Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

joi, 20 noiembrie 2014

DIN PĂŢANIILE UNUI OM CU DIZABILITATE LOCOMOTORIE 

sau

CU CE FEL DE GREUTĂŢI SE CONFRUNTĂ UN OM CU INVALIDITATE LOCOMOTORIE

(poate cineva de pe la un ziar sau un post de televiziune din ţara asta va afla şi povestea mea şi o va prezenta...)


       ...Oare de ce noi, persoanele cu dizabilităţi, suntem respinşi de societate? Este normal ca, în urma unui concurs naţional, la care ai obţinut şi o notă destul de frumoasă (căci nota 8,57 nu mi se pare nici pe departe mică sau egală cu 5, 4 sau 3), când eşti trimis(-ă) de către un Inspectorat - la care este arondată disciplina pe care trebuie sau ar trebui s-o predai -, directorii (unităţilor şcolare) să-ţi spună că "preferă la catedră un cadru didactic care să predea cu normă întreagă", iar pe tine, care nu ai voie să predai decât o jumătate de normă, să te respingă?!??? Oare de ce atâta nedreptate??? Oare când se va termina cu atâtea şi atâtea nedreptăţi şi discriminări? Pentru că, da! Acest lucru eu îl văd ca pe o discriminare! Cu ce suntem noi mai prejos faţă de cei ce pot lucra cu normă întreagă? De ce nu suntem şi noi trataţi ca nişte oameni normali? Pentru că eu, una, în ciuda invalidităţii locomotorii de care sufăr - şi acest lucru datorându-se unui stupid accident de... circulaţie (cădere de la acelaşi nivel), suferit în aprilie 1998 -, SUNT - ŞI MĂ CONSIDER - UN OM NORMAL! Un om care vrea să fie lăsat să-şi facă meseria pentru care s-a pregătit atâţia ani! Un om care vrea să-şi dedice viaţa (profesională) educării celor mici! Un om care doreşte să lase în urma sa LUMINĂ din lumina sufletului său! De ce este atât de greu să fii acceptat? 
       ...
       ...Să vă ferească Bunul Dumnezeu de ploaie şi de zăpadă, gheaţă şi de toate intemperiile care ar putea împiedica, chiar şi un om cât de cât sănătos,  să se deplaseze, cu uşurinţă, oriîncotro ar avea nevoie! Să vă ferească Bunul Dumnezeu să mai fiţi, pe deasupra, şi o persoană cu handicap locomotor! Pentru că atunci..., "la revedere!" şcoală, facultate, serviciu, întâlnire de orice fel! 
       De ce afirm lucrurile acestea? M-am confruntat - şi nu de puţine ori -, în situaţia mea de individ care nu se poate deplasa pe picioarele lui, cu ajutorul mijloacelor de transport în comun, ci doar cu taxiul, atunci când trebuie să ajungă în diferite locuri, să apelez... 20 de firme cu acest specfici şi, timp de 40 de minute, ori să mi se spună: "reveniţi! Nu avem niciun taxi liber!", ori numărul apelat să sune, să sune, să sune, dar să nu răspundă nimeni. Sau să sune, însă ocupat... Însă ce mi s-a întâmplat astăzi, 20 noiembrie 2014, întrece orice: am telefon la cele 20 de firme de taxi ale căror numere de telefon le cunosc şi, timp de oră şi 5 minute, mi s-a tot spus: "reveniţi! Nu avem nicio maşină liberă!". Ori telefoanele sunau, în disperare, ocupat... Este posibil aşa ceva? Mda... Ştiu că dumnealor, domnii şoferi taximetrişti, stau, pe vreme nefavorabilă, pe la colţ de stradă, ori în apropierea staţiilor de metrou sau de autobuz, fără să mai răspundă la apelurile centralistelor, preferând să ia clienţi "de pe stradă" şi nu "la comandă". Şi aşa, persoanele cu dizabilităţi pierd! Pierd cursuri, pierd examene, pierd... 
       ...Sau..., în cazurile fericite, în care găsesc vreun taxi care răpunde la apelul centralistei, mă aleg şi cu... apostrofări: cum de mi-am permis să chem un taxi pentru un drum atât de scurt (gen: Timpuri Noi - Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul", ori Timpuri Noi - Şincai; Timpuri Noi - biserica "Foişor", din strada Foişorului, nr.119). Dar dacă nu pot să merg???? Ce aş putea face? Alţii au cunoştinţe ce deţin autoturisme proprietate personală, eu însă nu cunosc pe nimeni care să mă ajute... Şi atunci ce să fac? Să pierd cursurile? Să pierd examenele? Să renunţ la studii? Dacă aş face lucrurile acestea, aş înnebuni... Sincer!
       Cu groază mă gândesc, acum, că se-apropie ... ninsoarea..., zăpada..., gheaţa... Şi aşa am ajuns să urăsc iarna, cum urăsc spitalele!...
P.S. Din cauza negăsirii niciunui taxi liber, în seara aceasta am pierdut cursul cu Părintele Holbea! :( ... În plus, mai aveam de prezentat şi o lucrare de seminar... Sper ca Părintele să mă înţeleagă şi să-mi ierte lipsa, să-mi accepte modalitatea de a-i parveni lucrarea mea: prin e-mail. Sper... Sper să nu mi se mai întâmple ce mi s-a întâmplat astăzi, pentru că... nu ştiu ce-o să fac... Chiar nu ştiu! Nu-mi place să lipsesc de la cursuri!

Niciun comentariu: