GÂNDURILE DIMINEȚII...
Dimineața, cu trena-i strălucitor de luminoasă cuprindea, în brațele-i
de mătasă, zarea... Lumina pâlpâia blând în liniștea sfârșitului nopții
și iarba, florile, frunzele - toate primeau în dar sărutarea de smarald a
Dimineții, în picături de chihlimbar... Totul era proaspăt, totul era
fraged, în revărsarea zorilor de zi, când Soarele, încă somnoros,
retrăindu-și visul - minune de noapte, îi mulțumea Lunii și saluta
ființele întregului Univers, fie ele cuvântătoare sau necuvântătoare...
Zâmbea! Zâmbea la gândul că în curând norul își va da perdeaua de stropi
la o parte și-l va lăsa singur în înaltul cerului! Aștepta, până una
alta! Aștepta, revărsând speranță și bucurie... Aștepta... Hristos a
înviat! O zi binecuvântată, cu sănătate și senin în suflet!