Odiseea unei operatii de indreptare a gleznei. Partea a V-a...
Uffff!!!!
Trecui cu bine și de această nouă operație, care mi se făcu!!!... Cu
chiu, cu vai și cu plânsete, am trecut, în sfârșit! Cam de pe la vreo 12 și ceva (și jumătate) sunt în rezervă (o rezervă drăguță, seamănă cu o
cameră de motel - în genul camerelor de la "Casa Albă", din Costești,
județul Vâlcea!!! -).
Ce să
vă povestesc? O frică mare-mare, plâns, dar, până la urmă, liniște. Se
pare (Preacucernici Părinți Profesori, îmi cer iertare pentru puțina mea
credință din clipa de față! Știu că nu caracterizează un viitor
teolog... Dar... Să spunem că e din cauza... anesteziei, sau a durerii
de cap, care mă-ncearcă acum.. Încerc, eroic, să rezistș, pentru a posta. Îi mulțumesc colegei mele de rezervă, Elena Călin, pentru faptul că m-a
lăsat să-i folosesc laptopul!!! Căci până ajung eu acasă... Și, mai ales,
când mă gândesc la ce ma așteaptă!!!...: EXAMENUL DE LICENȚĂ!!!) că
rugăciunile (ale Părinților Profesori și ale domnilor Profesori, ale
bunilor mei colegi de facultate, ale mamei, ale prietenei mele -
Georgiana -și ale soțului său - Părintele Daniel Bărîcă -) și-au făcut
"efectul": Doamne-Doamne, Măicuța Domnului, Sfântul Nectarie au fost
prezenți în sala de operație, veghind la buna ei desfășurare și - de ce
nu?!? - chiar conducând mâna domnului doctor. Și, mai apoi, Puterea Împărtășaniei (vă mulțumesc, Preacucernice Părinte Constantin Preda!!!)!
Căci doar, împărtășindu-te, Îl primești pe Hristos întru tine, Trupul și Sângele Mântuitorului sunt totuna cu tine! Și, oadată ce L-ai primit
pe Hristos întru tine, aceasta îți dă - sau ar trebui să te facă să conștientizezi acest lucru! - putere, îți dă Viață!
Domnul
doctor iarăși a dat dovadă de înalt profesionalism (sună a ... "limbaj
de lemn", dar ăsta-i adevărul!) și de ... bun manager al echipei pe care
a condus-o (aceeași ca și la prima intervenție). M-am mai ales cu
câteva "fiare" care să-mi țină glezna dreaptă, dar și cu o substanță
care sper să-și facă treaba rapid! Și, dacă se poate, să înlocuiască
Osseorul!!! (Voi vedea lucrul acesta. Ar fi bine, totuși, să scap de
acest medicament, pentru că nu e tocmai plăcut!)
La
fel, domnul Nicu, domnul doctor anestezist Tudorache și doamna
anestezist (sau asistentă - din cuza îmbrăcăminții pe care o purta, nu
am reușit să identific cu precizie ce era...). În sfârșit, toți s-au
purtat frumos cu mine, m-au încurajat, m-au făcut să-mi depășesc,
oarecum, frica. Deși, temerea mare nu a dispărut... Oare voi mai putea merge? Sper să nu ajung la vorbele unui anumit medic, de la Spitalul ”Bagdasar-Arseni”!!!
Spune lumea
că am dormit în timpul operației, dar țin să-i contrazic (deși,
propriu-zis, nu țin minte decât că cineva m-a întors, de pe o parte, pe
spate, iar apoi, la sfârșit, nu știu când s-a terminat, știu că am fost
ridicată de pe masă și mutată pe targă și dusă în salon...), pentru că
aceleași dureri de coloană m-au ținut, mult timp, trează... Îmi pare rău
că ecranul monitorului, la care se uita domnul doctor, pentru o oarecare
verificare, nu l-am putut vedea și eu. Nu știu însă dacă aș fi rezistat
prea mult privind la ecran!!! Prin urmare, e mai bine - poate - că nu mi-am
putut vizualiza operația!!!... Tainic mister, însă: oare cum arată piciorul
meu, în interior?!?...
Operația
a trecut cu bine, acum durerile, sunt cam "mărișoare" și greu de
suportat (parcă, totuși, la prima operație, nu m-a durut atât de
tare!!!), dar cu ajutorul calmantelor sper să trec cu bine și de ele!
Doamne, ajută-mi, Te rog!
Frica
cea mare este acum cea indusă de vorbele domnului doctor ("trebuie sa
respectț recomandările mele", pentru că altfel nu știu ce se-ntâmplă cu
glezna mea, o porțiune cu zece centimetri deasupra gleznei nu știu ce va
avea de suferit sau... mă rog, ceva de genul acesta... N-am prea
înțeles bine... Oricum, ce mi-a spus domnul doctor, în condițiile
nerespectării, întocmai, a indicațiilor, e de rău, pentru că nu s-ar mai
putea face nimic...). Voi respecta recomandările domnului doctor. De
fapt, și până acum le-am cam respectat (mai puțin cu Osseorul, până nu m-a
certat doamna Georgiana, și pentru care îl iau
-i-am promis, iar promisiunile se cade a se ține, deși e foarte greu de
suportat medicamentul...), m-am străduit, în acest sens. Bine, recunosc
că, în anumite împrejurări, am mai uitat că am o gleznă operată, sau
chiar am neglijat acest aspect, datorită mai multor factori externi...
Cam asta este povestea noii mele operații. Dacă îmi voi mai aminti câte ceva, voi posta, cu siguranță, aici!
În încheiere (dar nu și în in ultimul rând!), vă mulțumesc, domnule
doctor, pentru tot ceea ce ați făcut și faceți pentru mine, pentru
arderea dumneavoastră pentru fiecare pacient! Vă mulțumesc
dumneavoastră, apoi echipei de medici cu care ați operat și colaborat,
personalului angajat al secției. Vă doresc, dumneavoastră și tuturor
celorlalți, multă putere de muncă, sănătate, pace și împlinirea tuturor
bunelor dumneavoastră doriri, bucurie binecuvântată!
Nu în ultimul rând, la mulțumesc Părinților Profesori, domnilor profesori,
colegilor (de la facultate și de la Grupul Școlar la care predau),
pentru aflarea mea în sufletele lor, pentru că mi-au fost și-mi sunt
alături, pentru că m-au ajutat când am avut nevoie de acest lucru, pentru
faptul că m-au înțeles! La mulțumesc pentru rugăciunile pe care le-au înălțat pentru mine.
Vă
mulțumesc, doamna Georgiana, vă mulțumesc pentru că existați și pentru
că existați și pentru mine! Sincer, nu stiu cum ar fi fost viața mea,
dacă nu v-aș fi cunoscut!!! Îi sunt recunoscătoare Bunului Dumnezeu
pentru faptul că v-a scos în calea mea, și asta exact în momentul în
care aveam nevoie de acest lucru: oameni buni, înțelegători, prieteni în
duh și în adevăr! Chiar dacă mă mai certați uneori - hmmmm!... Dar pe
bună dreptate, recunosc! -, umpleți sufletul meu de bucurie! Vă doresc
să vă păstrați tot timpul așa sufletul dumneavoastră cel mare! De fapt,
sunt sigură că aceasta se întâmplă chiar și fără urarea mea! Vă doresc
să aveți parte de multă sănătate, putere de muncă și eterne bucurii
binecuvântate! Plus bucurii aduse de reușita lui Anastasie la admiterea
în clasa a IX-a de liceu!!!
Vă mulțumesc, din suflet, Preacucernice Părinte Daniel Bărîcă!
P.S.
Se vede, de la geamul rezervei mele, o lună atât de clară, de frumoasă și luminoasă, atât de mare!!! Îmi pare rău că nu pot posta fotografiile
cu ea, însă, odată ajunsă acasă, mă voi grăbi să fac lucrul acesta!!!
- LUNA, ”AȘA SFÂNTĂ ȘI CLARĂ”...
- ”LUNĂ, TU, STĂPÂN-A” LUMII...:- LUNA, ”AȘA SFÂNTĂ ȘI CLARĂ”...
- Rezerva 21
- Înainte de cea de-a doua operație, din 1 iunie 2012:
- Aparat de aer condiționat:
- De-aici vine lumina, seara... Totuși, stingerea se dă la ora 22!!!...
- Minunata baie! E frumoasă, însă cam periculoasă, cu gresia asta! Eu am alunecat de două ori, aici, și, ca să nu cad, m-am sprijinit în piciorul bolnav, deși nu aveam voie... Ar trebuie regândită o altă variantă, pentru pardoseala din baie, fără gresie!
- Așa ceva nu am văzut decât în camerele de hotel!!!
- După operația din 1 iunie 2012... :
Sper să fie bine, de-abia aștept să pot merge, să citesc cărți la B.C.U. (Biblioteca Centrală Universitară), să merg la școală, ca să predau!!! Câteodată disper, înnebunindu-i pe cei din jurul meu, însă... rugăciunea și speranța spre mai bine mă ridică din genune și fum! Sper ca persoanele pe care reușesc să le mâhnesc în felul acesta să înțeleagă și să mă ierte!
Îmi doresc, de asemenea, să-mi iau examenul de licență și să fiu admisă la master, pe locurile bugetate! Îmi doresc să pot participa, în septembrie, de prăznuirea Sfinților Părinți Ioachim și Ana, la Concursul Național de Toacă de la Măldărești, să simt cum vibrează acel lemn sfânt, ce-ți înalță sufletul la Cer, să aud cântecul care sfințește!... Până atunci, nu-mi rămâne decât să ascult, să învăț și să mă rog. De fapt, să combin cele ale Martei și Mariei, fapta bună cu rugăciunea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu