mulțumi pe toată lumea. Te vei autodistruge încercând asta.
Viața ta e îndeosebi a ta. Ai grijă de tine.
(...)
Ești capabil de lucruri incredibile. N-ai idee cât poți crește și ce poți deveni.
Să ai recunoștință pentru orice.
(...) Viața înseamnă iubire, bucurie, suferință, luptă, speranță, plâns, durere, liniște. Astea toate împletite contează enorm în toată arhitectura deplasării tale prin timp ș spațiu.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.151-154)
”Stai în lumină.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.154)
”Bunicile nu dispar niciodată. Ele se transformă, dar trebuie să rămână cumva în viețile celorlalți.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.185)
”Uneori ne ies oameni în cale pentru un timp scurt, cât să miște ceva prin noi, să rearanjeze niște lucruri, să ne folosească în cel mai bun mod cu putință în lanțuri fermecate de întâmplări aparent fără legătură între ele.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.190)
”Ne temem prea mult de timp, dar până la urmă doar pe el îl avem. Doar el suntem.” (Vasi Rădulescu - ”Să-ți pui o dorință”, pag.191)
”Să-ți pui o dorință” - ”roman de mică întindere”, scris de medicul Vasi Rădulescu și apărut la Editura Readers Do Good din București, în anul 2019, este o carte prezentând gândurile și trăirile unui copil de 13 ani, un copil ”meseriaș”, ”special” prin boala lui (are trei tumori craniene, dobândite probabil în urma unui traumatism la locul de joacă) care-i deschide noi orizonturi de reflecție și înțelegere a lumii și a vieții, dar numai prin intermediul poveștilor care trăiesc și irup din el. Toți îl iubesc, de la bucătăreasa Caterina, care îi prepară, în final, orez cu lapte și multă scorțișoară, așa cum îi place lui, la asistenta Didi care-i ”ciuruie” mai mereu venele, la liftierul Oni - cel ce intra în sufletul oricărui mic pacient, dar mai cu seamă în sufletul protagonistului nostru -, electricianul Manu, chirurgul Nishcek - care-l pregătește și-l operează cu succes - și chiar până pacientul Hui, un chinez internat în secția de Cardiologie pentru adulți.
Deși nu are un nume, micul nostru erou, care trăiește din povești și dialoguri imaginare cu o broască țestoasă - Maya -, ce deține toate răspunsurile la întrebările puse, ori din corespondența cu domnul Oni, liftierul al cărui ”ținut de mână e mai cald decât nașterea unei stele”și cu adevărat un ”circar de cuvinte”, este cunoscut drept ”băiatul cu șosete turcoaz”, ”băiatul de la 227”, ori ”băiatul cu trei cercuri desenate pe cap”. Lui i se atribuie doar o inițială: V. Poate fi litera V de la Victor, VICTORIE, VIAȚĂ. Întrucât, în final, VIAȚA triumfă!
Cartea este, dacă vreți, un imn adus vieții. O viață plină cu de toate, și bune, și rele, și negre, și colorate, și triste, și fericite, cu speranțe împlinite.
