Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

marți, 1 iunie 2010

Cei doi fii chemati a lucra in via tatalui


"Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Si, ducandu-se la cel dintai, i-a zis:
- Fiule, du-te astazi si lucreaza in via mea. Iar el, raspunzand, a zis: "Ma duc, Doamne", si nu s-a dus. Mergand la al doilea, i-a zis tot asa; acesta, raspunzand, a zi: "Nu vreau", apoi, caindu-se, s-a dus.
Care dintre acestia doi a facut dupa voia Tatalui? Zis-a Lui: Cel de-al doilea."
(NOUL TESTAMENT, SFANTA EVANGHELIE DUPA MATEI, cap.21, vs.28-31)

Aceasta este o parabola care apare intr-un manual de limba si literatura romana de clasa a VI-a.
Una dintre multele idei care se desprind este aceea de A NU PROMITE NIMANUI CEVA CE NU POTI SAU NU VREI SA FACI.
Sunt dezamagita de faptul ca, in viata de zi cu zi, exista (multe) persoane care, in fata, iti promit ca te ajuta, iar mai apoi ori uita, ori fac in asa fel incat sa nu te mai ajute; iti promit un lucru, iar mai apoi isi schimba atitudinea, nu-si mai tin promisiunea, te dau la o parte.
E si mai trist ca, in astfel de persoane, la un moment dat, iti pui toata increderea, ori chiar le consideri prietene apropiate. Iar la final, dezamagirea doare foarte tare, nemaivazut de tare.
Spun lucrul acesta, intrucat m-am confruntat si eu cu asa ceva... E trist... Mi s-a promis ajutorul, mi s-au solicitat, pentru aceasta, niste documente. Le-am scanat si le-am trimis. La sfarsit, mi se spune ca, de fapt, eu sunt cea care am dezinformat lumea.
Va intrebati care lume? Iata cum stau lucrurile:
Am fost invitata la emisiunea X, pentru a vorbi despre necazul meu.
Acolo, am intalnit avocatii Y si Z. Avocatul Y mi-a promis, in fata unui numar destul de mare de telespectatori, ajutorul, gratuit. Numai ca, pentru aceasta, urma sa-i trimit, prin e-mail (sau altcumva), prima decizie de pensionare. Cu gradul II de handicap locomotor.
I-am trimis acestui domn avocat Y mai multe decizii medicale, printre care si prima decizie, unde se poate distinge, clar, ce grad aveam. Insa, imi raspunde dumnealui, domnul avocat: "Din toate deciziile trimise nu reiese decat ca ati avut gradul I pana in 2002".
Bun, imi zic eu (in gand), la citirea acestui mesaj. Poate ca nu i-oi fi trimis si prima decizie (desi ma mir)?!??? Repet, asadar, operatiunea de trimitere a deciziei. Numai ca, de data aceasta, astept..., si tot astept..., astept raspunsul dumnealui, al domnului avocat. Care, vad eu, nu mai soseste... Poate nu verifica zilnic, sau la 2-3 zile, mailurile, insa... Nici astazi, nici ieri nu am primit raspuns... Stau si ma intreb: oare nu dumnealui, domnul avocat Y, s-a oferit sa ma ajute gratuit? Acum da inapoi? Adica una promite si ... alta face? De ce? Sau poate nu-i merge netul? Sau poate s-a defectat calculatorul? Ce trebuie sa fac? Sa mai astept? Cat? Pana cand? Cat timp?
OAMENI BUNI, ATUNCI CAND PROMITETI CEVA, TINETI-VA PROMISIUNEA, NU-I AMAGITI PE CEI DE LANGA VOI, CARE ISI PUN TOATE SPERANTELE IN DUMNEAVOASTRA!

P.S. Pe langa mesajul ... "impricinat", am mai trimis, de suparare, si urmatoarele (frumoase! - deh, sa ma laud si eu, ca... mi-au cam murit laudatorii ;) ) randuri:
"Tin sa mentionez ca Facultatea am terminat-o in 1999, examenul de licenta sustinandu-l si luandu-l in sesiunea iunie-iulie 1999. Cand am avut accidentul eram in penultimul an, la facultate. Mergeam la examene cu cadrul si cu taxiul.
In martie 1999 am fost trecuta de la gradul doi (2) la gradul intai (1), pana in luna martie a anului 2002, cand am fost trecuta iarasi la gradul doi (2).
In iunie 2002, am absolvit Studiile Aprofundate de Etnologie si Folclor. Cu nota maxima!
M-am incadrat in invatamant incepand cu luna spetembrie a anului 2002.
Am adus la cunostinta angajatorului ca sunt persoana cu handicap, in dosarele depuse la Inspectoratul sectorului 6 al Municipiului Bucuresti exista adeverinte medicale cu diagnosticele si aptitudinea pentru predare in invatamant, angajatorii au fost informati ca sunt persoana cu gradul II de handicap, la fel contabilii, care, din 2005, nu mi-au mai oprit impozit pe salariu, asa cum prevedea OUG 102/1999, completata si revizuita.
Imi spuneti, in e-mailul dumneavoastra, ca nu am meritat pensia. Cum nu am meritat-o, cand eram bolnava, dovada diagnosticele si rezultatele investigatiilor medicilor specialisti (neurologi, blaneologi)? Dar din 100 si ceva de ron, sau 200 sau 300 sau 430, ultima data, puteam trai? Imi puteam lua medicamentele necesare? Am facut o interventie chirurgicala la genunchi. Am dat medicilor si asistentelor 1000 ron. Mi s-a recomandat sa port incaltaminte ortopedica, speciala, ghete cu arc. Stiti cat costa? 335,70 lei. O pereche. Care tine 6 luni. Dupa 6 luni trebuie sa-mi procur altele. Casa de Sanatate OPSNAJ, unde sunt asigurata, de anul trecut nu mai are fonduri. In 2008, m-a ajutat sa-mi procur cele 3 fiole de arthrum, insa anul trecut si anul acesta nu a mai facut lucrul acesta, din lipsa de fonduri. Cererea mea de anul trecut inca se mai afla pe lista de asteptari. Am dat, anul trecut, 800 ron, pentru 3 fiole de arthrum. Am dat, anul acesta, tot 800 ron, pentru 5 fiole de Hyalgan. Plus alti 1000 ron, pentru interventia de nucleoplastie percutana, pentru hernia de disc pe care o am. Nu am mai avut bani sa-mi cumpar si Dostinexul, necesar pentru nodulul tumoral hipofizar cu care am fost diagnosticata in 2005, in urma investigatiilor efectuate la Institutul "Parhon".
Nu am meritat pensia de gradul II? Dar eu nu am handicap mintal, am doar un handicap locomotor. Sunt zile in care nu ma pot deplasa, insa am vecini binevoitori, care ma duc la scoala, cu masinile dumnealor. Sau iau taxiul. SI FAC LUCRURILE ACESTEA CA SA NU FIU O POVARA PENTRU PARINTII MEI, CARE SUNT BOLNAVI. CARE AU RENUNTAT, PENTRU MINE, LA A LUA MEDICAMENTELE DUMNEALOR, PENTRU A MA AJUTA PE MINE SA MERG.DIN CAUZA ACEASTA TATAL MEU ESTE IN SPITAL, LA TERAPIE INTENSIVA, DIN CAUZA ACEASTA MAMA ESTE FOARTE BOLNAVA.
Chiar nu aveam dreptul sa muncesc? De ce? Atata timp cat in Legile de protectie a persoanelor cu handicap scrie ca nu mi se impoziteaza salariul si ca sunt obligata sa imi caut de lucru, potrivit capacitatii fizice de munca si intelectuale, nu vad de ce nu am dreptul al munca si pensia de gradul II. Pentru ca o referire la o astfel de interdictie NU AM GASIT!
Va multumesc pentru ca mi-ati citit mesajul.
Va doresc toate cele bune!"

De ce am scris astfel mesajul? Pentru ca iata ce-mi scria domnul avocat Y:

"Buna ziua,
Ceea ce-mi scrieti aici este TOTAL diferit de ceea ce mi-ati spus anterior emisiunii si in emisiune, si, mai ales, schimba total solutia.
In mail-ul precedent mi-ati transmis decizia de incarare la invaliditate gr. 1 in perioada 2000 - 2002. Decizia de incadrare in gr. 2 fiind din 2003-dupa cum imi spuneti abia acum - este supusa Legii nr. 19/2000.
Cum am spus, DATA DECIZIEI raportat la data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000 califica solutia. Fiindca decizia dvs. este DUPA data intrarii in vigoare a legii, nu aveti dreptul la pensie de invaliditate gr. 2 daca mai puteati muncii, ceea ce ati dovedit prin prestarea activitatii didactice.
Nimeni nu va ingradeste dreptul la munca - puteti muncii - dar nimeni nu are obligatia sa va acorde asistenta sociala cand nu o meritati. Pensia si nu salariul v-a fost retrasa. Pentru ca nu ati meritat-o dar ati beneficiat de o asemenea asistenta sociala sub forma pensiei de invaliditate gr. 2, sunteti acum obligata sa o restituiti.
Faptul ca nu ati trecut in gr. 3 - unde era o pensie mult diminuata - este vina dvs. constand in aceea ca nu ati adus la cunostinta comisiei medicale faptul ca puteti muncii si ca sunteti salariata. Vina dvs. inlatura orice alta culpa raportat la aceasta cauza.
De aceea, solutia instantei mie imi apare drept corecta, astfel ca nu vad niciun motiv legitim de modificare.
Sunt revoltat ca v-ati folosit de numele meu pentru a beneficia de o ilegalitate pe care ati comis-o, ascunzandu-mi cu buna stiinta situatia de fapt, in contra intrebarilor directe. Or, pentru neadevar, eu nu pun umarul!
Av. ..."

E-mailul meu a fost:

"Doamne, ajuta!
Primul grad, acordat in 1998, a fost 2, dupa care, la 6 luni (in martie), a fost schimbat in I pana in 2002 sau 2003. Din 11 martie 2003 (ESTE FOARTE SIGUR LUCRUL ACESTA) am prmit gradul II. (Imi lipseste certificatul din 2002, intrucat acesta mi-a fost cerut, in original, de catre Primaria Sectorului 3, si nu l-am mai xeroxat inainte...)
Hotararea scrisa in condica, la data 12 mai 2010, INCA NU AM PRIMIT-O (verific zilnic cutia postala, pe 26 parintii au primit pensia, nu am primit nimic de la Tribunal). Pe siteul Tribunalului, pana acum o saptamana, scria: "actiune nefondata, cu recurs in 15 zile de la comunicare".
Intrucat pe 23 februarie 2010 am fost operata de hernie de disc, tatal meu m-a reprezentat in fata instantei."

Afisez, aici, si prima decizie. Poate o va vedea cineva si ii va spune acelui domn avocat Y ca PRIMA DECIZIE ASUPRA CAPACITATII DE MUNCA ARE GRADUL II (2), ASA CUM AM SPUS SI IN EMISIUNEA X.

Niciun comentariu: