Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

miercuri, 19 decembrie 2018

De ziua ta, Ana

De ziua ta ninge, Ana! Ninge marunt si necontenit. E anotimpul ce ne face sa redevenim - pentru a cata oara? - copii. Oare tu cum erai cand erai copil? Nu stiu, nu am apucat sa te intreb niciodata... Te-am cunoscut, in schimb, spre apusul vietii tale!... Te-am cunoscut intr-o toamna tarzie, blanda, aurie, care nu prevestea nimic rau, ca, mai apoi, in anotimpul rememorarii copilariei ornate de ninsoare si clipe de basm cu aroma de cozonaci si nuci prajite, sa aflam ca timpul nu mai voia sa bata, pentru tine, in acelasi ritm in care viata pulsa pentru ceilalti. Era anotimpul ce purta amprenta personalitatii tale, anotimpul dalb al existentei, in care te-ai nascut... Ti-ai deschis aripile, spre cunoasterea lumii, intr-o zi de 18, in ziua praznuirii Sfantului Daniil Sihastrul, cel ce avea sa te invete intelepciunea si darul sfatului bun. Daruiri de seama pe care le-ai sadit chiar tu in sufletele alesilor tai. Te-ai dovedit o prietena buna - ce mult imi lipsesti! -, dreapta povatuitoare, sadind, in ogorul lucrator al sufletelor cunoscutilor tai, bunatate, curaj, demnitate. Tuturor ni te-ai daruit, ne-ai daruit acel ceva care ne-a facut sa privim inainte senini, sa inaintam fara sa ne temem. Pe unii i-ai sprijinit nu numai cu sufletul, ci si cu fapta. Asa te-am cunoscut, asa te pastrez - dulce amintire a sufletului -! Astazi ar fi fost ziua ta, da! Si as fi vrut sa-ti spun, ca si in urma cu 5 ani, La multi ani! Nu mai pot si numai Dumnezeu stie de ce te-a vrut tocmai pe tine aproape de El... 
Odihna vesnica sa ai, suflet invesmantat in alb, odihna dulce la Dreapta Sa, in Corturile Dreptilor, acolo unde salasluieste Iubirea, cantarea Ingerilor si Lumina! Sa te rogi, de Sus, si pentru noi! Sa nu ne uiti! Somn lin, in tril de Ingeri, incalzit de scancetul Copilului Noptii Sfinte, ce sta sa Se nasca, spre mantuirea tuturor!

miercuri, 12 decembrie 2018

Frumoasa oră de religie pe care n-am avut-o

Frumoasa oră de religie pe care n-am avut-o



        Fac parte din generaţia celor cu „cheile de gât”, născută în anii ‘70 ai secolului trecut. Am absolvit studiile liceale în 1991. Frumoşi ani de şcoală! Şi mai frumoasă perioada copilăriei! Aceasta, comparând-o cu ceea ce au cei mici, în prezent. Într-adevăr, n-aveam calculatoare, tablete, internet. Nici chiar telefon fix. Însă aveam cărţi – o sumedenie de cărţi -, prieteni tăcuţi, alături de care călătoreai pretutindeni, oricând şi oricum: stând la masă, la birou sau chiar sub plapumă, în patul călduţ… Iar dacă mai locuiai şi la curte şi te mai încălzeai şi la foc cu lemne, auzul fiindu-ţi mângâiat de trosnetele lemnelor înconjurate de flacăra galben-albăstruie din soba de teracotă, sufletul ţi se hrănea, cu adevărat, cu linişte, cu emoţie, cu bucurie, cu har... Aveam cărţi, de care ştiam a ne bucura şi ne bucuram ştiind a le preţui. Şi mai aveam jocuri frumoase, jocuri îndrăzneţe. În natură… Pe stradă, în faţa blocului, în parc, ori pe câmp, pe terenul din spatele casei şi chiar la râu – vara. A fost o copilărie frumoasă, însă vitregită de ceva: de lipsa orei de religie. Dacă atunci s-ar fi făcut religie în şcoli, cu siguranţă că acum am fi fost mai buni, mai sufletişti, am fi preţuit adevăratele valori spirituale ale ortodoxiei noastre străbune. Nu am fi auzit de crime, de atâtea războaie şi neînţelegeri între noi! Regret că n-am făcut religie în şcoală, dar mă bucur că Bunul Dumnezeu mi-a îngăduit să descopăr credinţa. Credinţa mi-a fost sădită, întâi de toate, de BUNI a mea de la ţară. Din comuna Costeşti, judeţul Vâlcea. Care era o rugătoare fierbinte către Preasfânta Treime, Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, către Sfântul Duh şi Măicuţa Domnului, către Sfinţii care din veac I-au bineplăcut Domnului. Încă-i mai păstrez cartea de rugăciuni, cu filele sale îngălbenite de trecerea vremii, stropită, filă de filă, cu lacrimi… Este cel mai frumos dar, pe care l-am primit după ce a adormit cu nădejdea învierii şi a vieţii veşnice. De la dumneaei am învăţat a mă ruga, a-i respecta pe Sfinţi, cu ajutorul său l-am cunoscut pe „Sfântuleţul” de la Mănăstirea Bistriţa-Olteană: Cuviosul Grigorie Decapolitul. Pe sub racla căruia trebuie musai să treci de trei ori! De ce acest lucru? Nu ştiu! Probabil, în numele Sfintei Treimi. Este o tradiţie a locului, pe care sătenii o păstrează cu sfinţenie.
        Mai apoi, drumul spre întâlnirea cu Dumnezeu mi-a fost pregătit de un... accident. Am tânjit a-L cunoaşte mai bine pe Cel ce ne-a promis mântuirea şi viaţa veşnică şi, în 2009, mi-a fost binecuvântată admiterea la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București . Acum, dacă aş da timpul înapoi, prima alegere ar fi Facultatea de Teologie Ortodoxă! Iar dacă voi avea vreun urmaş, îi voi îndruma paşii spre una dintre şcolile unde predau profesori dreptmăritori creştini, cu sufletul adânc ancorat în rugăciune şi-n virtuţi creştineşti.
        Îl rog pe Dumnezeu ca cei mici, de-acum, să aibă parte, în continuare, de orele de religie. Pentru că ar fi trist să-şi piardă credinţa, sufletul, viul din ei! Căci a trăi în credinţă înseamnă a fi viu!
       Vă îndemn – şi vă doresc! – să rămâneţi în credinţă, să fiţi vii, oricare ar fi vremurile sau… vremea! Soare în suflete s-aveţi şi numai bucurii binecuvântate, sănătate şi pace întru toate!

duminică, 2 decembrie 2018

Mi-e dor ...


Mi-e dor de bine și frumos,
să mă-nvălui în sclipiri de stele
și iubiri neefemere...

mi-e dor de timp de bine și frumos,
de timp-prieten,
de Omul blând, cu chip duios,
ce bunătatea nu și-o pierde...

Mi-e dor de clipele ce în trecut cantau...,
cantau de fericire!...

mi-e dor de inima, strop dintr-o stea,
ce-n șoaptă zâmbea...,
plină de mângâiere...

sâmbătă, 1 decembrie 2018

...când dai de greu...

...când dai de greu, tocmai atunci persoanele pe care le considerai prieteni / amici, te lasă singur... ... Singur, în fața greutăților, singur în fața vieții...
Unde ești, Doamne, de ce Te-ai ascuns?
Un 1 Decembrie pe care-l doream cât de cât frumos, s-a transformat într-o dezamăgire mare, într-un noian de tristețe... Și nu numai... :((( ...

Spectacolul „Uniți prin Centenar” - Ediție integrală

Spectacol „Uniți prin Centenar” - Părintele Doru Gheaja

Viorica Macovei - “ Marea Unire nu se uita niciodată “ (cantec dedicat c...

Razvan POP - Nu plange maica Romanie