Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

sâmbătă, 29 august 2015

DORURI DE SEPTEMBRIE

DORURI DE SEPTEMBRIE

       ...Luna septembrie vine cu veșmântu-i înmiresmat de dor de vară și de arome de prune și pere, de nuci și struguri, de pepeni și dovleci, de frunze îngălbenite mult prea devreme...
       ...Luna septembrie sosește - ca de fiecare dată - cu dor după vacanță și cu aromă de albastru... Albastru de cerneală, de pix, de hârtie. Hârtie dictando sau de matematică... Sosește îmbrăcată în uniformă de școală... Creioanele, gumele de șters, riglele, manualele - toate își așteaptă noii parteneri, spre a se lăsa purtate în mâini sigure de aceștia, ori pentru a fi citite, nu răsfoite!...
       ...Luna septembrie sosește în haine de sărbătoare, scăldată în petale de floare...
       Luna septembrie zâmbește! Iar printre zâmbete, din amintiri, răsare chipul lui, al tatălui meu: luna septembrie vine cu dorul de tată... Tata ar (fi) împlini(t), pe 6 septembrie, 79 de ani...
(Sursa versurilor: internet)

       ...Luna septembrie vine cu un amalgam de sentimente și doruri... Doruri netrecătoare, doruri - uneori - dureroase, dar frumoase. Doruri care te fac să zâmbești și - în același timp - îți smulg o lacrimă și un oftat... Doruri..., DOR...

marți, 11 august 2015

SUNTEM AMINTIRI


SUNTEM AMINTIRI

       În fiecare zi, când e ziua mea, mi-e dor de BINE...,
       În fiecare zi, când e ziua mea, mi-e dor de mine...

       Este al treilea an, de ziua mea, fără tata, este primul an - aproape - fără Ana... Este primul an în care tanti Vetuța nu-mi va mai spune ”La mulți ani!”... Este primul an în care-mi aud suspinele... Regrete... Din regrete, îmi construiesc amintiri... Amintiri... Amintiri legate de tata... Și acum îmi amintesc, cu bucurie, cum primeam felicitări de ziua mea!  Tatălui meu îi plăcea să marcheze zilele noastre de naștere și prin urări scrise, prin felicitări... Semnau amândoi: și el, și mama... Nu am să uit nicicând scrisul lui: scris inconfundabil și de neegalat... Dar mai ales semnătura: de neimitat :)  
       Amintiri... Amintiri cu tanti Vetuța... Nu prea își amintea ea când era ziua mea de naștere, dar, odată ce-o inivita tanti Leana pe la ea, de ziua dumneaei, își amintea și de mine, că era și aniversarea mea :) Și atunci mă felicita...
       Aduceri aminte, cu aromă de pepene verde (sau roșu?!??), de porumb copt sau fiert... Cu aromă de magiun de prune ori de chisăliță (chisălița de prune se face cu făină, apă / lapte și din prune fierte, fără sâmburi, tăiate cubulețe) și de fân proaspăt strâns în căpițe... Îmi plăcea - când eram mică - să strâng fânul cu grebla, consideram treaba asta foarte importantă, eu însămi - prin contribuția mea la strângerea fânului - eram extrem de importantă, atunci... Fără ajutorul meu nu se putea... Copil! Gânduri de copil :) Și acum zâmbesc, printre lacrimi... Printre lacrimi, din trecut, îmi apare și imaginea tatălui meu, cosind... Da! Tata a cosit! Chiar dacă nu mult, totuși a cosit! Iar noi (eu și sora mea, dimpreună cu mama), mai mici fiind, făceam coronițe, din flori, și ne premiam... Premii de vacanță... Premii pentru cumințenie... Sau nu...
       ...Amintiri... Amintiri din neuitata copilărie... Dulci amintiri, cu arome de fructe și de somn de după-amiază, pentru a putea merge la bâlci... La bâlciul din 15 august, de Sfânta Maria Mare (Adormirea Maicii Domnului)...
       Amintiri cu Ana... Le construiesc cu ”dacă”, ori cu ”ce-ar fi fost dacă...”... Ce-ar fi fost dacă aș fi cunoscut-o pe Ana cu mai mult timp în urmă, astfel încât să-mi fi putut spune ”La mulți ani!” măcar într-unul din trecuții mei ani??? Cu siguranță, așa fi fost un pic mai fericită!... Ce-ar fi fost dacă anul trecut ar fi fost alături de mine și de ziua mea??? Cu siguranță... n-aș mai fi lăsat-o să plece, ca să n-o pierd... Dar sunt convinsă, totuși,  că - în gândul ei - mi-a urat ”La mulți ani!”!...
       Amintiri... Suntem amintiri... Suntem construiți din amintiri și formăm, din prezent, pentru viitor, amintiri... Amintiri... Unele mai vesele, altele mai triste, dar - toate la un loc - amintiri... Suntem amintiri și lăsăm în urmă amintiri...
       ”La mulți ani!”, mie, deși nu mai zâmbesc de ziua mea, de mult timp, ci plâng... ”La mulți ani!”, mie, dorindu-mi să las, în urmă-mi, doar amintiri frumoase! Oricui, dar mai ales celor dragi mie!
       ”La mulți ani!”, tuturor! Rămâneți cu bine, amintiri frumoase, oricui vă iese în cale!
       ”La mulți ani!”, în zi de sărbătoare! Pentru că da! Fiecare din noi are o zi, într-un an, o zi a lui, o zi-sărbătoare. O zi-sărbătoare în care primește și urează de bine, de sănătate și ”La mulți ani!”, o zi în care trăiește din amintiri, o zi în care mulțumește... Mulțumesc, așadar, și eu, tuturor prietenilor, rudelor, cunoștințelor, celor ce au crezut și cred în mine, celor ce m-au apreciat și  mă apreciază. Îi mulțumesc tatălui meu pentru că mi-a fost tată! Îi mulțumesc Anei, pentru că am fost prietene, chiar dacă pentru scurt timp! Îi mulțumesc mătușii mele pentru că mi-a purtat de grijă, când eram mică, pentru că îi tremura sufletul pentru mine, mai ales după intervențiile chirurgicale din ultimii ani! 
       Îi mulțumesc și Îl rog pe Dumnezeu să-i dăruiască mamei sănătate, s-o țină sănătoasă, ani cât mai mulți, astfel încât să mă pot bucura de prezența sa. 
       Îi mulțumesc mamei, pentru că îmi este alături, la bine și la greu! 
       Vă mulțumesc și vouă, cititorilor mei virtuali! 
       ”La mulți ani!” 
 - 3 decembrie 1972:

- în 1973:
- în 1974:
- tot prin 1974, cu naşii Maria şi Nicolae Svoreni, în parcul "Moghioroş", din Drumul Taberei:
- în 1975:

- în 1977:
La Pojorâta, cu mama Jana şi cu tanti Anişoara:
- în 1978:
- 1979. Clasa I. După 4 ore de curs...
- decembrie 1985. Ultima dată când am mai primit cadouri de la ... Moş Gerilă, care poposea la mama, la serviciu:
- 1987, după examenul de admitere în clasa a IX-a (treapta I de liceu), în parcul "Moghioroş" din Drumul Taberei, alături de Valentina şi Liliana David:

- În 1990, alături de Valentina şi Nicoleta Sima:


- cu Andrei şi mama, în 1993:
- În 1994, la Institutul de Medicină Aeronautică:



- 1995:
- 1996:
- 1997:
- 1999:
- 2000:
- 2001:
- 2002:
- 2003:
- 2007:
- 2008:
Cu o parte dintre elevii mei de la Şcoala gimnazială 95, sector 3, la sfârşit de an şcolar (clasa a VIII-a A):
La cununia civilă a lui Ionuţ, alături de părinţii mei:
-2009:
Cartea coordonată de mine, în calitate de profesor calificat de limba şi literatura română. Broşura cuprinde cele mai frumoase creaţii literare ale elevilor Şcolii gimnaziale nr.81 din Bucureşti (clasele a V-a, a VI-a şi a VII-a):
Prima mea carte de versuri, apărută în decembrie 2009:
- ianuarie 2010:
- 2011:
 În mai, cu o parte dintre elevii mei de la Şcoala gimnazială nr.311 din Bucureşti, sector 6:
- 2012. Anul al III-lea, la cea de-a doua facultate: Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti:
Alături de cel mai bun şi înţelept Om şi profesor: Părintele Gheorghe-Viorel Holbea:
Un profesor de nota +10: domnul Remus Rus (Istoria şi filosofia Religiilor):

Înaintea ultimului examen din anul al III-lea (Liturgică):


După ultimul examen din anul al III-lea, cu Părintele profesor Vasile Gavrilă, un preot cu mult har, deosebit:
(Şi înainte cu două săptămâni de cea de-a doua operaţie... :(  )
De la festivitatea de absolvire a celei de-a doua facultăţi:
a) cu Părintele Prodecan Constantin Preda:
b) la Cortul Bucuriei:
c) cu Părintele Georgian Păunoiu:

d) alături de mami şi de Cami:
e)
- Decembrie 2013, de ziua Anei:
- În 2014, la Radio Trinitas, alături de o parte dintre colegii de la masterul de Comunicare şi comuniune şi de Părintele Nicolae Dascălu:

- Februarie 2015:
- Iunie 2015: