Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

luni, 5 decembrie 2011

"Miorita"

1. Comenteaza, in 2-3 pagini, o balada populara studiata.

In "Istoria literaturii romane", criticul si istoricul literar George Calinescu a afirmat ca la baza literaturii noastre stau patru mituri: mitul existentei pastorale a poporului roman ("Miorita"); mitul estetic, conform caruia creatia, inclusiv cea artistica, trebuie sa aiba drept fundament o jertfa ("Monastirea Argesului"); formarea poporului roman din romani si daci (prezentata figurat in "Traian si Dochia"); mitul erotic ("Zburatorul").
Balada populara "Miorita" a fost culeasa de Alecu Russo din Muntii Vrancei, in 1850, si data spre publicare lui Vasile Alecsandri, care a inclus-o in "Poezii poporale ale romanilor", in 1852.
Desi are mai bine de 150 de de ani vechime, ea circula si astazi, in peste 1400 de variante, atat ca balada populara, cat si ca bocet, cantec de leagan si colind, pe intreg cuprinsul tarii.
Textul publicat de Alecsandri este cel mai cunoscut, fiind citat si in manualele scolare.
Balada populara este o specie a genului epic, in versuri negrupate in strofe, de mare intindere, cu o actiune simpla, lineara, menita sa aduca in prim-plan personajele, putine, dar prezentate in antiteza.
In cazul "Mioritei", actiunea se desfasoara
"Pe un picior de plai,
Pe-o gura de rai", asadar intr-un spatiu fantastic si, in acelasi timp, feeric, cuvantul "rai" insemnand "paradis".
Momentul este unul atemporal. Un vesnic prezent, expresie a transhumantei (procesul de migratie a turmelor de oi, insotite de stapanii lor, spre ses, o data cu sosirea toamnei, si inapoi la munte, primavara), asa cum rezulta din verbul la modul indicativ, timpul prezent "se cobor" si din interjectia verbala "iata".
Continutul (subiectul) este simplu: trei ciobani, reprezentand cele trei mari provincii romanesti (Moldova, Tara Romaneasca si Ardealul) si-au unit turmele pentru a ierna la campie. Doi dintre ei (ungureanul si vranceanul) devin invidiosi pe moldovean si se hotarasc sa-l omoare, pe la apusul soarelui. Se intampla, insa, ceva neasteptat: intre oile moldoveanului se afla una nazdravana, cu puteri fantastice, care afla de existenta complotului si i-l dezvaluie stapanului. Ea s-a manifestat deosebit timp de trei zile (a behait, s-a agitat, nu a mancat), pentru a atrage atentia stapanului si a-i putea expune pericolul ce il pandea.
Intre cioban si oaie are loc un dialog plin de afectiune, presarat cu numeroase diminutive, semn ca, pentru ea, stapanul este unicul cioban din lume, iar pentru el, ea este familia lui:
"-Miorita laie,
Laie, bucalaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ti mai tace!
Ori iarba nu-ti place
Ori esti bolnavioara,
Draguta mioara?
-Dragutule bace,
Da-ti oile-ncoace
La negru zavoi,
Ca-i iarba de noi
Si umbra de voi.
Stapane, stapane,
Iti cheama si-un cane,
Cel mai barbatesc
Si cel mai fratesc...".
Afland de posibilitatea mortii, ciobanul moldovean adopta o atitudine demna, senina, facandu-si, liric, testamentul.
Desi balada este o specie literara a genului epic, partea cea mai intinsa din "Miorita" (aproximativ 80 de versuri din cele 123) este una lirica, din care se deduc trasaturile sufletesti ale romanului. Aceasta parte a baladei este de o mare frumusete si cuprinde urmatoarele motive: testamentul, alegoria moarte-nunta, maicuta batrana cautandu-si fiul.
In testament, ciobanul lasa cu limba de moarte sa fie ingropat in universul sau familiar, dand glas comuniunii omului din popor cu natura:
"Ca sa ma ingroape
Aice, pe-aproape,
In strunga de oi,
Sa fiu tot cu voi;
In dosul stanii,
Sa-mi aud canii;
Aste sa le spui
Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieras de os,
Mult zice duios!
Fluieras de soc,
Mult zice cu foc!
Vantul cand a bate
Prin ele-a razbate
S-oile s-or strange
Pe mine m-or plange
Cu lacrimi de sange!".
Din continutul versurilor aflam conceptia romanului despre moarte: aceasta nu este decat o continuare a vietii, intr-un alt loc.
Ciobanul se arata cunoscator al traditiilor si obiceiurilor: celui care a murit fara a intra in randul lumii (nelumit, nenuntit) i se organizeaza o inmormantare ca o nunta. De aceea, mesajul lui catre toti cei care vor intreba de el este:
"Sa le spui curat
Ca m-am insurat!".
Prezentarea ceremonialului nuptial apare, insa, inversat, la o lectura atenta: nunta nu este altceva decat alegoria mortii. Ciobanul se insoara "cu-a lumii mireasa", nimeni alta decat moartea; la nunta lui a cazut o stea (simbolul mortii), iar prezenta simultana a celor doua corpuri cosmice sugereaza apocalipsa:
"Soarele si luna
Mi-au tinut cununa,
Brazi si paltinasi
I-am avut nuntasi.
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Pasarele mii
Si stele faclii!".
Tot in partea testamentara apar doua portrete, de o mare frumusete morala: al fiului, realizat de mama, si al mamei, creionat de fiu.
Cele doua portrete prezinta idealurile de frumusete masculina (fiul) si de dragoste materna (mama), asadar sunt tipice:
Fiul:
"-Cine-a cunoscut
Cine mi-a vazut
Mandru ciobanel,
Tras printr-un inel?
Fetisoara lui,
Spuma laptelui;
Mustacioara lui,
Spicul graului;
Perisorul lui,
Pana corbului;
Ochisorii lui,
Mura campului!".
Mama:
"Maicuta batrana
Cu braul de lana,
Din ochi lacrimand,
Pe camp alegand,
Pe toti intreband
Si la toti zicand:".
Portretul fizic al tanarului este alcatuit dintr-o sita de metafore inspirate din elementele naturii in mijlocul carora a trait si unde vrea sa fie inmormantat.
Portretul fizic al mamei este constituit preponderent din verbe la modul gerunziu, care exprima o actiune continua, sugerand zbuciumul sufletesc al acesteia.
Felul in care tanarul cioban isi imagineaza inmormantarea nu este altceva decat reflectarea atitudinii sale in fata crudului destin.
Oglinda a sufeltului romanesc, marturie peste veacuri despre geniul creator al poporului nostru, "Miorita" a reprezentat o permanenta sursa de inspiratie pentru literatura culta: romanul "Baltagul" al lui Mihail Sadoveanu (care are ca motto chiar un vers din aceasta balada) sau poezia "Mai am un singur dor" a lui Mihai Eminescu, considerata, de Garabet Ibraileanu, drept ""Miorita" poetului".

Niciun comentariu: