Ziua mea secretă
Într-o toamnă blândă, cu raze jucăușe și frunze colorate în nuanța aurului soarelui, o fetiță cu cosițe de culoarea grâului și bujori în obrăjori o întrebă, tainic, pe cea care îi dăduse viață, de ce poartă doar un singur prenume...
- Draga mea, nu fii tristă! Tu ai cel mai frumos prenume! Tu ai fost botezată cu prenumele bunicului tău, cu cel al unchiului tău cel mai bun, cu cel al nașului tău. Tu te afli sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae, marele făcător
de minuni.
- Da, mami, mă bucur că mă ocrotește Sfântul Nicolae, am un nume frumos și sunt bucuroasă că port prenumele bunicului, ale unchiului și nașului meu. Dar... sunt multe persoane care au două prenume... Și surioara mea...
- Da, Nicoleta dragă, așa e. Numai că..., hai să-ți spun un secret: pe tine ar fi trebuit să te cheme și Mihaela, astăzi ar fi trebuit să fie ziua ta onomastică. Numai că, în anul în care te-ai născut, cei de la Starea Civilă nu au acceptat ca nou-născuții să poarte două prenume...
- Aaaa, mămico! Ce veste extraordinară! Înseamnă că Sfântul Arhanghel Mihail este și el ocrotitorul meu?
- Da, scumpa mea! Sfântul Arhanghel Mihail te ocrotește și te va ocroti mereu! Să nu uiți niciodată lucrul acesta!
- Nu, mami, nu voi uita. Îți mulțumesc.
După ce toamne îndelungi și-au scuturat frunzele auriu-arămii pe pământul îngândurat și tremurând al anilor, după ce fetița își pierdu mămica – RAIUL său de acasă, ACASĂ al său, PUTEREA și RAȚIUNEA de a fi -, își aminti, cu drag, printre lacrimi și suspine, de acea discuție din ceas de seară... Îmbrățișă fotografia mamei sale dragi și îi promise, din nou, că nu va uita de Sfântul Arhanghel Mihail... Mai ales că învățase, pe parcursul anilor, că numele Sfântului însemna „cine este ca Dumnezeu?”.
Își strânse manualul și caietul care conținea proiectele didactice pentru clasele a VII-a și a X-a la care preda de la începutul anului școlar, își mai privi încă o dată analiza testului predictiv, corectă niște cuvinte ale căror litere lipsă le sesiză la o a treia lectură, își făcu „ghiozdanul” pentru a doua zi și își luă cartea de rugăciun – Acatistul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. A doua zi era prăznuirea Soborului Sfinților Arhangheli. Ziua ei secretă.
Dimineața o întâmpină în tril de vesel întraripată și în lumina soarelui ce se ridicase binișor, astfel încât încălzea destul de bine pământul. Nu degeaba zilei de 8 noiembrie i se mai spunea, popular, „Vara Sfântului Mihail”. Da! Pe bună dreptate! Pe 8 noiembrie, în fiecare an, era cald, de ziceai că se întoarce vara și nu că va urma să vină iarna cea grea, rece și geroasă...
Bucuria zilei avea să i se descopere în toată splendoarea sa în fața porții dinspre stradă: gutuiul avea gutui mari, rotunde și galbene, care păstrau în coaja lor, acoperită cu un puf fin, ca de mătasă, tot soarele vesel al verii. Gutui dulci-acrișoare, înmuiate de gândul cel bun al naturii înconjurătoare...
Ziua celei ce fusese fetița scumpă a MAMEI începuse cu SPERANȚĂ de BINE și FRUMOS.
Ajunsă la școală, își luă catalogul la timp și porni spre prima clasă la care avea oră. Deschise larg ușa, îmbrățițându-și micuții cu zâmbetul său vesel și plin de senin. Toți elevii o salutară cu respect și Mihai, primul elev din banca întâi de pe rândul de la fereastră se apropie de catedră, întinzând cutia cu bomboane spre doamna pe care o simpatiza foarte mult.
- „La mulți ani!”, Mihai! Să fii sănătos și bun, înțelept și cuminte, să ai parte de realizări și note mari, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil să te ocrotească!
- Vă mulțumesc, domnișoara profesoară! Uitați, de ziua mea vă rog să primiți această mică icoană pe sticlă realizată de mine aseară. Sfinții Arhangheli să vă fie alături mereu!
- Îți mulțumesc, Mihai! Îți mulțumesc mult de tot! Voi păstra această icoană, cu sfințenie!
- Doamna, îi cântăm „La mulți ani!” colegului nostru? Ca să-i meargă bine astăzi, de ziua lui... - se auzi un glas sfios, de pe la mijlocul clasei.
- Desigur, dragii mei. Haideți să-i urăm colegului vostru, Mihai, „La mulți ani!”, prin cânt.
Și glasuri cristaline, sincere, îmbrățișară începutul primei ore din acea zi!
Și la fiecare clasă se întâmplă la fel.
Cântecelul și urările de „La mulți ani!” ale micuților învățăcei îi învăluiră și domnișoarei profesoare sufletul trist, dar primitor de duh de speranță și lumină. Lumină izvorâtă din puritatea și sinceritatea sufletelor copiilor, cărora se străduia, în fiecare ceas, în fiecare zi, în fiecare clipă, să le dăruiască din prea plinul bunătății sufletului său, din prea plinul cunoștințelor sale, spirituale și legate de disciplinele pe care le preda.
Ziua secretă a Nicoletei se încheie cu rugăciune nouă către Sfinții Arhangheli, cu bucuria senină a liniștii izvorâtă din tot. Sărută, din nou, icoana Sfinților, dar și fotografia mamei, cu care adormi în brațe. Un somn liniștit și odihnitor.
