Lumină și Cuvânt

"Lumina strălucește în întuneric și întunericul nu o va cuprinde!"

Slova e întâi născut-a Rodului Cuvântului. Și întru început a fost Cuvântul! Cuvântul este Dumnezeu, iar Roada Lui: Iisus Hristos. Noi, după legile firii, nu suntem decât mlădițele Rodului Celui Viu. Și VIE va fi viața noastră, dacă vom crede, vom nădăjdui. Fie ca Lumina să ne inunde ființa, fie ca noi să fim adevăratele mlădițe vestitoare și har(n)ice ale lui Iisus. Iar dimpreună cu omul smerit, să răzbată, din sufletul nostru, rugaciunea: "Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feței Tale, ca într-însa să vedem Lumina cea neapropiată. Îndreptează pașii noștri
spre lucrarea porumcilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților Tăi. Amin."

Suntem, așadar, datori, ca dreptmăritori și buni creștini, să păzim poruncile Bisericii, să ne împărtășim cu Sfintele, Preacuratele și Înfricoșătoarele lui Hristos Taine, să luăm parte la lucrarea mântuitoare și să fim LUMINĂTORII (LAMAPADEFORII) cei dintru vecie ai acestui Pământ.

Trebuie să fim plini de iubire față de oameni, față de semeni, să fim plini de jertfelnicie, plini de duhovnicie față de cei din jurul nostru, să fim oameni duhovnicești, înduhovniciți și smeriți, să nu ne dăm prea mult după interesele personale, materiale, de plăcere, trecătoare. 

"Trebuie să ducem o viață spirituală, o viață de sfințenie adevărată, căci cel ce se ridică la o imitare a lui Hristos, a dezinteresului personal, a iubirii față de alții, se ridică la sfințenie" [1] .

---

[1] Preot Dumitru Stăniloae, Despre mântuire, în Duhovnici români în dialog cu tinerii, Editura Bizantină, București, 1997, p.20