Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

joi, 30 aprilie 2015



NU MAI AVEM TIMP…



            Nu mai avem timp să privim Cerul…,
            Nu mai avem timp să iubim…

            Nu mai avem timp să zburăm,
            Nu mai avem timp să sperăm…,

            Nu mai avem timp…

            Nu mai avem timp să privim marea,
            Nu mai avem timp să privim floarea,

            Nu mai avem timp…

            Nu mai avem timp să ne rugăm,
            Nu mai avem timp să ne împăcăm,

            Nu mai avem timp…

            Picură timpul, se prelinge, se scurge,
            În dâre de sânge
            Sufletul plânge... şi plânge…

Bucureşti, 30.04.2015

vineri, 17 aprilie 2015

Ştiu că nu e bine să judeci pe cineva şi - mai ales - un om al bisericii, însă vreau să vă povestesc ceva... Ceva ce m-a întristat profund, mai ales pentru că respectam foarte mult persoana care mi-a produs întristarea... Ce s-a întâmplat? Întâi şi întâi, ne-a zis că, în Duminica Floriilor, nu se fac înmormântări... :(  Mărturisesc că, la momentul acela, nu ştiam nimc despre hotărârile Sfântului Sinod. Am ajuns acasă şi am aflat, citind "Calendarul Bisericii Ortodoxe Române" pentru anul 2015, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părintelui nostru Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, că - de fapt - în Duminica Floriilor nu se fac parastase. Ori, înmormântarea nu este parastas, după părerea mea. Sau poate greşesc eu - cine ştie?! - şi Părintele are dreptate! La insistenţele noastre, ne-a dat numărul de telefon al unui coleg, care a oficiat slujba înmormântării (vă mulţumim, Preacucernice Părinte Constantin Mănescu!), totul a trecut. Cât de cât cu... bine. Dar, acum, aflu, printre altele, că, deşi mătuşa mea se reîntorsese de vreo 10 ani pe meleagurile natale - de cel puţin 8 ani cu acte în regulă şi cu medic de familie în localitate! -, cu toate că a plătit taxele către biserica din parohia căreia face parte casa - inclusiv cei ce o locuiesc, nu? -, cu toate că e la zi cu contribuţia pentru pomelnice - sau cum se procedează pe-acolo -, NU ESTE CONSIDERATĂ ENORIAŞĂ A PAROHIEI "SECĂTURI"!!! Iar din cauza aceasta rudele trebuie să plătească o taxă. Nu mă deranjează taxa, ci ceea ce reprezintă ea, faptul că nu este recunoscută ca enoriaşă a bisericii, cu toate că mergea de sărbători la biserică, se ruga, se spovedea şi se împărtăşea chiar la Părintele (desigur, atunci când starea sănătăţii îi permitea acest lucru). Vă întreb şi pe dumneavoastră, stimaţi prieteni virtuali şi reali: cum este posibil să locuieşti într-un anumit loc, cu acte în regulă, să plăteşti contribuţia la biserică an de an, dar să nu fii considerat enoriaş al parohiei de care aparţine... casa??? Eu nu înţeleg! Poate mă ajutaţi dumneavoastră să înţeleg, vă rog! Vă mulţumesc!

Comentariile de pe pagina mea de facebook ( https://www.facebook.com/enculescu.v.nicoleta ) la această postare: https://www.facebook.com/enculescu.v.nicoleta/posts/1097254713635104?pnref=story 






































duminică, 12 aprilie 2015

Elisaveta Sudiţeanu, născută la 19.04.1936 (adormită cu nădejdea învierii şi a vieţii veşnice la 03.04.2015), primul copil al familiei Istocescu Nicolae şi Tudoriţa din comuna Costeşti, judeţul Vâlcea, după ani mulţi de serviciu, lucraţi atât în Bistriţa Vâlcii, cât şi în Bucureşti, s-a reîntors pe meleagurile natale în urmă cu aproximativ 10 ani.
A fost un om care şi-a iubit nepoţii şi fraţii, pe care-i ajuta la nevoie şi la care se gândea mereu.
A ajutat multă lume, gândindu-se la binele semenului său, cu tot sufletul.
În toată viaţa sa zbuciumată, plină de greutăţi, nu a uitat de Biserică, de Dumnezeu, de Maica Domnului şi de Sfinţi - prietenii oamenilor, gândul fiindu-i în permanenţă la Împărăţia Cerurilor.
Noi, surorile, fratele, nepoţii şi toate rudele sale, prietenii şi cunoştinţele o vom păstra mereu în suflete - amintire vie a clipelor binecuvântate ale vieţii.
Fie ca Bunul Dumnezeu să-i aşeze sufletul în Rai, alături de Sfinţii care din veac I-au bineplăcut, odihnind-o în pace, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, de unde a dispărut toată întristarea şi suspinul!
Pomenirea sa, din neam în neam!
Veşnică pomenire!


P.S. Vă mulţumim, Preacucernice Părinte Constantin Mănescu! Vă mulţumim, Preacucernice Părinte Gheorghe Viezuianu!
 - cu tanti Vetuţa, în august 2011, la Costeşti:
-floricelele, pe care le iubea şi le îngrijea:
- două surori: mama şi tanti Vetuţa, la Costeşti, în august 2010
- doi fraţi: tanti Vetuţa şi nenea Nicu, la Costeşti, în decembrie 2006:
- trandafir născut din jale...:
- grădiniţa de flori, de lângă casă:
- clipe binecuvântate, în 2012, deşi triste... Dar tanti Vetuţa a fost lângă mine, când mi-am luat licenţa în Teologie Ortodoxă. Tata mi-a lipsit mult :( ...
- mereu alături de noi (în 2013):
- alături de Cami şi de bunica sa, la Biserica "Eroii Revoluţiei", la trecerea dintre ani (1 ianuarie 2014):