Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

joi, 1 decembrie 2011

Pentru clasa a VIII-a

1. Scrie o compunere de 2-3 pagini, in care sa caracterizezi personajul principal dintr-un ROMAN, pe baza fragmentelor studiate la scoala.

- Caracterizarea personajului principal Vitoria Lipan al romanului "Baltagul" de Mihail Sadoveanu

Personajul principal al acestui roman este Vitoria Lipan, o munteanca din zona Dornelor, urmarita in actiune (drumul parcurs de ea pentru descoperirea sotului disparut).
Criticul literar Perpessicius apreaciaza ca ""Baltagul" este romanul unui suflet de munteanca".
Titlul romanului ar putea sugera, intr-un sens, traiectoria pe care o parcurge personajul, inasprirea vietii ei, accentuarea hotararii acesteia de a face dreptate.
Existenta locuitorilor din acea zona era zbuciumata si fara sa se intample aceasta crima: chiar din legenga de la inceput, aflam ca Dumnezeu ii daruise cu mai putin decat pe altii (isi castigau existenta cu toporul ori cu cata).
Portretul fizic este facut in mod direct de catre autor, in cateva linii, asociind frumusetea exterioara cu cea launtrica: "ochii caprui, aprigi si inca tineri erau dusi departe", in ei se rasfrangea "lumina castanie a parului".
Tot din descrierea autorului putem deduce varsta personajului: "Era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani", iar "din cei sapte copii pe care-i avusesera, ramasesera numai doi: Gheorghita si Minodora", ajunsi si ei la varsta casatoriei.
Sadoveanu surprinde in Vitoria Lipan misterul feminin, farmecul specific fiecareia: "Ea era deasupra tuturora; avea (...) o putere si-o taina pe care Lipan nu era in stare sa le dezlege. Venea la dansa ca la apa cea buna".
Prenumele eroinei (Vitoria) sugereaza biruinta, faptul ca era apriga, ca nu se dadea batuta sau invinsa niciodata: "Si cu sotul ei se dovedise asa si, chiar daca acesta o batea, nu se temea, facandu-l pe el sa regrete apoi".
Portretul moral al personajului este prezentat atat direct, cat si indirect, in complexitatea si evolutia lui. Uneori, cu finetea si discretia notatiei, autorul sugereaza puternicele trairi sufletesti ale personajului: "Deodata, i se imbujorasera obrajii si-i luceau ochii - acolo, jos, in rapa, se aflau ramasitele barbatului ei iubit".
Astfel, Sadoveanu o infatiseaza ca pe o femeie harnica, torcand si aducand de la campie provizii pe care, la munte, nu le putea gasi: "Aducea faina de papusoi si legume in desagi, pe cinci caluti, pe cel din frunte calarea ea barbateste".
Inca din prezentarea fizicului, autorul reda framantarile personajului, cauzate de intarzierea peste obicei a sotului: "Fusul se invartea harnic, dar singur".
Prin calitatile ei, Vitoria este demna de Nechifor, care era cel mai vestit si cunoscut cioban din zona. Actiunile ei sunt gradate, gandite, atat inainte de a porni in cautarea sotului, cat si dupa aceea: ii cere intai sfat preotului, apoi merge la vrajitoare, anunta autoritatile, adaptandu-si stilul la fiecare si se dedubleaza, pentru a-si atinge scopul. Comportamentul ei cuprinde o filosofie de viata, echilibru si masura.
Incepe sa-i evite pe oameni, cand vede ca sotul ei intarzie prea mult, considerand ca este numai durerea ei si ca nimeni nu poate intelege ce simte ea: "Inainte de a merge la preot, se duse la carciuma sa ia o sticla de rachiu pentru aceasta, dar intra pe usa din spate pentru a scapa de iscodelile oamenilor".
In drumul ei, cand se intalneste cu alaiul unei nunti si al unui botez, lasa deoparte supararea ei, "facand frumoasa urare miresei"si daruind micutului un banut, asa cum se proceda.
Preotului ii vorbeste despre dragostea ei statornica, despre Lipan, pe care-l cunoaste precum ii stii numele si in care are incredere: "Poate zabovi o zi ori doua cu lautari si cu petreceri, ca un barbat ce se afla; insa dupa aceea vine la salasul lui. Stie ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urata".
Ca orice personaj de roman, Vitoria este urmarita in evolutie. Ea stie ca nu-l va gasi in viata pe sotul sau, dar il cauta ca sa-l ingroape crestineste si pentru ca simte ca-si pastreaza tineretea, rememorandu-si viata.
Criticul literar Zaharia Sangeorzan considera ca Vitoria traieste retrospectiv taina iubirii.
Intreaga strategie de cautare a sotului se desfasoara prin asocierea semnelor vremii cu starile sufletesti ale personajelor. Ea ajunge sa descifreze semnele naturii, traind in comuniune cu natura: cantatul cocosului pe prag, cu fata spre poarta, ii intareste convingerea ca barbatul ei s-a dus dintre cei vii; vantul venit la la nord ii da fiori reci, ca o veste proasta.
Din momentul in care este sigura ca barbatul ei este mort, Vitoria Lipan se dedubleaza, ca toti eroii clasici: incearca sa se comporte normal cu oamenii, parand aceeasi la exterior, dar in interior supararea ei creste, gandind cum sa-i pedepseasca pe cei care i-au facut rau. Gheorghita observa schimbarea mamei: "Se uita numai cu suparare si i-au crescut tepi de aricioaica".
Vitoria dovedeste o intuitie ascutita, observand mai atent oamenii de cand se abatuse necazul asupra ei. Astfel, observa ca Gheorghita porneste cam temator la drum, semn ca era inca un copil si incearca sa-l maturizeze: "Nu te uita urat, Gheorghita, ca pentru tine de-acu inainte incepe a rasari soarele. Intelege ca jucariile au stat, de-acu trebuie sa te arati barbat".
Isi cearta fata care da semne de indepartare de traditii, purtand coc si dansand "valt", si chiar o ameninta ca "ii leaga un bolovan de gat si o arunca in apa Tarcaului".
Vitoria Lipan este un personaj complex, surprins in actiune, respectand traditiile, dovedind spirit gospodaresc ca orice femeie de la tara, dar si calitati de detectiv, incat romanul "Baltagul" capata si o tenta de aventura.
pe cat de conservatoare se arata in pastrarea obiceiurilor, asa cum rezulta si din dialogul cu Minodora, pe atat de repede se adapteaza la psihologia oamenilor de care depinde descoperirea adevarului: umbla "intre rasaritul si asfintitul soarelui si numai pe langa oameni", nu noaptea si nici in singuratate, cum se intampla cu sotul ei; ii cere negustorului bani marunti, pe care ii pastreaza intr-un colt de naframa, ca sa-i aiba la indemana si sa cumpere raspunsurile oamenilor.
Munteanca ii uluieste pe cei din jurul sau prin insusirile ei deosebite si, de aceea, celelalte personaje isi exprima punctul de vedere, evidentiindu-i calitatile sau generalizandu-le. Astfel, Gheorghita isi pune un semn de intrebare: "Mama asta cunoaste gandurile oamenilor, trebuie sa fie fermecata...". Ea realizeaza magistral scena demascarii vinovatilor.
La randul lui, Calistrat Bogza este la fel de uluit de exactitatea cu care Vitoria a reconstituit totul, ca in momentul mortii sa recunoasca: "Si sa se stie ca a fost intocmai cum a aratat sotia mortului". De aici, rezulta ca ea savarseste ceea ce isi propune, gasirea ucigasilor, a locului crimei, pedepsirea raufacatorilor.
Vitoria ii face sotului ei o inmormantare asa cum se obisnuieste, apoi se intoarce acasa, ca sa-si continue viata, cu inima impacata ca si-a facut datoria fata de Nechifor Lipan, sa-si creasca copiii si sa aiba grija de gospodarie, hotarata sa o duca si pe Minodora la mormantul tatalui ei.
In concluzie, putem spune ca Vitoria Lipan "este (...) o expresie severa a mediului alpin, personaj reprezentativ, la care trasaturile fizice si etice au ceva din taria locuitorilor" (Constantin Ciopraga).
------------------------------------------------------------------------
2. Pornind de la unul din romanele studiate, realizeaza o compozitie, de 2-3 pagini, in care sa prezinti caracteristicile acestei specii literare.

Romanul este o specie literara a genului epic, in proza, de cea mai mare intindere, cu actiune complicata, desfasurata intr-un timp indelungat, in locuri diferite, cu multe personaje, atat principale, cat si secundare sau episodice, apartindnd tuturor categoriilor sociale, urmarite in evolutie, incat repreazinta o fresca a societatii pe care o infatiseaza.
"Baltagul" este un roman inspirat din balada populara "Miorita", asa cum arata si motto-ul, si actiunea, incat critica literara considera ca ""Baltagul" este partea nescrisa a "Mioritei""(Vladimir Streinu) sau ca ""Baltagul" e o "Miorita" in dimensiuni mari" (George Calinescu).
Romanul a fost publicat in 1930, dupa o perioada de lucru scurta, ceea ce dovedeste ca autorul cunostea foarte bine sufletul taranului roman, caci, asa cum ne amintim, dupa mama el era taran si a inchinat numeroase opere memoriei acesteia.
Ca in orice opera epica, si aici autorul isi exprima indirect sentimentele, cu ajutorul actiunii si al personjelor. Astfel, romanul are ca personaj principal o femeie simpla, de la tara, dar care reuseste, prin calitatile ei, sa fale adevarul despre disparitia sotului, inaintea autoritatilor. De aici, deducem ca Sadoveanu admira calitatile poporului roman, in general, si pe cele ale oamenilor de la munte, care traiesc o existenta aspra, in special. Admiratie care se impletestecu compasiunea fata de acestia, caci, in mai multe pagini din roman, gasim referiri la ocupatiile lor primejdioase (pastoritul, taiatul lemnelor), ca si la viata femeilor din acea zona, carora "le era dat sa ramana vaduve inainte de vreme".
Sadoveanu isi inzestreaza personajul principal cu numeroase calitati pentru a putea reinstala ordinea, traditia si legea in acel colt indepartat.
"Baltagul" nu este un roman foarte intins. Are numai saisprezece capitole, numerotate cu cifre romane. Scopul autorului a fost acela de a aduce in fata cititorului frumusetea morala a femeii romance, dezvoltand motivul maicutei batrane din "Miorita", care-l cauta pe cel disparut. Deci, spre deosebire de alte romane, "Baltagul" are o actiune simpla, redusa la cautarea ciobanului disparut. Apar toate momentele subiectului, dupa cum urmeaza: in partea I (capitolele I - VI), predomina caracterul expozitiv, prezentandu-se o comunitate dintr-un sat de munte, cu situarea, in prim-plan, a familiei Lipan. Se insista asupra chipului Vitoriei, a evenimentului care provoaca nelinistea ei si a portretului initial al eroinei.
In partea a II-a (capitolele VII - XIII), apare caracterul dinamic al actiunii simple, lineare (cautarea lui Nechifor Lipan), descrierea datinilor si a obiceiurilor din satele de munte.
In partea a III-a (capitolele XIV - XVI), cu caracter dramatic, aflam descoperirea si pedepsirea ucigasilor, ca si inddeplinirea datinei (ritualul de inmormantare a sotului ucis).
Actiunea incepe la Magura Tarcaului (in Moldova), infatisand-o pe Vitoria Lipan stand pe prispa si gandind la sotul care plecase toamna la targ si nu se mai intorsese, desi trecusera peste saptezeci de zile.
Vitoria le face o vizita preotului si vrajitoarei, gandind ca va afla ceva sau va fi ajutata in vreun fel, dar nu obtine nimic. Ea este indemnata sa mearga la Manastirile Bistrita si Piatra-Neamt, unde isi da seama ca barbatul este mort.
Face rost de bani si pleaca in cautarea sotului, Nechifor Lipan, la Dorna, Bicaz si Calugareni. In drum, la Dorna, intalneste alaiul unui botez, iar la Cruci da de o nunta.
Trece prin Vatra Dornei spre Brosteni, Borca, Sabasa si Suha, insotita de fiul sau, Gheorghita.
Din prezentarea actiunii, observam ca aceasta se desfasoara in locuri diferite din Moldova si dureaza trei anotimpuri.
Sadoveanu, un mare poet in proza al naturii, prezinta starile sufletesti ale personajelor in ton cu aspectele din natura, alternand descrierea, monologul si dialogul cu naratiunea.
Vitoria este cuprinsa de ganduri negre, toamna, cand natura este mohorata. Ea descopera adevarul primavara, cand toata natura renaste ca si ea, si hotaraste sa-si continue viata, preluand si grijile sotului.
Ca in orice roman, si in "Baltagul" apar multe personaje, reprezentand toate categoriile sociale, incat opera respectiva devine o fresca sociala.
Deoarece actiunea este inspirata din "Miorita", cele mai multe personaje provin din lumea oierilor: Nechifor Lipan, sotia lui, Vitoria, Gheorghita, fiul lor, care deprinde tainele oieritului, baciul Alexa, cei doi ciobani ucigasi - Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Alaturi de acestia, apar reprezentantii bisericii (preotul Daniil, parintele Visarion, dascalul Andrei, maicutele de la Manastirea Bistrita), negustorii (David, carciumarii Iacov si domnul Toma, mos Pricop), vrajitoarea Maranda si fiica Vitoriei, Minodora, care-si face educatia la manastire.
Vitoria Lipan este personajul principal, care, prin actiunile ei, sustine firul naratiunii romanului.
Nechifor Lipan este si el un personaj principal, chiar daca nu este implicat in actiune, deoarece el este evocat de la inceputul pana la sfarsitul romanului de catre toate personajele.
Gheorghita este personaj secundar, insotindu-si mama in descoperirea adevarului.
Numeroase personaje episodice apar pentru a pune in evidenta calitatile personajului principal (cei doi ucigasi, negustorii, argatii, mos Pricop etc.) si chiar personajele colective (participantii la botez si la nunta). Aceste personaje sunt impartite in pozitive si negative.
In concluzie, putem spune ca "Baltagul" este un roman receptat diferit in timp: social, impletit cu unul de familie, cu interferente de bildungsroman (roman al formarii); monografic, oglinda a unei lumi inconfundabile; mitic, preluand si dezvoltand motivele principale din "Miorita"; initiatic, surprinzand transformarea launtrica a personajelor; politist (de aventura), criminalii fiind descoperiti si pedepsiti.
_________________________________________________________

3. Explica, in 2-3 pagini, titlul unui roman studiat.

Titlul romanului "Baltagul" este scurt, fiind alcatuit dintr-un substantiv comun, la singular, care denumeste un "topor cu coada lunga, intrebuintat si ca arma", prezent in toate momentele importante ale actiunii.
Cand Vitoria Lipan, eroina romanului, hotaraste sa plece in cautarea sotului disparut, ea ii comanda fierarului un astfel de obiect, pe care i-l da, apoi, spre sfintire, preotului Danila. Ei ii trebuie aceasta arma (ca si pusca pe care o luase), caci constatase ca fiul ei, Gheorghita, este inca un copil:
"- Intelege ca jucariile au stat. De-acu trebuie sa te arati barbat, il sfatuieste ea."
Referiri la baltag se fac si in momentul culminant al actiunii, cand Vitoria gaseste osemintele sotului ei intr-o prapastie, situata intre localitatile Suha si Sabasa. Aici, ea (ca si autoritatile, mai tarziu) constata ca decesul acestuia fusese provocat de o lovitura de baltag, pe care a primit-o in cap, miseleste, probabil la lasarea noptii, intr-un loc pustiu.
Tot concret apare acest obiect in deznodamantul romanului. Vitoria nu isi gaseste linistea pana cand nu ii demasca pe ucigasi, invitandu-i la praznic pe cei doi banuiti: Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Aici, eroina se preface ca vorbeste cu mortul sau singura, afirmand ca pe baltagul unuia dintre cei doi se afla sange, semn ca acela i-a rapus barbatul. Aceasta insinuare are efectul scontat, caci ucigasul se demasca si, in culmea disperarii, vrea sa loveasca din nou cu baltagul, insa Gheorghita, cu ajutorul cainelui, ii vine de hac.
Ca orice roman, "Baltagul" este o fresca sociala, o monografie a satului romanesc de munte, de la inceputul secolului al XX-lea. In acest context, semnificatiile titlului sunt numeroase, depasind sensul propriu si ajungand la numeroase sensuri figurate, capatand, deci, valoare de simbol. Pentru zona geografica surprinsa de autor, baltagul (numit si "topor") este unealta cu care barbatii isi castiga existenta, in afara oieritului.
Riscurile ocupatiei de oier pot fi redate si ele de unul din sensurile figurate ale substantivului "baltag". Autorul ne lasa sa intelegem ca multi isi pierd viata, in conditii misterioase, asa cum se va intampla si cu Nechifor Lipan, afirmand: "Multe femei raman vaduve inainte de vreme".
Si existenta femeilor din acea zona este dura, ca o lupta continua cu viata, asa cum poate simboliza termenul "baltag". Ele au grija de casa si de copii in lipsa sotilor.
Din momentul in care este sigura ca barbatul i-a fost ucis si jefuit, Vitoria se dedubleaza, adica la exterior pastreaza aparentele, constienta ca, daca s-ar plange, le-ar da satisfactie dusmanilor, dar in interior devine alta, iar aceasta latura a ei dovedeste ca s-a inasprit. Cand ramane singura, este coplesita de suparare, pusa pe cearta, nemultumita si indarjita ca ascutisul unui baltag, asa cum observa chiar fiul ei, Gheorghita, cand afirma: "Mamei i-au crescut tepi de aricioaica". Ea a fost, dintotdeauna, o femeie puternica si apriga, ce-si infrunta barbatul.
De cand este sigura de moartea barbatului sau, Vitoria devine mai indarjita, nelasand rezolvarea situatiei privind disparitia acestuia in seama autoritatilor, ci incercand pe cont propriu sa afle adevarul. La praznic, ea il tot impunge cu vorbe pe Calistrat Bogza, incat acesta isi pierde cumpatul, devine violent si, in felul acesta, se da de gol: "Asculta, femeie, mormai cu manie Bogza, de ce tot ma fierbi si ma intepi atat? Ai ceva de spus, spune!".
Viata si asa dura a Vitoriei, care statea mai mult singura, luptandu-se cu gandurile, a devenit mai aspra de cand i-a disparut sotul: are cosmaruri, isi impune singura un post negru de douasprezece saptamani, din care iese mai indarjita contra oamenilor care i-au stricat caminul, pe care-l durase mai bine de douazeci de ani.
Asprimea personajului principal creste, pe fundalul supararii produse de disparitia sotului, contra fiicei sale, care vrea sa rupa traditia: "Iti arat eu coc, valt si bluza, arde-te para focului sa te arda! Nici eu, nici bunica-ta, nici bunica-mea n-am stiut de acestea si in legea noastra trebuie sa traiesti si tu. Altfel iti leg o piatra de gat si te dau in Tarcau!".
Taisul baltagului se poate asocia si cu mintea ascutita a Vitoriei, care se comporta ca "un Hamlet feminin", banuind, cercetand, descoperind o crima privita de autoritati ca oricare alta, dar care ei ii schimba existenta. In toate actiunile, ea dovedeste tarie de caracter si nu se da batuta pana nu rezolva tot ce si-a propus.
Observam ca cele mai multe din sensurile figurate ale titlului se regasesc in portretul personajului principal feminin, Vitoria Lipan, deoarce, asa cum observa unii critici literari, ""Baltagul" este romanului unui suflet de munteanca".
_____________________________________________________

4. Prezinta, intr-o compunere de mazimum doua pagini, momentele subiectului unui roman studiat.

"Baltagul" este un roman, o specie literara epica,si, ca atare, are un subiect bine conturat. Acest roman isi propune sa prezinte, in amanunt, drumul parcurs de o nevasta de oier din Muntii Dornei, pentru descoperirea adevarului privind disparitia sotului ei.
In toate romanele, expozitiunea este mai ampla, deoarece actiunea este mai complicata, petrecuta in locuri diferite, intr-un timp indelungat si antreneaza multe personaje.
Personajul principal este Vitoria Lipan, prezentata inca de la inceput, torcand pe prispa casei din Magura Tarcaului, prilej pentru ea de a putea gandi in voie la intarzierea neasteptata a sotului (Nechifor Lipan), plecat la Dorna, la inceputul toamnei, pentru a vinde oi: "Fusul se invartea harnic, dar sigur".
Gandurile negre care o stapanesc de multa vreme, ca si cosmarurile in care Nechifor Lipan aparea frecvent trecand calare o apa neagra, cu spatele catre ea, reflecta intriga romanului: barbatul ei intarziase de mai multe ori, dar niciodata asa de mult ca acum (peste saptezeci de zile).
Femeia a cerut sfatul preotului, apoi al vrajitoarei din sat si chiar a mers la Manastirea "Bistrita", incercand sa afle dezlegarea obsesiei ca barbatul ei a murit.
Dupa drumul la manastire, cand a avut senzatia ca icoana Maicii Domnului plange, ea a decis sa plece in cautarea celui disparut.
Desfasurarea actiunii este mai simpla decat in alte romane si poate fi impartita in patru mari secvente: asteptarea sotului, reconstituirea drumului acestuia, descoperirea osemintelor lui Nechifor Lipan intr-o prapastie, inmormantarea crestineasca si descoperirea adevarului, implicit pedepsirea ucigasilor.
Desi nu plecase niciodata la un drum atat de lung, Vitoria Lipan a gandit toate amanuntele acestuia, incat a devansat autoritatile in gasirea faptasilor. Si-a facut rost de bani de drum, vanzand produse domnului David, a cerut sa i se faca un baltag pentru Gheorghita, a mers la subprefect sa anunte disparitia sotului, dar nu a asteptat ca autoritatile sa-i rezolve problema. A pornit la drum, voiniceste, urmand traseul sotului, pana cand l-a descoperit pe cainele acestuia (Lupu), care a condus-o imediat la locul crimei.
Descoperirea cadavrului reprezinta punctul culminant al actiunii.
Deznodamantul este amplu, ca in multe romane. Femeia organizeaza inmormantarea si conduce cu abilitate discutia in timpul praznicului, pana cand ucigasii se demasca.
Cei doi ucigasi (Calistrat Bogza si Ilie Cutui) sunt pedepsiti (unul platind chiar cu viata, Calistrat Bogza, celalalt fiind inchis).
Femeia decide sa se intoarca acasa, pentru a relua treburile de unde le lasase, hotarata sa o aduca si pe Minodora sa vada locul unde a murit si se afla inmormantat parintele ei: "La patruzeci de zile, vom fi iar aici si vom ruga pe domnu Toma si pe parintele sa ne-ajute a implini datoria de patruzeci de zile. Atuncea om face praznic mai bun, cu carne de miel de la turma cea noua. Om aduce atuncea de la Manastirea Varaticului si pe sora-ta Minodora, ca sa cunoasca mormantul. S-apoi, dupa aceea, ne-om intoarce iar la Magura, ca sa luam de coada toate cate-am lasat".

Niciun comentariu: