CUM L-AM CUNOSCUT PE SFÂNTUL
CUVIOS GRIGORIE DECAPOLITUL
Leagănul vacanțelor
copilăriei mele a fost, dintotdeauna, acel loc mirific, binecuvântat de
Dumnezeu pe pământ, unde Îngerii își dau mâna cu oamenii, atingându-le inimile
pe-o rază-rugăciune și priviri înălțate spre Cer, spre Dumnezeu. Acolo devii
mai puternic (în credință și frumos), acolo sufletu-ți devine senin și-o pace
te-nconjoară deplin, prin tăria, primită de veacuri, de la Matei Basarab –
domnitorul Țării Românești între 1632 și 1654 -, ctitorul „cuibului de vulturi”
legendar – „stup de-albine” și nectar – Sfânta Mănăstire Arnota -, prin bogăția
Bistriței-Oltene, ce-și revarsă harul în binecuvântări de vindecări și glasuri
cristaline psalmodiind și slăvind neîncetat „Treimea cea de o ființă și
nedespărțită”.
Am cunoscut aceste locuri
prin ochi de copil, în foșnet de frunze și de miros de fân... Apoi am simțit
mirosul laptelui proaspăt, muls de la vacă, Joița sau Joiana...
AICI este locul în care
legenda își dă mâna cu Sfinții, AICI îți
poți „reîncărca bateriile” și a o lua mai departe... AICI este „acasă” al meu.
Este Costeștiul Vâlcii: comuna Costești, din județul Vâlcea. Bogăția sa?
Sfântul Cuvios Grigorie Dacapolitul – minune dărutiă de Dumnezeu în
binecuvântări de har.
Barbu Craioveanu-a vrut
Multă mântuire
pentru-acest ținut.
Rugându-se neîncetat,
Slavă Preasfintei Treimi a
ridicat.
Domnul
pe el bine l-a cuvântat
Să aducă-n sat
Sfinte moaște de cinstire,
La a sa zidire,
Falnica-i Mănăstire –
Bistrița – Cetate-Olteană,
Bistrița cea vâlceană.
Povestea-n continuare
spune-așa:
Grigorie Sfântul și el
dorea
Bună cumpărarea sa.
Astfel
ușor el s-a lăsat
Pe talerul cântarului –
Bucurie Banului.
Din Decapolia fu adus,
Spre închinare a fost pus,
Grabnic ajutător el s-a
aflat,
Vindecător preaminunat.
În suflete, speranță
tuturor a dat,
Lumină – ochiului cel
întinat.
L-am cunoscut pe Sfântul
Cuvios Grigorie Decapolitul prin cartea cu „Rugăciunile Sfântului Grigorie de
la Mănăstirea Bistrița”, alcătuită în luna noiembrie a anului 1995 (și apărută
în anul 1996) de vrednicul de pomenire Arhimandrit Veniamin Micle, care l-a
slujit neîntrerupt din anul 1986 – când a fost numit diriginte de șantier,
aducând contribuții majore la refacerea materială a Mănăstirii, știut fiind că,
după ce a fost, inițial, Mănăstire de maici, unde exista chiar și o școală
avându-i ca elevi pe copiii din localitate, a fost, într-un timp, unitate
militară – până în 17 noiembrie 2025, când și-a dat sufletul cu pace în mâinile
lui Dumnezeu.
Cartea se afla la mare
cinste în casa bunicilor mei materni.
La fel, îndemnul bunicii
materne, de a trece de trei ori pe sub racla cu moaștele „Sfântulețului” – așa
cum îl alintă locuitorii acestor meleaguri -, m-a determinat să merg spre a
afla mai multe despre el. Mi-a devenit, în timp, prieten, vizitându-l de
fiecare dată când pașii mă purtau în acest ținut feeric și mereu citindu-i
Acatistul, rugându-l multe, dar niciodată uitând cum, în vremuri de prigoană,
era ascuns în peștera ce astăzi îi poartă numele, peșteră aflată în apropierea
Mănăstirii. Chiar s-a vrut scoaterea raclei cu Sfintele sale moaște din
biserică, însă racla a devenit atât de grea, încât nu a mai putut fi mutată,
iar dorința celor ce au urmărit uitarea numelui său s-a năruit, dovedindu-se astfel neputința acestora în fața voii lui Dumnezeu.
„Bucură-te, căci cu
dumnezeiasca smerenie ai smerit răutatea vrăjmașilor diavoli”.
Multe tămăduiri a dăruit
și dăruiește, în continuare, tuturor, Sfântulețul drag al sufletului meu! El
i-a răsplătit pe toți cu ocrotire și mângâiere încă din cele mai vechi timpuri,
salvându-i pe credincioși de molime (în anul 1765, a salvat orașul București de
ciumă și în 1779 Oltenia de lăcuste; în anul 1813, a izbăvit țara de „ciuma lui
Caragea”, iar în 1831 Craiova de „cholera morbus”), s-au făcut procesiuni cu
Sfintele sale moaște (pentru ploaie, în 1993, în sudul Olteniei, în 2020 – pe
străzile orașului Râmnicu-Vâlcea și pe drumul național ce leagă comuna Costești de orașul Râmnicu-Vâlcea).
„Bucură-te, căci cu
rugăciunile tale s-a tămăduit cel îndrăcit”.
„Bucură-te, că ai tămăduit
pe cel bolnav de friguri prin îmbrăcarea cu rasa ta”.
„Bucură-te, că ai izbăvit
pe o femeie săracă, bolnavă de durerea capului”.
„Bucură-te, Sfinte
Preacuvioase Părinte Grigorie!”.
Sfântul Cuvios Grigorie
Decapolitul? Este prietenul care te ascultă în tăcere și nu te judecă, căruia
îi poți spune tot ce ai pe suflet, care, atunci când te gândești la el și îl
chemi în ajutor, vine degrabă, ștergându-ți lacrima, vindecându-ți rana. Nu-ți
cere decât să-l rogi să te însoțească pe calea vieții și să te gândești la el,
și îți va fi alături mereu!
Fie ca Sfântul Cuvios
Grigorie Decapolitul să vă ocrotească, dăruindu-vă sănătate și toate cele de
folos spre mântuire!
Profesor
Nicoleta Enculescu, București – 20 noiembrie 2026











































