Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

miercuri, 20 noiembrie 2024

IISUS, BINE-AI VENIT!

 

IISUS, BINE-AI VENIT


În staul de dobitoace,

Florile de măru,

Maica nu-și găsește pace,

Flori de măru.


Sorocul i s-o-mplinit,

Florile de măru,

Și pe paie o născut,

Flori de măru.


S-a născut pe pământ )

Și ne-a izbăvit. )

Te cântăm, )

Te slăvim, ) BIS

Iisus, bine-ai venit! )


În noaptea rece de iarnă,

Florile de măru,

Maica Domnului, sărmană,

Flori de măru.


N-are scutec de-nfășat,

Florile de măru,

Nici leagăn de legănat,

Flori de măru.


S-a născut pe pământ )

Și ne-a izbăvit. )

Te cântăm, )

Te slăvim, ) BIS

Iisus, bine-ai venit! )


Maica Domnului oftează,

Florile de măru,

Somnul Pruncului veghează,

Flori de măru.


Și Îi cântă-un cântec lin,

Florile de măru,

Slavă Pruncului Divin,

Flori de măru.


S-a născut pe pământ )

Și ne-a izbăvit. )

Te cântăm, )

Te slăvim, ) BIS

Iisus, bine-ai venit! )

https://youtu.be/Z_fQhtP1Es0?si=LRoK52dIKAYFoNg3






marți, 19 noiembrie 2024

20 noiembrie: prăznuirea Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul

 20 noiembrie: prăznuirea Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul


Pornind pe cărările-aducerii-aminte, alintată de un dor fierbinte, de cântecul privighetorii și-al imnurilor sfinte, iată-mă ajunsă, în cele din urmă, în fața Marii Porți Ferecate a Costeștiului, singura cale de acces spre sufletul locuitorilor comunei Costești, cu tradițiile, cu obiceiurile, cu realizările și poveștile lor, poartă pe care scrie, cu litere gravate-n bronz și-argint de-odinioară, La obârșie, la izvoare...
M-am oprit în fața Porții... Oare unde aș putea găsi cheia acesteia? Caut cu privirea în jurul meu... Mare și minunat este Domnul Dumnezeu! Iată, dar’, acolo, jos, un bilețel! Oare ce scrie-n el? Ridic biletul degrab’ și-l citesc cu nesaț. Stă scris, cu litere negre, pe alb: ”Pentru a putea pătrunde aici, trebuie să rostești cele trei formule magice…”... Din nefericire, sfârșitul ilizibil al mesajului mă dezamăgi pe dat’… profund... Cele trei formule magice?!??? De unde să le iau? Oare care-or fi ele? Niciun indiciu? Nimic? Și de ce neapărat trei? Ah, da! Nu observasem! Poarta are trei mari lacăte de aur!
Îmi doresc atât de mult să mă identific, măcar și pentru o clipă, cu sufletul locuitorilor din Costești, încât voi face tot posibilul pentru a găsi cheile potrivite cu care să deschid lacătele de poveste!
Un vânt adie ușor, înviorând și floare, și fir de iarbă, și rază de stea, rază de soare, stăpânitoare… Și-n unduirea lor, florile-și scutură firav corola de farmece și de minuni... Minuni? Ca într-un basm, ca-n basmele copilăriei mele, descoperite, întâia oară, în cartea din casa bunicilor mei, Istocescu T. Nicolae și Teodora, costeșteni din satul Văratici, strada Mlăci, basme cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene, basme cu formule consacrate, inițiale (de deschidere), mediane și finale, precum ”A fost odată ca nicioată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti”, ”Și-nainte cu poveste, că de-aicea mult mai este”, ”Și-ncălecai pe-o șea și vă spusei dumneavoastră așa”, pornesc, frenetic, în căutarea lor, cu mult entuziasm.
Și caut..., și caut... Prima formulă n-ar putea fi...
...Am bătut
la porțile muntelui
și ele mi s-au deschis,
lăsându-mă
să-i descopăr
minunea...

Am bătut
la inima muntelui
și ea mi s-a deschis,
lăsându-mă
să te descopăr –
Lumină și Vis...

Am bătut, apoi,
la inima ta
și ea mi s-a deschis,
lăsându-mă
să plutesc
între Realitate și Vis...?!???...
Am spus aceste versuri și iată că cercul de aur al primului lacăt a pocnit, lăsându-l să se deschidă în mâna mea...
Plecând, mai departe, în descifrarea misterului, m-am gândit că a doua formulă s-ar putea să fie..., s-ar putea să fie... Da! De ce nu? Chiar LEGENDA COMUNEI COSTEȘTI ...

LEGENDA COSTEȘTIULUI

Legenda Costeștiului sună așa:
Trei frați fost-au aievea, cândva -
Costea, Bărbat și Dobre numele lor erau,
Ținuturi noi și mândre-ntemeiau,
La poale de munte,
Cu vii, păduri și lanuri multe,
Cu ape repezi, de cristal,
Tămăduitoare și pline de har.

În timpul ce-a trecut,
Barbu Craioveanu-a vrut
Multă mântuire pentru-acest ținut.

Rugându-se neîncetat,
Slavă Preasfintei Treimi a ridicat.

Domnul pe el bine l-a cuvântat
Să aducă-n sat
Sfinte moaște de cinstire,
La a sa zidire,
Falnica-i Mănăstire –

Bistrița - cea renumită,
Bistrița - multcăutată,
Bistrița - Cetate-Olteană,
Bistrița cea vâlceană.

Povestea-n continuare spune-așa:
Grigorie Sfântul și el dorea
Bună cumpărarea sa.

Astfel ușor el s-a lăsat
Pe talerul cântarului -
Bucurie Banului.

Din Decapolia fu adus,
Spre închinare a fost pus,
Grabnic ajutător el s-a aflat,
Vindecător preaminunat.

În suflete, speranță, tuturor a dat,
Lumină - ochiului cel întinat.

Iată că și cel de-al doilea lacăt și-a scuturat cu putere hainele-I de aur ce-l împresurau și, pocnind ca dintr-un bici fermecat, s-a deschis în fața mea.
A mai rămas un lacăt!... Acum, nu trebuie să greșesc absolut deloc! Dacă nu nimeresc formula, voi rămâne blocată, pe veci, aici… Dacă dau greș… Totuși, îmi iau inima-n dinți și-ncerc!
Înainte de a rosti formula, gândul mă duce la puterea locuitorilor costeșteni, la demnitatea lor și mândria de a aparține acestor meleaguri… Aaaa!... Aha! Este! Da!

ARNOTA

Scăpând de urmăritorii turci,
Domnitoru-a ridicat atunci
Mândră Mănăstire,
Loc de primenire
Și de mântuire.

Brâncoveanu Constantin,
Cel cu inimă de martir,
Daruri din destul a dat,
Cu suflet ales, curat.

Renovată de Știrbei,
Dăinuie tăcut în munte.

Curcubeu frumos și punte
Ea din veac s-a arătat
Credinciosului adevărat,
Ridicându-l spre Înalt.

De Arhangheli ocrotită,
Arnota este numită.

Arnota e binecuvântată,
Tăria lui Matei s-arată,

Tărie în credință,
Luptă, dor și biruință.

”Cuib de vulturi” legendar,
”Stup de-albine”, și nectar -

Asta-i Arnota de-acum,
Rugăciune, muncă, spor și har,

Asta-i Arnota de-acum,
Maici, surori, cu bucurie-apar,
Slavoslovind neîncetat
Pe-al nostru Mare Împărat.

Ce norocoasă am fost! După ce au pocnit cercurile de aur ale celor trei lacăte, Poarta s-a deschis și am putut intra în lumea mirifică a Costeștiului, cu școlile sale mănăstirești, cu obiceiurile și tradițiile care vin din veacuri străbune, cu frumoasele costume care îi fac pe purtătorii lor să semene cu haiducii și cu prințesele poveștilor copilăriei. Iară din loc în loc, ca niște bijuterii de mare preț, proiectate pe cerul senin al primăverii, se zăresc bisericuțele sfinte din basmul copilăriei mele dragi: Costești!
Am văzut locurile acestea cu ochi de copil, în foșnet de frunze și de miros de fân… Apoi am simțit mirosul laptelui proaspăt, muls de la vacă, Joița sau Joiana… În final, am înțeles că aceste meleaguri sunt unele dintre acelea binecuvântate de Domnul pe pământ!
Aici este locul în care legenda își dă mâna cu Îngerii și Sfinții, aici îți poți regăsi etern liniștea, pacea sufletească, îți poți ”reîncărca bateriile” și a o lua mai departe. Curaj!
Fie ca Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul să vă ocrotească pe toţi, costeşteni (de Vâlcea), pelerini, creştini de pe întreg cuprinsul ţării şi al lumii!
La mulți și binecuvântați ani tuturor celor ce poartă numele Sfântului!
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

























marți, 12 noiembrie 2024

Vino, Iisuse, in inima mea


În curând, în biserici, se va auzi glasul duios al colindelor. Iată una dintre aceste frumoase colinde ale poporului român:
  
𝐕𝐢𝐧𝐨, 𝐈𝐢𝐬𝐮𝐬𝐞, 𝐢𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐦𝐞𝐚
Doamne când norii se scutur de-argint
Și totul e alb de ninsoare
Aș vrea și eu o să-ți mai cânt un colind
Cu el să-ți cad la picioare.
Aș vrea să fie din aur curat
Și cu adieri de tămâie
Odinioară și magii ți-au dat
Darul știut de-o vecie.
Ref: x2
Vino Iisuse în inima mea
Ca într-o iesle săracă
Și încălzește-o cu dragostea Ta
Templu curat să se facă.
Dar dacă aur în mine nu am
Atunci cu râvnă fierbinte
S-alerg spre tine ca bunii păstori
Și ca oița cuminte.
Dacă în mine nici râvnă nu am
Ce alte mai dulci cuvinte
Ca îngerescul duios osana
Pot să mai vină în minte.
Ref: x2
Vino Iisuse în inima mea
Ca într-o iesle săracă
Și încălzește-o cu dragostea Ta
Templu curat să se facă.
În fire de paie săracul meu gând
Ca alte paie o mie
Măcar cu ele să-Ți faci așternut
Prunc coborât din vecie.
Ca și sărac eu doar Ție mă închin
Chiar de n-am daruri să-Ți placă
Și aduc cu mine tot vechiul colind
Nașterea Ta s-o slăvească.
Ref: x3
Vino Iisuse în inima mea
Ca într-o iesle săracă
Și încălzește-o cu dragostea Ta
Templu curat să se facă.

luni, 11 noiembrie 2024

Demostene Andronescu - poezii din temniţă

 

https://youtu.be/FIbg0QN0sjQ?si=hsbVMCgBq9_YSSnc

duminică, 10 noiembrie 2024

Vino, Sfinte Nectarie

 Vino, Sfinte Nectarie


https://www.tiktok.com/@flo.rin04/video/7431120469144669472?_r=1&_t=8rCiWU3zbzq



sâmbătă, 9 noiembrie 2024

Desen cu Sfantul Ierarh Nectarie Taumaturgul

 Desen cu Sfantul Ierarh Nectarie Taumaturgul, pe care l-am facut in 2005, ca multumire pentru ca m-a ajutat sa iau nota 7,70 la Concursul National de Titularizare. Originalul l-am inramat si l-am dus atunci la Manastirea Radu Voda din Bucuresti...

Când mămica mea a făcut infarct, în 14 noiembrie 2017, și a fost internată de urgență, la Terapie Intensivă, la Spitalul Bagdasar, la Cardiologie, Sfântul Nectarie a salvat-o.
Când a fost operată la inimă, pe cord deschis, pentru triplu by-pass aorto-coronarian, în 29 mai 2018, Sfântul Nectarie a salvat-o pe mămica mea, operația reușind.
Dar, în 2021, deși m-am rugat intens Sfântului Nectarie pentru vindecarea mamei - sau cel puțin pentru ameliorarea afecțiunilor -, Sfântul a decis altceva... Dumnezeu a decis altceva... Pe 6 septembrie a adormit cu nădejdea Învierii și a vieții veșnice... Ziua pe care nu o pot uita deloc...
Nu știu de ce, nu știu care a fost și care este planul lui Dumnezeu pentru mine, am rămas cu multe ”de ce?”-uri la care nu am primit și nu primesc răspuns... Mi-e dor de mămica mea, mi-e dor mereu, în fiecare zi plânge durerea în mine, în fiecare clipă o strig și o caut pe MAMA... Acum..., în ... amintiri...
Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul, marele făcător de minuni, să vă ocrotească, pace și toate cele bune să vă dăruiască!



vineri, 8 noiembrie 2024

Ziua mea secretă

 Ziua mea secretă

Într-o toamnă blândă, cu raze jucăușe și frunze colorate în nuanța aurului soarelui, o fetiță cu cosițe de culoarea grâului și bujori în obrăjori o întrebă, tainic, pe cea care îi dăduse viață, de ce poartă doar un singur prenume...
- Draga mea, nu fii tristă! Tu ai cel mai frumos prenume! Tu ai fost botezată cu prenumele bunicului tău, cu cel al unchiului tău cel mai bun, cu cel al nașului tău. Tu te afli sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae, marele făcător de minuni.
- Da, mami, mă bucur că mă ocrotește Sfântul Nicolae, am un nume frumos și sunt bucuroasă că port prenumele bunicului, ale unchiului și nașului meu. Dar... sunt multe persoane care au două prenume... Și surioara mea...
- Da, Nicoleta dragă, așa e. Numai că..., hai să-ți spun un secret: pe tine ar fi trebuit să te cheme și Mihaela, astăzi ar fi trebuit să fie ziua ta onomastică. Numai că, în anul în care te-ai născut, cei de la Starea Civilă nu au acceptat ca nou-născuții să poarte două prenume...
- Aaaa, mămico! Ce veste extraordinară! Înseamnă că Sfântul Arhanghel Mihail este și el ocrotitorul meu?
- Da, scumpa mea! Sfântul Arhanghel Mihail te ocrotește și te va ocroti mereu! Să nu uiți niciodată lucrul acesta!
- Nu, mami, nu voi uita. Îți mulțumesc.
După ce toamne îndelungi și-au scuturat frunzele auriu-arămii pe pământul îngândurat și tremurând al anilor, după ce fetița își pierdu mămica – RAIUL său de acasă, ACASĂ al său, PUTEREA și RAȚIUNEA de a fi -, își aminti, cu drag, printre lacrimi și suspine, de acea discuție din ceas de seară... Îmbrățișă fotografia mamei sale dragi și îi promise, din nou, că nu va uita de Sfântul Arhanghel Mihail... Mai ales că învățase, pe parcursul anilor, că numele Sfântului însemna „cine este ca Dumnezeu?”.
Își strânse manualul și caietul care conținea proiectele didactice pentru clasele a VII-a și a X-a la care preda de la începutul anului școlar, își mai privi încă o dată analiza testului predictiv, corectă niște cuvinte ale căror litere lipsă le sesiză la o a treia lectură, își făcu „ghiozdanul” pentru a doua zi și își luă cartea de rugăciun – Acatistul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. A doua zi era prăznuirea Soborului Sfinților Arhangheli. Ziua ei secretă.
Dimineața o întâmpină în tril de vesel întraripată și în lumina soarelui ce se ridicase binișor, astfel încât încălzea destul de bine pământul. Nu degeaba zilei de 8 noiembrie i se mai spunea, popular, „Vara Sfântului Mihail”. Da! Pe bună dreptate! Pe 8 noiembrie, în fiecare an, era cald, de ziceai că se întoarce vara și nu că va urma să vină iarna cea grea, rece și geroasă...
Bucuria zilei avea să i se descopere în toată splendoarea sa în fața porții dinspre stradă: gutuiul avea gutui mari, rotunde și galbene, care păstrau în coaja lor, acoperită cu un puf fin, ca de mătasă, tot soarele vesel al verii. Gutui dulci-acrișoare, înmuiate de gândul cel bun al naturii înconjurătoare...
Ziua celei ce fusese fetița scumpă a MAMEI începuse cu SPERANȚĂ de BINE și FRUMOS.
Ajunsă la școală, își luă catalogul la timp și porni spre prima clasă la care avea oră. Deschise larg ușa, îmbrățițându-și micuții cu zâmbetul său vesel și plin de senin. Toți elevii o salutară cu respect și Mihai, primul elev din banca întâi de pe rândul de la fereastră se apropie de catedră, întinzând cutia cu bomboane spre doamna pe care o simpatiza foarte mult.
- „La mulți ani!”, Mihai! Să fii sănătos și bun, înțelept și cuminte, să ai parte de realizări și note mari, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil să te ocrotească!
- Vă mulțumesc, domnișoara profesoară! Uitați, de ziua mea vă rog să primiți această mică icoană pe sticlă realizată de mine aseară. Sfinții Arhangheli să vă fie alături mereu!
- Îți mulțumesc, Mihai! Îți mulțumesc mult de tot! Voi păstra această icoană, cu sfințenie!
- Doamna, îi cântăm „La mulți ani!” colegului nostru? Ca să-i meargă bine astăzi, de ziua lui... - se auzi un glas sfios, de pe la mijlocul clasei.
- Desigur, dragii mei. Haideți să-i urăm colegului vostru, Mihai, „La mulți ani!”, prin cânt.
Și glasuri cristaline, sincere, îmbrățișară începutul primei ore din acea zi!
Și la fiecare clasă se întâmplă la fel.
Cântecelul și urările de „La mulți ani!” ale micuților învățăcei îi învăluiră și domnișoarei profesoare sufletul trist, dar primitor de duh de speranță și lumină. Lumină izvorâtă din puritatea și sinceritatea sufletelor copiilor, cărora se străduia, în fiecare ceas, în fiecare zi, în fiecare clipă, să le dăruiască din prea plinul bunătății sufletului său, din prea plinul cunoștințelor sale, spirituale și legate de disciplinele pe care le preda.
Ziua secretă a Nicoletei se încheie cu rugăciune nouă către Sfinții Arhangheli, cu bucuria senină a liniștii izvorâtă din tot. Sărută, din nou, icoana Sfinților, dar și fotografia mamei, cu care adormi în brațe. Un somn liniștit și odihnitor.
Nicoleta Enculescu, București

Tablou de toamnă, 7 noiembrie 2021

Tablou de toamnă, 7 noiembrie 2021


 


Întrebări și răspunsuri cu Părintele Constantin Necula la Sibiu 2 ✠

 

- „Cum să ne comportăm cu cei care ne-au zdrobit inima?

- Cu dragoste!”

x             x            x              x                x                  x                    x                      x


„Cu inima zdrobită, avem inima deschisă mai mult spre credință”.


x         x         x         x         x         x         x          x          x          x         x         x         x         x         x


„Asceza este să fii autoironic cu neputințele tale, să I le dăruiești lui Dumnezeu și să-I ceri vindecare.”

x         x         x          x          x         x         x         x         x          x          x          x         x         x         x


„Orice inimă zdrobită se vindecă cu rugăciune, cu răbdare și cu dragoste.”

luni, 4 noiembrie 2024

:( :( :(

 Persoanele cu dizabilități sunt privite ciudat….

🙁
Persoanele cu dizabilități sunt păcălite, furate. Da! 🙁 … De către oricine, cu orice prilej...
Persoanele cu dizabilități sunt marginalizate… 🙁
Persoanele cu dizabilități sunt umilite…
O persoană cu dizabilități, dacă mai este și singură, nu poate rezista prea mult în lumea aceasta… 🙁
O persoană cu dizabilități nu are acces la vindecare (sau ameliorarea afecțiunilor), dacă nu este sprijinită de oameni cu suflet, oameni care să-i sară în ajutor… 🙁 … De multe ori, și pentru aceștia devine o povară și se retrag, încetul cu încetul, fără niciun cuvânt…
O persoană cu dizabilități, singură și cu greutăți, ajunge la disperare… 🙁 ...
🥲🥲🥲🥲🥲🥲🥲
De ce, Doamne, mi-ai luat-o pe mama? De ce nu ai vindecat-o? De ce mă lași să mă chinuiesc? De ce nu mă iei și pe mine?

duminică, 3 noiembrie 2024

Bijuterii arhitecturale ale Costeștiului Vâlcii (I)

Bijuterii arhitecturale ale Costeștiului Vâlcii

sau

- altfel spus -

    DOR DE COSTEȘTI, 

DOR DE BUNICI,

DOR DE COPILĂRIE...


- foto credit: bibliotecară Mihaela-Silvia Marinescu, Biblioteca Publică Costești - Vâlcea; eu:


1. Biserica „Grămești”

 

 


 

 

 

 

 

 
- pisania bisericii:
 

 

 

 


 

 
- ce-i mai frumos, în vacanțe, decât a bate toaca pentru a chema oamenii la rugăciune?
 

 

 

 

 

 
- hram: Adormirea Maicii Domnului

- icoana Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos:
 

- din interior:
 

 

- doi Sfinți cu moaște aflate în apropiere unul de altul, doi Sfinți care au luptat împotriva iconoclasmului: Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul (20 noiembrie) și Mihail de Synade:

 

 

 


 
 

 





2. biserica „Ciorobești”


- hram: Intrarea Maicii Domnului în biserică

 

- biserica cu ceas... solar (singura pe care am văzut-o până acum)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



 

 

3. biserica „Grușetu”

- hram: Adormirea Maicii Domnului; Izvorul Tămăduirii

- resfințită în 29 aprilie 2011, de Izvorul Tămăduirii

 

Biserica Grusetu a fost, în trecut, biserica propriu-zisă a satului Costeşti, şi se află în cătunul Gruşetu, pe valea Jidovii. Este construită din lemn şi tencuită.
S-a clădit înainte de octombrie 1801, pe vremea lui Alexandru Moruzi voevod. Crucea din curtea bisericii a fost pusă în 1820.
Satul Costeşti a avut însă biserică şi înainte de această dată. În pomelnicul bisericii, de la 1804, publicat de A. Sacerdoţeanu în anul 1933, şirul domnilor începe chiar cu Matei Basarab. Se presupune ca a existat o biserica in Gruşetu incă de atunci. Dintr-o însemnare pe o Evanghelie se dovedeşte precis că la 1751 exista o biserică din lemn.
Satul a mai avut o biserică de lemn şi în Munteni, la curţile aşa-zişilor boieri Cuceşti, care după tradiţia orală s-ar fi aflat acolo unde se varsă Valea Dealului în râul Costeşti. Valea a ros pământul şi a făcut râpă, năruind biserica. Nu se poate şti dacă actuala biserica din Gruşetu a fost mutată de la Munteni. Poate că pe vreuna din bârne există o inscripţie veche, care ar putea să dea explicaţie la această întrebare. Când s-a făcut tencuirea bisericii, pe vremea preotului Matei Grigorescu, s-a făcut şi pridvorul care este în prezent. Clopotniţa este mai nouă, fiind zidită şi pictată între 1840 şi 1843 de Constantin şi Gheorghe - zugravi. Ion Gh. Duca, fiind ministru al Instrucţiunii Publice, a ridicat câteva icoane dintre cele mai bune din această biserică.
Din alt pomelnic al bisericii Gruşetu-Costeşti, publicat în anul 1964 în Mitropolia
Olteniei (3-4) de Aurelian Sacerdoţeanu, aflăm noi date cu privire la această ctitorie: biserica a trebuit să fie şindrilită din nou în 1834. Atunci s-a luat hotărârea să se procure şi clopot. Biserica a fost înzestrată cu obiecte şi vase de cult, cu odăjdii, cărţi şi steag. Aflăm, de asemenea, despre dania unui negustor de cuie din Horezu. Dionisie Eclesiarhul, care a
avut şedere mai îndelungată la mănăstirea Bistriţa, a creat aici o şcoală de caligrafi .
Biserica din Gruşetu a avut un cimitir în apropiere. O vreme (câțiva zeci de ani),
biserica a fost părăsită, serviciul religios pentru locuitorii satului făcându-se în biserica din centrul comunei, construită acum aproape 75 de ani. În urmă cu vreo 40 ani a fost şindriluită din nou, dar înăuntru nu mai era nimic.
(Monografia istorico-etnografică a comunei Costești - județul Vâlcea, autor - prof. Nicolae St Făulete)
A fost restaurată în 2011, sub coordonarea Părintelui paroh Ion Marin și a Primarului comunei, domnul profesor Valerian Popescu, lucrările fiind finalizate în 2010, şi redată serviciului religios în 29 aprilie 2011, când a fost resfințită de Izvorul Tămăduirii. Ea reprezintă și un obiectiv de atracţie turistică în plus al comunei.
Micul parc al bisericii a fost amenajat de voluntarii Asociatiei „Kogayon”, impreuna cu Florin Stoican, fiu al comunei, cel caruia ii datoram infiintarea ariei protejate Parcul National Buila - Vanturarita, precum și a Parcului Național Văcărești din București.


 


- la resfințirea din 29 aprilie 2011: vrednicul de pomenire Gherasim, arhispiescopul Râmnicului, alături de un sobor de preoți, printre care se află Pr. Gheorghe Viezuianu (co-slujitor la biserica parohială Costești, Vâlcea) și Pr. Victor-Ovidiu Mureșan (paroh, pe vremea aceea, al bisericilor „Săcături”, „Grămești” și „Ciorobești”): 

 

 

- prof. Ion Lăcraru și fostul primar al comunei - profesor de matematică Valerian Popescu
 

- „Act de cinstire” - inginer Dumitru Bondoc, monograf, fiu al comunei
 

- copiii vin la biserică în costumul popular specific zonei
 

- Pr. Ion Marin