VIAȚA - O SCENĂ...

       Compozițional, o piesă de teatru este alcătuită din acte, iar actele - din scene. După fiecare act, cineva trage cortina și urmează o mai scurtă sau puțin mai lungă pauză. La sfârșitul piesei, iarăși cineva trage cortina, numai că, atunci, toții actorii ies ”la rampă”, în lumina reflectoarelor, în aplauzele și uralele spectatorilor. Numai la sfârșitul vieții sale omul nu mai poate auzi sau vedea cine îl apreciază și cum. Cineva de-acolo, de Sus, spune STOP! și trage cortina, lăsând o negură, un neînțeles, de nepătruns cu mintea sau cu gândul...  

       Viața este o scenă, iar noi - actorii - mai mult sau mai puțin talentați -, care ne jucăm propriile roluri, cu demnitate sau nu. Avem roluri în care suntem personajele negative sau  pozitive, roluri în care suntem fie magnații lumii, fie umili cerșetori sau simpli cetățeni, ce nu deranjăm pe nimeni... Sau poate că da!... Trebuie să ne jucăm rolurile cât mai bine, să nu dăm greș de prea multe ori!

       Atenție! Cineva trage cortina,

       La apus, soarele-i roșu-sângeriu...

       Atenție! Se trage cortina,

       Ne luăm rămas-bun

       Și plecăm...

       În lume rămâne pustiu...

       Clipe-amorțesc în tăcere,

       Tăcere-i în noi, necuvânt...