Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

luni, 1 martie 2010

Nucleoplastie...


... Si ajung eu dimineata (23 februarie 2010) la Spitalul Municipal (acu', mai nou, se numeste Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti. -Bine ca nu si-a schimbat si locatia, ci doar... aspectul!!!), pe la ora 08.45. Ce-am gasit? Multa aglomeratie, multa lume, agitatie, o pata de culoare in cenusiul vietii... Si a-nceput frica, am inceput sa tremur, mai ales cand mi-am auzit numele, rostit de d-na asistenta, ce a completat: "Sa va pregatiti, sa intrati la dl dr. Patrascu".
Am intrat, m-a intrebat dl. doctor ce am patit, m-a consultat, apoi mi-a spus sa astept pe hol, pana ce va iesi din operatie.
(Ma gandeam, cu groaza, ca va trebui sa stau cateva ore bune, insa -neasteptat de repede!- dupa vreo 30 de minute, d-na asistenta mi-a aratat salonul si patul, sfatuindu-ma sa ma pregatesc, la ora 14 urmand sa vina domnul doctor sa ma ia la sala, pentru neucloplastie.)
Brrr! Ce frica ma cuprinse!... Nu stiu de ce, pentru ca nu eram singura-singura. dar, ma rog ; poate din cauza frigului tremuram, nu stiu!...
Ce bine ca nu am fost singura! Nu! Nu eram cu mama! Mamei chiar nu i-am zis nimic. Mi-a fost frica: imi puneam tot felul de intrebari: daca nu va reusi interventia? Asa, mai bine, am hotarat sa nu-i spun decat dupa. Si dupa i-am zis. De fapt..., i s-a zis. Aura i-a spus, eu eram adormita, dupa anestezie... :(
Pana la interventie si cu mult dupa am stat cu colegele mele de la facultate - Aura, Ionela, Cristina C., Andreea, Raluca - (carora le multumesc mult-mult de tot), care m-au ingrijit ca pe un bebelus (eh, cateodata-i bine sa fii bolnav: esti rasfatat, ti se fac toate voile!). Iar cineva SPECIAL s-a rugat tot timpul pentru mine. Stiu asta, de fapt... am simtit... chiar pe masa de operatie: un calm total, doar dupa ce...
...Frica ce ma cuprinsese, initial,... mi-a facut dintii sa-mi clantane in gurita si, odata cu ei, si masa din sala de operatii, unde am fost invitata (frumos) sa ma asez (invitatia era facuta ca pentru a lua loc in fotoliu,dar, de fapt, era o masa... :( ...).
Ceva demn de luat in seamna, de notat, de catre toti: in tot spitalul - cald, curat (nu am zarit niciun gandacel, ca altadata, ca prin alte locuri din spitalele bucurestene: Bagdasar, Militar, Colentina...); chiar personalul medical a fost extrem de dragut (cei de la sala de interventii, domnul doctor Patrascu). Mai putin doamna asistenta sefa de la Neurochirurgie, etaj VIII, unde am fost internata, care le-a spus catorva persoane care m-au cautat ca... am plecat acasa... (Si asta la ora 15! Cand am fost externata la ora 19!!!)
Toate ca toate si, insumandu-le, am ajuns si la interventie. Sensibila cum sunt, a fost necesara o anastezie locala mai serioasa, pentru ca, initial, am simtit "aproape" tot. Dar apoi a fost ultra-bine, pentru ca n-am mai simtit NIMIC!
Plus ca, nefiind anesteziata total, domnul doctor a comunicat cu mine, mi-a explicat ce urma sa faca si... nu m-am mai speriat chiar atat de rau! E ceva extraordinar in chestia asta: sa vorbeasca medicul cu tine, sa te tina la curent cu pasii pe care-i face in cursul interventiei, zau asa!
Medicul? Un om, nu un ZEU, sau cu aere de "entelectual", cum sunt multi altii!
Un alt lucru care mi-a dat incredere: interventia este monitorizata, din mai multe unghiuri de vedere, incizia e mica, nu e taietura, precum la clasica operatie de Hernie de Disc, desi ... si aici se lucreaza "pe disc", se ajunge in interiorul discului intervertebral, se scoate o parte din nucleul pulpus, pentru ca discul intervertebral sa se aseze, incetul cu incetul, la locusorul lui.
Acum, la 6 zile de la interventie, pot misca degetele de la piciorul cu pareza, lucru pe care nu-l puteam face inainte. Desigur, dureri sunt, si suportabile, si insuportabile, de-mi vine sa urlu, mai am inca parestezii, nu pot sta prea mult pe scaun sau in picioare, nu pot ridica/duce greutati (chiar nu am voie, timp de un an, sa duc greutate mare in mana).
Sper ca evolutia sa fie de la multumitor la foarte multumitor. Iar pe 9 sau 10 martie voi merge la control.
SA VA RUGATI SI PENTRU MINE!
TOATE BUNE!
S-AVETI O PRIMAVARA FRUMOASA, CU MULTE BUCURII BINECUVANTATE SI MULTA PACE IN SUFLET!
SANATATE MAXIMA!

2 comentarii:

Cris spunea...

Sa te faci bine ca avem nevoie de tine!

Ramona spunea...

Buna. Ma bucur k esti ok, si operatia a decurs bine. Am si eu o HDC la C6-C7 si o sa vad cum fac sa ma operez prin nucleoplastie, am inteles de prin forumuri si auzite ca e destul de sigura, in cel mai rau caz nu rezolva nik dar nu face mai rau, ceea ce oki. :D Dar mai intai sa vad dak se poate, tocmai ce am facut un RMN dar nu scrie si stadiul bolii. Cat despre municipal, eu am o retinere, stiu ca prin salile de operatie a umblat piocenicul si din cate imi amintesc nu e asa curatzel, dar dupa renovare s-au mai schimbat lucrurile dupa cum spui si tu. Operatia ai platito integral sau a fost decontata si doar onorariul medicului a costat? Sunt f curioasa si e imp pt mn, dak poti sa-mi spui. Daca poti si ai mai multe informatii legate de interventia ta ti-as fi recunoscatoare. Ma poti contacta la myssy_2005@yahoo.com. Multumesc frumos si ai grija sa nu ridici greutati! Sanatate maxima!