Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

duminică, 9 octombrie 2011

Concursul National de Toaca “Cantecul care te cheama la rugaciune” – comuna Maldareşti, judeţul Valcea, 9 septembrie 2011

Intr-o superba zi de început de septembrie, cand Marita Toamna, cea de-a treia fiica a Anului, prelua stafeta de la sora sa mai mare, Vara, raspandind, în cale, numai culori de bucurie si de pace sfanta, de credinta si speranta, intr-o zi in care Dumnezeu parca ne-a pus, mai abitir decat oricand, la suflet, indemnul de a crede si de a starui in rugaciune, pentru ca numai astfel ne vor fi implinite toate bunele noaste doriri, spre mantuire si viata vesnica, in ziua de 9 septembrie, ziua praznuirii Sfintilor Parinti ai Maicii Domnului, Ioachim si Ana, am participat la un concurs mai putin obisnuit, la prima vedere: la Concursul National de Toaca “Cantecul care te cheama la rugaciune”.O rugaciune a sufletului, a fiintei tale de crestin. Crestin ortodox.


Multi dintre voi se vor intreba: cum poate o toaca, mai precis sunetul ei, sa cheme la rugaciune? Da, dragii mei, asa este! Sunetul toacei se pliaza pe intensitatea trairii cu care rostim rugaciunea, se armonizeaza perfect cu rugaciunea, iar ceea ce iese din baterea acelui lemn sfant rasunator, este tocmai ceea ce vibreaza in sufletele noastre: dorul, setea noastra dupa Dumnezeu, dupa viata vesnica.



Ca participanta la acest concurs, am fost emotionata de darul primit: harul picurat de Sus, din Inalt, prin binecuvantarile date de Inalt Preasfintitul Gherasim, Arhiepiscopul Ramnicului, precum si de preotii slujitori din acea zi, conducatori ai grupurilor participante, ori chiar parinti ai micilor concurenti.



Am fost emotionata, de asemenea, de ceea ce mi-a fost dat sa vad – o frumuseţe si o bucurie a sufletului meu de roman -: costumul popular, purtat cu mandrie de oricine a fost prezent la acest eveniment. Pana si eu purtam, cu fala, o ie. O ie ce reprezenta zona in care au vietuit bunicii mei: comuna Costesti, judetul Valcea. Locul vacantelor copilariei mele... Un taram de basm, unul dintre acele locuri binecuvantate, din toate punctele de vedere, de Dumnezeu pe pamant. Un colt de rai, in care te afli mai aproape de Dumnezeu si de Sfintii Sai bineplacuti, un colt de rai, in care poti sa dai mana cu Ingerii, in care Sfintii te asculta ... mai bine... Sincer, in aceste locuri, aceasta este impresia care devine certitudine: Sfintii sunt langa tine si te aud, te asculta, iti duc mai departe gandurile, la Tronul Celui Puternic si al Carui Nume Sfant este!
Daca veti avea, vreodata, ocazia de a veni in "Oltenia de sub munte", nu pregetati! Va asteapta concursuri extraordinare, de acest gen, dar - mai cu seama - sfintii, prietenii nostri. De pilda, "Sfantuletul" - cum ii spun localnicii -: Preacuviosul Parintele nostru Grigorie Decapolitul, de la Sfanta Manastire Bistrita - Olteana.
La fel, de-aici va veti putea "incarca" cu energie pozitiva, cu puterea, cu taria lui Matei Basarab si a vietuitoarelor din dulcele "cuib de vulturi": Manastirea Arnota.
Sau puteti descoperi atatea si-atatea legende pline de talc, de poezie, de cantec si de speranta, ale acestui tinut!...








Am participat la o tripla sarbatoare, aici: sarbatoarea praznuirii Sfintilor Parinţi ai Maicii Domnului, Ioachim si Ana, sarbatoarea rugaciunii, sarbatoarea sufletului romanesc!


Fie ca si voua sa va daruiasca totodeauna Bunul Dumnezeu şi Maica Sa cea Sfanta astfel de binecuvantari, de bucurii sfinte!
Pace si sanatate, va doresc!
P.S. Aceasta este diploma ce am primit-o, la concurs:



Nicoleta Enculescu,
http://biserica_parohiala_costesti.crestinortodox.ro, http://biserica_sacaturi.crestinortodox.ro

Mi-a batut Toamna la fereastra...

Toamna la Manastirea Bistrita-Olteana, comuna Costesti, judetul Valcea:

Cu nori spre Manastirea Bistrita-Olteana


Nucul de peste 450 de ani din comuna Costesti, judetul Valcea

Culorile Toamnei...

Mi-a batut Toamna la fereastra cu-o frunza-ngalbenita, de la Soare...
Mi-a batut Toamna la fereastra cu-o aripa perfida de racoare...
Mi-a batut Toamna la fereastra cu-o petala alb-palida de floare...
Mi-a batut Toamna la fereastra...

E Toamna si sufletu-mi picura in stropi de ploaie,
E Toamna si Toamna ma-mbraca in sure straie...

E Toamna, ochiu-mi se-ntuneca, priveste-n departare...,
E Toamna, cu mana-mi tremuranda inchid a amintirii jale...

E Toamna..., mi-a batut o Toamna la fereastra...,
Mi-a batut, din nou, o Toamna, la fereastra...,
E Toamna...

duminică, 2 octombrie 2011

Povestea castanelor

Castane..., multe castane: comestibile si salbatice, coapte, fierte sau prajite, maronii, roscate, de toamna... Castane... Alei intregi impovarate cu castane... Castane..., toamna... Castane mirosind a toamna... A toamna salbatica, uneori, dar si blanda, atunci cand castanele isi parasesc culcusul de tepi si zambesc la soare... La ultima putere a soarelui, de dinainte de... Craciun... Castane...
Castanele au o poveste sentimentala a lor: pe vremuri, o fata cu parul roscat-maroniu privea spre stele, spre ultima zvacnire a astrului precum o para de foc... Atunci si-a zarit, o clipa parca, ca-ntr-un vis, iubitul... Iubitul, care sosea aprig, calare pe roibul sau roscat... Tulburator..., ametitor..., infricosand privirea, uimind simtirea... Era el, VANTUL, turbatul, spulberatorul, infricosatorul... Atunci Corina-Castanina, fata cu parul roscat, cu parul de foc, s-a strans in ea, in hainele-i fine de matasa verzulie-maronie... Si spre-a se feri, pentru-a nu suferi, tepi si-a scos din firele-i de aur ale lungii rochii ce-i impodobea trupul. Si s-a-naltat spre cer, zburand, "ajutor!" tot timpul strigand. Un tanar superb, imbracat asemenea ei, un tanar mandru, inalt, care de vant nu-i pasa prea mult, i-a intins mana, elegant... A prins-o de mijloc pe Castanina si ei..., ei... S-au indragostit pe loc... Vantul nebunul, turbatul, spulberatorul, infricosatorul, ii transforma intr-una si aceeasi vie creatura: castanul si roadele sale, castanele... De atunci, pentru ca a salvat-o, in fiecare toamna, cand se-apropie Vantul nebunul, turbatul, spulberatorul, infricosatorul, Corina-Castanina saruta pamantul, intr-o imbratisare calda, de multumire, in fata iubitului sau mandru, tandru, salvator, iubitor...
Aceasta este povestea Corinei-Castaninei, aceasta este povestea castanelor!
Luati, mancati, admirati castanele maronii, rosiatice, comestibile. Infrumusetati-va sufletul privind la ele, jucati-va cu ele. Mai fiti, uneori, copii!