Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

sâmbătă, 5 iulie 2025

Povestirile mele scrise în urmă cu puțini ani și un proiect de...poveste

 <div style="text-align:center;"><div style="margin:8px 0px 4px;"><a href="https://www.calameo.com/books/002732589cf9cb955daeb" target="_blank">Povestea mea de azi</a></div><iframe src="//v.calameo.com/?bkcode=002732589cf9cb955daeb" width="300" height="194" frameborder="0" scrolling="no" allowtransparency allowfullscreen style="margin:0 auto;"></iframe><div style="margin:4px 0px 8px;"><a href="http://www.calameo.com/">Publish at Calameo</a></div></div> 


https://www.calameo.com/read/002732589cf9cb955daeb?fbclid=IwY2xjawLVITJleHRuA2FlbQIxMQBicmlkETA3REVNYmJCZ3JPcjQ2ZWRlAR4apd3NF9mByO4nCE9TmNR1bBnHUNhcuIiAllkOeG1JBN_ltr973Pi7bv3IFw_aem_9uboMzqO7dP6fnRwqrGN3Q - 

Ceva frumos, ceva ce de-abia asteptam sa apara. Initial, mi s-a parut o joaca, cu reguli ce trebuiau respectate: sa nu depasesti 500 de caractere, parca, cu tot cu spatii... In final, sa nu depasesti 1100 de caractere, cu tot cu spatii. O joaca frumoasa, din care s-a nascut minunatia asta.
Multumim, AGORA ARTELOR!!!

P.s ale mele (timide) povestiri: de la pag.55 la 60, inclusiv.

miercuri, 2 iulie 2025

DURERI ȘI DOR...

 DURERI ȘI DOR...

SE DUC PĂRINȚII RÂND PE RÂND…

Se duc părinții rând pe rând,
Ca o firavă frunză-n vânt…

Se duc părinții rând pe rând,
Și amintirile ne împresoară
Sufletul. De dor, de jale, de tristeți,
Ne-nconjură lumina blând-a primei tinereți…

Se duc părinți, rând pe rând, la Cer,
Să ne gătească loc din rugăciuni ce nu mai pier…
Se duc părinții, rând pe rând, în Împărăția cea de Sus,
Ca pentru noi să-L roage, totdeauna, pe Iisus…

„Timpul nu mai avea răbdare.” Așa se încheia primul volum al „Moromeților” lui Marin Preda. Timpul nu mai are răbdare nici ASTĂZI cu noi. Iată-ne, așadar, în penultima lună de vară, în luna a șaptea a anului civil. Când oare au trecut atâtea luni? Pe unde s-au scurs, de nu le-am simțit? Parcă, totuși, clepsidra de cristal a fost întoarsă cu mai multă rapiditate de o mână nevăzută, tainic.
Timpule, mai dă-ne timp!
Doamne, pune stavilă întristărilor și durerilor noastre, grabei, fricii și tuturor necazurilor!
Ultimele două luni de vară și prima lună de toamnă îmi dăruiesc, de vreo patru ani, un amalgam de sentimente și emoții...
Pe 8 iulie, de Sfinții Epictet și Astion, în anul 1937, mama se năștea.
Pe 8 iulie, de 3 ani și 10 luni, nu-i mai pot spune „La mulți ani!” mamei, nu o mai pot îmbrățișa, nu mă mai îmbrățișează precum odinioară, nu mai pregătește tarta cu vișine ori caise, nu mai putem orna tortul (făcut în casă, pentru diabet) împreună, nu îmi mai face clătite... Multdoritele clătite...
Pe 8 iulie nu pot să-i urez mamei decât „La mulți ani!” în veșnicie și să-i doresc, să-L rog pe Dumnezeu să-i dăruiască un colțișor de Rai. Pentru omul bun care a fost, pentru cât a suferit, pentru mama excepțională care s-a dovedit a fi, pentru tot sacrificiul său.
Pe 12 august, într-un '72 îndepărtat, m-am născut și eu. Dar... timpul s-a oprit în loc, pentru mine, la 49... La prima și ultima aniversare a mea, de la 49, alături de mămica mea scumpă și dragă... Peste exact o săptămână o (banală ?) infecție urinară, suprapusă diabetului și unor accidente vasculare minore nesesizabile, avea să-i aducă sfârșitul existenței pământești.
Tata s-a născut în ziua de 6 septembrie 1936.
Tot într-un 6 septembrie, dar al anului 1959, părinții mei s-au căsătorit.
Pe 6 septembrie 2021, la ora 8 dimineața (după ce la ora 4 m-a trezit un piuit puternic, ca de aparat dintr-un salon ATI), am primit un telefon de la spitalul în care mama era internată. Asistenta medicală de la celălalt capăt al firului m-a anunțat, sec, că mama a ales să dea răsuns chemării lui Dumnezeu în acea dimineață. Totul s-a năruit în jurul meu, inima mi s-a spart în mici ciobulețe sângerânde, pământul mi-a fugit (și continuă s-o facă) de sub picioare. De atunci, totul se clatină în viața mea, totul este fragil... Sunt prinsă, parcă, în ghearele unui coșmar. Un coșmar care nu mai trece, nu se mai risipește... Un coșmar al... vieții...
Doamne, iartă-mă!
Doamne, salvează-mă!
Doamne, dă-mi puterea de a merge mai departe!
Mi-e dor de tine, mami, mi-e dor cumplit de tine! „La mulți ani!”, în veșnicie! Să-ți dăruiască Dumnezeu un colțișor de Rai!

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
(Era ziua mea atunci. 12 august 2021. Prima și ultima foto, de la 49, alături de mama... Timpul a-ncremenit în curgerea-i ireversibilă... )





















vineri, 27 iunie 2025

Concurs de Ziua Universală a Iei, 24 iunie 2025, secțiunea fotografie

Concurs de Ziua Universală a Iei, 24 iunie 2025, secțiunea fotografie

 

 






 

joi, 26 iunie 2025

miercuri, 25 iunie 2025

26 iunie: Ziua Drapelului Național

 După ce ieri (24 iunie) am serbat IA, mâine (26 iunie) va fi Ziua Drapelului Național.

Puțină istorie: https://www.unitischimbam.ro/ziua-drapelului-national/

Ce semnificație are Drapelul României: https://www.radioimpuls.ro/26-iunie-2022-ziua-drapelului-national-ce-semnificatie-are-20232319?fbclid=IwY2xjawLItptleHRuA2FlbQIxMABicmlkETA3REVNYmJCZ3JPcjQ2ZWRlAR4yy7N1CtNWNyZQTwxPdsB56ixGmJdvj5OIeR_Sp4EXxRjBGBmfETgEIY7d4g_aem_Iz6azxDrCfWiAU1fL3RcjQ

 
 

(Ceramică realizată de : Ceramica Diana Popescu, Horezu, județul Vâlcea.

Foto credit: ceramist Diana Popescu)


marți, 24 iunie 2025

SÂNZIENELE ȘI SFÂNTUL MARE PROROC IOAN, ÎNAINTEMERGĂTORUL ȘI BOTEZĂTORUL DOMNULUI

 ...Și o scenetă... Inspirată de tradiția populară a... comorilor...


SÂNZIENELE ȘI SFÂNTUL MARE PROROC IOAN, ÎNAINTEMERGĂTORUL ȘI BOTEZĂTORUL DOMNULUI


- (Alin) Doamne, ajută! Bună, fetelor!
- (Alina, Ioana, Elena, Beatrice, Alexandra, Diana și Georgiana, în cor) Doamne, ajută!
- (Alin) Voi știți ce zi este astăzi?
- (Alina) Da, sigur. Prăznuim nașterea Sfântului Proroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului.
- (Alin) Bravo!
- (Ioana) Dar tu, Alin, ce știi despre acest sfânt?
- (Alin) Acesta este cel mai mare mărturisitor al lui Iisus Hristos.
- (Elena) Da, așa este.
- (Beatrice) La închinarea Maicii Domnului, atunci când a mers în casa Elisabetei, iar Elisabeta îl avea în pântece pe acest minunat Proroc, a săltat în pântecele maicii sale.
- (Alexandra) Da, Beatrice, ai dreptate. El a propovăduit oamenilor venirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
- (Beatrice) A fost fiul arhiereului Zaharia și al Elisabetei, fiind născut din făgăduință.
- (Diana) Când s-a născut, acesta a dezlegat tăcerea tatălui său și a umplut lumea de bucurie.
- (Georgiana) A pus început bun și pocăinței!
- (Alexandra) Da, așa e. Dar și botezului!
- (Alina) El a fost binecuvântat să vadă cerurile deschizându-se, iar pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste Iisus Hristos, la botez..
- (Ioana) A auzit și glasul Părintelui Ceresc, care așa a grăit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”. Așa aflăm din Sfânta Evanghelie de la Matei, capitolul 3, versetul 17.
- (Radu) Bună, copii! Doamne, ajută!
- (Copiii, toți) Doamne, ajută! Ce faci, Radu? Unde mergi așa grăbit, dis-de-dimineață? Nu vii cu noi la biserică?
- (Radu) Ah, nu... Știți... Eu... Vin mai târziu... Eu...
- (Alin) Hai cu noi, Radu, hai cu noi!
- (Radu) Vin mai târziu, v-am spus!
- (Ioana) Dar ce ai de făcut, atât de important, încât nu poți să vii și tu la Utrenie? Este frumoasă și ea, să știi!
- (Radu) Știu, știu! Doar m-ați auzit citind „Psalmii”.
- (Alexandra) Ei, totuși...
- (Radu) Voi nu știți ce zi este astăzi?
- (Toți copiii, în cor) Ba da! Cum să nu știm?!?
- (Radu) Bine, bine, dar nu știți că e bine ca, în dimineața acestei zile, să culegem sânziene, acele flori galbene, pentru a avea... noroc?
- (Alin) Chiar așa?
- (Radu) Da, da, am citit mult pe tema aceasta!
- (Alexandra) Radu, poate vei găsi și vreo comoară, nu crezi? Acum ard comorile, cele bune cu flacără albastră, cele rele cu flacără alburie...
- (Radu) Ei, comoară! Doar sânziene... – îmi trebuie neapărat! Știți doar că nu mă împac cu matematica.
- (Alin) A, și ce! Vrei să spui că aceste flori îți vor rezolva exercițiile?
- (Radu) Oh, nu! E o floare miraculoasă. Dacă o găsesc și o port tot timpul cu mine, voi lua și eu note mari, ca voi.
- (Toți copiii, în cor) Înțelegem, cum să nu?! Dar tu îți înveți toate lecțiile, temeinic, așa cum am fost sfătuiți?
- (Radu) Da, mă străduiesc. Însă nu se prinde nimic de mine, din păcate!
- (Alin) Dar te rogi, ca să-ți ajute Dumnezeu și Sfinții Săi bineplăcuți, Măicuța Domnului?
- (Radu) De rugăciune – recunosc -, nu prea am timp. Sunt atât de ocupat!...
- (Ioana) Cu ce? Cu alergatul după... sânziene?
- (Radu) Nu, de ce sunteți răi?
- (Alin) Radu, știi care-i sfatul nostru? Roagă-te Sfântului Mare Proroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, ca să te înțelepțească, să-ți lumineze mintea, să te ajute să înțelegi ce înveți și să reții toată învățătura cea bună. Vei vedea că atunci vei avea notele pe care le avem și noi. Dar roagă-te cu credință, roagă-te neîncetat. Fă-ți-l prieten, de pildă, pe Sfântul Proroc Ioan. Nu te numești și Ioan? Ai un atu în plus! „La mulți ani!”
- (Radu) Da, așa e. Mulțumesc!
- (Diana) Hai, vino cu noi la biserică! Nu vei regreta! Vei vedea ce cadou frumos îți va face Sfântul al cărui nume îl porți!
(În biserică, copiii se roagă și cântă Sfinte Dumnezeule...)
* * *
ÎN ACEEAȘI ZI, DUPĂ TEZA DE LA MATEMATICĂ
- (Radu) Bună, Alin!
- (Alin) Salut, Radu!
- (Radu) Bună, fetelor!
- (Fetele) Bună! Ce faci? Cum te-ai descurcat la teză?
- (Radu) Bine, bine, cred că o să iau o notă destul de bună. Am rezolvat tot!!! Ca niciodată!...
- (Alexandra) Da? Hai să vedem!
- (Radu) Hai!
* * *
DUPĂ CE COPIII ȘI-AU CONFRUNTAT REZULTATELE OBȚINUTE LA EXERCIȚIILE ȘI PROBLEMELE PRIMITE LA TEZĂ
- (Alin) Bravo, Radu! Vei lua 10! Felicitări!
- (Radu) Ah, nu eu merit felicitările! Sfântul Proroc Ioan! El m-a ajutat să înțeleg ce învăț, să rețin ce învăț. Dumnezeu mi-a dat sfatul cel bun prin voi, dragii mei prieteni! Și rugăciunea! E atât de minunat! E atât de bine când te rogi! Și, mai ales, când crezi!
- (Ioana) Da, fără credință nu poți să faci nimic! Ne bucurăm pentru tine!
- (Radu) Fie ca Cel ce a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând, dăruind lumii LUMINĂ, să ne lumineze tuturor sufletele, inimile, astfel încât, dăinuind în lume, să răspândim, în juru-ne, LUMINĂ.
Doamne, ajută și pace tuturor, vă doresc,sănătate și bucurii binecuvântate!
(autor Nicoleta Enculescu; scenetă publicată în cartea Frânturi de gând, apărută anul 2022, în septembrie, la Editura „Universitară”)

LEGENDA SÂNZIENEI

 În 2022, grupul Revista Agora Artelor a demarat un proiect inedit: fiecare membru al grupului a fost invitat să scrie o poveste / legendă care să aibă legătură cu Sânzienele... Iată ce am scris și eu, lucrare inclusă în cartea proiectului. De asemenea, LEGENDA a fost inclusă și în cartea mea FRÂNTURI DE GÂND, apărută tot în anul 2022, în septembrie, la Editura „Universitară” din București:

LEGENDA SÂNZIENEI

Sânziana? A fost, la început, pe vremea de dinaintea primirii de către Iisus Hristos a Botezului cu apă, săvârșit, cu smerenie, de Sfântul Proroc Ioan, o fată cu doruri senine, cu priviri albastre, înălțate spre Înalt. Cu trupul și pasul neclătinat, ancorat pe Pământ, dar cu sufletul dorind arzând de Patria Cerească. O fată cu bucle aurii, în care Soarele binecuvântării își aprinsese luminițe vii. De ea Se milostivi Înduratul Împărat al Universului și, într-una din zile, încă de cu zori, îi grăi: „Pentru frumusețea și bunăvestirea credinței ce o-mpărtășești tuturor, vei fi, de-acum înainte, Drăgaica – Draga oamenilor, Sânziana cea plină de aur, curățit în topitoarele îndelungrăbdării și ale credinței nezdruncinate. Tu îi vei fi ajutor și însoțitor Sfântului frate al creștinilor: Ioan Prorocul, Înaintemergătorul și Botezătorul Meu. Tu vei fi încununarea frumuseții tinerelor fecioare, ele putând, numai de ziua ta, ziua de 24 iunie, să-și facă coronițe din florile tale îmbietoare, fiind astfel binecuvântate. Coronițele făcute din florile tale vor fi semn al curăției și bunătății lor! De tine, așadar, își vor aminti oamenii la început de vară, iar cine te va avea în casă, va fi îmbogățit duhovnicește, i se vor împlini rugăciunile toate, adresate Prorocului meu iubit, Ioan!”.
Verdele liniștitor al Vieții, picurat în Pământ și purtat prin trupu-i viguros, de la rădăcini, până-n vârful frunzulițelor, s-a îmbinat, de-atunci, armonios, elegant, cu aurul – strop de miere al Soarelui Dreptății, picurat din Înalt, purtat pe aripi de vânt și mângâiere de chiar Duhul Sfânt, ales, cu grijă, în topitoarele Vieții de Sus, spre a le fi de folos celor de pe Pământ… Magic folos…
Florile Sânzienei? Sunt steluțe mii, din astrul de zi sclipitoare, prinse în hora veselă a începutului de vară. Sunt steluțe de zi, de noapte și de binecuvântată viață. Sunt steluțele străluminate ale iubirii ce dă farmec și speranță, iubire de soră și de frate întru Hristos Iisus, iubire de Sfânt frate. Care a umplut și umple lumea de bucurie, dezlegând tăceri de cuvânt și rostiri de Adevăr blând…
Botezul creștinilor ortodocși este unic, nu se poate repeta, de aceea Sfântul nostru drag, a cărui prăznuire este astăzi, 24 iunie, cu bagheta-i fermecată – buchet de flori galbene de Sânziene sau Drăgaică -, binecuvântează suflete și doruri, viață senină și nădejdi de eterne bucurii.
Dragii mei, coronițe de Sânziene să purtați în această binecuvântată zi!
(de Nicoleta Enculescu; apărută în cartea mea, Frânturi de gând, care a apărut anul 2022, în septembrie, la Editura „Universitară”)

CENTENARUL BISERICII BUNA VESTIRE – BELU

 

CENTENARUL BISERICII BUNA VESTIRE – BELU



Situată în sectorul 4, nu departe de Orășelul Copiilor și de stația de metrou „Constantin Brâncoveanu”, pe strada Șoseaua Giurgiului, nr.29 A, în anul Centenarului Patriarhiei Române, biserica Buna Vestire – Belu își serbează, de ziua celui de-al doilea hram – Sfinții Apostoli Petru și Pavel -, 100 de ani de la punerea pietrei de temelie. Din laonicul istoric scris pe site-ul bisericii (https://www.bunavestirebelu.ro) aflăm că aceasta a avut loc la 29 iunie 1925, după ce, la 29 aprilie același an, a fost sfințit locul. Zidirea bisericii a durat 9 ani, fiind târnosită la 29 iunie 1934, stabilindu-i-se hramurile „Buna Vestire a Maicii Domnului” și „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Biserica Buna Vestire – Belu este prima biserică din beton armat, construită în București. Cheltuielile privind ridicarea bisericii au fost suportate de Casa Bisericii (care a folosit fondul pentru construirea unei biserici ce fusese donat de către Negustorul Petru Mihail, dimpreună cu soția sa, Anastasia), la care s-a adăugat contribuția însemnată a enoriașilor. De proiectarea și construcția bisericii s-a ocupat inginerul Ignat N. Mateescu, sub îndrumarea și controlul direct al Ministerului Cultelor – Casa Bisericii. Preotul paroh sub care au început și s-au terminat lucrările de construcție a bisericii a fost Pr. Popescu Petre (1925 – 1941). La târnosirea bisericii, în 29 iunie 1934, Patriarhia Română a dăruit bisericii un valoros policandru din bronz. De-a lungul timpului, bisericii i-au fost aduse, de către preoții parohi, dimpreună cu preoții coslujitori, lucrări de restaurare a picturii interioare și exterioare, precum și ample lucrări de reparații. Și-au adus contribuția, pentru acestea, membrii Consiliului și Comitetului Parohial, precum și enoriașii și închinătorii acestui sfânt lăcaș de cult. S-a primit, de asemenea, și o sponsorizare din partea Administrației Monumentelor și Patrimoniului Turistic a Primăriei Municipiului București. La 7 mai 2017, după finalizarea lucrărilor, a avut loc slujba de târnosire a bisericii, de către Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-Vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Evenimentul a fost onorat prin prezența Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care, după rostirea cuvântului de învățătură, a acordat distincții preoților și credincioșilor care au ajutat material și moral la realizarea lucrărilor bisericii. La 14 septembrie 2019, P.C. Arhim. Gheorghios Giannios a adus, din Grecia, un fragment din Moaștele Sfântului Ioan Rusul. Pe 8 noiembrie 2020 a fost sfințită o nouă raclă, de către Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, în care au fost așezate fragmente din Moaștele Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul și ale Sfântului Efrem cel Nou. Tot Părintele Gheorghios a adus, pe 28 mai 2023, fragmente din Moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și ale Sfintei Maria Magdalena, care au fost așezate în racla din biserică. Amândouă raclele pentru Sfintele Moaște au fost realizate la Atelierele Patriarhiei Române. În cei 100 de ani de ființare a bisericii Buna Vestire – Belu, în cadrul lăcașului de cult sau la Școala gimnazială „George Bacovia” din parohie, ori la alte instituții de învățământ partenere, s-au desfășurat diferite activități cu credincioșii, de la cei mai mici, până la vârstnici. Astfel, s-au organizat Ateliere de pictură icoane pe sticlă sau lemn, Ateliere de desen, de împletit cruci (din ramuri de copaci sau confecționate din lut), Ateliere de toacă, Târguri de Mărțișor, Ateliere dedicate vârstnicilor, Atelierele – Dialog între vârstnici și tineri, Ateliere pentru tinerii părinți, Ateliere de poezie religioasă, Ateliere de pictat ouă de Paști și multe, multe altele. Pentru aniversarea celor 100 de ani, elevii Școlii gimnaziale „George Bacovia” din parohie, precum și enoriașii bisericii, de la cei mai mici până la cei mai mari, au realizat icoane pe sticlă, desene și felicitări, ce vor fi dăruite celor ce vor participa la slujba de hram din 29 iunie. Bianca Obreja a mărturisit ce a învățat, și anume că „cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu. Rugăciunea făcută cu sinceritate, credință și nădejde va fi întotdeauna ascultată de către Dumnezeu, fiindcă El ne dorește binele. Contează să nu uităm să le mulțumim Sfinților pentru cererile pe care ni le-au îndeplinit. Rugăciunea face legătura dintre creație și Creator, fiind asemenea unei ferestre înălțate către Împărăția Cerurilor, care ne ghidează mintea și sufletul spre lumină și spre dobândirea vieții celei veșnice”. Maria Stancu, studentă a Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București, specializarea Psihologie, a mărturisit că a venit la Ateliere căci ele „ne pun în relație cu Dumnezeu într-o manieră ludică, cât mai aproape de duhul acela al copilului, care se află, de fapt, în fiecare din noi. Prin intermediul inocenței, ne pun într-o strânsă conexiune sufletească nu numai cu semenii, ci, mai mult, cu ceea ce înseamnă simplitatea. Pentru că și Dumnezeu este simplu și vrea ca și noi să fim la fel de simpli. Iar prin intermediul acestor Ateliere, aparent facile sau naive, noi, de fapt, ne unim cu simplitatea, ne unim cu Dumnezeu”. Doamna Elena a mărturisit că biserica, pentru dumneaei, este prima casă, este mai importantă decât casa în care locuiește, venirea la biserică fiind un lucru absolut firesc, fără de care nu poate exista o apropiere față de Dumnezeu. „Vin cu foarte mare drag aici de fiecare dată când am posibilitatea și faptul că reușesc să-mi aduc, din când în când, nepoții, pentru mine este o foarte mare bucurie, pentru că așa se pot apropia și ei de Dumnezeu, de Sfinți, de tot ceea ce înseamnă Biserică. Doamna Ilinca a mărturisit, cu mândrie, că are trei copii și trei nepoți care sunt, cu toții, apropiați de viața Bisericii. Cu o credință puternică, deși bolnavă, doamna Ilinca este convinsă că numai cu ajutorul lui Dumnezeu a trecut și va trece peste toate greutățile. Amintind, în continuare, de activitățile de la biserică, a afirmat, cu modestie, că a încercat, pe cât i-a stat în putință – dat fiind faptul că este și croitoreasă -, să ajute cu diferite produse la Târgurile organizate de Crăciun sau de Mărțișor. Își dorește să continue această lucrare, cu sprijinul lui Dumnezeu.Activitățile pe care ei le desfășoară aici consider că îi apopie de Sfinți, îi apropie de o educație creștină adecvată pentru a crește frumos, pentru a învăța ce înseamnă apropierea de ceilalți copii, de adulți, de a respecta anumite reguli care sunt absolut necesare într-o familie și pentru a duce o viață creștină”. Domnul consilier Mihai a mărturisit că vine la biserică cu sufletul deschis, pentru a fi călăuzit pe drumul arătat de slujitorii Sfintelor Altare, aici petrecând momente frumoase, de neuitat, alături de copiii care vin cu drag la activitățile ce au loc sub îndrumarea doamnei preotese Georgiana Bărîcă, spre a învăța și mici meșteșuguri ce îi vor ajuta în viață. „Rezultatele sunt întotdeauna evidente și remarcabile pentru ei. Concret, au fost orientați să realizeze lucrări în întâmpinarea sărbătorilor religioase ce urmau să se deruleze în cadrul Bisericii. Astfel, în preajma sărbătorilor de Paști, toți copilașii au încondeiat ouă, au confecționat cruciulițe, coronițe și o mulțime de alte obiecte, practicând motivul popular, tradițional. Copilașii au fost însoțiți de părinții sau de bunicii lor și cu toții călăuziți spre sentimentul religios, obținând rezultate care au sensibilizat foarte mulți oameni”. Domnul consilier Mihai a amintit și de pachetele cu produse alimentare lunare, destinate persoanelor și familiilor nevoiașe, familiilor cu numeroși copii. De asemenea, de pachetele destinate copiilor internați în Spitalul „Budimex”. Rebecăi, în vârstă de 11 ani, îi place foarte mult să vină la biserică, unde poate să picteze icoane cu Sfinți, cu Maica Domnului, cu Sfânta Cruce. S-a bucurat mult că a putut să învețe să împletească, din nuiele, cruci împodobite cu flori; că a putut să realizeze semne de carte, să coasă pe etamină motive populare, să încondeieze ouă de Paști. Și ca ea sunt mulți alți copii. Activitățile pastoral-misionare și pelerinajele sunt organizate de Parohie cu scopul de a le dărui enoriașilor și închinătorilor bisericii Buna Vestire – Belu după-amiezi scăldate în lumină harică și înveșmântate în speranța că, pășind treaptă cu treaptă, urcușul ce ne așteaptă va fi mai ușor, omorând răul ce ne-nconjoară sau din noi și înviind bunătatea, seninul, cumințenia, înțelepciunea. Înviind cu Hristos! Doamna preoteasă Georgiana Bărîcă, sufletul activităților ce se desfășoară în cadrul acestei biserici, dar și la școala din Parohie, a mărturisit că își dorește foarte mult să realizeze activități la care să participe un număr cât mai mare de copii. „Copiii vin aici cu mare drag, împreună cu bunicii lor, cu părinții lor, și întotdeauna sunt sprijiniți și ajutați de către doamnele din Comitetul parohial, de către doamnele din biserică și, de cele mai multe ori, chiar și de domnii din Consiliul parohial. Suntem aici ca o familie, ne implicăm foarte mult, pregătim foarte multe materiale, îi întâmpinăm pe cei mici cu dulciuri, cu fructe, cu mici surprize”.

prof. Nicoleta Enculescu, București



 


 


 


 


 

 
 

 
 



  

 

 
 
 
 

  







joi, 19 iunie 2025

Carte recomandată pentru lectura celor mici în vacanța de vară

 Recomand această carte, spre lectură de vacanță, celor mici

Nu pentru că aș fi coordonatoarea sa, ci pentru că volumul cuprinde - da! - cele mai frumoase creații literare ale micuților mei elevi (din vremea aceea), elevi de gimnaziu (clasele a V-a - a VII-a). Un motiv în plus ca cei mici ai dumneavoastră să viseze și - de ce nu? - să se apuce de scris. Căci scrisul...salvează! Scrisul te eliberează, scoate de sub obroc cei mai neașteptați tropi, cele mai emoționante trăiri și sentimente îngemănate în versuri sau descrieri, ori relatări superbe, de neegalat.
Cartea a apărut în luna iunie a anului 2009, la Editura „Universitară” din București.

 





marți, 17 iunie 2025

Un nou concurs, o nouă diplomă de Premiu special


Un nou concurs, o nouă diplomă de Premiu special
 Concurs desfășuarat în perioada 05.06. - 15.06.2025

FUNDACIÓN AMAZONÍA PRODUCTIVA Y POETAS INTERGALÁCTICOS – AL VI EVENTO LITERARIO INTERNACIONAL 2025, POESÍA EN HOMENAJE A LOS PADRES Y POR EL DÍA INTERNACIONAL DEL DIÁLOGO ENTRE CIVILIZACIONES


Numele și prenumele: Nicoleta Enculescu

Țara: România

Opțiunea: SEGUNDA OPCIÓN: prosa poética

Titlul: Cheia vieții


CHEIA VIEȚII



- Ce-i viața? – întrebă copilul.

- Viața-i, fiule, precum o arcă, plutind printre valurile învolburate ale existenței, îi răspunse tatăl, așa cum se pricepu el mai bine, flăcăului său de numai 10 anișori, 10 primăveri înmănuncheate în buchetul imens al traiului pe pământ.

- Dar anul vieții ce e, tată?

- Viața, băiete, se numără în ani, mai mult sau mai puțin strălucitori.

- Dar... cheia? Cheia vieții?

- Ei, acu-i acu, băiete! Ai văzut tu ușa de la casa noastră? Ea ne apropie și ne îndepărtează unii de alții; ne îndepărtează mai ales când, rătăcind cheia, ori pierzând-o, n-o mai putem deschide, spre a ne îmbrățișa în prag. Atunci, avem nevoie de unele ajutoare: specialiști ce ne... salvează... Îți mai aduci aminte, Radu?

- Da, tată, așa e!

- Viața, copile, e o ușă care, prin trăirile noastre, prin gândurile și faptele noastre, ne apropie sau ne îndepărtează de Dumnezeu. Cheia cu care putem deschide ușa spre a-L întâlni pe Dumnezeu și a ni-L apropia ori a ni-L împropria este rugăciunea. Rugăciunea rostită în mod consecvent, la ceas de zi și de seară, cu timp și fără timp.

- Și ajutoarele – pentru noi – cine sunt?

- Ajutoarele, micuțul meu, sunt Sfinții bineplăcuți ai lui Dumnezeu și Îngerul ce ni s-a dat la Botez, spre ocrotirea drumului vieții noastre. Ei se alătură ajutorului celui mai important, mai mare, dintre toate, care ne este dat de către Preasfânta și Preabinecuvântata Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria.

- Tati, hai să deschidem ușa spre Înalt!

- Hai, drăguțul meu, hai!


MORALĂ: să-i învățăm pe copii să se roage, arătându-le care sunt foloasele și frumusețile ce ni le-aduce rugăciunea; să le fim exemple copiilor noștri, rugându-ne dimpreună cu ei. Rugăciunea limpezește mintea, înalță sufletul spre Dumnezeu, dând parcă aripi omului în urcușul ascetic al existenței sale pe pământ.