Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

luni, 23 iunie 2014

CÂND TOȚI SE PREGĂTESC DE VACANȚĂ...

       Când toți se pregătesc de vacanță, stingând din inimi dorul după munte sau după mare pe măsură ce clipele îi apropie de locurile dragi spre care vor călători, eu mă pregătesc pentru operație... :( ... Și iar' îmi revin în memorie zilele acelea în care, după prima operație de triplă artrodeză subastragaliană și supraastragaliană, din ianuarie 2012, nu puteam să stau trează mai mult timp, pentru a mă ruga... Pentru a mă ruga și pentru tatăl meu, mai mult... Și iarăși..., și iarăși... - același procese de conștiință: dacă m-aș fi rugat..., dacă m-aș fi putut ruga și pentru el... Da! Cred că poate ar mai fi trăit. Dacă l-aș fi putut ajuta la zăpadă... Da! Cu siguranță nu s-ar mai fi obosit peste măsură... Nu știu... Sunt vinovată, asta e cert! Temerea de-atunci, rămasă undeva lantent ascunsă în sufletul meu, revine... Revine obsesiv... Sper să decurgă bine operația, să nu intervină ceva deosebit pe parcursul său, iar mama - cel mai important! - să fie sănătoasă, să reziste stresului, să nu i se întâmple ceva rău. E complicat... Oare viața omului de ce atât de complicată? Când ți-e bine și vezi că lucrurile încep să se așeze, atunci apare ... neprevăzutul rău, negru, care-ți schimbă traseul, te dezechilibrează... Ce-i Viața? Viața tatălui meu s-a sfârșit și nimeni nu-mi poate șterge din minte imaginea despărțirii de el, când a fost luat și dus...
       Ce-i Viața?
       Pomeniți-mă și pe mine în rugăciunile voastre, pentru a decurge și a scăpa cu bine de operație, vă rog! Mulțumesc!
       Bunul Dumnezeu să vă fie alături în permanență, să vă ocrotească, pace, bucurii și toate cele de folos să vă dăruiască, iar Maica Domnului, Preasfânta Năcătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, de rele și de nevoi să vă izbăvească!
       O noapte binecuvântată s-aveți, cu toții!

miercuri, 18 iunie 2014

...Așteptam... Așteptam cu încăpățânare să văd dacă mâna norului plutind pe dedesubtul seninului de vară va apăsa capetele trecătorilor cu stropi mari, de ploaie, ori îi va împroșca cu grindină... Așteptam... Așteptam cuminte, la semafor...
...m-a privit o clipă cu coada ochiului, mi-a făcut semn că pleacă și s-a dus în căutarea altui loc... Nu-i plăcea acolo, pentru că era Curtea de Apel în apropierea lui... :)) Și Dâmbovița l-ar fi înghițit cu undele-i nu prea curate... S-a risipit, spre a se aduna pe alte meleaguri. Oare unde?
 

duminică, 15 iunie 2014

Articolul meu din ziarul LUMINA: 13 iunie 2014

http://ziarullumina.ro/interviu/ajutorarea-semenilor-prin-intoarcerea-la-traditii - articolul meu din ziarul LUMINA. Apărut vineri, 13 iunie 2014!!! :)
 
Nicoleta Enculescu -

masterandă anul I - Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian

Patriarhul" București, specializarea Comunicare și comuniune eclesială

în spațiul ortodox eclezial,
- Licențiată în Filologie, specializarea Română - Franceză, promoția 1999 (medie examen licență: 8,25);
- Studii Aprofundate de

Etnologie si Folclor, Universitatea de Stat Bucuresti, Facultatea de

Litere, promotia 2002 (medie examen disertație: 10,00);
- Licențiată în Teologie

Ortodoxă, specializarea Didactică, Facultatea de Teologie Ortdoxă

"Justinian Patriarhul" - București, promoția iunie 2012 (medie examen

licență: 8,62);

- http://www.flacaraarzand.blogspot.com,
- http://biserica_parohiala_costesti.crestinortodox.ro ,
- http://biserica_sacaturi.crestinortodox.ro ,
- http://scoli.didactic.ro/scoala_ferigile_cu_clasele_i_viii_costesti ,
- Ortodoxia Tinerilor:
a) http://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-in-biserica/nasterea-domnului-craciunul/18379-multi-ani.html
b) http://www.ortodoxiatinerilor.ro/arta-cultura-si-umor/poezie/18383-o-seara-ce-nu-o-voi-uita-prea-curand.html
c) http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iubirea/special/18399-oameni-locuri-intalmplari-ce-ti-misca-sufletul.html#comment-22394
- Diverse:
a) http://www.ziarullumina.ro/documentar/sfintii-imparati-constantin-si-elena-traditia-poporului-roman 
b) http://www.ziarullumina.ro/reportaj/marele-pedagog-are-planul-lui-cu-fiecare-dintre-noi - nr. nou de telefon: 0746.398.753
c) http://www.crestinortodox.ro/credinta/sfanta-cruce-traditia-poporului-roman-141885.html
d) https://www.facebook.com/enculescu/media_set?set=a.855223564504888.1073741873.100000517579083&type=1
_____________________________________________

"Timpul este distanța dintre chemarea lui Dumnezeu și răspunsul omului" (Preot profesor Dr. Dumitru Staniloae).
" Voia lui Dumnezeu este partitura după care cântă întreaga orchestră a universului" (Clement Alexandrinul).

GÂNDURI DE DUMINICĂ...

Gândind, trăim la intensitate maximă viața. Înfăptuind, transpunem în realitate imaginarul sufletului  nostru. Căutând, împlinim sfânta și dumnezeiasca poruncă de a bate, căci ușa ni se va deschide. Căutați să vă rugați cu tot sufletul, pentru ca sufletul vostru să se curățească cu ajutorul luminii înaripatei rugăciuni! Iar fapta voastră să fie spre slava Cerească, pentru ca tot gândul bun să vi-l împlinească Unul Sfânt, Unul Bun, Unul Domn, Dumnezeul nostru!
Bucurie sfântă să aveți, sănătate și har peste har!
EU

CHEIA VIEȚII



-          Ce-i viața? – întrebă copilul.
-          Viața-i, fiule, precum o arcă, plutind printre valurile învolburate ale existenței, îi răspunse tatăl, așa cum se pricepu el mai bine, flăcăului său de numai 10 anișori, 10 primăveri înmănuncheate în buchetul imens al traiului pe pământ.
-          Dar anul vieții ce e, tată?
-          Viața, băiete, se numără în ani, mai mult sau mai puțin strălucitori.
-          Dar... cheia? Cheia vieții?
-          Ei, acu-i acu, băiete! Ai văzut tu ușa de la casa noastră? Ea ne apropie și ne îndepărtează unii de alții; ne îndepărtează mai ales când, rătăcind cheia, ori pierzând-o, n-o mai putem deschide, spre a ne îmbrățișa în prag. Atunci, avem nevoie de unele ajutoare: specialiști ce ne... salvează... Îți mai aduci aminte, Radu?
-          Da, tată, așa e!
-          Viața, copile, e o ușă care, prin trăirile noastre, prin gândurile și faptele noastre, ne apropie sau ne îndepărtează de Dumnezeu. Cheia cu care putem deschide ușa spre a-L întâlni pe Dumnezeu și a ni-L apropia ori a ni-L împropria este rugăciunea. Rugăciunea rostită în mod consecvent, la ceas de zi și de seară, cu timp și fără timp.
-          Și ajutoarele – pentru noi – cine sunt?
-          Ajutoarele, micuțul meu, sunt Sfinții bineplăcuți ai lui Dumnezeu și Îngerul ce ni s-a dat la Botez, spre ocrotirea drumului vieții noastre. Ei se alătură ajutorului celui mai important, mai mare, dintre toate, care ne este dat de către Preasfânta și Preabinecuvântata Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria.
-          Tati, hai să deschidem ușa spre Înalt!
-          Hai, drăguțul meu, hai!

MORALĂ: să-i învățăm pe copii să se roage, arătându-le care sunt foloasele și frumusețile ce ni le-aduce rugăciunea; să le fim exemple copiilor noștri, rugându-ne dimpreună cu ei. Rugăciunea limpezește mintea, înalță sufletul spre Dumnezeu, dând parcă aripi omului în urcușul ascetic al existenței sale pe pământ.
 NICOLETA ENCULESCU, București

duminică, 8 iunie 2014

AM ÎNVĂŢAT ŞI TOTUŞI...

Am învăţat că atunci când ai o problemă şi ai oameni de încredere împrejurul tău, poţi apela la ei, îi poţi ruga să te ajute. Oare am greşit, învăţând aceasta?
Am învăţat să am încredere în omul care-mi întinde firesc, demn, fără să aştepte de la mine ceva în schimb, o mână de ajutor. Oare am greşit, învăţând aceasta?
Am învăţat să-l / să-i respect pe cel / cei care mă ajută şi să încerc să-l / să-i ajut, la rându-mi, cu ce pot. Oare am greşit, învăţând aceasta?
Am învăţat să-l / să-i cuprind în sufletul meu pe cel / cei ce mă ajută fără să-mi ceară nimic în schimb. Oare am greşit, învăţând aceasta?
Am învăţat să mă rog pentru binele şi sănătatea celui / celor care mă ajută. Oare am greşit, învăţând aceasta?
Am învăţat să nu uit binele pe care mi l-a / l-au făcut semenul / semenii meu / mei şi să-l întorc cât de mult pot. Oare am greşit, învăţând aceasta?
Am învăţat că toţi suntem fraţi şi surori întru Hristos, iar pentru aceasta trebuie să ne iubim şi să ne ajutăm reciproc, fără reţineri. Oare am greşit, învăţând aceasta?
Am învăţat că Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne iubeşte şi ne cere iubire. Atât!  Iubire faţă de Dumnezeul ce te-a creat, iubire faţă da aproapele. Dacă ne-am iubi mai mult, n-ar mai exista atâtea certuri, războaie. Oare am greşit, învăţând acestea?
Am învăţat că atunci când iubeşti necondiţionat pe cineva, te jertfeşti pentru el, te reverşi deplin în sufletul său, iar el simte lucrul acesta şi-ţi va răspunde la fel. Oare am greşit, învăţând acestea?
Am învăţat că doar crezând cu adevărat, punându-ţi nădejdea în Cel ce a făcut Cerul şi Pământul şi rugându-te cu ardoare, vei trece peste obstacole, peste griji şi nevoi. Oare am greşit, învăţând acestea?
Am învăţat că viaţa este precum o tablă de şah, cu bune şi cu rele. Numai că în clipele acelea de încercare, Dumnezeu este cu tine, uneori chiar te poartă pe braţele Sale, salvându-te, adesea, de la pieire. Oare am greşit, învâţând acestea?
Am învăţat că, pe cale, mai dai şi de oameni ce-şi spun adesea "prieteni", dar care în realitate-ţi sunt duşmani, îţi vor răul, iar pentru aceasta să Îl rog pe Bunul Dumnezeu să-mi descopere adevărata faţă a firii umane, adâncul sufletului celui de lângă mine. Oare am greşit, învăţând acestea?

ŞI TOTUŞI...

Dacă noi, toţi dreptmăritorii creştini, am învăţat acestea, fiind fraţi şi surori întru Hristos, atunci de ce ne ascundem unii de alţii, când avem vreo problemă? De ce nu ne împărtăşim gândurile, unii altora? De ce nu avem încredere unii într-alţii? De ce nu (mai) avem răbdarea necesară pentru a (ne) asculta sfaturile? De ce nu ne cerem -reciproc- ajutorul? De ce ne amăgim şi îl / îi amăgim pe cel / cei de lângă noi, întorcându-le, la un moment dat, spatele, dând bir cu fugiţii sau prefăcându-ne că nu-i cunoaştem? De ce dezarmăm în faţa greutăţilor, refuzând comunicarea cu semenul / semenii noştri? Oare ce n-am învăţat totuşi de ne purtăm astfel???

sâmbătă, 7 iunie 2014

7 iunie 2014? O zi tristă, pentru mine, una dintre acele zile rele, cu amintiri nu tocmai plăcute, cu emoții pentru viitor și supărarea pe care am pricinuit-o celor din jur... :( ... Îmi cer iertare!
Din haosul zilei, s-au născut și câteva versuri... Sper să fie bine, până la urmă! Sper!


Dorință...


Cu brațe părintești să mă cuprinzi
Și-n triste dimineți să-mi vinzi
Iluzii, povestiri, povești,
În joacă să-mi trimiți doar bune vești...

Cu brațe părintești să m-ocrotești
Și-n ceas de sear-adâncă, mohorâtă,
Să-mi fii aproape, stea și lună,
Să mă răsfeți, să îmi zâmbești...

Cu brațe părintești să mă iubești
Și-n clipe de nesigur pas ori răzvrătire
Să îmi redai adevăratul drum – clipire,
Să nu mă uiți, să îmi zâmbești...

Cu brațe tari și părintești
Să mă primești, să mă hrănești
Și-n clipe de tristeți răvășitoare
Să mă înalți pe-o rază albă, rază-soare...

(Din creațiile mele. Nicoleta Enculescu, București, 07.06.2014)
____________
Cu un dor imens pentru tata, pe care nu-l pot uita. Sau - mai bine zis - nu pot uita cum și când a plecat de-aici, de pe pământ...
Mi-e dor de tati al meu, astăzi și ieri și... În toate zilele când mi-e mai greu îi simt – acut – lipsa... Aș vrea să fie lângă mine, să-l știu alături, dar nu-l mai pot avea așa... Doar în amintire... Lângă mine, la marile evenimente ale vieții (care or mai fi acelea, oare???), nu va mai fi și mă doare lucrul acesta :(( Nu l-am prea înțeles, însă era un reper stabil al existenței mele, precum farul ce luminează-n noapte pentru navele de pe-ntreg cuprinsul mării... Puternic, sigur. Era acolo, mă ajuta, mă sprijinea... Eram în siguranță și nu mi-era frică de NIMIC... Acum... Mi-e dor de tine, tati! Mi-e tare dor! Te rog, iartă-mi toate neascultările și supărările pe care ți le-am pricinuit, te rog să-mi ierți toate întristările și zilele negre pe care ți le-am dăruit!
- http://flacaraarzand.blogspot.ro/search/label/Odiseea%20unei%20operatii%20de%20indreptare%20a%20gleznei.%20Partea%20I
- http://flacaraarzand.blogspot.ro/search/label/Odiseea%20unei%20opera%C8%9Bii%20de%20%C3%AEndreptare%20a%20gleznei.%20Partea%20a%20II-a
- http://flacaraarzand.blogspot.ro/search/label/Odiseea%20unei%20opera%C8%9Bii%20de%20%C3%AEndreptare%20a%20gleznei.%20Partea%20a%20IV-a
- http://flacaraarzand.blogspot.ro/search/label/Odiseea%20unei%20operatii%20de%20indreptare%20a%20gleznei.%20Partea%20a%20V-a
______________
Tati, îți cer iertare! Poate că de-acolo, de sus, unde te-ai dus să te odihnești puțin, mă vezi, mă înțelegi...
Le cer iertare și celor pe care-i chinuiesc, pe care-i supăr... Nu vreau să fiu o povară pentru ei, chiar nu vreau și nu vreau să-i supăr! Sincer, nu vreau!

vineri, 6 iunie 2014



GÂNDURI DESPRE FAMILIA CREȘTIN-ORTODOXĂ



       Cine se mai gândește, oare, astăzi la ce este familia? Toți știm – cu siguranță – că ”familia este celula de bază a societății” și această definiție ne oprește a merge mai departe. Mai departe, unde? Mai departe, spre a înțelege – cu adevărat! – ce este familia, ce se întâmplă cu familia. Căci, mai ales în zilele noastre, familia (sau ceea ce reprezenta prin valorile sale tradiționale, odinioară) nu mai constituie idealul tinerilor. Sinceră să fiu, pe mine definiția de mai sus nu mă mulțumește, pentru că ea nu conține în cuprinsul său și latura spirituală. O găsesc rece și searbădă...
       Ce este familia? Ce este – mai exact – familia ortodoxă? Este ”mica Biserică” de-acasă, care se fundamentează pe rugăciune, pe credință, pe o viață în duhul lui Hristos. Cum? Prin respectarea poruncilor dumnezeiești, printr-o trăire vie, autentică, a vieții duhovnicești: citirea împreună a rugăciunilor, postire, spovedanie, împărtășanie. Și ce frumos este să vezi întreaga familie venind la biserică și ascultând Sfânta Liturghie, ba uneori chiar și împărtășindu-se!
       Familia presupune răbdare, din partea tuturor membrilor săi, înțelegere și bună sporire duhovnicească.
       Familia[1] este acel mijloc de mântuire fără de care majoritatea oamenilor nu ar putea trăi în curăţie.
       Pentru un ortodox, familia este o arcă a mântuirii, care îl fereşte pe om de păcate.
       Familia este cununa creaţiei[2], dar şi mediul în care omul începe să înţeleagă taina iubirii pământeşi a lui Dumnezeu, este dătătoarea de viaţă umană, arătând, astfel, conlucrarea ei cu Dumnezeu – Iubitorul de oameni, Care doreşte ca toţi oamenii născuţi pe Pământ să participe la bucuria sau fericirea Sa veşnică; familia este icoană şi arvună a iubirii Preasfintei Treimi, întrucât în ea omul trăieşte, mai întâi, taina filiaţiei, fraternităţii şi paternităţii sau bucuria de a fi copil, frate (soră) şi părinte.
       Când cei doi se unesc în căsătorie, ei nu mai sunt ceva pământesc, ci chipul lui Dumnezeu”.[3]
       Însușirile familiei creștine se desprind din învățătura Sfintei noastre Biserici despre căsătorie și acestea sunt:
-          dragostea și buna învoire dintre soți, căci numai în măsura în care domnesc pace și buna înțelegere există șansa ghidării copiilor către virtute;
-          curăția: soții să nu fie în apropiată înrudire trupească și sufletească;
-          sfințenia: familia trebuie să fie binecuvântată prin Taina Sfintei Cununii;
-          trăinicia, indisolubilitatea: căsătoria se face pentru toată viață, căci ”ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6), și iarăși: ”femeia să nu se despartă de bărbat. Iar dacă s-a despărțit, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul său; tot astfel, bărbatul să nu-și lase femeia” (I Corinteni 7:10-11).
-   Unitatea o creează puterea harului Duhului Sfânt (Matei 19:9) care se dă prin Sfânta Taină a Cununiei. De aceea, Mântuitorul, referindu-se atât la momentul creației, cât și la puterea Duhului Sfânt, a spus: ”Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă” (Matei 19:4-6).
În afară de moartea trupească, Sfânta Biserică îngăduie desfacerea legăturii dintre soți – divorțul – numai din pricini morale asemănătoare morții trupești, cum sunt: necredincioșia (adulterul) sau alte legături trupești neîngăduite[4];
-          Egalitatea. În familia creștină, femeia este soție și împreunălucrătoare cu bărbatul, în toate. Creștinismul a așezat femeia în toată vrednicia ei de ființă creată ”după chipul lui Dumnezeu”, precum spune Sfântul Apostol Pavel: ”Nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus” (Galateni 3:28). Astfel, creștinismul a arătat, pentru prima dată, că femeii i se cuvine aceeași prețuire ca și bărbatului;
-          familia are un caracter eclezial, fiind primul tip de biserică în care copilul vede lumina zilei și primește cele dintâi noțiuni religioase. De aici, însemnătatea atmosferei religioase în familie, pe care copilul o va respira încă din momentul concepției, părinții trebuind să-și privească fiii ca pe niște persoane chemate la desăvârșire, educându-i ”în învățătura și cercetarea Domnului” (Efeseni 7:1-4; I Corinteni 3:20-21);
-          comunicarea, care este cheia reușitei educației creștine, capacitatea de a primi și de a transmite reciproc informații, de a empatiza, de a te pune în locul celuilalt.
       Ingredientul esențial al comunicării, într-o familie, este acela de a-l asculta pe celălalt.
       Familia este, în concepția hrisostomică, o școală a deprinderii virtuților de către soți, mediul desăvârșirii creștine. La temelia vieții de comuniune, rădăcina existenței noastre sufletești trebuie să fie gândul curat, care este ”pricina tuturor bunătăților”[5].
       Calea spre desăvârșirea creștină, spre asemănarea cu Dumnezeu, este calea virtuților. Viața de familie trebuie să se conducă, de la început, după virtuțile creștine: credință, frica de Dumnezeu, înfrânarea, paza gândurilor, îngăduința necazurilor, nădejdea, blândețea, smerenia și nepătimirea.
       Pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, a fi virtuos înseamnă a trăi, prin viața aceasta, bunurile viitoare, a disprețui toate cele omenești, a te gândi, în fiecare clipă, la cele viitoare, a nu rămâne uimit de nimic din cele de aici, a ști că toate cele omenești sunt umbră și vis; înseamnă a fi nesimțitor față de lucrurile din viața aceasta, ce vatămă mântuirea sufletului, a trăi numai pentru cele duhovnicești și a le săvârși numai pe acelea.
       Viața de familie trebuie să fie o școală a deprinderii virtuților, o viață de post, milostenie, rugăciune. Pe calea săvârșirii virtuților, înțelegerea soților și pacea dau căsătoriei caracterul ei de loc al desăvârșirii, de cadru propriu lucrării mântuirii, și, în același timp, al prezenței duhovnicești a lui Dumnezeu, sub forma darurilor și harurilor. Ea este locul unei împreunălucrări, nu numai în ceea ce privește grija reciprocă, ce sunt datori soții să și-o acorde, ci și în privința relației lor cu Dumnezeu.
       Soții sunt împreunălucrători ai întrupării, în familia lor, a idealurilor creștine. Fiecare este pentru celălalt un educator și trebuie să caute să fie model prin cuvânt și faptă. Unul trebuie să învețe de la celălalt viața sfântă și fără de prihană. Soții trebuie să învețe frica de Dumnezeu, și atunci toate vor curge ca din izvor, iar casa lor va fi plină de mii de bunătăți[6].
       Familia înseamnă jertfă și sacrificiu, la modul în care ne dă pildă Mântuitorul Hristos, punându-și viața pentru turma Sa, pentru mântuirea neamului omenesc din păcat. Ea este o școală a smereniei și răbdării, un altar de jertfă, exercițiu deplin de tact și pedagogie.
       Soții trebuie să-și organizeze viața astfel încât să-și amintească totdeauna despre menirea omului, de binefacerile și viața veșnică, pentru că toate celelalte, tot ce se întâmplă în lume, este trecător, este tinerețea omenirii[7].
       A duce o viață creștină nu înseamnă doar a ocroti familia, ci a o întări și a dezvolta în ea iubirea dumnezeiască a soției față de soț, a soțului față de  soție și a ambilor față de copii. Căci spune Sfântul Apostol Pavel așa în Epistola I către Corinteni (7:3): ”Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea și femeia bărbatului”.
       Conform Sfintei Scripturi, o familie presupune ca cei doi să fie ”amândoi un trup” (Efeseni 5:31). Cu alte cuvinte, omul trebuie să își lărgească punctul său de vedere asupra vieții și să privească lumea și cu ochii soției, intereselor sale trebuie să le adauge și pe cele ale soției, bucuriilor sale trebuie să le adauge și pe cele ale soției etc..
       Soții trebuie să-și păstreze unul altuia credincioșia făgăduită în fața Altarului, să se ajute unul pe altul în chip desăvârșit și să lucreze împreună pentru cele trebuitoare ale vieții de zi cu zi, împărtășind, împreună, bucurii și necazuri; să trăiască în dreptate, curăție și cumpătare, să caute să se desăvârșească moral, duhovnicesc.
       Tinerii căsătoriți, deveniți, la un moment dat, părinți, trebuie să sădească în inima copilului lor începuturile credinței în Hristos, să i-o descopere ca plinătate a vieții, pregătindu-l pentru momentul prielnic când, ajungând la o anumită vârstă, să se simtă, în orice împrejurare, membru al Bisericii. Cum? Prin exemplu personal: mergând la biserică, împărtășindu-l – cât mai des – pe cel mic, împărtășindu-se chiar și ei, părinții, ridicând rugăciuni către Tronul Celui Preaînalt și al cărui Nume Sfânt este, însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, trăind după legea dumnezeiască, zi de zi.
       Soții sunt datori să se iubească și să se cinstească unul pe altul, căci ei ”nu mai sunt doi, ci un trup” (Matei 19:6). Sfântul Apostol Pavel spune: ”Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată; asemenea și femeia bărbatului” (I Corinteni 7:3).
       Soții sunt datori să-și împlinească, în unire, lipsurile, să-și desăvârșească însușirile și darurile și să lucreze pentru înălțarea morală a fiecăruia și pentru buna educație a copiilor lor, având drept călăuză poruncile creștine.
       Tinerii căsătoriți trebuie să înțeleagă căsătoria ca pe un mijloc pentru atingerea idealului suprem, care este dobândirea vieții veșnice[8].
       În felul acesta, viața creștină de familie va fi curată și sănătoasă, va fi școală de virtuți.

        Cei care se căsătoresc pentru ca prin dragostea lor să se sprijine unul pe celălalt pe calea mântuirii, au înțeles rostul Familiei. Atunci când iubești pe cineva, îi dorești mântuirea și faci tot ceea ce-ți stă în putere pentru a-l ajuta să parcurgă acest drum. De aceea, toți cei care vor să aibă parte de împlinire în familie, trebuie să caute a trăi sub binecuvântarea lui Dumnezeu.
       Familia conferă, prin structura sa, unitate și stabilitate întregii societăți. Când se va destrăma familia, și societatea se va destrăma. Nu trebuie să așteptăm, pasivi, acest lucru! Trebuie să veghem la păstrare valorilor religioase și morale ale familiei. În fața acestei lumi, cel mai important lucru este să Îl avem și pe Dumnezeu cu noi.
       Trăind în Hristos și prin Hristos, avându-L pe Dumnezeu cu ei, străduindu-se în lucrarea cea spre mântuire a sufletelor lor, fiecare membru al familiei este o rotiță ce înalță întreg edificiul pe Muntele Taborului, prin aceasta asemănându-se perfect cu monahii ce au privirea ațintită către Împărăția cea veșnică, cerească.

      (Fragmente din lucrarea mea de licență, ASCEZA FAMILIEI)



[1] Pr. Evgheni Şestun – Familia ortodoxă. Sfaturi, cuvinte de învăţătură, rugaciuni, Editura SOPHIA ŞI CARTEA ORTODOXĂ, Bucureşti, 2006, pag.19
[2] Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Cuvântare, 2010
[3] Ibidem
[4] Pr.prof.dr. Nicolae D. Necula – Familia azi. Probleme pastorale și sociale, în ”Glasul Bisericii”, revista Sfintei Mitropolii a Munteniei și Dobrogei, anul LVII, nr.9-12, septembrie-decembrie 2001, p.121
[5] Sf. Ioan Gură de Aur – Omilii la Facere I. Traducere, introducere, indici și note de Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1987 – OMILIA A XXVII-A, VII, p.61
[6] Sf. Ioan Gură de Aur – Comentariile sau explicarea Epistolei către Efeseni, traducere din limba greacă de Arhim.Theodosi Athanasiu, Egumenul Bisericii ”Sf. Spiridon”, după ediția de Oxonia din 1852, Iași, 1902, p.211
[7] Pr. Evgheni Șesun – Familia ortodoxă. Sfaturi, cuvinte de învățătură, rugăciuni, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Editura CARTEA ORTODOXĂ, București, 2006, pp.19, 20, 28
[8] Pr.Tiberiu Gh. Dârlea – Căsătoria și viața mistică, Editura LUMINA, București, 1995, p.173