Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

duminică, 24 aprilie 2016

Costești, județul Vâlcea: o zonă pe cât de mirifică, pe atât de surprinzătoare: http://www.tvrplus.ro//editie-caravana-tvr-3-438357 . Veniți, descoperiți-o, descoperiți-i minunile!!!
P.S. Felicitări Ansamblului ”Floricica”!!!
Într-adevăr, ”Domnițe ca în Costești, / Nicăieri n-ai să (mai) găsești”!
Felicitări și micuțelor domnișoare ale ansamblului, care au încântat ascultătorii cu vocile lor! Succes, în continuare!
 

vineri, 22 aprilie 2016

Fântâna iubirii, inima, strălumina adâncul plin de spaime, doruri și dureri... Necunoscutul se prefigura, tainic, într-un cunoscut dorit, așteptat, valsând pe-acorduri de vis... Noaptea, pribegind, dănțuia și ea, învăluind toată suflarea cu trena lungă-i rochii vaporoase, de mătase... Acesta poate fi începutul unei frumoase povești. A mea, a ta, a ei, a lui. A noastră, așadar! Noapte frumoasă, cu străluciri de stea și multe visuri care să devină realitate! Noapte in leganari de stele, care sa prefigureze o zi implinita!








vineri, 15 aprilie 2016

8 aprilie, Partea a II-a

8 aprilie, Partea a II-a: (II) Prezintă Iuliana Tudor.
Jurnalişti: Ana Maria Târâlă şi Steluţa Matios
Producător Iuliana Tudor
Emisiune de Elise Stan

8 aprilie, Partea I

8 aprilie, Partea I: (I) Prezintă Iuliana Tudor
Jurnalişti: Ana Maria Târâlă şi Steluţa Matios
Producător Iuliana Tudor
Emisiune de Elise Stan

vineri, 1 aprilie 2016

       ...Dorul naște dureri în noapte... În noaptea existenței, în suferința clipei de a fi, de a-ți aduce aminte de tot și de toate... Dorul clatină suflete, dorul clatină pământul de sub picioarele tale... Mai credem oare? Ce? În ce? În cine?
       ...Dorul naște dureri în șoapte... Noaptea șoptește dureri, ziua amestecă-n raze de soare suferinți și tristeți... A venit primăvara, ar trebui să ne bucurăm și totuși... Dorul naște dureri, aprinde scântei în clipe aninate-n trăirile-amintiri... Inimi zdrențuite, inimi sfâșiate... Dor și dureri... Dureri adunate-n toate... Oare când s-o termina cu aceste dureri?...

       E vremea când îți pui întrebări și cauți – cu disperare – răspunsuri. Sunt întrebări grave, cel mai adesea, întrebări serioase, întrebări existențiale, întrebări eshatologice. Unii și le pun devreme de tot, încă din adolescență, alții ceva mai târzior, la tinerețea anilor maturității... Dar, oricât de târziu sau de devreme ar fi puse, sunt întrebări ce necesită răspunsuri. Răspunsuri serioase, răspunsuri grave, răspunsuri ce ar salva viața cuiva din iadul întristării, din infern...
       Renumitul filosof Platon ne îndemna să ne gândim la moarte, Sfinții Părinți ne îndeamnă adesea să ne gândim la ziua de astăzi ca și cum ar fi ultima. Cu alte cuvinte, tot la moarte... ”Unde-ți este boldul, moarte?” ”Hristos a înviat din morți / Cu moartea pre moarte călcând / Și celor din mormânturi / Viață dăruindu-le”. Hristos a biruit moartea! În momentul în care ”a fost omorât cu trupul, a fost înviat cu Duhul” (I Petru III: 18) și așa S-a coborât la iad. Pentru ca moartea Lui să nu pară iluzorie oamenilor[1], a lăsat trupul Său să zacă în mormânt trei zile și în acest timp S-a coborât cu sufletul la iad. Hristos nu rămâne în starea morții decât atât cât să se poată vedea că El a murit cu adevărat, adică până a treia zi. Părăsind trupul în mormânt și trăind trei zile numai prin suflet, Iisus a voit să învețe, pe de altă parte, că este posibilă o viață spirituală, biruitoare și fericită, și fără de trup. Aceste trei zile de viață a lui Iisus cu sufletul despărțit de trup formează începutul și condiția existenței fericite a sufletelor celor drepți în răstimpul de la moartea trupească și până la învierea lor cu trupurile . Însuși faptul că Iisus a fost cel dintâi care, murind cu trupul, nu a fost cuprins de chinurile iadului, constituie o biruință asupra iadului. Sfânta Scriptură și cântările bisericești ne spun că Iisus n-a stat, în răstimpul de la moarte până la înviere, numai în iad, ci și în rai. ”Astăzi vei fi cu mine în rai”, îl asigură Iisus pe tâlharul pocăit (Luca XXIII: 43). Iar la Sfânta Liturghie, după intrarea cu Sfintele Daruri, preotul rostește: ”În mormânt cu trupul și în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun ai fost Hristoase cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, toate umplânu-le, Cela ce ești necuprins”. În răstimpul cât trupul I-a rămas în mormânt, Iisus n-a biruit numai iadul, ci a și inaugurat viața fericită a drepților după moartea cu trupul.
       După despărțirea de trup prin care a învins iadul, a întemeiat și ordinea eternității fericite a sufletului, adică raiul. Iisus a învins iadul și a gătit raiul pentru toți cei ce cred în El. Cei buni se vor face deplin transparenți prin trupuri, iar cei răi se vor arăta ca izvor de de întuneric, de ură și de amăgire; cei buni vor lumina, iar cei răi se vor acoperi de întuneric. Prin urmare, toți trebuie să creștem spiritual prin iubirea față de toți. Toți avem datorii față de toți.
       Oare, dacă mâine se-ntâmplă să trec în lumea de dincolo, mă voi face deplin transparentă, voi lumina deplin, ori mă voi acoperi de întuneric? Oare, prin faptele mele, Îl întristez pe Dumnezeu? Îl întristez pe cel de lângă mine? Oare astăzi sau ieri sau alaltăieri mi-am împlinit datoria de a-l iubi pe celălalt, ca frate întru Hristos? Oare credința mea în Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos este deplină, astfel încât ”să fiu vie, chiar de voi și muri”? 
 


[1] Din cursurile de Dogmatică – anul III, Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Jutinian Patriarhul” București, an universitar 2011-2012