Deși cu întârziere, totuși... LA MULȚI ANI, CURAJOȘI PARAȘUTIȘTI MILITARI!!! 

în fiecare zi de 10 a lunii IUNIE

       ...Două păsări mari, albe, precum gândurile unui copil, primăvara, se pregătesc să-și ia zborul spre infinitul necunoscut, spre-adânca nemurire...

       ...Două păsări mari, albe, precum gândurile unui copil, primăvara, își întind brațele și se desprind de pământ... Acolo, în Împărăția Cerurilor, ele își vor da mâna cu Soarele, își vor ciocni tâmplele de stele și-și vor cânta visurile în dimineți senine... Acolo, în Împărăția Cerurilor, ele se vor căsători cu NEMURIREA...

       ...Două păsări mari, albe, precum gândurile unui copil, primăvara...

       Dar ce vâd?!? Atenția îmi este reținută de ceva... straniu..., ceva... miraculos, ce numai în poveștile cu zâne se poate întâmpla: din corpul acelor păsări gigantice, mii de ”umbreluțe” argintii împânzesc cerul cu lumina lor..., farmecă vederea cu dansul lor nebunesc... Mii de ”umbreluțe” care, pe măsura scurgerii timpului, iau forme tot mai clare, tot mai precise, de... oameni... Atât!

       Da! Sunt EI, colegii mei, parașutiștii militari români: Dumitru, Gheorghe, Ion, Radu, Șerban, Vasile, Dănuț, Sorin, Constantin, Petre și... ”lista” ar putea continua... Nume clasice, nume de români...

       Da! Sunt EI, colegii mei, parașutiștii militari români!

       ...Și nemuritor va fi visul lor, și nemuritori vor fi ei înșiși, căci EI s-au născut din nemurire și-n nemurire se vor întoarce...

       ...Și nemuritori vor fi ei înșiși, și nemuritor le va fi gândul, visul lor, nemuritoare va fi ziua lor, ziua de 10 IUNIE a fiecărui an, când își sărbătoresc VICTORIA!... VICTORIA DE A FI, VICTORIA DE A-ȘI ÎMPLINI ASPIRAȚIILE, VICTORIA DE A FI EI ÎNȘIȘI!...

       În zi de fericită aniversare, gândul meu bun și frumos se-ndreaptă către EI, colegii mei! Foștii mei colegi. ”La mulți ani!” și, cum spunea cineva - chiar comandantul lor -, ”La mai tare!”.