Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

duminică, 31 mai 2015

vineri, 29 mai 2015

Sufletele plâng în taină dorul după ei…

Sufletele plâng în taină dorul după ei…


Doar privind adâncul mărilor senine
Se-nfioară clipa, suspinând a dor…,
Ei, din amintire, ne surâd acuma,
Cu miresme dalbe lacrimi să aline
            vin încetişor…

Se răceşte timpul, scurs dintr-o clepsidră,
Anii pier în zare, clipele ne dor,
Tot gonind la vale fum şi întristare
Ei ne sunt alături, vis şi adevăr…

Inimi lângă inimi, suflete şi dor,
Rugă-n Cer înalţă, tuturor
           de ajutor…
__________
Fie vie pomenirea lor!
Pomenirea lor, din neam în neam!
Veşnică pomenire!




duminică, 24 mai 2015

CE ESTE DUMINICA, PENTRU VOI?


- Oare ce este DUMINICA, pentru voi?
- Cinstim DUMINICA, pentru că este ziua Domnului, este ziua în care Iisus Hristos a înviat şi S-a arătat ucenicilor Săi; este ziua ce ne aduce aminte de Cincizecime sau de Pogorârea Duhului Sfânt, când a luat naştere Biserica.
Iată ce scriu şi Sfinţii Părinţi despre această primă zi a săptămânii:
Sfântul Iustin Martirul: “În ziua ce se cheamă ziua soarelui (Hristos), Duminică, cei de la oraş şi cei de la sate se adună în acelaşi loc”.
Sfântul Barnaba: “Cu bucurie noi sărbătorim prima zi în care a Iisus a înviat din morţi”.
Sfântul Irineu: “Noi toţi păzim Duminica ca fiind ziua de odihnă, bucurându-ne de lucrurile lui Dumnezeu”.
Sfântul Ignatie Teoforul: “Iată pentru ce noi, care am fost crescuţi după legea veche, cu toate acestea am ajuns la o vie nădejde, nemaiţinând sâmbăta, ci Duminica, în care a început viaţa noastră prin Iisus” (EPISTOLA CĂTRE MAGNEZIENI , capitolul 9).
Dar noi…, noi am ajuns să lucrăm duminica şi în zi de sărbătoare, am ajuns să uităm de sufletele noastre, nu mai ridicăm privirile spre a vedea Cerul, nu mai avem timp să ascultăm trilul necuvântătoarelor înaripate, nu mai avem ochi duhovniceşti spre a vedea frumuseţea ce ne înconjoară: verdele crud al firului de iarbă, culori calde şi pline de speranţă, picurate pe fiecare floare… Suntem grăbiţi, gândul ne fuge la partea materială a vieţii, la noi, cum să fim noi – singurii – câştigători în toate, în fruntea tuturor, şi să nu ne mai intereseze de cel de lângă noi, ba – mai mult! – să facem totul ca el sau ea să nu ne ajungă din urmă, să nu ne depăşească, în nimic. Da! Nimic! Cu el – nimicul – ne alegem, în final… Suntem egoişti, nu-l mai iubim pe cel de lângă noi, nu mai credem, nu mai avem speranţă, nu mai ştim ce este smerenia… Oare unde vom ajunge, aşa?
„Nimeni nu ajunge la Dumnezeu, dacă nu iubește mai întâi oamenii
Unul este lucrul spre care tindem în viaţa noastră: iubirea, adorarea lui Hristos şi iubirea către semenii noştri. Să fim toţi una, având drept cap pe Hristos. Numai aşa vom dobândi harul, Cerul, viaţa veşnică.
Iubirea către fratele cultivă iubirea către Dumnezeu. Suntem fericiţi atunci când îi iubim în taină pe toţi oamenii. Vom simţi atunci că toţi ne iubesc. Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu dacă nu trece prin oameni. Căci „cel ce nu-l iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, cum poate să-L iubească?” (I Ioan 4, 20). Să iubim, să ne jertfim pentru toţi dezinteresat, fără să căutăm răsplată. Atunci se pune omul în rânduială. O iubire care cere răsplată este interesată. Nu este curată, adevărată, sinceră.
Să-i iubiţi şi să-i compătimiţi pe toţi. „Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună… Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare fiecare în parte” (I Corinteni 12, 26-27). Aceasta este Biserica: eu, tu, el, celălalt, noi – să simţim că suntem mădulare ale lui Hristos, că suntem una. Iubirea de sine este egoism. Să nu cerem „eu să stau, eu să merg în Rai”, ci să simţim pentru toţi această iubire. Aţi înţeles? Aceasta este smerenia.” („Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele”, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 301-302)

marți, 19 mai 2015

sâmbătă, 16 mai 2015

BALADA LUTULUI

BALADA LUTULUI


Ceramişti: Maria-Diana Popescu şi Ion-Gabriel Dogaru
Localitate: Horezu
                                                     Judeţul: Vâlcea

 

 




          Sunt doi tineri inimoşi, îndrăgostiţi de frumos, înarmaţi cu răbdare, pricepere şi mult-mult entuziasm. Sunt doi tineri minunaţi, de care te îndrăgosteşti încă de la prima vedere. Te îndrăgosteşti nu numai de ei, ci – mai ales -  de ceea ce nasc mâinile lor: farfurii, căni, tablouri, ulcioare şi altele asemenea.
 



          Am fost încântată să asist la procesul de creare a acestei farfurii artizanale:

          Seriozitate, migală, fineţe şi bucurie, dibăcie şi lumină!
          Da! Când le priveşti creaţiile, o lumină caldă, diafană îţi umple sufletul, un zâmbet apare pe cerul inimii, ca soarele, în înalt, primăvara. O primăvară, în tot şi în toate.
          Lutul care prinde viaţă în aceste mâini dibace îşi spune povestea cu seninătate, racordându-se la filonul nestăvilitei tinereţi şi noutăţi, la tradiţie şi autenticitate:











 

         Diana şi Gabriel?  Doi tineri ceramişti care au curajul de a  transcrie poveştile copilăriei lor în lut reavăn, curat.

          Sper ca  lutului acesta frământat şi decorat din condei sigur, într-o armonie de culori ce numai la un curcubeu poţi regăsi, ars în cuptor precum aurul în topitoare, spre a se naşte spre încântarea ochiului, să i se acorde mai multă atenţie, să fie pus mai bine în valoare! Căci el singur toarce povestea înainte, povestea sufletului modelatorilor săi, cu toată nobleţea sa, iubitor de farmec şi autentic românesc: motive de inspiraţie zoomorfă (cocoşul, fluturele, rândunelele, coada de păun), vegetală (pomul vieţii, spicele de grâu, frunze, flori, vrejuri) şi  geometrică (cercuri, spirale, linii concentrice, linii curbe, linii drepte, linii frânte, punctul). Motive ce se regăsesc cusute - unele dintre ele - pe fotele şi pe iile ce alcătuiesc costumele populare, ori sculptate în lemnul porţilor primitoare ale caselor sau ale bisericilor de lemn din zonă. Veniţi şi veţi vedea! Veniţi, spre a vă încânta auzul cu balada minunată a lutului românesc! A lutului vâlcean! Poate chiar la Târgul de ceramică de la Horezu, judeţul Vâlcea, din 5-7 iunie 2015.
         

Material realizat de Nicoleta Enculescu – masterandă a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” Bucureşti

miercuri, 13 mai 2015


Să fiţi ocrotiţi şi înţelepţi!






          Ne urmărim unii pe alţii, ne aşteptăm la „colţ de stradă”, ne vânăm greşelile unii altora, dar când mai avem timp să urmărim mântuirea sufletelor noastre? Când mai avem timp să privim la Cer, să ne rugăm unii pentru alţii, să ne iertăm? Timpul acordat lucrurilor pământeşti, materiale a devenit mai important, pentru noi, decât timpul ce trebuie să-l acordăm rugăciunii şi sufletului nostru… Oare este corect?
          Haideţi – ca în reclama aceasta – să privim spre Cer!

          Să aveţi sufletele curate, iar rugăciunea să vă ajungă neîncetat la Bunul Dumnezeu, la Măicuţa Domnului, la Sfinţi – prietenii noştri.
          Să fiţi ocrotiţi şi înţelepţi!

marți, 12 mai 2015

IUBIREA ESTE TOTUL


IUBIREA este TOTUl! A iubi pe cineva înseamnă să te reverşi întreg în sufletul acelei persoane, să te jertfeşti pentru ea. O astfel de iubire este unică, netrecătoare, eternă; profundă, de neegalat. O astfel de iubire trăieşte, chiar dacă acel cineva de lângă tine nu mai este, a plecat spre înălţimi albastre... Am întâlnit, în viaţa mea de până acum, doar câteva familii în care îşi făcuse sălaş o astfel de iubire, însă numai una m-a emoţionat... 
Nădăjduiesc ca şi în familiile voastre să-şi facă simţită prezenţa o astfel de iubire!
Să aveţi o zi frumoasă, plină de soare şi multe bucurii!