GÂNDURILE DIMINEȚII...

Dimineața, cu trena-i strălucitor de luminoasă cuprindea, în brațele-i de mătasă, zarea... Lumina pâlpâia blând în liniștea sfârșitului nopții și iarba, florile, frunzele - toate primeau în dar sărutarea de smarald a Dimineții, în picături de chihlimbar... Totul era proaspăt, totul era fraged, în revărsarea zorilor de zi, când Soarele, încă somnoros, retrăindu-și visul - minune de noapte, îi mulțumea Lunii și saluta ființele întregului Univers, fie ele cuvântătoare sau necuvântătoare... Zâmbea! Zâmbea la gândul că în curând norul își va da perdeaua de stropi la o parte și-l va lăsa singur în înaltul cerului! Aștepta, până una alta! Aștepta, revărsând speranță și bucurie... Aștepta... Hristos a înviat! O zi binecuvântată, cu sănătate și senin în suflet!